Comunicare Interculturala

COMUNICARE INTERCULTURALĂ ÎN AFACERI
C3-C4
© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

ELEMENTE ALE DIFERENŢIERII CULTURALE
Motto: “...fiecare naţiune are o rază a sa, faţă de care se arată mai receptivă, dar lucrul cel mai
important al ei nu constă în capacitatea de a se izola şi de a se închide în propria-i
specificitate: menirea ei este să adauge această rază tuturor celorlalte, în unitatea
pleromei, capacitatea ei de a le percepe pe toate în unitatea luminii albe, solare.”
(Evgheni Trubeţkoi)
 1. Noţiunea de cultură - recapitulare

 2. Factori determinanţi ai specificităţii culturale
 3. Sistemele de valori şi dimensiuni ale specificităţii culturale
 4. Construcţia unui diagnostic intercultural

ELEMENTE ALE DIFERENŢIERII CULTURALE
La sfârşitul unităţii de învăţare, cursanţii vor fi capabili să:
 Explice ceea ce se înţelege prin noţiunea de cultură în CIA
 Enumere determinanţii specificităţii culturale
 Clasifice valorile în funcţie de sistemele propuse de diferiţi autori
 Cunoască dimensiunile culturale propuse de diverşi autori
 Cunoască etapele construcţiei unui diagnostic intercultural

1. Noţiunea de cultură (recapitulare)
 Cultura – ceea ce conferă inteligenţei capacitatea de a rodi.

(Irene-Marrou)
 Cultura - comportamentele, mentalităţile, atitudinile şi poziţiile

faţă de acţiune/soluţii specifice indivizilor unui grup (Zaiţ)

2. Determinantele specificităţii culturale
LIMBA
FACTORI
RELIGIA
NATURALI
SPECIFICITATE
CULTURALĂ
EDUCAŢIA-
ISTORIA
FORMAREA
EVOLUŢIA
SOCIALĂ

Limba - determină
2.1. Limba • Maniera de gândire
• Schemele logice
• Natura raţionamentelor
§ Limba – element central al • Preferinţa pentru un anumit tip de

limbajului comunicare
§ Limba – asigură înţelegerea • Nivelul de precizie (denotativul)
între indivizii din aceeaşi • Poziţionarea acţională
cultură • Forţa de acţiune (a spune = a face)
§ Limbă - Gândire
Limba română
§ Mitul Turnului Babel –
importanţa reală a limbii în actul • Limba latină: fond principal de
comunicării cuvinte, structura gramaticală şi
§ Limba - probleme (sensuri, noţiuni fundamentale
nuanţe ascunse, traduceri) • puternică influenţă slavă
§ Limba - limbi străine-”alterare”; • slabă influenţă de origine asiatică
şi nordică
• nici un verb de la turci

•limbile reprezintă exteriorizarea şi
mijlocul de formare a “specificităţii
2.1. Limba spirituale a naţiunilor” (v. H.)
•fiecare dintre noi analizează şi percepe
realitatea în modalităţi ce sunt
 W. Von Humboldt predeterminate de limbile pe care le
întemeietorul lingvisticii moderne vorbim (E.S. & B.L.W.)
 E. Sapir •fiecare limbă deţine un principiu
 B.L. Wholf ordonator intern, care îi este specific doar
 E. Coşeriu
ei, determinându-i identitatea formală şi
unicitatea (v. H.)
 L. Weisgerber
•gândirea nu există în afara unei limbi
date, fiind determinată de însăşi forma
internă a respectivei limbi (v. H.)
•fiecare limbă în parte constituie de fapt o
grilă de tip gnoseologic care poate altera
percepţia lumii înconjurătoare (B.W&E.S.)
•forţele limbii materne sunt
recognoscibile în toate producţiile
culturale ale unei naţiuni (L.W.)
2.1. Limba
 1. Mandarina (China si Taiwan) - circa 1,4 miliarde de vorbitori
 2. Limba engleză - cca 508 de milioane de vorbitori (limba oficiala in mai
53 de state ale lumii)
 3. Limba spaniolă - cca 450-500 de milioane de vorbitori (limba oficiala a
20 de tari)
 4. Limba hindi-urdu - cca 490 de milioane de vorbitori (una dintre cele 22
de limbi oficiale ale Indiei; limba oficiala din Pakistan)
 5. Limba araba - peste 300 de milioane de vorbitori
 6. Limba franceza - cca 300 de milioane de vorbitori
 7. Limba rusa - cca 278 de milioane de vorbitori
 8. Limba malaeziano-indoneziana - cca 260 de milioane vorbitori
 9. Limba portugheza - cca. 240 de milioane de vorbitori
 10. Limba bengaleza - cca 230 de milioane de vorbitori
(v. mai multe pe: http://travel.descopera.ro/6865649-Cele-mai-vorbite-10-limbi-
de-pe-glob)

