COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

Suport de curs
Tema: Hemoragia şi hemostaza.
 Hemoragia şi hemostaza.

1. Noţiune de hemoragie. Etiologia hemoragiilor.

2. Clasificarea şi caracteristica hemoragiilor: (anatomică, în dependenţă de
etiologie, de timpul apariţiei, de legătura cu mediul ambiant).
3. Noţiune de hemostază. Metodele de hemostază.
4. Metodele de hemostază provizorie în hemoragii externe: comprimarea
digitală a vasului pe traiect, flexarea maximală a membrelor în articulaţii,
aplicarea garoului fabricat şi improvizat, aplicarea pansamentului compresiv,
tamponarea îndesată a plăgii, aplicarea locală a medicamentelor, a penselor
hemostatice, a frigului, schimbarea poziţiei corpului.
5. Rolul felcerului în aplicarea metodelor de hemostază provizorie.
6. Metodele de hemostază definitivă ( mecanică, fizică, chimică, biologică).
7. Asistenţa de urgenţă în hemoragie nazală ( epistaxis), din urechi, în
articulaţii, cavităţi, etc.
8. Şocul hemoragic hipovolemic. Etiologia. Clasificarea, manifestările, asistenţa
de urgenţă.
9. Particularităţile evoluţiei hemoragiei la copii.
10.Măsurile asistenţei de urgenţă în hemoragii la domiciliu.
11.Educaţia pentru sănătate.

1. Noţiune de hemoragie. Etiologia hemoragiilor.

Hemoragia este revărsarea sîngelui din patul vascular în mediul extern, în cavitaţi
ori în ţesuturi.

Hemoragia este una din cauzele cele mai principale ale letalităţii persoanelor
cu leziuni. Cu toate că hemoragia se studiază încă din antichitate, problema n-a fost
rezolvată nici pînă în prezent.

Cauzele hemoragiei:

1. Lezarea vasului în traumatisme diverse;

2. Liza (erodarea) vasului în procese purulente;
3. TA ridicată;
4. Coborîrea bruscă a presiunii atmosferice;
5. Dereglarea chimismului sîngelui.

Cea mai frecventă cauză rămîne a fi traumatismul mecanic.

2. Clasificarea hemoragiilor:

I. În dependenţă de vasul lezat:

 1. Arterială – sîngele este de culoare roşie-aprinsă, ţîşneşte în jet pulsatil, duce

rapid la decalnşarea anemiei acute.Compresiunea vasului mai central de

plagă duce la oprirea hemoragiei.

2. Venoasă – scurgerea lentă, uniformă asîngelui de culoare roşie-închisă.

Compresiunea sectorului periferic al vasului duce la oprirea hemoragiei.

3. Capilară - sîngerarea întregii suprafeţe a plăgii (picături de rouă). Sîngele

este de culoare intermediară dintre sîngele arterial şi cel venos. Asemenea

hemoragie deseori se opreşte spontan.

4. Parenchimatoasă (mixtă) – în caz de lezare a organului parenchimatos

(ficat, splina, plămînii etc.). Se lizează concomitent toate vasele (arterele,

venele, capilarele). Este foarte periculoasă, deoarece vasele sînt fixate de

stromă şi nu colabează. Hemostaza se efecruiază greu, des duce la anemie

acută (şoc hemoragic hipovolemic).

II. în dependenţă de sediul sîngerării:

1. Externă – sîngele se revarsă în exterior.

2. Internă - sîngele se revarsă în cavităţi.
3. Exteriorizată – hemoragie care se produce într-un organ cavitar
care are comunicare cu exteriorul: uter, plămîni, vezica urinară, stomac,
nas etc.
( metroragie, hemoptizie, hematurie, hematemeză sau aşa numita
hemoragie gastrică, epistaxis etc.).
4. Intratisulară – sîngele se revarsă sub piele, în muşchi sau în
interiorul unui organ (ficat, creier). Ea determină formarea echimozei sau
hematomului.
5. Ocultă – fără manifestări clinice clare, se determină doar prin
metode de laborator.

