Şi Lucian se gândi la imaginea lunii pline, într-o noapte

călduţă de vară. îşi imagină că auzea cântecul greierilor şi că

simţea o boare lină de vânt atingându-i aripile. Oftă de plăcere.
Se simţea fericit pentru prima oară după atâta vreme...
„Acum uită-te la lumina tal”, spuse Tereza, iar Lucian se
întoarse şi aruncă o privire peste umăr. Reuşise! Luminiţa lui
se aprinsese pentru prima dată în viaţă!
„Uaau! Cum am reuşit să fac asta?”, întrebă el.
„Ai avut gânduri pozitive!”, răspunse Tereza. „Ori de câte
ori gândeşti ceva pozitiv, te bucuri şi lumina ta se aprinde.
Pentru a o păstra aşa, gândeşte-te la lucruri plăcute în
continuare!”
„Dar ce se va întâmpla dacă se va stinge iar şi nu o să o
pot aprinde din nou?”, întrebă Lucian în timp ce lumina sa se
stingea deja încet.
„Depinde doar de tine să îţi aprinzi lumina şi să o păstrezi
aşa; gândurile negative ca cele pe care le aveai când ai venit
aici, nu fac decât să o stingă. Tu eşti cel care-şi poate aprinde
lumina gândind lucruri pozitive şi doar tu ai puterea de a o
menţine aprinsă.”
„Cred că înţeleg acum: nu erau florile de miere cele care le
aprindeau pe Loredana şi Laura, nici merele ionatan cele care
îl aprindeau pe Guriţă şi nici cântecul privighetorii nu îl
aprindea pe Sebastian; de fapt, ei înşişi se aprindeau pentru
că făceau lucruri care le aduc plăcere; la fel şi eu mă pot
aprinde gândindu-mă la lucruri care mă bucură”, trase Lucian
concluzia.
„Acum ai dreptate”, fu de acord Tereza. „Ce-ar fi să încerci
să faci ce spuneai adineauri?”
„Trandafiri”, spuse Lucian. „Trandafiri galbeni.” Luminiţa sa
pâlpâi pentru o clipă.
„Apus de soare.”, mai spuse el apoi. Luminiţa clipi o dată şi
încă o dată.
„Lumina lunii şi flori de câmp”, continuă el şi clipi repede de
trei ori.

43