279461

,/'lL

1 I
Noul buget şi viitoarele impozite
Curge, Argetoene, curge ?
Cam slabă vaca; dar tu cântă înainte... ca să nu i s'audă
 2 F U R N I C A
Formula alambicată care desparte şi
cataloghează diferitele felii de delicte
pe cari ie amnistiază regele 'mi s'a pă­
rut că e dintr'un jargon pe care nu
'l-aţi fi auzit nici odată. Fel de fel de
categorii, fel de fel de denumiri, fel de
fel de păcate, a căror caracterizare nu
s'ar putea face de cit pe cale chimic'*,
m'au încurcat cu desăvîrşîre — aşa In
cit nu mai ştiu acum pe care ticălos
îl amnistiază vodă ş! pe care nu, De
aceea, ca să nu cad în rătăcirea cari­
tabilă în care căzu deunăzi d. V. S : V.
—un fel de goldemberg—redactor la o
„anumită presă", rog pe ministrul de
războiu să mă desluşească asupra ca­
zului următor, sâ'mi spuie adică dacă
tipul pe care '1 iau ca ezemplu întră
ori nu intră, în rîndul ceîor amnistiaţi.
Iacă spf ţ a ;
Odată cu miliţienii bătrîni lăsaţi, fără
arme, să spere malul Dunărei, la No-
embrie 1916, a fost, la Zimnicea, luat
prizonier şi un oare care Nâthan, cso-
itor din Piteşti. Prizonierii au fost tUsşi
în lagărul dela Şiştov, unde prin pos­
tul Crăciunului huzureau v r e o trei sute
de inşi întî'o magazie, fără foc şî, din
spre soare răsare, fără uşă. Numai sen­
tinelele, cu puşca încărcată, mai împe-
decau viscolui de pe marginea Dună­
rei să răcorească frunţile celor ce asu­
dau în mîna bulgarilor.
Ziua, robii aceştia erau duşi ia muncă
bolnavi, nemîncaţi şi gci — căci bul­
garii, ca să le dea un pachet de ma­
horcă, le luase şi cojoacele de pe ei,
după ce le şterseseră şi gologanul de
snafuiă!
Intre aceşti prizonier?, osmdiţi ia
moarte sigură dar lentă, unul singur
trăia ca un paşa: Nathan — connaţi-
onalul nostru de rit mozaic şi, de cîrd
cu boleşniţ?. ţărănismului membru, poate
în clubul d-Iui lorga, cei Intru toate
vrednic.
Năthan se făcuse slujbsş ai comen-
duirei lagâruîu', cum se făcuseră aiurea
Iţic, Şulam, K-kes şi toţi din neamul
uns cari au avut norocul să „dispară"
în cîte un lagăr nemţesc de prizonieri
rommL Şi, în calitatea lui de oîgan al
naciaînlculul, croitorul din Piteşti ară­
tase atîta zel în cR bulgarii, cari apre­
ciază pe prieteni, îl lăsaseră mai puter­
nic la Şiştov de cit era Drândarescki
la Rusciuc .-,•
tm
Anul al XV, No. 26, Luni 26 Aprilie 1920
Ce a făcut acest coreligionar al lui
Burăh Braunştein, mr încape înir'un
volum. Să povestesc un singur caz
îus9, ca sa-fixez ideile.
Germanii din Z mnicea reehizîţona-
seră, pe aproape de Crăciun, două
care şi porniseră cu ele, peste pod, o
testea de răniţi bulgari cari urmau să'şi
dea sfirşiîul acasă, pe păraîntul blago­
slovit a) ţarului Ferdinaad. Au trecut,
cărăuşii, au descărcat povara şi cu
corvatfă îndeplinită, urmau să se în­
toarcă la Zimnicea ca să vadă cum le
taie nemţii porcii de sfintele sărbători.
Biletul, însă, csre avea să le deschidă
drumul la pod, cînd aveau să treacă
Dunărea, nu le fusese dat 'of, rooiî-
nlior rechiziţionaţi, ci lui Nathan, care,
cu slujba Ini de pomojnic al lagărului,
avea în grija treburile măr>.;nte ale co-
meiidu're'.
Şi n'a vrut Nathan să dea oameni*
lor paşuşid fără parale.
Şi oamenii, si raci lipiţi pămmtului,
n'au putut plăti,
Si au stat ţăranii fără porţie la ca­
zanul lagâ/ului de prizonieri, pînă t'r-
ziu cînd începea să se desprimăvâreze.
Ceia ce văzînd Lupsşcu Constantin
prizonier şi el, leat bătrîn din regimen­
tul 74 Constanţa, a făcui o colectă
printre muribunzii din fagăr şi şţrîngtnd
dela peste trei sute de inşi, suma de
trei zeci şi opt de iei, ceea ce repre­
zenta ultima lescaie din tot tr buî acesta
de nenorociţi, i-a dat lui Nathan •— şi
numai aşa s'a milostivii sunetul aceia
generos să dea drumul ţăranilor din
captivitatea în car.e'1 ţinea numai el.
Dintre cei peste trei sute de osîn-
oIţi ia moarte în lagărul dela Şişîov,
mai mult de două treimi au râurit, vezi
bine. dar sunt cîte-va duzini cari, avind
viaţa dură, au rămas să dea mărturie
despre ceea ce povesti pînâ aci.
Pentru edificarea acestora precum şi
pentru satisfacerea curiozlîsţii mele,
întreb, dar, pe generalul Raşcanu,: rogft*
te^omnule general, Nathan al meu snîră,
de pe concepţia durnitale, ori nu intră,
în paragraful celor amnistiaţi?
Aştept răspuns pentru regulă si ur­
mare.
Plutonier
N n m ă r u l viitor va fi p u s î n
v â n z a r e V i n e r i 30 A p r i l i e 1929.
• „ F u r n i c a " 12 p s g l n l ! L e u
— ORIGINALE
Două acte.
Viaţa di; toate zilele a devenii o dra­
mă. Omul copleşit de griji, se culcă
pentru ca să le uite, se scoală pipăin-
du'şi capul spre a se asigura că nu'şi
a pierdut minţiie, Aşa fiind, mi-am z i s :
cui pe cui se scoate. De ce n'am com­
bate drama tot prin dramă?
Ţiu la dispoziţia onor. pubiic necăjit
im depozit întreg, din care azi extrag
una. Atenţiune, că '«cep:
ACTUL 1
Domnul joacă „poeker" la club. Toate
mesele sunt ocupate. Odaca luminată
ca ziua.
intră servitorul şi-i dă o scrisoare:
— A adus-o un comisionar. N'are
răspuns.
Servitorul se retrage respectos. Dom­
nul rupe plicul, citeşte:
Ntvaită-ta te înşeală. Dacă vrei să
te convingi, întoarce-te ian dtat acosă.
Domnul oftează, mototoleşte scrisoa­
rea şi-o bagă 'n buzunar.
— Ce e?... Ce s'a întâmplat?
— Nimic. Continuaţi partida în trei.
Eu plec... mi-a venit o rudă pe care
n'o aşteptam.
ACTUL 11
Ajuns acasă, Domnul raţionează:
— Am să mă duc întâi ia mama soa­
cră, ca sâ'l spui şi ei ce poamă mi-a
dat de nevastă.
Zis şi făcut.
Domnul deschide uşea încetişor... în
paf, un morman de carne se shate sus­
pinând.