Prezenţa sîngelui în diferite cavităţi se numeşte:

1. Hemoperitoneu – în cavitatea peritoneală;

2. Hemotorax – în cavitatea pleurală;
3. Hemopericardiu – în cavitatea pericardului;
 4. Hemartroză – în cavitatea articulaţiei;
5. Hematom – în ţesuturi.

III. În dependenţă de momentul apariţiei:

1. Primară – apare în momentul lezării;

2. Secundară precoce – în primele ore, zile după lezare (pînă la declanşarea
procesului purulent);
3. Secundară tardivă – se declanşează după dezvoltarea procesului purulent şi
are loc liza purulentă a peretelui vascular, trombului.

IV. În dependenţă de cantitatea sîngelui pierdut:

1. Mică – se pierde o cantitate neînsemnată de sînge;

2. Medie – se pierde aproape 1/3 din cantitatea de sînge din organism;
3. Mare (gravă) – cînd se pierde pînă la jumătate de sînge din organism;
4. Mortală - cînd se pierde mai mult de jumătate de sînge din organism.

3. Noţiune de hemostază. Metodele de hemostază.

Oprirea hemoragiei se numeşte hemostază. Hemostaza este de 2 tipuri:

1. Spontană – oprirea fără vre-o intervenţie a hemoragiei. Este posibilă pentru

vasele mici.

2. Provizorie – este hemostaza activă prin care se poate opri hemoragia pentru un

timp limitat, pînă cînd există posibilitatea de a face hemostaza definitivă.

3. Definitivă – se realizează prin închiderea vasului care sîngerează.

4. Metodele de hemostază provizorie în hemoragii externe.

1.Aplicarea garoului Esmarch - aplicarea unei benzi de cauciuc

(garoul fabricat Esmarch) cu scop de hemostază provizorie.

Garoul este indicat în hemoragiile din vasele arteriale de calibru mare

şi mijlocii din regiunea membrelor.

Contraindicaţii: Prezenţa proceselor purulente pe membre, lezarea vaselor

membrelor (ateroscleroză, tromboflebită etc.)
Tehnica efectuării:

Garoul arterial Esmarch se aplică doar provizoriu (pe o perioadă limitată de timp
pentru a evita apariţia complicaţiilor).

1. Ridicarea membrului în sus, ca să se retragă sângele venos.

2. Pe membru, mai central de plagă se aplică o bucată de pînză ori
haina, pe care se aplică garoul, pentru a nu se strangula pielea.
3. Între garou şi membru pe traiectul arterei se fixează un rulou de faşă
sau alt material peste care se strânge garoul. În felul acesta se obţine hemostaza
uşor fără comprimarea excesivă a ţesuturilor.
4. Garoul se trece de desubtul membrului, se întinde la un capăt şi se
aplică primul tur.
5. Se palpează pulsul. Pulsul trebuie să dispară, membrul să devină
palid, hemoragia să se oprească.
6. Dacă membrul este cianotic, pulsul şi hemoragia nu dispar atunci
garoul este aplicat prea slab şi se strânge puţin. Dacă membrul devine cianotic,
pulsul şi hemoragia dispar atunci garoul este prea strâns aplicat şi se slăbeşte
puţin.
7. Se aplică 2-3 tururi care se suprapun pe 1/3 unul peste altul pentru a
evita strangularea pielii, se fixează la capete. Fiecare tur este aplicat puţin mai
slab decât cel precedent.
8. Se aplică un bileţel în care se scrie timpul aplicării garoului. Garoul
se aplică pe 1 oră – vara şi pe 45 min – iarna. Dacă în acest răstimp nu a fost
efectuată hemostaza definitivă, atunci mai întâi se comprimă vasul pe traiect, se
scoate garoul pe 15 – 20 minute, apoi se aplică din nou mai sus ori mai jos de
locul precedent, pe un timp mai scurt (pe 20 – 30 minute).
9. Garoul se aplică la un loc văzut, nu se acoperă cu pansament, cu haina
sau basma ca să fie observat de oricare lucrător medical.