Relaţia limbă- gândire - cultură.
Diferenţe lingvistice şi culturale
ENGLEZA ARABA
Context cultural sărac (sens dat de Context cultural bogat (importanţa
COD sau limbaj verbal, mesaj contextului social, a comunicării
explicit); nonverbale, mesaj implicit);
Stil direct de comunicare (concizie, Stil indirect de comunicare (tolerarea
lipsă de ambiguitate, prezentarea emoţiilor, nuanţe, ambiguitate,
faptelor); implicare afectivă);
„A face” (a spune înseamnă a face, „A fi” (conţinut legat de perspective
accent pe activităţile de derivate din orientările „a fi”, „a
evaluare/realizare) deveni”)
Comunicare „literară” (dovezi – Comunicare „orală” (axată pe intuiţie,
raţionament, analiză, argument); anecdote, metafore);
Cadre de gândire liniare (dovezi Cadre de gândire neliniare (teme
empirice, accent pe timp şi pe multiple de comunicare, puţin accent
segmentarea lui, structurare); pe timp, segmentare, structurare)
Imprimă americanilor ideea de Limbaj al poeziei şi metaforei, limbaj
„oameni de acţiune”, care valorizează religios, asociere cu naţionalismul.
asumarea responsabilităţii şi
eficienţa.
Dispoziţiile şi motivaţiile care determină
un anumit sentiment religios înconjoară
ca un halou difuz trăsăturile marcante ale vieţii
2.2. Religia profane a unui popor. (Clifford Geertz)
 Mesajele de tip religios sunt

transmise de către familie,  Influenţă individuală sau colectivă
societate şi mai ales de către  Orientare către propria persoană
propovăduitorii bisericilor; sau către grupul de apartenenţă
 Orientarea către acceptarea sau
diluarea responsabilităţii
 Cine propovăduieşte? Ce?
 Orientarea spre egalitate sau
inegalitate
 Mesaje – în conformitate cu  Orientarea către perceperea
doctrine specifice; timpului şi a vieţii pământene ca
fiind valoroase sau lipsite de
importanţă
 Din punct de vedere dogmatic,
diferenţele între ortodocşi şi  Orientarea către valorificarea
catolici nu sunt importante, totuşi, „talantului” prin muncă sau înspre o
la nivel de practici, discurs morală a renunţării în această viaţă,
oficial, implicare socială, cu speranţa într-o viaţă viitoare mai
bună
susţinere instituţională apar
diferenţe între cele două Biserici  Orientarea către deschidere,
toleranţă ori către fanatism
 Orientarea către creativitate ori
tradiţionalism
Ansamblul fenomenelor religioase (Mauss):
Reprezentări: mituri, credinţe, dogme
2.2. Religia Practici: acte, cuvinte (simbolism puternic)
Organizaţii: biserici, ordine, grupuri de
afiliere, colegii, ierarhii
Specificitate culturală
 Max Weber – Etica protestantă şi spiritul capitalist
 Diversitate - concepţii religioase generale

 Monoteism (iudaism, crestinism, islamism)
 Politeism
 Totemism
 Specificitatea culturală din această zonă – dificil de evidenţiat;

Criterii de decodaj (B. Thery)
Criteriu Monoteism Budism şi hinduism
persoană/grup contează persoana contează familia
responsabilitate transmigrarea - diluare

individuală
timp important, valoros nu este important,
există mai multe vieţi
ierarhie oameni egali, aceleaşi inegalitate justă (fapte -
drepturi vieţi anterioare)
implicare economică efortul de producţie - morala renunţării, a

talant anulării dorinţei

Concentrare de evenimente, filosofii, ideologii
în evoluţie
2.3. Istoria
§ Relaţiile cu popoarele vecine, cu alte culturi, sisteme