— Scroafă! — închide uşa la Ioc,
Domnul.
Face doi paşi... Mormanul de carne
apare «nt.'un capod baionat, deseheeat...
"—- Ginere, te rog, nu mă condamna:
mi a promis că mă ia de nevastă!
Domnul o pironeşte locului c'o sin­
gură vorbă:
— Căţea!
Apucă pe coridor înainte, se duce
drept la camera fetei lui, domnişoară
de şeaptesprezece ani. Căci Domnul,
încă sănătos la trup şi minte, cugetă
loje:
— Nu vreau ca o copiiă nevinovată
sa mai toctiească m aceasta" casM de
desîrâu!
împinge u.er..
AhL Oh!.,. Papa!... Şi diferite alte
exclamaţii pe două glasuri diferite.
Domnul s'agaţă de clanţă ca să nu
cadă. U^ea, în virtutea greutcţei ce-o
atrage, revine de unde a plecat. O voce
dinnăuntru imploră:
— Papa, te rog, iartă-mă că m'am
iogodit fără ştirea ta!
Domnul lasă clanţa, pieacă năuc de
durere...
latâ'l în dreptul camerei soţiei sale.
Bufneşte fără să bată in uşe, aprinde
lumina electrică.
Cineva, alb ca o stafie, dispare pe
fereastră. Pe pat, îr.tr'o căm&şe dahâu-
lată, nevasta-sa „.corpul din care s'a
dedublat stafia.
Domnul scrâşneşte din dinţi:
— Mizerabilo...
Restul vorbelor i se opreşte 'n gât,
sufocându'l. (Totdeauna la drama, când
autorul nu mai ştie ce să pue în gura
eroului, restul vorbelor tr..bue sa i se
oprească în gât.)
Domnul simte mâncădme în degete.
Ca să se scarpine, apasă cu buricul
„arătătorului" pe butonul unei sonerii
electrice.
Stăpâna cămaşei dăhăulată prinde
ghers:
— Ce te-a apucat?... N'ajurige dis­
preţul tău, acuma vrei să mă taci de
rîs şi în faţa slugilor ?
Apare cel suaaî. (Pentru ca să intre
9
la 'timp, servitorul e pus din vreme
s'aştepte la spatele uşei.)
— M'aţi chemat, cucoane?
Domnul îşi vine in fire :
—- Da, Ioane, Dă fuga şi-aprinde un
felinar roşiu Ia poartă!
(Cortina cade brune)
* de legea care permite proprietarului să
Cancanuri.
Capitala României Mari posedă un
scriitor demn de ea — dacă nu şi mai
mare.
Aşteaptă demobilizarea complectă
pentru ca faima-i, purtată pe aripile vîn-
tului - aeroplanul de care se serveşe Di­
vinul încă dela facerea lumei—să treacă
munţii, ducând fraţilor de dincolo o
leacă din inteligenţa iui fărâmiţată co­
tidian, de azi pe mâine.
Ss ocupă exclusiv da crima fioroase
cu coperte colorate. Volumele sal» sunt
fala vitrinelor librăriilor îa cari mor
calorila ieşite de soare. Nuvelele Iu! :
lovituri de cuţite, otrăvuri invizibile,
pocnete de revolver. Iadul pe pământ i
Odată, vrând sS descrie lupta dela Mă-
răşeşti, a încercat să tragă chiar cu tu­
nul... dar I-a oprit MareSs Cartier.
Mult, operile Iui nu-I produc. In schimb
s'a ales c'ur. dar: darul beţiei. Bea ca
să se inspire, De câte ori scrie ceva,
mai întâi bea de stinge.
Deunăzi, un prieten curios !-a în­
trebat :
— De ce tt'nbeţi înainte de a scrie?
Nuvelistul a răspuns, fagălbenind'u-se:
— Ca să nu'mi fie frică, câud „su­
biectele" mele încep să se omoare!
* Privighetoarea, primadona,
Copoii (rotoarelor.
Ea e tânără şi... d'alea.
EI o cunoaşte foarte b;'ne; totuşi,
preHcându-se c'o vede tataia oară, se
ia după ea:
— Domnişoare... domnişoară,..
— Ce pofteşti?— se opreşte, plicti­
sită, demimondena.
— Domnişoară, acum zece ani n'aţi
pierdut pe iocu ăsta ceva?
— De ce tocmai pe Iocu-ăsta ?
— Fiindcă aci a fost un hotel vechi
care s'a dărâmat.
Umbreluţa tinerei demimondene tae
aerul de pomană: ogarul trea departe!
întâmplări din Capitală.
O istorioară care chiar de r*u-i ade­
vărată, poate lua fiinţă cu ocazia a-
propiâtului Sf. Gheorghe.
Se ştie că în Buc. reşii nu se mai
găsesc case de locuit (mai lesne poţi
găsi o fată mare, presupunând că ul­
tima încă n'a fugit dela pârliţi). Streinii
pricopsiţi, precum şi chiriaşii daţi afară
se mute in casele Iui, toată ziua cu-
treeră străzile desperaţi, cu geamanta­
nele în mână şi ochii sgâiţi după un
bilet: DE ÎNCHIRIAT.
Uite unu, nou, înfipt deasupra unui
gard de şîpcl, la mahala.
•— Ut! bine că dete Dumnezeu! —
se opreşte Popescu ca să se. odihnească
pe legăturica în car* îşi îttghesuise
boarfele.
Un minut în urm3, altul:
— Azi am plecat cu piciorid drept!
- s'aşează e! mai. Sa pparîe, serviudu-se
de geamantan ca d'r-n ssfiuhel.
S u b l nou! guvern
A/Î, bacuraţi-vă, tovarăşi,
Azi nu mai suferim ca ieri:
Venit-a la putere iarăşi
Guvernul sfintei Primăveri.
Natura, buna Suverană,
împarte daruri tuturor,
Ea picură pe orice rană
Balsamul cel vindecător.
Copacii, cari iarna'n taină
Gemeau cu vântul trişti şi goi,
Azi fiecare are-o haină
De mătăsoase şi verzi foi.
Conduce opera'i în crâng
Mai cu succes c'amicul Nona
Ce calcă cu piciorul stâng.
Peste pământii ncins cu ghiaţă
Ca un bolnav cu brâul iov,
f
S aştern covoare de verdeţă
Cum nu găseşti la Djabunm.
Din fragedele lor potire
înalţă forile, acum,
Drept imn de slavă şi iubire,
Spre Cer suavul lor parfum.
Şi oamenfs nebuni, pesemne,
Căci toţi se plâng azi mofturoşi.
Că e prea cald, uitând că lemne
N'avură iarna, nici galoşi!
Kiriak Napadarjan
AH minut, alt chiriaş In perspectivă:
— Ce chilipir!
Fiind prea emoţionat, ca să nu cadă
jos d'anpicioareie, ia loc pe marginea
trotoaruiui.
Şi altul, şi altul. Intr'un sfert de oră
se strânsese atâta iunie că nu mai putea
trece tramvaiul.
Hop vardistuî: ,
— Ce 'îisemnează asta?... Aţi des­
chis bâlci în mijlocul sîrăzel?,..
Unul, mai curajos, se scuzează, ară­
tând cu dtgetu spre tabla cu: DE ÎN­
CHIRIAT :
— D-le sergent, noi vrem să...
— Vedeţi-vă de treabă, oameni buni!
Tabla e a unui zugrav de firme care
stă în fundu curţi ş'-a pus-o la poartă
ca sft se usuce 1« «oare.
Na« D. Ţăran u.
 COPOII! TROTUARELOR

— Cinci mii !ei o rochie?... Grozav s a scumpii... pielea!