10. Se aplică pe porţiunea membrului constituită de un os.

Se preferă aplicarea garoului pe treimea inferioară a coapsei sau a braţului
pentru evitarea comprimării excesive a trunchiurilor nervoase.

11. Odată cu garoul, se aplică pe plagă un pansament compresiv, care fereşte plaga
de pătrunderea infecţiei şi asigură prin compresiune hemostaza vaselor mici.
12. Membrul pe care s-a aplicat garoul se imobilizează cu atelă de transport,
pentru evitarea mişcărilor ce provoacă dureri.
13. Accidentatului în mod obligatoriu i se administrează analgezice pentru
suprimarea sindromului algic.
14.Ridicarea garoului care a fost aplicat mai mult de 45min -1oră trebuie să se facă
extrem de încet, în 4-5min, pentru ca circulaţia sangvină să se adapteze la noul
pat circulant.

2.Aplicarea garoului improvizat - efectuarea hemostazei provizorii cu materiale

de ocazie (basma, tifon, pînză, batistă etc.) în lipsa garoului Esmarch.

Garoul improvizat este indicat în hemoragiile din vasele arteriale de

calibru mare şi mijlocii din regiunea membrelor.

Contraindicaţii: Prezenţa proceselor purulente pe membre, lezarea vaselor

membrelor (ateroscleroză, tromboflebită etc.)

Tehnica efectuării:
1. Garoul improvizat se aplică în lipsa garoului Esmarch doar provizoriu (pe o
perioadă limitată de timp pentru a evita apariţia complicaţiilor).
2. Se aplică pe porţiunea membrului constituită de un os (braţ, femur).

3. Membrul se ridică în sus, ca să se retragă sângele venos.

4. Mai sus de plagă se aplică o bucată de pânză, batistă, ori basma. Capetele se
leagă în laţ în care se introduce un beţişor (instrument, creion etc.).
5. Beţişorul se răsuceşte rapid până hemoragia şi pulsul dispar, iar membrul
devine palid.
6. Capetele beţişorului se fixează cu tifon pe membru, ca să nu să se desfacă.
7. Se aplică un bileţel în care se scrie timpul aplicării garoului. Garoul se aplică
pe 1 oră – vara şi pe 45 min –iarna. Dacă în acest răstimp nu a fost efectuată
8. hemostaza definitivă, atunci mai întâi se comprimă vasul pe traiect, se scoate
garoul pe 15 – 20 minute, apoi se aplică din nou mai sus ori mai jos de locul
precedent pe un timp mai scurt (pe 20 – 30 minute).
9. Garoul improvizat se aplică la un loc văzut, nu se acoperă cu pansament, cu
haina sau basma să fie observat de oricare lucrător medical.
10.Odată cu garoul, se aplică pe plagă un pansament compresiv, care fereşte plaga
de pătrunderea infecţiei şi asigură prin compresiune hemostaza vaselor mici.
11. Membrul pe care s-a aplicat garoul se imobilizează cu atelă de transport
pentru evitarea mişcărilor ce provoacă dureri.
12.Accidentatului în mod obligatoriu i se administrează analgezice pentru
suprimarea sindromului algic
13.Ridicarea garoului care a fost aplicat mai mult de 45min-1oră trebuie să se facă
extrem de încet, în 4-5min, pentru ca circulaţia sangvină să se adapteze la noul
pat circulant.

3.Comprimarea digitală a vasului pe traiect - metodă de hemostază provizorie –

comprimarea vasului pe plan osos.

Se aplică pentru oprirea hemoragiei din vas arterial magistral.