§ Amplitudinea evenimentelor socio-culturale
§ Reformele şi importanţa lor
§ Istorie războinică/paşnică; autonomie/conflicte; securitate
§ Lupta pentru expansiune teritorială, pentru bogăţie
§ Supus/Învingător
MODELE (Ce propune? Ce impune?)
ADAPTARE CONSERVATORISM
2.3. Istoria
 Deficienţele poporului român, golurile, nu sunt produsul istoriei, ci istoria
este produsul deficienţelor psihologice structurale. „Românii au fost
totdeauna prea călduţi. Urând extremele şi soluţiile tari, ei n-au prezentat
în faţa cursului lucrurilor reacţiunea caracterizată a unei individualităţi, ci
au dat ocol evenimentelor, încât toate s-au făcut peste ei. Echilibrul nostru
n-a fost expresia unei armonii, ci a unei deficienţe. [...]. În formele minore
de cultură, echilibrul este nerevelator şi compromiţător” (pp. 60-61).
Specificul naţional a ţinut România în nemişcare. Românul a privit în jos
de când s-a născut, iar devenirii sale îi lipseşte sensul ascendent. „De aici
pasivitatea, scepticismul, auto-dispreţul, contemplaţia domoală,
religiozitatea minoră, an-istoria, înţelepciunea, care constituie aspectul
negativ al specificului nostru naţional” (pp. 62-64). Această înţelepciune
provine din lipsa de curaj şi de afirmare, din timiditatea în faţa vieţii, din
nehotărâre, din resemnarea de veacuri. Este o formă de negare a istoriei
pentru că implică distanţa de viaţă, pe când istoria este afirmarea ei (pp.
63-64).
(E. Cioran, Schimbarea la faţă a României)

2.3. Istoria
 „Ţăranii cu deosebire nu puteau să ducă o viaţă decât de azi pe mâine,
viitorul era pentru ei plin de ameninţări văzute. Prevederea îi făcu să
neglijeze şi să dispreţuiască acel viitor. Prevederea viitorului îi obişnui pe
ei să nu lucreze decât pentru ziua de azi, să nu economisească nimic, să
nu puie nimic de o parte, să nu strângă magazii de grâu, sau şure de fân,
să nu-şi umple casa cu unelte şi lucruri de trebuinţă, să nu zidească casă
sau leauri trainice. Prevederea viitorului îi învăţă şi îi obişnui să nu lucreze
decât pentru strictul trebuincios, mărginit la lucrurile cele mai simple, cele
făcute mai din grabă, pe care să le poţi încărca în toată clipa într-o căruţă
sau pe spatele a doi, trei cai, spre a le ascunde în munţi, sau pe care, dacă
eşti nevoit să le părăseşti, s-o poţi face fără mare părere de rău. [...] A
munci totuşi, a preface cât mai repede munca în bani şi a pune aceşti bani
în cumpărare de moşii, iar nu era înţelept în aceste vremi. Căci
cumpărăturile, titlurile de proprietate trebuiau reînnoite cu fiecare
schimbare de domn, aceste confirmări cereau taxe, iar schimbările se
făceau prea repezi. Prevederea acestor lucruri, în vremile acelea, te silea
să reduci nevoile vieţii la minimum posibil, să nu economiseşti nimic, să
nu munceşti decât în vederea zilei de azi.”
(D. Drăghicescu, 1907/1996, Psihologia poporului român, p. 381)
2.3. Istoria
 „ Românii au purtat nenumărate lupte cu turcii; o istorie eroică, pe care o

ştie orice elev de şcoală. Dar tot românii s-au aflat integraţi, vreme de
multe secole, în spaţiul otoman, un timp sensibil mai lung, mai dens şi mai
încărcat de consecinţe decât timpul punctual al conflictelor. Istoria
raporturilor româno-otomane este mult mai puţin dramatică decât pare în
urma unei reconstituiri istorice care privilegiază confruntările militare şi
estompează multiplele contacte paşnice. Conflictele româno-maghiare
sunt, de asemenea, bine cunoscute şi intens mediatizate, dar şi ele pun în
umbră o realitate istorică mai semnificativă, aceea a participării unei părţi
a spaţiului românesc, timp de aproape un mileniu, la istoria Europei
Centrale, laolaltă cu maghiarii şi cu germanii mai curând decât împotriva
lor. Civilizaţia românească de astăzi este în bună măsură rezultatul acestor
interferenţe – sud-est europene pe de o parte, central-europene pe de alta
– şi în prea mică măsură, sau deloc, rezultatul unor conflicte sângeroase”
(pp. 93-94).
(Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune, 2008)

Elemente de construcţie şi evoluţie a
specificităţii culturale
2.4. Evoluţia socială
Comunicare analogică Comunicare digitală
§ entităţile sociale-familie,clase
sociale, grupuri etnice, relaţii şi
instituţii sociale, structuri, reforme Schimb simbolic Schimb imaginar
– influenţa asupra filosofiei,
ideologiei, modului de acţiune;
§ specificitate descrisă de: Societate rece Societate caldă

