Casa memorială „Tudor Arghezi - Mărțișor”, un spațiu inedit datorită istoriei și

amintirilor pe care le poartă cu ea, se află în casa în care a locuit poetul, unul dintre cei
trei mari inovatori ai limbajului poetic românesc, începând cu anul 1930, și s-a întipărit
în memoria locală sub denumirea de „Mărțișor”.
Conform dorinței testamentare a scriitorului, începând cu anul 1974, aceasta a devenit
casă memorială.
Clădirea este compusă din parter și etaj, în total 18 camere, discrete, fără a epata în
vreun fel, la care se adaugă dependințele.
În colecția de aici, publicul vizitator poate avea acces la obiecte de mobilier datând din
acea vreme, cărți, obiecte de artă, fotografii, documente originale ale poetului Tudor
Arghezi (1880-1967).
În camera de lucru a scriitorului, se află şi cea mai mare parte a bibliotecii, cuprinzând
câteva mii de volume, un aparat de radio din anii '30, precum şi o masă şi un pat.
Deasupra acestuia se vede o mare icoană din lemn, cu o vechime de peste 150 de ani.
Într-o cameră alăturată descoperim medaliile şi decoraţiile conferite de statul roman
pentru creaţiile argheziene, precum şi Premiul european Gottfried von Herder, acordat
în 30 aprilie 1965. A fost primul scriitor român care a fost laureat al acestei prestigioase
distincţii. Tot aici putem admira un peisaj realizat de Francisc Şirato, portrete realizate
de R. Maniu şi un alt peisaj semnat de Nicolae Dărăscu.
De asemenea, ne atrag atenţia bustul scriitorului, opera sculptorului Oscar Han, un Cap
de expresie, lucrarea lui A. Băieşan, precum şi portretul Tinca (în acuarelă) realizat de
pictoriţa Lucia Demetriade - Bălăcescu.
Într-o altă cameră - folosită ca laborator al scriitorului - se află o relicvă a radiofoniei -
aparatul de radio Atwater Kent, procurat de Tudor Arghezi în anul 1927. În vitrinele din
această cameră sunt reunite medaliile cu efigia scriitorului, obiecte şi aparatură
personală.
Alăturat se află camera celor doi copii ai săi care, pe lângă mobilier, păstrează jucării şi
tăbliţele de şcoală.
În camera de zi - sufrageria - mai descoperim un gramofon şi un samovar, ne încântă
privirea tablourile şi portretele semnate de pictori consacraţi precum Steurer,
Calafeteanu, Ciocardel, Băieşan, Macedonschi etc.
Altă cameră găzduieşte alte câteva sute de volume, un magnetofon din 1956, un
dulăpior de peste un secol, o fotografie reprezentându-l pe scriitor la venerabila vârstă
de 82 de ani (lucrarea artistului fotograf Aurel Mihailopol), două mini-hărţi cu însemnele
călătoriilor în Europa, precum şi traducerile scriitorului.
În curtea casei, se află și tipografia Biletelor de papagal, unde astăzi sunt expuse
volume, documente, reviste și imagini din istoria familiei și a întregului spațiu, iar în
prezent vizitatorii noștri pot viziona aici filmul documentar Prisaca, realizat de Paul
Anghel în 1956, într-o versiune subtitrată în limba engleză.
Mărțișor este cunoscută mai ales datorită livezii sale și prin intermediul atelierelor
literare organizate de muzeografii noștri, destinate grădinițelor, școlilor, familiilor, la care
vă așteptăm cu drag în perioada 15 septembrie - 15 iunie, pe parcursul fiecărui an
școlar.
Casa Memorială ''Mărţişor'' este o altă frumuseţe iscată de poetul Tudor Arghezi. În 1926, pe când Tudor Arghezi se
afla încarcerat în închisoarea Văcăreşti, vede prin geamul chiliei sale o bucată de pământ. Astfel i-a venit ideea să-şi
construiască acolo o casă pentru ca în cazul în care ar fi fost din nou încarcerat, soţia sa, Parascheva, să poată
ajunge la închisoare cu mâncarea caldă.