1. Se aplică rar, atunci când nu se poate aplica garoul (ateroscleroză, gangrenă

gazoasă) sau se foloseşte de prima urgenţă până se vor procura materialele
necesare pentru alte metode de hemostază ( garoul, pansamentul compresiv).
2. În funcţie de calibrul vasului şi profunzimea la care se află, apăsarea va fi
efectuată:
a. cu degetul mare.
b. cu celelalte degete ale mâinii.
c. cu pumnul.
3. Comprimarea digitală nu poate fi prea mult prelungită, deoarece
a. oboseşte mîina,
b. apar dificultăţi de a manevra accidentatul,
c. este dificil de aplicat în timpul transportării.

Tehnica efectuării:

A/m îmbracă mănuşile şi în funcţie de vasul lezat comprimă digital:

A. temporală externă - în regiunea temporală anterior şi mai sus

de pavilionul urechii cînd hemoragia se află în regiunea frunţii.

A. Facială – sub unghiul mandibulei pe marginea inferioară–posterioară a

mandibulei în hemoragii din rănile obrazului, buzelor, nasului.

A. Carotidă comună – se comprimă cu un deget sau cu patru la mijlocul

marginii interne a muşchiului sternocleidomastoidean, către proeminenţa carotidă

a apofizei transversale a vertebrei VI cervicală în hemoragii din regiunea
gâtului, feţei, capului.

A. subclaviculară – către I coastă în treimea medie deasupra claviculei – în

răni în regiunea umărului sau axilei.

A. Humerală – către osul humeral la marginea internă a muşchiului biceps, în
rănile sângerânde ale braţului, antebraţului.

A. Radială – către osul radian în locul de apreciere a pulsului în hemoragii a labei

mîinii.

A. Femurală – se comprimă pe plica inghinală în treimea medie, către ramura

osului pubian în hemoragiile membrului inferior.

Aorta Abdominală – ceva mai jos de ombilic, fiind turtită pe planul osos al
coloanei vertebrale, în răni situate în regiunea pelvisului. Se comprimă cu pumnul
în hemoragii din regiunea pelvisului.

4. Comprimarea digitală a vasului în plagă

Se îmbracă mănuşa sterilă sau se dezinfectează mâinile cu alcool, se acoperă degetele cu
o compresă sterilă, apoi se introduce degetul arătător în palgă, se percepe jetul de sânge şi
se comprimă vasul.

a) dezavantajul: oboseşte mâna şi nu poate să se efectueze un timp îndelungat.

deseori se comprimă şi trunchiurile nervoase, situate alături, ceea ce provoacă
dureri puternice.

5. Flexia maximă a membrului în articulaţie - efectuarea hemostazei provizorii

prin flexarea maximă a membrului în articulaţiile mobile.
Se aplică:

1. Hemoragii localizate în regiunile axilare.

2. Hemoragii localizate în regiunile inghinale.
3. Hemoragii localizate în regiunile anterioare ale cotului.
4. Hemoragii localizate în regiunile posterioare ale genunchilor.

Înainte de aplicare se efectuează toaleta plăgii.

Tehnica efectuării:
Se efectuează toaleta primară a plăgii pentru profilaxia infectării plăgii.

Apoi în regiunea plicii articulaţiei se aplică un rulou din tifon, se efectuează flexia

maximală a membrului în articulaţie şi se fixează membrul în poziţia dată.

Astfel se comprimă vasul sângerând şi se opreşte hemoragia.

6. Aplicarea pansamentului compresiv - efectuarea hemostazei provizorii prin
aplicarea pansamentului compresiv.

Se aplică pentru oprirea hemoragiilor ce interesează vasele mici sau în

hemoragii masive concomitent cu altă metodă de hemostază (aplicarea garoului,

comprimarea digitală a vasului pe traiect.)

Indicaţii:

1. Hemoragiile venoase şi capilare din regiunea membrelor.

2. Plăgile oromaxilofaciale.
3. În toate plăgile peretelui toracic şi abdominal.
4. În hemoragii masive concomitent cu altă metodă de hemostază (aplicarea
garoului, comprimarea digitală a vasului pe traiect.)
Este contraindicat în plăgile regiunii temporale.

