Sunteți pe pagina 1din 9

ARMAND GUILLAUMIN – PICTORUL DIN

UMBRA MARILOR IMPRESIONISTI


  PICTORI CELEBRII 3

Daca ar fi sa ne luam strict dupa notorietatea pictorilor impresionisti, mai


putini sunt cei care au auzit de pictorul francez Jean-Baptiste Armand
Guillaumin (1841-1927), decat cei care au auzit de Paul Cezanne sau de
Vincent van Gogh.
Autoportret – Jean-Baptiste Armand Guillaumin

Cu toate acestea, Cezanne, Pissaro si Guillaumin au fost colegi la Academie


Suisse, si s-au inspirat unul de la altul in realizarea unor picturi. Legatura din
tinerete intre acesti pictori a durat pana spre finalul vietii.

Dupa ce a inceput sa expuna, l-a cunoscut si pe Vincent van Gogh. Fratele


renumitului pictor, Theo, i-a vandut cateva lucrari, ceea ce i-a permis sa
continue stilul acesta de viata, dedicat in intregime picturii. Intre Armand si
Vincent s-a format o prietenie stransa. In picturile lui Vincent van Gogh din
aceasta perioada se simte influenta celui pe care il considera nu doar
prieten, ci si mentor. 

Ar mai fi de mentionat si legatura pe care a avut-o cu Gauguin. Acesta din


urma este omul care l-a determinat pe Guillaumin sa ramana atasat miscarii
impresioniste in momente de rascruce, cand grupurile de pictori se
fragmentau.

Viata si opera lui Armand Guillaumin

Armand Guillaumin, nascut in 1841, a fost un pictor care a militat activ


pentru stilul impresionist. Mai putem spune ca el poate fi considerat un
discipol al esteticii, care punea suprematia naturii, revelatoare a frumosului
absolut, pe primul plan in conceperea unui tablou.
In termeni simplii, Armand a trait la inceput viata “obisnuita” a unui pictor
mai putin cunoscut, indiferent de vremuri: picta in timpul liber, iar pentru a-si
asigura traiul muncea altceva. De remarcat este faptul ca s-a angajat sa
munceasca noaptea pentru a putea picta ziua.
 

Acest lucru s-a schimbat in momentul in care a castigat la loterie. Atunci si-a
permis sa renunte la job si sa se concentreze pe ceea ce ii placea cu
adevarat: sa picteze. Stilul sau de viata s-a schimbat dupa 1980, cand,
legatura cu camarazii sai a suferit si ea o schimbare dramatica. Vincent van
Gogh si fratele sau murisera, iar Cezanne si Gauguin se mutasera din Paris.

In aceste conditii, avand si fondurile necesare, a decis sa calatoreasca, iar


picturile infatiseaza locurile prin care s-a plimbat. In principal este vorba
despre tarmul francez al Marii Mediteraneene, redat in momentele
crepusculare, in sesiuni de pictura in aer liber.

Picturile reflexta eterna sa fascinatie fata de coloritul vibrant al diminetilor si


a serilor, si in acelasi timp par sa anticipeze fauvismul. Pentru a reda aceste
momente si locuri se foloseste de tuse indraznete, sigure, care te captiveaza
cu lejeritatea lor.
Felix Feneon scria despte
picturile lui Armand Guillaumin: “… un cer supraincalzit in care norii se intrec
intr-o lupta de tonuri de verde si purpuriu, de movuri si galben.”

Nu doar culoarea intensa se remarca in pictura sa, ci si modul in care artistul


reuseste sa obtina valoarea perfecta a culorii pentru a reda lumina specifica
momentului surprins.

Deoarece tablourile sale se remarca printr-un colorit vibrant, un contrast


intens si  o lumina vie, ele au atras multi ochi apreciativi din muzeele de arta
din intreaga lume. Marea majoritatea a lucrarilor expuse astazi in muzee
infatiseaza peisaje din Paris si coasta de Azur.

Spre finalul vietii culorile folosite de el devin insa mai subtile, iar stuctura in


sine a picturii, mai uniforma. Daca pana acum atentia sa era indreptata
asupra aspecului exterior al lucrurilor, in ultimilele picturi se observa o
incercare de reprezentare a celor launtrice, intr-un mod mai spiritual.
A fost nevoit sa isi intrerupa calatoriile din cauza razboiului, dar, dupa 1920,
a revenit in atentia criticilor de arta, reusind sa devina unul dintre acei pictori
care s-a bucurat de aprecierea muncii si a talentului inca din timpul
vietii. Des Courieres spune, chiar in anul mortii sale, 1927: “trebuie sa
recunoastem ca in ceea ce priveste pictura, Guillaumin ocupa o
sfera mai larga decat Morisot, Sisley, si chiar Pissaro.”

Este un merit deloc usor de


obtinut avand in vedere faptul ca, la fel precum camarazii sai, a suportat
critici negative la inceputurile impresionismului si a trecut apoi in umbra lor
desi picturile sale nu sunt cu nimic mai prejos.

Ajungand pana la varsta de 86 de ani, el a devenit ultimul supravietuitor al


impresionismului. Ultimul din grupul de prieteni deveniti celebrii, dar cel mai
credincios si echitabil fata de acest curent artistic.

 
surse poze: pinterest.com

Lectia Video 3 Ardei Colorati In Metoda Alla


Prima.