 Amil XV, No. 25 Luni. 26 ApriBfe 1920 F U R N I C A

vorbeşte jîrmana ; pe Cesar Pascu, care — Unde e bărbata! dt/mitale ?

IMPRESII DM TIMPUL INVAZIEI
NOTE DE OM NECĂJIT
Aici, otelul Imperial geme de deţinuţi,
medici, magistraţi, avocaţi, profesori,
proprietari, ziarişti—şi generalul Stoica,
un brav stratiot care... face ca Take
Poiicrat şi se roagă de feidwebel să
grăieşte moldoveneşte; pe Mactdonescu,
care ia voroavâ cam aduce cu cei dela
Mim iu.
Donescu Clipiciu, tot mădular muni­
cipal, a apărut şi a dispărut dela Im­
perial: a apărut ca rtbedtnie cu ră­
posatul Haret, prin urmare liberal; şi a
dispărui imediat ca neam cu Dedu Ne-
nlţescu, deci cimotie cu Mittel Europa.
Şi e un deliciu să auzi reflecţiile cole­
gilor din consiliu ţir,uţi la opreală după
— in Moldova, pe front.
— Ce ai făcut în Ardeal?
— Am jucat.
— Nu e adevărat Ai făcut propa­
gandă irredentistă.
Artista a dat din «meri şi neamţul
a continuat să scotocească prin sertare.
A doua zi au venit iar — iar au in­
terogat şi iar au scotocit.
Vorbind, tîrzio, cu nişte actori dela
operetă, Gebstattel se plîngea că. Iu n- f

'i dea drumul numai niţelr.ş ca să se

plecarea celui cu neamuri la Eresalim. du-se depe denunţările doamnelor Giur-
repează pînă la mahala, unde are el ce
Carabatescu îşi duce soarta vitejeşte gea şi Mihăikscu, s'a făcut de cîte-va
are. Neamţul, hain, nu'i îngăduie —- şi
dar e aşa de încruntat in cit ar înţărca ori odios provociud perchîziţii ridicule.
plînge generalul hfrdale de lacrămi.
copiii cu o privire gaieşe a bâtrînului.
Un alt bărbat care sufere cu vredni­ Dacă aşi fi în locul doamnelor ăs­
î Petrescu, inginerul peisagist spune...
cie captivitatea, e Băicoianu, director tora, eu l-aţi t r e g e la răspundere pe
confraadevârun—pe cînd VirgiiPopescu
la Banca Naţională, Tuturor camarazi­ neamţ pentru această calomnie, care nu
cu Trembiski şi cu Dumiîrescu-Bum-
lor de temniţă le face plăcere răzbu­ poate să'şi tragă originea decît din in­
beşti fac planuri măreţe pentru cînd,
narea pe care 'şi-o dă zilnic acest ma­ vidia ce va fi aflat că stîrneşte, talentul
odată şi- odată, vor mai ajunge—hilbet—
siv mâiiular al partidului cu caşcavalul şi succesele tinerei artiste, care începe
să fie hberi.
Nu ştiu de unde plnă unde, Băicoianu de acolo de unde sffrşesc, Ia capătul
Cr.han, ofiţerul de stare civilă dă cu
vorbeşte nemţeşte — si vorbind nem- carierei, doamnele M;h;'ilcscu şi Giur-
cărţile şi cî^d nu'i iese pasienţa, ia Ia
ţeste, îi îndemînă sa facă jălbari fă­ gea, utilităţi remarcabile, în pragul se-
rapangheli pe Emil Dan, agentul din
ră tilmaciu. Cu această armă în mînă, sonului acestuia, pe se; na Teatrului Na­
Popa Tatu, care se amesteca ir secto­
i-a nenorocit pa nemţi adresîndu-le, ţional.
rul lui electoral.
odată la fiecare 24 de ceasuri, cîte un
Şi suni 23 de grade sub zero şi în
memoriu in carc'şi documentează ne­ D i sufletul guvernului
odai nu se face foc şi paltoanele, tot
vinovăţia.
I acoperindu-se noaptea cu ele, nu mai
ţin cald ziua... Ostaticii, insă, sunt trataţi mai ome-
Cei-l-aiţi, se fnvîrtesc ca leii în cuşcă.
naşte, ce e drept. Luaţi, de preferinţă,
Motru face comparaţie între ceea ce
dintre intelectuali şi din straturile so­
scriu germanii în cărţile de filosofie şi Perchiziţiile
ciale mai ridicate, sunt puşi, cum spu­
ceea ce fac d n d e să aplice tcoriîje ;
24 Decembre 1916. Mare scenă dra­ sei, la un regim potrivit cu rangul lor:
Dessusi, à quatre épingles, îşi poartă
Iară foc, ca să nu-i bată Ia c a p ; cu
maiestatea de-a lungul şi de-a latul matică alături de Teatrul NâţonaL
: D-na A'itonesju, o artista tinâră şi uşîie încuiaîe şi cu sentinelă la uş3, ca
celulei; Hodoş ţ ne contabilitatea boa­
frumoasă, a făcut, vara trecută, un tur­ sâ-i apere de furi: şi cu o lingură de
belor de fasole cu c ă r e i regalează un­
neu aproape triumfal prin ţinuturile Ar­ fasole pe zi, ca grija ca nu cum-va să'
gurul, artelnic al închisorei, cu preţul
şi stiice stomacul—şi toată această în­
de 11.50 taierul fără fund. Antoniade dealului. Din acest turneu, meritoasa
treţinere princiară costînd, preţ de des­
recitează pe Homer ca să nu uite pe artistă s'a întors cu corcam şi cu pan­
facere: 11 lei pe zi.
Cariyle; Cancicov face socoteala cite glici tricolore, ca răsplată pentru entu-
racile 'i- ar rămîne lui dacă ar isbuti să siasmul ce a sîirnit printre fraţii noştri. Cei ou educaţie sufletească deosebită,
vindece şapte—opt din cele de cari Ieri s'a pomenit cu agenţii poliţiei jenaţi de sacrificiile pe cari îi vedeau pe
pătimeşte; Obreja, do torul, s'a făcut germane şi cu baronul Gebstattel, un nemţi făcîndu-le casă le fie plăcuţi, s'au
mi-ti-te! din pricina traiului rău : Cîurcu, fel de feidwebel pentru teatrul nemţesc. pus pe căutat mijloace ca să înceteze
cere ştie ce ştie, este enefrabil faţă de I-au r scolit casa dar manifestau ciudă de a fi obligaţii teutonilor. Băicoianu,
naivii cari cred că toţi cei delà Impe­ mare că nu găsesc ceeace părea că e spre pildă, care, între compatrioţi ţine
rial au soartă comune... obieciul acestei minuţioase perchiziţif. de reu şi adesea numeşte iaşi pe cei
Un judecător delà casaţie a extenuat — Mă rog, ce căutaţi? a întrebat cari respund la salutul sentinelei, chi-
pe neamţul prepus să-I păzească, tot actriţa, curioasă mai mult decît indig­ mieşte pe feldwrbel cu jalburile pe cari '1
însărcinează să le ducă şefului poliţiei;
ciocănind in uşă ca s a l ducă unde-vq— nată,
— Corespondenţa o căutam, răspunde g neralul Stcica plînge toată ziulica că
Şi find-că la tot momentul e solicitat
unul din agenţi. nu'i lasă să se ducă la mahala, unde
judecătorul de nevoia aceasta fis'olo-
— Corespondenţa ? 'şi are omul... gospodăria şi, ca să'şi
gică şi la tot momentul '1 însoţeşte sen­
— Da. N'ai fost dumneata în turneu valorifice titlurile la libertate, spune
tinela, se propune fransacţ'e: ori să se
soldaţilor de gardă că el n'a scris în
stabilească cu şederea acolo ori sâ-şi prin Trarslvania, vara trecută?
— Am fost. viaţa lui un rind, că n'a rostit niciodată
transforme iatacul în loc de ...expiare.
— Cu cine? un cuvînt împotriva Puierilor Centrale
Emil Petrescu n'a venit încă dar 'şi-a
—- şi că balivaernele fulminante de cari
trimis organele: Titu Popovici, care — Cu bărbatu-meu şi cu trupa.