§ raportul individ-societate;
§ context economic şi cultural;
§ raportul comunicare-schimb- Familia Ferma Atelierul Corporaţia
societate; /uzina multinaţio-
nală
§ Evoluţia subsistemelor societale

Evoluţie socială şi “încrengături” societale
Sisteme de organizare descentralizate
Hoarda sau ceata, tribul
Domină controlul intern (bazat în special pe credinţe religioase)
Sisteme de organizare centralizate
Statul – monarhii, regate, principate, state democratice, state totalitare)
Domină controlul extern
Societate rurală, urbană, feudală, capitalistă (relaţii între indivizi şi instituţii)
Societatea românească, europeană, americană, ieşeană etc. (unitatea relaţiilor
sociale sau comunitare)
Matriarhat
Patriarhat
Societate agrară, industrială, postindustrială
mod de producţie: cultivare, fabricaţie, servicii
Societate informaţională, societatea cunoaşterii, societatea virtuală
Societate rece
Societate caldă
Familia Ferma Atelierul/uzina Corporaţia multinaţională

Dogoni - în oraşul Dogoni, din Mali (Africa)
Coliba în care are loc “sfatul” nu permite nimănui să stea în

picioare; în felul acesta se impune “egalitatea” şi comunicarea
de pe aceeaşi poziţie.

Dogoni - în oraşul Dogoni, din Mali (Africa)
Societate “primitivă” pentru unii, firească pentru alţii...

Aceleaşi nevoi, stil de viaţă şi soluţii diferite!

Tribul MOSO – societate matriarhală 2000 ani (sud-vestul Chinei)
 îşi păstrează propria limbă străveche, în care

nu există cuvantul "soţ" şi nici cuvântul "tată“;
 stâlpul familiei este mama, în casa ei stau
copiii; ea însăşi locuieşte cu mama ei, bunica
fiilor şi fiicelor; nu există cupluri constituite în
familii;
 în ceea ce priveste proprietatea, aceasta
aparţine exclusiv femeii şi se transmite de la
mamă la fiică, fără ca fiii să aibă vreun drept
patrimonial; singurul drept al acestora este de
a fi acceptaţi în casa mamei şi surorilor lor.”
http://www.ziare.com/life-style/familia/o-societate-matriarhala-in-
secolul-xxi-se-poate-1256175
Religii: budismul tibetan şi daba (bazat pe animism;

Dumnezeu - şarpele )
Mai multe: v. http://matricien.org/geo-hist-matriarcat/asie/moso/

Armonia – principiu de viaţă; nu există căsătorie, nu există angajament pentru a nu strica
armonia; nu poţi promite ceva pentru că nu ştii ce va urma; acest lucru nu presupune
infidelitate, ci separare bazată pe blândeţe şi respect reciproc, când oamenii simt că nu
mai au aceleaşi sentimente.

O "Ama" decide sarcinile zilei și dă instrucțiuni; ea va avea grijă de casa în care trăiesc
copiii și nepoții. Femeile muncesc la câmp. Bărbaţii au grijă de copii, construiesc case, au
grijă de gestionarea afacerilor în afara satului.
http://voyagerloin.com/a-la-decouverte-des-mosos-cette-tribu-ou-les-femmes-decident-de-tout.html

Familie-Şcoală-Societate
valori culturale
2.5. Educaţia-formarea oferă cadrul învăţării şi
evoluţiei prin acţiune
§ filosofia pe care se bazează/ pe care o promovează

§ modele
§ structuri de formare
§ cunoştinţe
§ valori fundamentale – loc, rol, importanţă (muncă, onestitate,
performanţă, libertate etc.)

2.5. Educaţia-formarea
 Creşterea copiilor
 Islanda, Danemarca - nou-născuţii sunt lăsaţi din când în când
să doarmă afară, indiferent de vreme (vs. România –
“cocoloşire”);
 Germania – cultivarea independenţei la copiii mici şi a încrederii
în semeni (vs. SUA – atitudine şi legislaţie care subliniază
“pericolele”);
 Danemarca – cultivarea spiritului “antreprenorial” (copiii sunt
încurajaţi să-şi vândă lucrurile de care nu mai au nevoie în spaţii
“amenajate” de ei, în apropierea locuinţelor).