Tehnica efectuării:
1. Preventiv se efectuează toaleta primară a plăgii.
2. Pe plagă se aplică câteva straturi de comprese sterile pentru protejarea plăgii.
3. Deasupra compresei sterile se aplică un rulou din tifon steril pentru crearea
compresiunii în plagă.
4. Se apasă uniform cu palma 5-10 min peste ruloul din tifon. Astfel se comprimă
vasele sangvine.
5. Apoi se întăreşte strâns cu o faşă de tifon.
6. La locul accidentului în lipsa materialelor sterile, se va face cu o batistă, o
basma (alte materiale moi), care trebuie să fie cît mai curate, după care
accidentatul va fi trimis imediat la o instituţie sanitară pentru tratarea plăgii şi
hemoragiei în condiţii aseptice.

7. Tamponarea plăgii
După dezinfectarea marginilor plăgii, în rană se introduc tampoane din tifon până la
umplerea ei, folosind sonda butonată, canelată şi pensa chirugicală. Se fixează cu
pansament. În epistaxis tamponada se face într-o nară sau în ambele, introducând turunda
gofrat.

8. Aplicarea pungii cu gheaţă

Pe piele se pune un scutec, pe care se aplică punga cu gheaţă, pentru 15-20 minute cu
întrerupere de 15-20 minute. În unele hemoragii (nazale, din urechi punga cu gheaţă
se suspendează).
9. Poziţia ridicată a membrului
 Se foloseşte în combinaţie cu pansamentul compresiv şi aplicarea hipotermiei în
hemoragii venoase şi capilare. Dacă plaga este pe membrul inferior, accidentatul se culcă,
iar sub membru – se pune un suport şi se ridică sub un unghi de 40˚-50˚.

Dacă plaga este pe membrul superior, el este susţinut de membrul sănătos sau fixat
de vre-un obiect oarecare, la înălţime.

10.Pensarea vasului sîngerînd (forcipresura).

Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean sau Kocher.
Capetele vaselor sângerânde se prind cu vârful penselor pentru o durată scurtă.

Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins. Se aplică pe plagă un pansament aseptic şi se

transportă urgent pentru a fi efectuată hemostaza definitivă.

6. Metodele de hemostază definitivă - se realizează prin închiderea vasului care

sîngerează. Se poate realiza prin metode:

b) Mecanice;
c) Fizice;
d) Chimice;
e) Biologice.
Mecanice - se realizează prin:

1. Ligatura vasului în plagă;

2. Ligatura vasului pe traiect;
3. Aplicarea suturii vasculare;
4. Aplicarea pansamentului compresiv;
5. Tamponamentul plăgii.

Ligatura vasului în plagă – este cea mai răspîndită metodă şi mai sigură. Vasul se
prinde cu o pensă hemostatică, cu materialul de sutură se face un nod, se înlătură pensa,
după care se mai face un nod. Întotdeauna se leagă ambele capete ale vasului lezat.

Ligatura vasului pe traiect – se aplică cînd nu e posibilă ligatura vasului în plagă (plagă
purulentă, cînd nu se poate găsi vasul săngerînd dintr-un masiv mare de muşchi).
Avantajul este că se face la distanţă de plagă, ceea ce e mai puţin periculos.

Aplicarea suturii vasculare – prezintă o metodă ideală de hemostază. Poate fi laterală şi

circulară. Segmentul lezat al arterei mai poate fi înlocuit cu o proteză vasculară. Protezele
se colectează de la cadavre şi se supun unei prelucrări speciale (leofilizare la t° joasă). Alt
tip de proteze sînt pregătite din masă plastică (nodilon, dacron etc.). Pentru aplicarea
suturilor pe vas se folosesc instrumente, ace şi fire speciale.
Aplicarea pansamentului compresiv – în cazul lezării arterelor mici şi venelor.