deborda presa, baliverne purtind sem­
nătura lu«, erau scris de frate-său.
Singur demn dintre cei pe cari îi şi­
fonează captivitatea, e Ciurcu. Cînd a vă­
zut, omul, că nu se isprăveşte martiriu!
în două zeci şi patru de ceasuri, a ce­
rut condei u şi a redsciat un memoriu prer
cum că el, transilvănean din Braşov, el
şi ascendenţii Iui toţi, au fost cu nemţii
de cînd exişti Ardealul; că, în Adevă­
rul, n'a scris de cît despre cultura păs-
tlrnaciior şi dsspre păduchi în armată ;
ier cît despre revendicările romînilor
d'aici asupra ţinuturilor unde agoni­
zează romîni de dincolo, a fost puru­
rea de părere că aspiraţiile Romîniei
libere de a-şi anexa Rom'nia subju­
gata, seamănă că fandaxia unui trib din
Asia care ar tinde să cucerească o pro­
vincie din Europa.
Cînd au citit nemţii documentul a-
cesta de înaltă vrednicie, 1-au pus ime­
diat îa iibertate pe autor şi l-au dat în.
antrepriză lui Şmilian, ca amindoui să
editeze Agrarul, cu 20 de bani numă­
rul, fără concurenţă pe piaţa şi împă­
nat, cu o săptămînă mai înainte, de
toate dispoziţiie pe cari aveau să le
publice escrocii teutoni peste şapte zile.
Agrarul a devenit ediţia economică a
lui Bukarester TagblattU.
Costache Bacaibaşa, care nu e tran­
silvănean, se revolta şi acum de conţi­
nutul brav al memoriului lui Ciurcu,
memoriu pe care fratele de peste munţi
'i 1-a citit în celulă—iar Ulpiu Hodoş,
moţ din Roşia Montana, a slăbit de
desgust, îiindcâ 'i ştie textul pe dina­
fară, ca unul ce '1-a auzit de ia însăşi
Ciurcu.
Virgil Popescu, bănăţean al cărui dor
de ai lui a stat închis în înima-i de
aur şi n'a făcut niciodată paradă dc
comoara pe care o avea în suflet, Vir­
gil Popescu dă şi acu din umeri cînd
îi vorbeşti de document—şi, ca resbu-
nare, 'ţi-a aminteşte case voibeşte un-
de-va, in istorie, despre bulgarii pe cari
'i»a apucat vremea zarzavagii prin ţara
Bîrsei...
Cu toată grijea deosebită pe care o
poartă guvernatorul celor închişi la im­
perial, ostaticii au şi uşoare motive de
nemulţumire — se plîng, cum am zice»
că e mireasa prea frumoasă.
Două sunt, mai vîrtos, neajunsurile
pe cari le impută autorităţi militare ori
civile în căderea căreia stă, de la Carp,
dreptul de a lua omul de pe stradă, nu­
mai pentru vina de a fi fost romîn, şi
F U R N 1C A
de a l închide Ia Imperial ca să'i jefu­
iască ofiţerul german asociat cu antre-
penorul ungur: îniîî, că magistratul în­
sărcinat sa le ia interogatoriul, nu ştie
să citească chestionarul ca să puie lă­
murit întrebările, nici chiar în nemţeşte;
şi după ce'l ajută însăşi ostaticul ca să
ie citească, nu poate să scrie citeţ răs­
punsurile;—şi al doilea, că, dacă, par
impossibile, le-sr da drumul germanii,
'i ar aresta austriacii, pe urmă...
Unul singur 'şi a pierdut libertatea
de pe cererea bulgarilor: bietul Geor-
gescu-Vîlceâ. Nu cunosc om mai blînd,
mai bun, mai discret şi mai inofensiv
ca acest judecător, care toată viaţa a
stăruit în naviiatea de a crede că înde­
plinirea datoriei esie o virtute.
Şi 'iauarestat boccii]pentru ca, îna­
inte de răsbolu, fusese magistrat la Si-
listrâ!
Un bulgar important, un filosof so­
cialist, pe Ungă care se intervenise pen­
tru punerea în libertate a acestui om
eminamente simpatic şi drept, a dat
nişte răspunsuri cari proiectează o lu­
mină isbitoare asupra relaţiilor dintre
a s t a de sceleraţi cari operează împreuna
la distrugerea civilizaţiei europene.
— îmi pare foarte rău, a zis profe­
sorul bulgar, dar chestia aceasta n'are
nici un raport cu atribuţiile mele. A-
dresaţî-vă, însă, lui Hentsch, împuter­
nicitul german.
— Mă pot servi de numele d-tale ?
— Nu ! Nu 1 Nu ! Ai pierde cauza
din capul locului. O intervenţie bulgă­
rească pe lingă autoritatea supra oame­
nilor duce întoid'tma la rezultat opus.
— Dacă aşi putea obţine ca cel pu­
ţin să nu fie trimes in Bulgaria.,,
— Cine a cerut să fie trimis acolo ?
— Bulgarii.
— Atunci' garantez cu capul meu.că
nn va fi trimes.
— Staţi în raporturi... cordiale, cum
vedem.
— Cu bandiţii ăştia ? Da. De aceea
n'aşi vrea să mor în resboiu, ca să mă
Cerefi N U M A I P r o d u s e l e F a b r i c e i
_ Tlïï SAKELLARIDE.—GALAŢI
A Surogat de Cafea, — Halva, — Rahat à la Syra, — Dropsuri, -
}
\S' '\. : î$ 11 Caramele ruseşti, — Drajturi fondante, — Sirop de fructe,-
Dulceţuri, — Marmelade, — Compoturi, - Biscuiţi,
Secţie specială de produse
Depositar! m toate o r a ş e l e din R o t n â n i a - M a r e
pot îiivîrtî, două zeci şi patru de cea­
suri, cu toporul, prin Sofia, să stirpesc
seminţia nemţească din ţară...
— De ce ?
— Pentrucă neamţul nostru ne a dat
pe mîna tîiharilor de la Berlin.
— Poate că 'l-au silit împrejurările
si pe el,
— Nu. Răsbolu! nostru e resboiu
nemţesc. Dară ni s'ar fi dat jumătate
Europa ca să rărnînem neutri, şi dacă
în potriva kaiserului s'ar fi sculat toate
cinci continente, Cobarg tot ne-ar fi
băgat în şleahtă ca să servim tîiharilor
drept came de tun.
— De ce mergeţi, atunci ?
— Pentru că suntem duşi de ia spate,
cu mitraliera.
Ârhibaid
Aceste „note" au început la No. 89.
Cu începutul anului XV, „Porcii" a-
pare regulat câtă două pagini Ia fiecare
număr.
BoăiMPle depozitare de ziare:
Marija C. Ionescu, din Urlaţi,
Clara Bacalu, din Săveni,
Domnii:
I. P. Ianculeseu, Roşiorii de Vede,
R. Weber, Rădăuţi,
Nae Grigoresca, Bechet,
C. Istrati, librar, Târgul Lipcani
(Basarabia).
Sunt rugaţi să ne achile ime­
diat snmele c e daioresc din vânza­
rea revistei „Furnica".
Altfel vom reveni cu amănunte.
D-aii depozitari d e ziare: N s -
talia Ciobanu, gara Mărăşeşti, şi
St. Cnligian din Brăila, sunt pof­
tiţi a achita imediat banii c e
datoresc din vânzarea revistei
noastre. Aîtfel vom fi siliţi a p u -
blicafpungăşiile la cari s'au dedat
ca s ă ne înşele.
„CĂMILA"
chimice
 F U R N I C A

