Ticăit...

De Vatamanu D. Iulian

...Ieri, azi, mâine, și totul despre tine...

cerșesc otrava uitării, să fiu un leș al sufletului

cerșesc veninul iubirii, să învâț a urâ

cerșesc adevăr, să nu mai fiu îmbrăcat în minciuni

și drept monedă, mă ofer la schimb.

...Că poate...

nu știu de ce am fost

nu știu ce ”noi” am fost

nu știu ce eu am fost

dar știu că a fost.

...Într-o atingere a soarelui...

te amintesc

te simt

te ating

te păstrez.

...Cu o mângâiere a stelelor...

oglindesc a lor sclipire

prin chipul și trupul tău

să fur urma calei tale

ce sa pierdut.
...Și cu o îmbrâțișare a lunii...

te strivesc cu regrete

te sting cu lacrimi

te îngrop prin clipe

să îmbrățișezi universul.

...Mi te regăsesc în propria ființă...

pentru a te lăsa să mori

în fiecare amintire

ce renaște

prin fiecare bătaie ce-mi țipă-n piept.

...Căci în lipsa ta...

vorbesc despre tine

să fii o fericire

cu tot ce este al tău

și totul despre tine

...Mă sting.