Tamponamentul plăgii – se aplică în plagă meşi din tifon care comprimă vasele lezate.

Fizice – se realizează prin:

1. Aplicarea t° joase care provoacă spasmul vaselor sangvine (capilarelor). Se aplică

punga cu gheaţă, prîşniţe reci.
2. Aplicarea t° înalte şerveţele îmbibate cu sol. Fiziologică 50-60° care provoacă
formarea trombului.
3. Electrocoagularea vaselor mici
4. Fotocoagularea cu razele Laser.
5. Criochirurgia - utilizarea azotului lichid.

Chimice – administrarea preparatelor hemostatice ca:

1. Sol. Etamsilat 12,5% - 2,0 i/v sau i/m.

2. Sol. Vicasol 1% - 1,0 i/m
3. Sol. Clorură de Calciu 10% - 10,0 i/v lent
4. Sol. Acidul Aminocapronic 5% - 100,0 i/v prin perfuzii.

Biologice – ca:

1. Transfuzia derivatelor sîngelui;

2. Tamponarea plăgii cu propriile ţesuturi ale bolnavului (epiploon, muşchi,
fascii);
3. Administrarea plasmei antihemofilice;
4. Administrarea vitaminelor C, K;
5. Aplicarea locală a derivatelor sîngelui: pelicule de fibrină, trombină, burete
hemostatic, tampon biologic antiseptic.

7. Asistenţa de urgenţă în hemoragie nazală ( epistaxis), din urechi, în

articulaţii, cavităţi, etc.
Epistaxis – hemoragie nazală. Se serveşte pacientului o tăviţă. Se comprimă cu
degetele aripile nasului pe 10 min. Pe frunte se aplică punga cu gheaţă sau
comprese reci. Dacă hemoragia nu se opreşte se introduce un tampon îmbibat în
sol. H2O2 – 3% în cavitatea nazală. Se propune pacientului să nu înghită sîngele,
dar să-l scuipe în tăviţă. Dacă hemoragia nu se opreşte timp de 10 min se cheamă
de urgenţă medical specialist. Se supravegheză parametrii vitali.

În hemoragie din urechi - în urechi se aplică un tampon aseptic. Dacă hemoragia

continuă se înlătură tamponul aseptic şi se introduce un tampon îmbibat în sol.
H2O2 - 3%, sa aplică punga cu gheaţă ori pansamente reci, se cheamă de urgenţă
medical specialist.
În hemoragii în articulaţii (hemartroză) – se aplică punga cu gheaţă, se aplică un
bandaj compresiv, utilizînd inele din vată şi tifon. Se efectuiază imobilizarea de
transport. Se administrează preparate hemostatice. Se transportă de urgenţă în
instituţia curativă.

În hemoragii în cavităţi (interne) – se aplică punga cu gheaţă, se face abord

venos şi se instalează sistemul de perfuzii cu perfuzarea soluţiilor. Se
administrează preparate hemostatice, se transport de maximă urgenţă la spital etc.
(vezi şocul hemoragic)

8. Şocul hemoragic hipovolemic. Etiologia. Clasificarea, manifestările,

asistenţa de urgenţă.
Socul hemoragic - se întîlneşte mai rar în formă pură, deobicei el se combină cu şocul
traumatic. O mare importanţă în evoluţia hemoragiei are volumul şi viteza pierderii de
singe, starea generală a organismului, vîrsta bolnavului şi starea sistemului
cardiovascular. Pierderea volemică este mai importantă decît pierderea eritrocitară.
Scăderea brutală a volumului sangvin poate provoca stopul cardiac. În orice hemoragie
organismul răspunde printr-o reacţie de adaptare la volumul scăzut de singe. Mecanismul
de adaptare inckude:

1. Spasmul vaselor sangvine;

2. Accelerarea activităţii cardiace şi a respiraţiei;
3. Creşterea volumului de singe din organele rezervă (depou).

În hemoragia arterială şocul hemoragic se declanşează atît de repede, încît mecanismele

de compensare nu reuşesc să se dezvolte şi duce la moartea bolnavului.