Tudor Arghezi, autorul „Florilor de mucigai”, pe numele său adevărat Ion Nae Theodorescu, poate fi considerat o
personalitate complexă a culturii româneşti. La 19 ani trăieşte prima dramă a vieţii sale. După moartea iubitei sale,
autorul se călugăreşte la Mănăstirea Cernica şi îşi ia apelativul de Iosif. În urma relaţiei cu profesoara Constanţa
Zissu şi a naşterii fiului său ilegitim, Eliazar Lotar Teodorescu, autorul renunţă la călugărie şi pleacă în Paris.
Urmează o perioadă în care bărbatul trăieşte în Freiburg şi Geneva, unde lucrează ca ceasornicar. Din 1912, după
ce se întoarce în România, devine ziarist şi publică pamflete şi articole polemice sub pseudonimul  Tudor Arghezi. 

În 1916, după izbucnirea Primului Război Mondial, Arghezi împreună cu alţi autori ai vremii (Ioan Slavici, S.
Grossman, D. Karnabatt si Dem. Theodorescu) se pronunţă în favoarea neutralităţii ţării, fapt pentru care sunt
încarceraţi în Penitenciarul Văcăreşti. Aici este scrisă printre alte opere şi celebra poezie „Testament”. Tot aici,
autorul ia decizia de a cumpăra un teren de aproape două hectare ce se afla în apropierea închisorii. După un an de
detenţie, este eliberat, iar din 1928 începe construirea „Mărţişorului”. Din 1930 el, împreună cu soţia sa Paraschiva
Burda şi cei doi copii ai lor, se mută în locuinţă. 

Denumirea de „mărţişor” a casei şi străzii provine de la obiceiul localnicilor din zonă de a lega, primăvara, şnururi din
lână albă şi roşie în arbori pentru a fi roditori. Astfel, poetul decide să discute cu autorităţile locale pentru ca strada să
primească denumirea de „Mărţişor”. Însă culorile şi simbolistica acestei sărbători se regăsesc şi în interiorul casei
memoriale. Pe tabliile paturilor sunt sculptate firele de mărţişor, iar scara ce leagă parterul de etaj şi pod este roşie, în
timp ce pereţii casei sunt albi. 

Casa compusă din 18 camere şi dependinţe este inspirată de stilul arhitectural al unei mănăstiri. Cele două turnuleţe
de pe acoperişul casei semânând cu o cruce. „Poetului i-a venit această idee pentru că a rămas cu sufletul şi cu
amintirea la haina monahală. În amintirea acelor vremuri şi-a dorit ca această casă să semene cu o mănăstire în
miniatură”, a declarat Marieta Mihăiţă, muzeograf „Casa Memorială Tudor Arghezi”. De fapt, casa este amplasată în
mijlocul livezii de cireş asemănător cu Mănăstirea Văcăreşti, transformată ulterior în închisoare.
În apropierea casei, poetul şi-a construit şi propria tipografie, unde în prezent sunt expuse volume, documente şi
imagini cu poetul. Dintre cele 18 camere, Arghezi îşi petrecea cel mai mult timp în camera de reverie, unde şi în
prezent se află biroul autorului. Locul pare oprit în timp, pe birou fiind aşezate stiloul, călimara şi ochelarii autorului. În
aceeaşi cameră se află şi un pat de fier, unde pe parcursul nopţii poetul îşi scria operele pe care le citea a doua zi
familiei, iar de cealaltă parte a camerei se află biblioteca ce adăposteşte peste 7.000 de volume. Una dintre cele mai
valoroase cărţi din biblioteca poetului este „Noul Testament'', scris în  greacă şi latină.  

Pe 14 iulie 1967, poetul moare şi este îngropat în curtea casei alături de soţia sa Parascheva. Din 25 octombrie
2015, alături de cei doi a fost înmormântată şi Mitzura Arghezi, iar într-o altă parte a curţii regăsim cuşca şi
mormântul câinelui Zdreanţă. În prezent, pe crucile acestora sunt atârnate fire de mărţişor. 

Casa iubită a lui Argezi nu s-a bucurat întodeauana de linişte. În 1977, regimul comunist dorea să transforme imobilul
într-o grădiniţă, iar 10 ani mai târziu, în 1987, casa s-a aflat pe punctul de a fi demolată pentru a se construi o
autostradă. A rezistat vremurilor, de mai bine de 44 de ani, din 1974, funcţionează ca muzeu, conform dorinţei
testamentale a mareului autor.