2.5. Educaţia-formarea
 Viziunea asupra muncii

 Atitudinea negativă asupra muncii, exprimată în trecut în societatea
greacă şi latină, stă şi astăzi la baza mentalităţii popoarelor
mediteraneene, pentru care munca este mai mult un rău necesar decât
o virtute în sine.
 În societatea tradiţională africană, munca este un factor de
prezervare şi de prelungire a vieţii comunitare (munca înseamnă
viaţă), ceea ce este în contradicţie fundamentală cu caracteristicile
muncii în întreprinderea industrială modernă.
 În societăţile protestante munca dură este o virtute în sine, efortul
este necesar pentru atingerea obiectivelor şi acumulărea de bogăţie.
Munca este bine delimitată de restul activităţilor umane, sentimentele şi
emoţiile nu au ce căuta în afaceri, iar concepţia asupra timpului este
cea economică – timpul înseamnă bani

Nevoia de acţiune izvorăşte din
cauza sărăciei solului, a luptei
2.6. Factorii naturali cu natura, care oferă roade
doar prin munca individului
§ Factori geografici (aşezare geografică şi vecinătate, climă, relief,

resurse naturale – acţiune, creativitate, imaginaţie);
§ Rasa (factori genetici, fizionomie, culoarea pielii, pilozitatea,

configuraţia feţei, grupa sangvină, sistemul osos - modele de “urât” şi
“frumos” conduc la atitudini pozitive sau negative)
§ 1. homo europeus – întâlnit la populaţiile germanice, elementul
teutonic şi anglo-saxon;
§ 2. homo alpinus – tipul populaţiilor celtice şi slave; răspândit în
Franţa în provinciile bretone, în Auvergne, Savoia, în Elveţia,
Bavaria, România, Albania, Irlanda ş.a.;
§ 3. homo mediteraneus – tipul populaţiilor iberice în Spania, în
Nordul Africii, în Sicilia, în Italia Meridională şi la rasele semite.

2.6. Factorii naturali
 Acest tip de relief (variat, cu un sol bogat şi fertil) a oferit întotdeauna

surse de subzistenţă românilor, atenuându-le „voinţa, spiritul de
întreprindere şi de aventură” (Drăghicescu, op. cit., p. 45). Nevoia de
acţiune izvorăşte din cauza sărăciei solului, a luptei cu natura, care oferă
roade doar prin munca individului. În cazul românilor, bogăţia naturală a
reliefului nu a dus la eforturi deosebite din partea acestora. Ocupaţiile lor
de bază (pescuit în Deltă, păstorit la câmpie, vânat la munte) reflectă faptul
că pentru a supravieţui au avut nevoie mai mult de adaptare. De
asemenea, relieful, prin diversitatea sa, constituie o sursă de imaginaţie
pentru individ, oferind acestuia puncte de sprijin în demersuri creatoare
(A.N. Onea, 2014, Diversitate culturală în management)

 „Aşezaţi geograficeşte şi sufleteşte între influenţe care ne vin dintr-o parte şi

din alta, sufletul nostru şi-a alcătuit un echilibru din caractere luate şi dintr-o
parte, şi din alta. Aceste influenţe duble n-au rămas însă între ele în conflict,
în dualism. În sufletul nostru s-au topit formând o sinteză nouă, un echilibru.
Echilibrul nostru sufletesc se cheamă adaptabilitate. Prin el ne deosebim de
toată lumea Orientului, dar şi de cea a Apusului. Există în caracterul nostru
excese de lene, de plictiseală, de îndurare, de răbdare excesivă, care ne
împiedică de a fi occidentali. Pe de altă parte, găsim în noi iniţiative, o
anumită hărnicie în a pricepe ce e bun în altă parte şi a ni-l apropia, o
vioiciune în a pricepe imediat mecanismul unei noutăţi, o agerime în a nu fi
dezorientaţi şi nici intimidaţi în faţa neprevăzutului, care ne îndepărtează cu
mult de apatia indolentă a Orientului. N-am avut timpul să construim noutăţi,
dar am avut meritul de a pricepe şi asimila imediat ce au făcut bun alţii.
Această adaptabilitate am perfecţionat-o făcând din ea arma noastră de
luptă în existenţă” (M. Ralea, Fenomenul românesc, p. 76).