Fapte Diverse RESTAURANT D E N O A P T E

D. îuliiî Maniu, anteprenorul
Ardealului şi fost preşedinte al
lestului Consiliu Diriglni, se plînge
că guvernul din Bucureşti a sa-
vîrşit un act inconstituţiona! disol-
vînd pe cel din Cluj.
Şi d. Maniu, de şi doctor în
«drepturi »"de la Budapesta, cade în
greşala. Constituţia nu recunoaşte
două guverne. Prin urmare, cel
de la Coloszvar n'avea fiinţă con-
stituţonală — de aceea, desfiinţarea
iui BU constituie un păcat contra
constituţiei ci din potriva.
Inti'un singur caz ar avea drep­
tate d. Maniu: cînd ar dovedi că
condiţia pentru alipirea Ardealului
ia patria muma a fost ca d-sa cu
d. Clcio P o p şi cu Morandini să
fie domni, pururea, şi acolo şi aicî.
Altfel, actul gene aiului Ave-
rescu este nu se poate mai con­
stituţional.

SÎîţi că... elementele din par­

lamentul d-lui Mihalache nu vor-
biau, ca oamenii, ci urlau ca Ia
grădina zoologică... şi pe u mă
treceau la chestiurăi de încasau
cîte 160 de lei ca tain pentru ziua
de muncă.
Particularitatea aceasta a celei
mai întîiu adunări democratice îi
vine peste mină d Iui Iorga — de
aceea lungul fost preşedinte al
aiestor... elemente, caută sâ-i dea
o explicaţie care să puie la adâ
post de bănuială pe d nii Oaie,
Ploaie, Gîscâ, Cîrlan, Găină, Bivol
şi cei-1-alţt... democraţi.
Şi iaca, restrînsă în cît-va cu­
vinte, explicaţia plauzbilâ pe care
o dă Neamul Romînesc pentru
Popor: «sbierau», zice d. Iorga,
«cîţi-va de ai noştri, şl pe urmă se
;
puneau pe sblerete liberalii, ca }sâ
crează lumea câ ai noştri urlă toţi».
Nu ştiu cum va primi poporul
dsluşlrea aceasta despre meteh­
nele celor din grădina de Aclt-
mataţie; dar ştiu că vodă a fost
imparţiai: a disolvat şi... elemen­
tele şi pe I berali, ca să arată că
nu e niţi cu ala niţi cu aia
De ce se plînge, dar, preşe­
dintele cofeţului legislativ ?
— Ginere, nu'ţi permit...
—- Nici eu nu'ţi permit, t a t ă socrule, să vii s ă toci moştenirea
fiicei d*tale in localul în care i-am pa p a t t o a t ă z e s t r e a !
Mărire şl decadenţă.
Cînd era una şi una cu doc­
torul Lupu, care Ia rîndul său era
per ta eu Europa, senatorul Ploaie
călătoria, gratis, în vagon special
de ciasa întîia — şi habar n'avea
de întîrzierile trenului fiindcă 'i
plâtiau cîte 160 de lei pentru fie
care zi perdută pe drum.
Acuşica, a plecat, omul, cu că­
ruţa, Ia Huşi — şi cum a ajuns la
Crasna, a fost arestat pentru că
Instiga pe ţărani să se revolte
dacă nu 'şi mai odihneşte el iţarii
pe catifeaua parlamentului.
Iaca, tradus în fapt, democra­
tismul guvernului!
Desen de F. Şirato
De cînd s'a ales şi pînâ a fost
disolvat, Ploaie tot instigat'! a
făcut — şi nu numii câ nu era
arestat, dar îi eşia prefectul întru
îttttepinare* şi 'i făcea bineţe ca
Iui Por împărat. Acuma, de cum
'i a luat vîntul g u g u m a n u l , bietul
senator e dat pe mîna primarului
ca s ă ' l î n v e ţ e ' s ă silabisească pe
«cine o mai face ca mine, ca mine
sâ păţească»!
Ştia el, Ploaie, de ce urmăreşte
desfiinţarea jandarmeriei rurale ..
Reporter

