Alimentele

Zaharul se obtine din radacina sfeclei de zahar, bogata in zaharoza prin prelucrare in
intreprindredi specializate. Zaharul este materia prima de baza pentru industria produselor
zaharoase; are gust placut si este usor asimilat de organism, producand caldura si energia
necesara. Culoarea zaharului este alb lucios, nu are miros, iar gustul este dulce. Alaturi de
amidon, glucoza si miere, zaharul reprezinta elemente de baza din care se obtin produse
zaharoase.
Zaharul se poate gasi sub formele:
-zahar cristal (tos);
-zahar bucati (cubic);
-zahar praf (pudra);
-zahar candel.
Produsele zaharoase se impart in mai multe grupe:
-caramel; -produse de ciocolata(tablete,batoane,figuri);
-bomboane sticloase; -halva;
-drajeuri; -rahat;
-bomboane fondante; -inghetata;
-jeleuri; -halvita;
-serbet;
Omului ii sunt necesare mai multe categori de substante numite principii alimentare:
-proteine; -vitamine; -oxigen;
-lipide; -substante minerale;
-glucide; -apa;

Uleiurile se obtin prin extractia din anumite parti ale plantelor oleaginoase. Uleiurile
vegetale sunt grasimi care au un important rol energetic deoarece prin consumarea unor
cantitati mici, organismul beneficiaza de un numar mare de calori. Rolul energetic important
este determinat de faptul ca un gram de grasime dezvoltata in organism 9,3 kilocalorii.
Abuzul de grasimi duce la imbolnavire (obezitate), iar un continut redus determina aparitia
subalimentatiei. Uleiurile se pot obtine din:
-seminte de floarea soarelui;
-seminte de soia;
-boabe de porumb;
-masline.
Uleiurile vegetale folosite in alimentatie se numesc uleiuri comestibile; ele se obtin prin
presarea semintelor sau fructelor oleaginoase si prelucrarea uleiurilor astfel obtinut in scopul
imbunatatirii proprietatilor (de aspect, gust, miros, culoare) si cresterii rezistentei la pastrare.
Uleiurile vegetale sunt folosite la:
-prajirea altor alimente;
-prepararea sosurilor;
-prepararea conservelor;
-prepararea produselor de panificatie;
-coacere;
-fierbere.