«...clima Greciei este uneori aspră şi răcoroasă, stimulând astfel vigoarea şi

energia oamenilor ».
«...Grecia nu este deloc o ţară bogată şi fertilă. Are prea puţine câmpii de
dimensiuni considerabile şi bine udate, văile cultivate nu produc recoltele
aşteptate în zonele respective, iar solul, deşi bun pentru orz, nu este destul de
bogat pentru ca grâul să se dezvolte de la sine. De aceea agricultorii erau
nevoiţi să muncească din greu. Caracteristicile terenului aveau deci consecinţe
care tindeau să promoveze activităţile pe mare. [...]. ...viile şi măslinii creşteau
din abundenţă în cea mai mare parte a ţării şi cultivarea acestora era una
dintre principalele caracteristici ale Greciei».
«...pământurile fertile de dincolo de mări îi atrăgeau pe aventurieri, mai ales
când creşterea populaţiei a început să devină presantă în ce priveşte
mijloacele de subzistenţă.»
(J. B. Bury, R. Meiggs, 2008, Istoria Greciei până la moartea lui Alexandru cel Mare)

Factorii naturali – factori istorici
«Dacă natura le-ar fi oferit grecilor un alt fel de teritoriu, cu totul alta ar fi fost
istoria lor; şi imaginându-ne acest lucru, putem să înţelegem cât de mult
datorează ei accidentelor naturii. Pe un teritoriu cu promontorii, golfuri adânci şi
insule, era obligatoriu ca apa să constituie calea lor de expansiune. Erau astfel
împinşi în braţele mării .»
«Grecia este un teritoriu muntos, cu mici văi, cu foarte puţine câmpii de

dimensiuni moderate şi fără râuri semnificative. Ea este deci bine adaptată
pentru a deveni o ţară de comunităţi separate, fiecare dintre acestea fiind
protejată împotriva vecinilor de barierele naturale ale dealurilor; istoria grecilor,
istorie a unor mici state independente, nu s-ar fi putut desfăşura într-un alt fel
de teritoriu.»
(J. B. Bury, R. Meiggs, 2008, Istoria Greciei până la moartea lui Alexandru cel Mare)

 între factorii dinamici şi cultură influenţa este reciprocă;
 relaţia de dublă cauzalitate semnifică faptul că un anumit factor este în

postura de cauză a unui anumit efect cultural, efect care, la rândul său,
prin predispoziţia sau „coerciţia” manifestată inconştient la nivel
societal, „modelează” determinantul într-un sens compatibil;
 factorii statici influenţează cultura în mod direct sau indirect (prin

influenţa exercitată asupra factorilor dinamici), dar şi cultura poate
produce modificări la nivelul acestora (indirect; ex: poluare/distrugere
sau grija faţă de mediu/transformare etc.)

 un factor sau altul nu produce influenţe pozitive sau negative asupra

comportamentelor, atitudinilor, mentalităţilor sau poziţiei faţă de
acţiune, ci determină anumite manifestări dominante ale acestora în
anumite circumstanţe;
 Prin poziţionare corectă faţă de ceea ce este specificitatea culturală

(ca mod de implicare a individului în acţiune) se poate obţine un efect
de sinergie pozitivă în orice mixaj cultural (organizaţional, regional,
naţional, internaţional);
 Un anumit context cultural - efect a multiple cauze corelate

3. Sisteme de valori culturale şi dimensiuni ale
specificităţii interculturale
 Valorile:
 judecăţi dezirabile ce comandă statutul în grupul de referinţă
 standarde prin care se evaluează importanţa fiecărui lucru din

societate
 credinţe durabile prin care un mod specific de comportament sau

scop existenţial este preferat faţă de alt mod de comportament sau
scop existenţial opus sau convergent
(Rokeach)
 Valorile se reflectă în procesul de comunicare, se transmit prin

comunicare (explicită sau implicită)
3.1. Sisteme de valori culturale
Allport, Vernon şi Lindszey
 (T) Omul teoretic: care valorizează adevărul, experimental, critic,

sistematic, raţional;
 (EC) Omul economic: care evaluează şi apreciază ceea ce este
util, pragmatic;
 (ES) Omul estetic: preocupat de frumos, de armonie, simetrie în
artă;
 (S) Omul social : dominat de altruism şi filantropie;
 (P) Omul politic : apreciază puterea şi influenţa, caută concurenţa;
 (R) Omul religios: evaluează spiritualitatea şi caută comuniunea cu
cosmosul şi divinitatea.

3. 1. Sisteme de valori culturale
Sarnoff
 1. Valori de realizare :
 aria umanitară: caută bogăţia vieţii;

 aria egalitară: preferă egalitatea dintre indivizi;
 aria estetică: apreciază frumosul în creaţia artistică;
 aria intelectuală: dominat de gândire şi raţionament;
 2. Valori de mărire:
 aria bogăţiei: dorinţa de a obţine resurse materiale;

 aria prestigiului: dorinţa de a câştiga respectul şi admiraţia celorlalţi;
 aria puterii: controlul destinelor şi acţunilor altora.