\
 f U RN I C A

D-i I. M'halactae a părăsit capitala 120.000 de iei ca s ă ' l spele de

01!garWi-D3fflOB?aţIe
dar Capitala n'are să-1 părăsească pe
cea mai neagra ticăloşie!
Pe vremea când oligarhia era atot­ doriana sa, ci are să-i urmărească cu * Ce ? clştigat societatea că pe
puternică în România mfcS, era totuşi toată evlayia toţi pa*i pe care îi va
Iţic Cîmpineanu, care, de la Argeş,
între altele o breaslă - ş i vá veţi mira face spre a merge să prindă contact,
când o să vă spun care,™ care aşadar, pentru câteva zile, cu soiul nemaeadami- a fugit la balabustă în loc s ă se
binecuvânta în sinea ei reacţonara zat al patriei... duca la Urziceni, ce a cîştfgat so­
organizaţie socială ce făcea ca lumea Aştept acuma, peste câteva zile, să cietatea că Iţic a fost am istiat
să se intereseze în cea mai adânca ev­ citesc, în acelaşi ziar, cealaltă impor­
dacă înainte de el fusese amnist at
lavie, foarte grijulie de fie ce pas, ca tanţă şi concomitentă ştire politcă : „ D .
samsarul care, post aclum, a dat
unul sau altul dintre matadorii oligar­ !. Mihalache s'a înapoiat deia Topolo-
certificat iui Wechsler, care 'şi zice
hiei îl făcea pe pământul patriei, sau veni, cu trenul rmxt, care a suferit o
peste graniţă. Această breaslă era aceia mare întârziere..." Antim, cum că, p e cînd era, la
a reporterilor, cari, când era mai de­ Voi răsufla uşurat, Dar mă voi în­ Gazeta ovreasca, în Bucureşti,
zolantă penuria de ştiri politice, totuşi treba: Oare n'ar fi fost mai uman ca conta ca agent sicret în poliţia ro-
aveau resursa să facă faţă pretenţiu- „Ţara Nuna" să nu mă mai fi speriat
mîneascâ dela I a ş i ?
niior tiran ce ale secretarilor de redac­ cu vestea cutremurătoare că d-1 i. Mi­ Şi morala publica cu ce s'a fo­
ţie, cu câte o „ultima ştire* astfel con­ halache a părăsit Cap taia?
Nu. Câci nu mi ar îi dai nici mie losit din faptul că Regele, uztnd
ceputa : — „Domnul P. P . Carp a ple­
cat la Ţi băneşti* — sau „Domnul P. prilejul de a schiţa această conte n- de o prerogativă constituţională,
P. Carp s'a înapoiat dela Ţibăneşti cu plare, a cărei concluzie nu pot să o a cruţat de p e d e a p s ă pe N a e
trenul de Beriin care a avut o mică pun decât astfel: Oamenii mari, fie ai Drîng, care furase o rublă din
întârziere." Mai de mult, pe vremea oligarhiei, fie ai democraţiei, trebuie şi casa regimentului, — cînd porcul
„vizirului" I. C. Brătianu, care avea va rămâne, să iie trataţi întotdeauaa care a redat Adevărului pe Burăh
sistemul retragerilor strategice în m o ­ după acelaş,.. protocol,
Despre ceie alte deosebiri ce vor mai Braunştein, hahamul Luminci, e
mentele critice ale situaţiilor politice,
era informaţia nelipsită odată sau de fi între oligarhie şi, democraţie,—ias să la adăpost da u r m ă r i t e ?
două ori pe săptămână: „Primul-mi- vorbească at;e organe ele publicitate mai Aşa cum s'a acordat amnistia,
nistru s'a înapoiat deia Fiorica", ceea puţin frivole decât este «Furnica." pare că categoriile sunt copiate
ce la un moment dai, a inspirat lui Ro • Ion Grămăticii diu tratatul impus d e Germania,
setti Max versurile din revista „Nazat" pe vremea cînd Câcău făcea pe
al cărei succes r/a mai fost atins de
Bismark la Bucureşti, tratat care
atuncea de niciun epigon :
Aud câ în ţara turcească
AMNISTIA cerea, ca condiţie sinequa non,
ea colonelul Sturdza, locotenentul
Un vizir vinicultor
Merge să se odihnească Visul de intotd'atma al unei W a c h m a n , şi trădătorii, şi dezer­
Sus la vie-adeseaori. «anumite prese» s'a îndeplinit.... torii, şl «dispăruţii» şi doîmetschi-i,
Turcii şopteau cu sfială, p s jumătate. Clemenţa regala a şî, înti'un cuvînt, toţi cîţi au ser­
De nu ţi place 'n Capitală acordat iertare pentru u. ele păcate vit interesele nemţeşti, să fie a m ­
Lasă 'n Ioc vizir să fie... nistiaţi şi repuşi, obligatoriu, în
Săvîrşite pa vremea cînd Gazeta
Măcar o fotografie,..
Bucureştilor ţinea loc de Monitor locurile p e cari ie ocupaseră în-
Fetişismul acesta, ironizat de oa­
menii de spirit şi utilizat de reporterii Oficial pentru ceie teutonice. Nu nainîe de a fi trădători.
de gazetă pentru necesităţile meseriei s'au iertat toate, dar buretele s'a Aştcptînd, dar, ca, o dată cu
lor credeam că, deodată cu triumful întins asupra multora — asupra iertarea greşeieior mărunte, s ă se
noilor curente democratice, trebuia să prea multora. Aşa în cit, dacă nu pedepsească cinismul celor cari
fi dispărut, rămânând'numai ca o a-
m'aşi teme d e legea care trimete au ocrotit p e au.orii păcatelor im
muzanîă amintire despre stări trecute
dimpreună cu tot ridicolul caracteristic ia tnbunaîele ordinare unele de­ pardonabile, subscriem şi noi Sa
peceîiei lor oligarhice. licte de presă, aşi zice că amnistia, actul de clemenţă care trimite la
Când,—-iată ce citesc în cel mat nou aşa cum s'a acordat, pare eşttă vatră pe plugari, p e cizmari, pe
număr al ziat ului partidului ţărănesc din calcul greşit dacă nu chiar din telali şi p e croitori, singuri lăsaţi
„Ţara Nonă", Ia rubrica: „Ştiriipo­ complicitate» pe mîna Curţilor Marţiale chemate
litice" : Căci, Ia ca 'mi e bun că s'a ier­ să judece pe ticăloşii a căror am­
„Azi dimineaţă d. 1. M Jnîache, fost
tat B : J < . Msrin, care, zisese bri­ nist e blestemată a r e să rămîe.
„ministru al domeni'or, a p.-rssit Ca­
pitala, spre a merge pentru câteva gadierului în front: «mai las'o, Cătană
zile la ţară!" măi, v e r e ! » — d a c ă s'a amnistiat
Extraordinari „ştire politică i de mult ce! care a luat (ui G r o s s
 REZON!

—. Mlţo, ce t o i îţi face cu c e h i a ă î a d e c o l o ?