Fructe si Legume
Fructele si zarzavaturile au certe valori nutritive si calorice. Este
bine de stiut, in acest sens, ca sub raport caloric, de exemplu, 100
de grame de struguri de buna calitate echivaleaza cu o cantitate
similara de carne slaba de vaca sau de peste. In acelasi timp,
merita a sti ca banalul cartof se constituie in materia prima a celei
de-a doua piini a spetei umane;
tot legumele si fructele se constituie intr-o importanta sursa de energie pentru
organism, si asta gratie in primul rind glucidelor pe care le contin, in special
glucozei, levulozei si fructozei, pe departe cel mai asimilabil pentru organism dintre
toate zaharurile existente in cadrul naturii verzi;
in aceeasi masura, fructele si zarzavaturile sint mari depozitare de vitamine, si inca
de o mare varietate;
tot fructele si zarzavaturile sint mari depozitare de oligoelemente, deci de saruri
minerale, alte elemente nutritive indispensabile vietii, asemenea vitaminelor;
fructele si legumele reprezinta, de asemenea, cele mai mari depozitare dintre
elementele nutritive pe care ni le pune la dispozitie natura verde, in ceea ce
priveste continutul in fibre alimentare, deci in celuloza. Or, sa nu uitam ca aceste
fibre alcatuiesc cel de-al saptelea stilp de rezistenta al alimentatiei umane, ceilalti
stilpi fiind reprezentati de glucide, proteine, lipide, apa, vitamine si de sarurile
minerale. Prin marea lor bogatie in fibre alimentare, deci in celuloza, fructele si
zarzavaturile sint stimulente de prim ordin ale tranzitului intestinal, tranzit cu
implicatii dintre cele mai deosebite in ceea ce priveste echilibrul somatic, deci
corporal, ca si in ceea ce priveste echilibrul psihic si starile de spirit. Mai e nevoie
oare sa precizam, in acest sens, in ce masura constipatia generata de lipsa de
celuloza din continutul intestinal asterne patul diverselor suferinte si al diverselor
stari de spirit negative?
Telina si cicoarea sint aperitive, adica sporesc apetitul; ca ridichile si salata sint
depurative, adica contribuie la curatirea interna a organismului; ca
sparanghelul, prazul, pepenii si fructele in general sint diuretice, adica
favorizeaza eliminarea urinii; ca usturoiul si ceapa sint, la rindul lor, printre
altele si vermifuge, adica contribuie la eliminarea parazitilor intestinali; ca
varza rosie este expectoranta, in vreme ce cea alba, gratie vitaminei U pe
care o contine in cantitati semnificative, este cicatrizanta pentru ulcerele tubului
digestiv; ca anghinarea este colagoga, adica favorizeaza eliminarea bilei,
contribuind pe aceasta cale la optimizarea digestiei intestinale
Fructele, si dintre acestea in special merele, consumate fie coapte fie rase, fie sub
forma de zeama, s-au dovedit de o mare utilitate in tratamentul colitelor si
enterocolitelor, mai ales cind acestea tin de virsta copilariei, si asta gratie sarurilor
de pectina pe care aceste fructe le contin, si in special acestui constituent deosebit
al acestor saruri, reprezentat de pectatul de nichel;
Fructelor si zarzavaturilor le mai sint proprii certe proprietati uricolitice, respectiv de
dezintegrare in organism a acidului uric, de unde indicatiile acestor elemente, tinind
de natura verde, in tratamentul artritelor ca si al litiazelor renale.
Despre sucurile din fructe
Cum insa atit fructele si zarzavaturile sint suportate mai cu dificultate de catre unii,
din cauza unor particularitati reactive ale tubului digestiv, sau din cauza unor
suferinte ale acestuia, se impune ca, in aceste situatii, sa beneficiem de
proprietatile lor complexe, pe linie nutritiva si sanogenetica, consumindu-le sub
forma de sucuri. Sucurile de fructe, caci in special acestea se bucura de o
larga utilizare, se obtin prin stoarcerea fructelor sanatoase, ajunse la
maturatie, stoarcere care se poate realiza fie pe calea mijloacelor celor
mai simple, fie pe calea mijloacelor cele mai sofisticate, constind in mixere
etc.   Este ideal, ca sucurile de fructe sa fie consumate in stare proaspata,
respectiv imediat sau numai la scurt timp dupa prepararea lor.  Cind, din
diverse motive, aceste sucuri nu sint consumate imediat dupa prepararea lor sau la
scurt interval dupa aceasta este de presupus, ca ele vor fi afectate de fermentatia
alcoolica sau vor fi deteriorate pe calea diversilor agenti poluanti, a diverselor
ciuperci si levuri, care vor contribui la degradarea lor calitativa. De unde se impune
asigurarea stabilitatii lor.
In ce afectiuni se folosesc mai ales  
Dar, indicatia absolut majora pe aceasta linie vizeaza in special pe cei care,
suferind de gastrite, ulcere gastro-duodenale si enterocolite, iar numarul acestora
este dupa cum stim foarte numeros, tolereaza mai cu dificultate componenta
celulozica a fructelor, dupa cum stim foarte bine reprezentata in perimetrul acestor
produse naturale, sau cel putin a unora dintre ele. Consumul de fructe sub forma de
sucuri, vizeaza insa o paleta mult mai larga de boli, si, implicit de bolnavi, boli ca
obezitatea, ateromatoza si dislipidemia - boli ce se caracterizeaza prin cresterea
grasimilor totale din singe sau numai a unor fractiuni lipidice de genul trigliceridelor
si a colesterolului; mai beneficiaza de actiunea sucurilor de fructe si cei care sufera
de diabet, anemie, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, litiaza biliara si
renala cu acid uric, alte boli hepatice si renale, ca si diverse afectiuni intestinale.
Care este compozitia lor
In compozitia fructelor si legumelor intra in primul rind apa, si anume, in proportie
de 80-90 la suta. Bogat reprezentate sint si glucidele si levuloza, dupa cum stim
foarte folositoare pentru organism. Urmeaza in ordine acizii organici,
mai ales cel malic, tartric si citric, care sint metabolizati si transformati
in organism in carbonati alcalini. Continind cantitati importante de acizi
organici, care le confera gustul caracteristic, sucurile de fructe si
legume au actiune alcalinizanta asupra tumorilor organismului si asta intrucit acizii
sint metabolizati in saruri alcaline.
De exemplu, 1 kg de capsuni aduce in organism baze cit 9 g bicarbonat de sodiu; 1
kg de struguri cit 6 g bicarbonat, iar 1 kg de suc de lamiie, cit 4 g bicarbonat.
Bine reprezentate in sucuri sint si vitaminele, mai ales cele hidrosolubile de genul
vitaminei C, B1 si B2. In cantitati mai reduse se gasesc si vitamine liposolubile.
Acestea aflindu-se mai ales in fructele oleaginoase ca migdalele, nucile si
maslinele. Alte fructe ca lamiia, portocalele, mandarinele, migdalele, nucile si
caisele, au cantitati reprezentative de vitamina A, mai ales sub forma de
provitamina de genul carotenului. Este bine de stiut, ca unele vitamine se pot
distruge in cursul pasteurizarii si sterilizarii sucurilor, ca si prin conservarea lor
indleungata, de unde necesitatea consumarii in stare proaspata.
Tot bine reprezentate in sucurile de legume sint si oligoelementele minerale, care
se gasesc fie sub forma de saruri organice solubile, fie sub forma de saruri
anorganice. Dintre oligoelemente in cantitate mai mare se afla potasiul, calciul si
magneziul. Sodiul se gaseste in fructe si legume in general in cantitati mici. Sarurile
minerale contribuie la actiunea alcalinizanta a sucurilor.