Rokeach
 valori instrumentale: ambiţia; gândirea deschisă; bucuria;

puritatea; curajul, iertarea; ajutorul; onestitatea; imaginaţia ; logica;
independenţa; iubirea; supunerea; politeţea; respectabilitatea;
autocontrolul;
 valori terminale sau finale: confortul în viaţă; provocările vieţii;

sensul realizării; frumuseţea lumii; egalitatea; securitatea familiei;
recunoaşterea socială; înţelepciunea; fericirea; libertatea; armonia
interioară; dragostea maternală; plăcerea; auto- respectul;
prietenia; securitatea naţională.

 Ex: valori japoneze – importanţa armoniei

 scuzele la japonezi
Societatea japoneză (de tip reţea) influenţează maniera de comunicare.
Scuzele au rolul a menţine liniştea, starea de bine în cadrul societăţii.
Japonezii îşi cer scuze, ca şi când ar fi vina lor, în situaţii care nu depind
de ei. Frecvenţa cu care-şi cer scuze este deosebit de mare.
Refuzul se exprimă tot printr-o scuză (iarta-ma...), iar “nu-ul” este evitat
prin orice strategie de comunicare sau comportamentală.
Acest lucru trebuie considerat în relaţiile cu clienţii japonezi, care se
aşteaptă nu doar la rezolvarea problemelor, ci mai ales la exprimarea
regretului sincer prin scuze...atunci când ceva nu merge bine, chiar
dacă persoana în cauză nu este vinovată.

3.2.1. Dimensiuni ale interculturalului
Geert Hofstede program mental ierarhizat, reţine iniţial un set de patru

dimensiuni pereche (de fapt, polarizate sau cu niveluri situate între două
extreme) :
 distanţa ierarhică sau distanţa faţă de putere - PDI;

 controlul sau gradul de evitare al incertitudinii - UAI;
 individualism/colectivism - IDV;
 masculinitate/feminitate - MAS;

 Mai târziu, prin colaborarea cu psihologul Michael Bond, descrie a
cincea dimensiune:
- orientarea pe termen lung (LTO).
În 2008, modelul este completat cu încă două dimensiuni, ca urmare a

studiilor întreprinse de profesorul Michael Minkov:
- mândrie-modestie (Monumentalism-Self-effacement)
- indulgenţă-constrângere (Indulgence-Restraint)
Ulterior se revine:
- dispare dimensiunea Monumentalism-Self-effacement
- dimensiunea orientarea pe termen lung este redenumită –
Pragmativism-Normativism

 Edward T. Hall simplifică cumva abordarea, în demersul său de decodaj

cultural, agregând valorile şi normele într-un sistem de doar trei dimensiuni:
- contextul comunicării
- timpul
- spaţiul.
 Charles Hampden-Turner şi Fons Trompenaars sintetizează valorile şi

normele culturale în şase dimensiuni:
- universalism – particularism;
- individualism – colectivism;
- ansamblu – detaliu;
- statut câştigat – statut atribuit ;
- motivaţie endogenă – motivaţie exogenă ;
- percepţie secvenţială – percepţie sincronă a timpului.

Robert House, profesor de management, împreună cu un grup de cercetători

americani iniţiază, în 1991, un amplu proiect (GLOBE), în urma căruia
delimitează nouă dimensiuni culturale:
- distanţa faţă de putere,
- colectivism instituţional,
- colectivism in-grup,
- egalitarismul sexelor,
- asertivitatea,
- evitarea incertitudinii,
- orientarea către viitor,
- orientarea spre performanţă
- orientarea umană.
Două din aceste dimensiuni – colectivismul instituţional şi orientarea către
performanţă sunt, în principiu, noi.

Shalom Schwartz, specialist în psihologie socială, identifică zece tipuri de

valori motivaţionale de bază, valori utilizate în chestionarele ESS (European
Social Survey), în funcţie de care clasifică ţările în şapte grupări principale,
delimitând în acelaşi timp trei dimensiuni culturale:
- ierarhie-egalitarism
- integrare-autonomie
- dominare-armonie.