Păi d a c ă n ' a r e plcioru l u n g p â n ă a c i !
(iesen df F Ş'rato
 20 _ _ * F U R N I C A
P8PESC0 § Comp
- ADAPTĂRI. - proprietarul ţipătului ese la iveală, ţi­
Politeţe reciprocă.
Doi dpi a căror existenţă se scurge
de doi ani în marginea Bucureştilor
şi-a codului penal.
De când preţul alimentelor de prima
necesitate se urcă mai repede ca sufle­
tul la cer, onorabilii nu odată au oftat
văzând că ţăranii trec şi vin dela sate
voioşi că si-au vândut marfa cu preţ
nesperat.
— Mă Petre, ăştia trăiesc mai feri'
citi decât noi!
— Adică cine ne împiedică pe noi
ca să trăim ca ei?
— Cum, mă ?
— Făcându-ne ţărani*
Pe loc, au hotărât să'şi schimbe do­
miciliul şi felul de viată.
Hop un ţăran, c'un băţ în mână,
împungând de zor coada unei vaci care
mergea prin mijlocul şoselei.
— Unde-ai plecat, vericule ?
— Acasă.
— Păi şi no: tot acolo mergem. Hai
împreună 1
Tipii au sărit şanţul şi-au continuat
drumul grup, vaca servindu-le de că­
lăuză.
Petre s'adresează ţăranului:
— Ce-ai căutat la oraş.neică?
— Am venii de-am vândut nişte pu­
tini cu brânză.
— Ai luat bani mulţi pe ele ?
— Păi cu cât mi-a dat negustorul
mi-am cumpărat vaca şi ceasu ăsta
dela brâu.
Petre face cu ochiu tovarăşului său
de pungăşii. S'au înţeles.
La primul han, îrcbaiâ pe ţăran, îi
şterpeksc ceasul, Petre fnfaşcă vaca,
ambii reiau drumu înapoi, spre Bu­
cureşti.
Abia trecuseră bariera, când iată un
ofiţer de vardişti. Cunoscându-i, pune
mâna pe ei şi-î închide, după ce mai
întâi le-a confiscat ceasul şi vaca de
furat.
Celulele sunt vecine. Petr?, după un
somn reparator al bătăii primită în a-
jun, casca, se'ntinde. S'o fi făcut oare
ziuă ? Bate cu pumnul în perete, în­
treabă colegul care furase ceasul:
— Ce oră-i, Marînîcâ ?
Celalr, înţelegând ironia, r&spuade
abia jinânduşi râsul :
•— Ora la care trebuie să'ţi mulgi
vaca, Petrică!
+
Pe faţă!
Domnişoara sglobie Işl bate joc de
toată lumea fără să'şi dea seama: pe
cât se pare — ca să vorbim ca la te­
lefon— comunicaţia între limbă şi creer
a fost tăiată de mult.
Domnişoara răsfăţată îşi face toate
gusturile întristând, admiratorii... sacu­
lui c'un milion zestre. Vorba unuia
dintt'o piesă : „N'ai idee ce proastă e;
dar are parale, dom'lel" Cu drept cu­
vânt : o domnişoară, fie ea cea mal
frumoasă fată din lume, vrând-nevrând
trebue să se supue dictonului, „Apa
trece, — ca şi tinereţea — pietrele ră­
mân.,, în persoana milioanelor dotă."
Un medic tânăr, aproape celebru, —
îi mai lipseşte un cupeu cu doi cai ca
să se plimbe la Şosea — a căzut în
cursă: o iubeşte, De ce ? — el fiind
medic chirurg, s'o spue medicii de boale
interne. Numai nebunii disecă dragos­
tea cu cuţitul: .Crimă pasională I" —
scriu gazetele.
Eri, profită de ocazie:
— Domnişoară, te iubesc 1
Fata începe să chihote ca o gâdi­
lată la subţiori..,
— Ah, domnule»., oh, domnule.L
Nu'ţl mai pierde timpul de geaba: ţoti
chirurgii sunt nişte măcelari! Şi eu am
avut odată nevoe.,.
Medicul se răzbună prompt.
— Dacă toţi medici-chirurgi sunt
nişte măcelari, puteţi să'mi spuneţi cum
se numesc clienţii pe care-I operează?
Prea p o p u l a r !
Scena s'a petrecut în sala Eforiei,
cu ocazia ultimei întruniri de protes­
tare a proprietarilor din Capitală.
Norod ca la o îmormântare clasa I- a,
cu trăsuri gratis la dispoziţia invita­
ţilor. Cei cari n'au avut loc înăuntru,
se inghesuesc prin cârciumile şi beră­
riile depe Bulevard.
Vorbeşte d. colonel Slâniceanu, Ini­
ţiatorul mee... m e - c . mcetlnguluî. (Ai
dracului englezi, dom'le: cum ştie ei
să pască şi când vorbesc 1)
Când era liniştea mai mare—se auzea
doar aplauzele celor din stradă — un
ţipăt sbucneşte din mulţime,
Mare emoţie, D-nul orator rămâne
cu gura căscată ou, în jurul vocalei o
pe care tocmai trebuia s'o rostească.
Proprietarul — nu uitaţi, vă rog, că
suntem Ia o întrunire a proprietarilor™
nând u se cu mâna de falcă.
— Ce sbieri a$a, mă Poşircă ? — îl
apostrofează un manifestant.
—• Cum să nu sbier, daca ml-a dat
o palmă.
— Cine ?
— Eu ştiu: mă cunoaşte atâta lume !
*
O dramă intimă.
De când şi-a lepădat definitiv pal­
tonul şi nu mai face focu în soba. Mu­
cles se'ncălzeşte cu cocs alb, lichid,
consumat chiar la tejghea, gura minei
în exploatare. Ziua, treacă-mearga, sau:
merge-trece dela o cârciumă la alta;
noaptea însă, fiind frig deabinelea, ono­
rabilul nici nu merge, nici nu trece :
s'aşează la o masă şi stă până se li­
peşte de scaunul una cu trupul.
Madam Mucles, sărăcuţa, aşteaptă,
până răsare soarele ca o sfântă lângă
care arde o lumânare aprinsă în sfeş­
nicul depe măsuţa de noapte. După
care lasă capul să-i cadă pe piept, a-
dormea liniştită, sigură câ bărbatu-sau
va înemeri domiciliul conjugai, condus
de razele astrului feeric.
Deunânoapte Mucles a isprăvit banii
mai de vreme. Sâ tot fi lost eeasuriie
două.
A suit scara băjbăind ca o muscă
ce se ciocneşte mereu în geam cău­
tând drumul libertăţii.
Madam Mucles tresare.., Ia mucul
lumânare! care'şi măreşte flacăra.
Alcoolicul râcâie ia uşă., apasă pe
clanţă...
lata-1 în odae, matahală boţită de
alcol.
Mucleşoaia simte cum desgustul îi
năvăleşte gâtlejui... se indignează:
— Iar beat?!., Piei din faţa mea!...
Nu ştiu cum să fac să nu te mai văd.
—- Stinge lumânarea! — o sîătueşte
prieteneşte Mucles, încredinţându-şi
echilibrul uşei de care s'a rezemat
brusc cu spatele,
Oh bărbaţii L."
Au eşit să petreacă „în societate",
căraţi la câmp Intr'un camion automobil.
După masă, luată jos, pe iarbă verde,
a început dansai. Un gramofon vechi
urlă cele mai noi ariî. Perechl-ptrechf,
dănţuitorii se dau la arie cerc, sul