Pastele fainoase

Pelmeni sunt un tip de mâncare tradiţional din estul Europei (în special în Rusia) –
paste făinoase umplute cu mai multe tipuri de carne amestecată (carne de porc, miel, vită etc.)
aceste umpluturi sunt împăturite într-o foaie subţire de aluat (compus din făină şi ouă şi în
anumite cazuri cu adaos de lapte şi apă). Amestecul de diferite tipuri de carne este o uzanţă
des întâlnită. Reţeta tradiţională din Urali foloseşte 45% carne de vită, 35% de miel şi 20% de
porc pentru umplutură. Deseori sunt amestecate cu alte ingrediente cum ar fi: piper, ceapă sau
usturoi.

Pelmeni pot fi conservaţi sau congelaţi. De obicei se fierb în apă până când încep să plutească
la suprafaţă după care se mai lasă la fiert încă 2 - 5 minute şi se servesc cu unt şi/sau creme
sau sosuri cu gust acrişor (cele cu oţet sunt foarte răspândite). Alte reţete indică prăjirea
pelmenilor după fierbere până se obţine o culoare maroniu aurie.

Pelmeni aparţin familiei de paste făinoase umplute. Sunt asemănaţi cu vareniki - un tip de
paste umplute tipic Ucrainei, cu umpluturi pe bază de cartofi şi brânză moale proaspătă.
Pelmeni sunt asemănători şi cu potstickers chinezeşti. Diferenţa între pelmeni şi celelalte
paste umplute stă în forma şi mărimea lor - pelmenul tipic e aproximativ de formă sferică cu
un diametru de 2 - 3 cm, iar celelalte tipuri de paste umplute sunt de obicei alungite şi puţin
mai late.