4. Construcţia unui diagnostic
Etapele construcţiei unui diagnostic intercultural
 Fixarea obiectivelor organizaţiei (în raport cu decizia vizată);
 Poziţionarea culturii în cauză: geografic, lingvistic, social, religios,

administrativ, istoric, educaţional şi ca nivel de dezvoltare economică;
 Stabilirea sistemului de dimensiuni culturale (norme şi valori culturale

agregate);
 Alegerea sau selecţionarea strategiei de cercetare (metode, tehnici,

instrumente, know-how);

4. Construcţia unui diagnostic
 Culegerea informaţiilor referitoare la fiecare cultură din diagnostic;
 Pregătirea şi structurarea informaţiilor;
 Interpretarea rezultatelor;
 Formularea recomandărilor şi soluţiilor ;
 Confruntarea recomandărilor şi soluţiilor propuse cu realităţile locală vizate;
 Dezbaterea recomandărilor soluţiilor propuse cu subiecţii şi decidenţii;
 Aplicarea recomandărilor şi /sau soluţiilor propuse (sarcina managerilor).

TEST DE AUTOEVALUARE
 Care sunt factorii determinanţi ai culturii? Explicaţi maniera în care

ei au influenţat cultura, exemplificând.
 Realizaţi o listă cu primele zece valori personale. Clasificaţi-le apoi

în funcţie de categoriile expuse în partea de teorie.
 Care sunt autorii care au furnizat sisteme de dimensiuni ale

specificităţii culturale pentru analiza diferenţelor culturale? Precizaţi
pentru fiecare dintre ei dimenisunile propuse.
 Enumeraţi, în ordine logică, etapele construcţiei unui diagnostic

intercultural.

Bibliografie:
 Bosche Marc, Le management interculturel, Nathan,

1993;
 Dupriez Pierre, Simons Solange (eds.), La resistence
culturelle, DeBoeck, 2000;
 Ionescu Gheorghe, Toma, Andrei, Cultura organizaţiei şi
managementul tranziţiei, Editura Economică, 2001;
 Marrou Henri-Irene, Sf. Augustin şi sfârşitul culturii
antice, Humanitas, 1998;
 Zaiţ D., Management intercultural. Valorizarea
diferenţelor culturale, Economica, 2002;
 Sursele electronice menţionate

Comunicare Interculturala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comunicare Interculturala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COMUNICARE INTERCULTURALĂ ÎN AFACERI

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

 1. Noţiunea de cultură - recapitulare

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

La sfârşitul unităţii de învăţare, cursanţii vor fi capabili să:

 Explice ceea ce se înţelege prin noţiunea de cultură în CIA

 Enumere determinanţii specificităţii culturale

 Clasifice valorile în funcţie de sistemele propuse de diferiţi autori

 Cunoască dimensiunile culturale propuse de diverşi autori

 Cunoască etapele construcţiei unui diagnostic intercultural

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

 Cultura – ceea ce conferă inteligenţei capacitatea de a rodi.

 Cultura - comportamentele, mentalităţile, atitudinile şi poziţiile

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

§ Limba – element central al • Preferinţa pentru un anumit tip de

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

 Mesajele de tip religios sunt

 Max Weber – Etica protestantă şi spiritul capitalist

 Diversitate - concepţii religioase generale

 Specificitatea culturală din această zonă – dificil de evidenţiat;

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

Criteriu Monoteism Budism şi hinduism

persoană/grup contează persoana contează familia

responsabilitate transmigrarea - diluare

implicare economică efortul de producţie - morala renunţării, a

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

§ Relaţiile cu popoarele vecine, cu alte culturi, sisteme

MODELE (Ce propune? Ce impune?)

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

 „ Românii au purtat nenumărate lupte cu turcii; o istorie eroică, pe care o

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

§ specificitate descrisă de: Societate rece Societate caldă

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

Coliba în care are loc “sfatul” nu permite nimănui să stea în

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

Societate “primitivă” pentru unii, firească pentru alţii...

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

 îşi păstrează propria limbă străveche, în care

Religii: budismul tibetan şi daba (bazat pe animism;

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

§ filosofia pe care se bazează/ pe care o promovează

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

 Viziunea asupra muncii

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

§ Factori geografici (aşezare geografică şi vecinătate, climă, relief,

§ Rasa (factori genetici, fizionomie, culoarea pielii, pilozitatea,

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

 Acest tip de relief (variat, cu un sol bogat şi fertil) a oferit întotdeauna

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

 „Aşezaţi geograficeşte şi sufleteşte între influenţe care ne vin dintr-o parte şi

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

«...clima Greciei este uneori aspră şi răcoroasă, stimulând astfel vigoarea şi

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

«Grecia este un teritoriu muntos, cu mici văi, cu foarte puţine câmpii de

© A.N. Neculăesei (2018), Comunicare interculturala in afaceri. Note de curs

 între factorii dinamici şi cultură influenţa este reciprocă;

 relaţia de dublă cauzalitate semnifică faptul că un anumit factor este în