unii după alţii, La mijloc, bătrânii fu­
mează.
Mitică, neobositul cavaler, aleargă
deîa o domnişuară la alfa, ca o albină
din floare 'n floare, învitându-Ie graţios
la ţop':iaiă. Unu, doi, trei! Unu, doi
trei 1 Picioarele se mişcă în cadenţă,
obrajii se înflăcărează. Gata distrac­
ţia! Alta la rând! E aşa de uşor să
mulţumeşti tineretul de azi.
Una singură stă de oparte, pe un
scaun cu pânză ce se strânge, adus
îuadins: d'ac3SS. E in vârstă şi pre­
tenţioasă: nu dansează ca cu ori ce go­
lan! D'aceea toţi o ocolesc.
Mitică, fericit că putuse fura o să­
rutare în timpul valsului, fără ca pă­
rinţii fetei să observe, fâcândul-se milă,
dă fuga de se ploconeşte în faţa fetei
bătrâne,
Momâla în fuste ridică nasul dis­
preţuitor.,.
Mitică o întoarce pe foaia cealaltă...
— Domnişoară, dacă nu sunt indis­
cret : ce vârstă aveţi ?
Babuşca răspunde prompt şi înţepat:
— Douăzeci de., mii lei venit lunar.
— O-ho, aveţi tot timpu să vă mă­
ritaţi : sunteţi încă tânără !
Nae D . Ţaranu
iarul „Chemarea" spune că liberalii
Z nu sunt încântaţi de perspectiva
urmi guvern de coaliţie care, pentru
dânşii, „.-trebuie să prezinte aceleaşi
desavanîagii ca şi strugurii lupului din
fabulă."
Ori, toată lumea ştie că în fabula cu irţăposatul Teîeor ţinea, sunt d'atunci
pricna este vorba de o vulpe. Vulpea,
iar nu iupul, găsea că struguri de sus
din bolta surit acri, fiindcă nu putea
ajunge până la ei.
Probabil însă c i redactorul „Che-
mărei" â fost obsedat de doctorul Lupu,
cărui nici lui nu-i poate conveni un
guvern naţional.
In tot cazul, ce bine ar fi să se cearăde copil.
ziariştilor, când intră într'o redacţie, nu
numai asigurarea că sunt tovarăşi de
idei cu patronul gazetei, ci şi un cer­
tificat măcar de patru clase primare,
ca să cunoască cel puţin unele din po­
pularele fabule ale lui La Fontalne.
e amuzante sunt bruşcele schimbări întreruperea copilitei ca o replică la timp
de opinii asupra persoanelor, în-po. venită spre a exprima o opinie critica r a n ţ i e , p e n t r u o r a ş u l F O C Ş A N I .
Tipografia NICOLAE STROILA, Calea Victorie! No 113
F U R N I C A 11
litica noastră, pentru un om care Ie ob­
servă, cu filozoficească şi senină ne-
Balada PIndntarului
pârtinire. In Constatinopol a murit
Cât timp făcea parte dîn blocul par­ zilele acestea, in vârstă de
104 ani, Aii Aga plâ intarut
lamentar pe care şi „Avântul" îl spri­ Sultanilor de pe vremea Iui
jinea, mai nurii sau mai puţin desinte- Mâhnind,
Ziarde
resat, d, A. Cuza era profesorul uni­
versitar erudit şl oratorul elocvent şi Când trandafirii parfumau Bosforul
spiritual care este în adevăr. Fără să scoată un suspin, an aht
Ştiţi ce a devenit acum, pentru „A- Bătrânul plăcintar îşi hă zborul
vânful" d. Cuza? Spre Raiul milostivului Allah,
3
,Un om nervos ... o abjectă stâr­
v
Unde sunt munţi înalţi de baclavale
pit ară". . o sarcină im undă*...„an pick-
s
De bigi-bigi şi de sarail i
poket intelectual"... „Scandalul Cuza,
Şi unde Huriile senzuale
cel mai monstruos scandal din viaţa
Ii vor servi cafele ging rlii.
culturală romană"... etc.
In schimb „Avântul" ridică în sîava
cerurilor „personalitatea uriaşă" a d-hi De când cu legi-firman, ca înainte,
lorga. Un Padişuh avem acum şi noi
Bănuim că aici nu e la mijloc numai Căruia „bucăiari" îi fac plăcinte
patimă politică, ci mai ales multă ură De slove negre puse'n albe foi.
de rasă.
Obişnuieşte să ne dăruiască
Cuza a rămas trif, lorga îşi dă toate Mesagii, cuvântări la zile mari
silinţela să fie cuşer. Ba chiar acesta
Scrise 'ntr'o limbă neaoş românească
d'a": doilea reneagă pe doctorul Şumu- Cu vorbe alese de prin Cronicari.
Ieanu, imul din cei mai iubiţi foşti aghio­
tant! ai săi, imputându-i până şi fai­ Iar alte amănunte de mai cereţi.
mosul proces al cârciumarilor evrei Vom căuta mai lămuriţi să fim:
din Iaşi, pentru care altădată îi aducea Mai astă iarnă, însuşi d. Peretz
cele mai entusiaste elogii. Puţin lipseşte Intră ca plăcintar la Jlderim"
ca d. lorga să nu facă chiar apologia
falsificare! băuturilor spirtoase şi s'o Dar repede din graţiile Sale
introducă în programul partidului său Căzu isteţul plăcintar... Ce vreţi?
pentru a stârpi dacă nu alcoolismul, In îoc de sarailii ori baclavale
cel puţin pe băutorii de vin prin ames­ El facă numai cai verzi pe Peretzi.
tecul obligator al acestui lichid cu otră­
vurile combătute de chimistul Şumu-
leanu.
Când înfloreau lalelele bogate
Şi Ghiaurul în Pera năvăli,
Ce bărbaţi de convingeri şi de ca­ Cu mâinile pe piept încrucişaie
racter ! La Raiul de pilaf s'a dus Aii.
Bimbaşa Cuc
K mulţi ani, o conferinţă Ia Constanţa. asupra literaturei de pe afund şi a
La un moment dat, ccnferinţiarul, ridi­ izbucnit în râsete şi aplauze formidabile.
când tonul, vru să aducă un elogiu Bietul Teîeor a obţinut un succes
mare literaturei şi declamă cu patos:
pe care nu'î prevăzuse.
— Literatura română, doamnelor şi
domnilor.,. elebrul poet englez Milion, devenind
— Ca...ca... tată... ca...ca... orb, se însura a trea oară, iuând
Se [auzi atunci o voce plângătoare o nevastă drăguţă, dar tare îndrăcită.
Lord Buckirgham, spunând iuti'o zi
Era mica fetiţă a conferenţiarului pe în glumă poetului că soţia lui este o
care, nevrând s'o lase singură la otel roză, acesta răspunse trist:
o adusese cu el şl care şezuse cuminte — Nu pot să judec după culori, vai
lângă tribună până când, silită de o dar îmi dau seamă prin ghimpii ce'I
necesitate inexorabilă, ridicase glasul are!
sfios „ca să se ceară afară". Jorj D e i a m i z i l
Publicul din sală, Insă, a interpretat
C ă u t ă m d e p o z i t a r i b u n c u ga­