Pelmeni congelaţi se găsesc peste tot acolo unde există comunităţi de origine rusă. Fiecare
pelmeni are o greutate în jur de 15 grame şi sunt asemănători cu tortelloni puţin mai mari;
acesta este şi motivul pentru care în producţia industrială se utilizează maşini pentru paste
făinoase de producţie italiană cum ar fi: Arienti & Cattaneo, Ima, Ostoni, Zamboni, etc.

Ravioli sunt un tip popular de paste făinoase, format din două foi de aluat sigilate înte
ele cu umplutură de carne la mijloc (dar nu întotdeauna). Ravioli sun de obicei de forma
rotundă sau pătrată.

Opţiunile vegetariene comune includ zarzavaturi şi legume. O foarte cunoscută reţeta lacto-
vegetariană include ricotta (brânză cremoasă) şi spanac sau urzici în loc de carne. Cele mai
cunoscute umpluturi includ dovleacul, cartofii, sparanghelul, ciupercile ş.a.. Sosurile sunt şi
ele la fel de variate ca şi umpluturile; se folosesc sosuri de roşii, pesto, smântână, iaurt şi
sosuri pe bază de supe de legume.

Cuvantul „ravioli” derivă de la verbul din limba italiană (a împacheta). Pastele făinoase
umplute au fost introduse probabil în Europa în perioada medievală. Pasta a fost umplută cu
carne, peşte şi zarzavaturi incluzând şi ricotta. Sosul de roşii probabil că nu se folosea
deoarece roşiile au fost aduse în Europa abia la sfârşitul secolului al XV-lea.

În Italia aproape toate regiunile au propriile lor reţete pentru ravioli. Unele dintre cele mai
vechi menţiuni în ceea ce priveşte acest fel de mâncare sunt din secolul al XIV-lea şi ne apar
în înscrisurile personale ale lui Francesco de Marco, un comerciant din Prato. Chiar dacă
acest fel de mâncare are origine italiană cea mai veche reţetă cunoscută este un manuscris
Anglo-Norman din anul 1290.

Ravioli se pot cumpăra astăzi în toate colţurile lumii proaspeţi, ambalaţi sau congelaţi în
special în zonele în care comunităţile italiene sunt bine înrădăcinate. Ravioli astăzi sunt
confecţionati cu ajutorul liniilor industriale special create de către societăţi italiene cum ar fi:
Arienti & Cattaneo, Ima, Ostoni, Zamboni ş.a.; ravioli ambalaţi proaspeţi au de obicei o
perioadă de înmagazinaj de şapte săptămâni.

Tortellini sunt un tip de pastă făinoasă cu ou şi cu umplutură la mijloc, originară din

Bologna, al cărui nume derivă din limba italiană torta şi din dialectul bolognez turtlén.
O farfurie cu tortellini nefierţi

Torellinul de astăzi este urmaşul unei lungi tradiţii culinare. În cartea “L'economia del
cittadino in villa" de Vincenzo Tanara publicată în anul 1664 sunt descrişi tortellini "prăjiţi cu
unt". În anul 1842 navigatorul şi bibliograful francez Antoine Claude Pasquin (numit Valery
1789 - 1847) descria o umplutură de grăsime de vită tocată, gălbenuşuri de ouă şi parmigiano
(caşcaval).

Tortelloni sunt o versiune a tortellinilor putin mai mare si sunt de obicei umpluti cu
brânză Ricotta, spanac si alte zarzavaturi proaspete.

Exista si alte variante “exotice” in care zarzavaturile sunt inlocuite cu ingrediente cum ar fi:
ciuperci nuci sau pulpa de dovleac.

Tortelloni se servesc de obicei cu ragu(sos cu carne) sau cu frunze de salvia gatite in unt.

Tortelloni se gasesc congelati sau pasteurizati peste tot in lume in special in zonele in care
comunitatile italiene sunt bine inradacinate. Tortelloni sunt acum fabricati cu ajutorul liniilor
industriale furnizate peste tot in lume de intreprinderi italiene cum ar fi: Arienti & Cattaneo,
Ima, Ostoni, Zamboni, ecc.; tortelloni ambalati “proaspeti” au de obicei ca termen de garantie
7 saptamani.