Stelele apar pe cer ca nişte puncte luminoase strălucitoare. Un telescop şcolar cu diametrul de 8–10 cm ne permite să observăm aproape un milion de stele. Toate aceste corpuri cereşti fac parte din marea familie a stelelor legate fizic între ele prin forţe gravitaţionale, care formează sistemul nostru stelar numit Galaxia Calea-Lactee. Există două caracteristici fizice ale stelelor care pot fi observate cu ochiul liber: strălucirea aparentă şi culoarea. Stelele reprezintă corpuri cereşti ce radiază lumină proprie ca şi Soarele. Ideea că stelele sunt nişte „sori” a fost exprimată încă în Antichitate, iar mai târziu de Giordano Bruno. Strălucirea aparentă a stelelor este exprimată printr-o mărime numită magnitudine aparentă. Aceasta caracterizează fluxul de radiaţie (lumină) incident pe unitatea de arie a unei suprafeţe. Magnitudinea aparentă se notează cu litera m. S-a convenit că stelele de magnitudinea aparentă 1m sunt mai strălucitoare de 100 de ori decât stelele de magnitudinea 6m. O stea de magnitudinea 1m e mai strălucitoare de 2,512 ori decât o stea de magnitudinea 2m ş.a.m.d. Cele mai strălucitoare stele au magnitudini negative. De exemplu, steaua Vega are magnitudinea aparentă 0,3m, iar Soarele are magnitudinea aparentă egală cu –26,8m. De obicei, luminozitatea stelelor se exprimă în luminozităţi solare (luminozitatea Soarelui fiind luată drept unitate). 2.De clasificat stelele după clasa spectrală(O, B, A, F,G,K,M). Stelele au străluciri şi culori diferite. Strălucirea stelelor depinde de dimensiunile lor şi de distanţa la care se află, iar culoarea – de temperatura lor. Din observaţii s-a stabilit că stelele au temperaturi cuprinse între 2 500 şi 50 000 K. Cele mai fierbinţi sunt stelele albastre, urmate de stelele albe care sunt mai reci, apoi de cele galbene, portocalii. Cele mai reci se consideră stelele roşii. Stele albe sunt, de exemplu, Vega (constelaţia Lira) şi Altair (constelaţia Vulturul), vizibile la noi vara şi toamna, Sirius (constelaţia Câinele- Mare) – cea mai strălucitoare stea de pe cer, vizibilă iarna. Cele mai cunoscute stele roşii sunt Betelgeuse (constelaţia Orion) şi Aldebaran (constelaţia Taurul), vizibile iarna, Antares (constelaţia Scorpionul) – vizibilă vara. Dintre stelele albastre vom menţiona Spica (constelaţia Fecioara). Soarele nostru face parte din categoria stelelor galbene. O altă stea galbenă este Capella (constelaţia Vizitiul), vizibilă iarna. În funcţie de spectrele lor, stelele au fost împărţite în aşa-numite clase spectrale, notate cu litere ale alfabetului latin: O-B-A-F-G-K-M şi 10 subclase (de la 0 la 9). În această clasificare Soarele face parte din clasa spectrală G2. Studiind spectrul stelelor, se pot determina astfel de parametri ca presiunea şi compoziţia chimică a gazului din atmosferele lor, perioada de rotaţie a stelei în jurul axei proprii, prezenţa câmpului magnetic, viteza radială ş.a.