Manifestările clinice ale şocului hemoragic:

Dacă pierderea de sînge este pînă la 10%, adică 450-500 ml toţi indicii vitali rămîn în
normă.

Socul hemoragic se împarte în 3 faze de gravitate:

I fază - şoc compensat pierderea de sînge este 15%-25%, adică 700-1300 ml.

Bolnavul este palid, are vertije şi lipotimie datorată irigării insufuciente a creierului cu
oxigen. Paliditatea şi lipotimia apar numai în poziţie ortostatică şi dispar în poziţie
orizontală. Bolnavii sînt agitaţi neobişnuit (faza erectilă a şocului) .

II fază – şoc decompensat pierderea de sînge 25%-45%, adică 1300-1800 ml.

1. Bolnavii au o sete marcată;

2. Greaţa, voma;
3. Astenie generală, în faţa ochilor reţea, muşte zburătoare;
4. Sînt palizi, apare cianoza pe fondalul palid al pielii;
 5. Au vertije şi lipotimii chear şi în poziţie orizontală;
6. Pielea e acoperită cu transpiraţii reci lipicioase;
7. Apare dispnea (respiraţia frecventă şi superficială);
8. Membrele sînt reci la palpare;
9. Pulsul 120-140 b/m;
10. TA cea sistolică mai joasă de 100 mm;
11. TV scade;
12. Apare oliguria.

III fază - şoc ireversibil cînd se pierde mai mult de 50% din sînge, adică 2000-
2500 ml. Toate semnele enumerate mai sus mult mai pronunţate, conştiinţa
dispare, Ps mai mult de 140 b/min, TA mai josă de 60 mm, oligoanuria.

Examinările paraclinice:

1. Scăderea hemoglobinei;
2. Scăderea numărului de hematii;
3. Scăderea hematocritului (raportul dintre cantitatea de hematii şi cea de
plasma din sînge, hematiile fiind în cantitate ceva mai mică decît
plasma). În normă este de 45% la bărbaţi şi 40% la femei;
4. Probele hepatice;
5. Timpul de sîngerare şi coagulare etc.

Prevenirea sau combaterea şocului hemoragic.

După aplicarea hemostazei provizorii:

1. Bolnavul se aşează pe o targă în decubit dorsal sau lateral.

2. Se pregăteşte un sistem pentru perfuzii, se face venepuncţia şi se perfuzează: sol.
volemice (micromoleculare) – Dextran, sol. Ringher, sol. Hartman, sol. Fizioogică.
3. Administrarea substituenţilor macromoleculari pentru a umple spaţiul mare creat -
Refortan, sol. Reomacrodex, sol.Reopoliglucină, sol Gelofuzină etc.
4. Dacă hemoragia este gravă şi accidentatul se află în colaps, se va proceda la ridicarea
membrelor pe verticală şi menţinerea lor în această poziţie, pentru a obţine un volum
de circa 1000 ml de sânge, se va administra sol. Adrenalină hidrocloridă 0,1% - 0,5
075 ml.
5. Se face monitorizarea accidentatului: Ps, T/A, respiraţia.
6. Dacă este posibil, se va administra oxigen printr-o sondă nazală.
7. În caz de necesitate, se administrează substanţe hemostatice: sol. de Clorură de calciu,
sol. Etamzilat, sol. Vicasol, Acidul aminocapronic în perfuzii.
8. Se transportă de urgenţă la spital pentru a fi efectuată hemostaza definitivă, pentru a
se transfuza derivatele sîngelui.
Pentru toate hemoragiile în care s-au efectuat metodele de hemostază provizorie se
complectează foaia de însoţire a bolnavului şi fişa de solicitare a asistenţei
medicale de urgenţă de catre a/m sau medic, unde se notează: datele de identitate,
timpul (data, ora), condiţiile producerii traumei, principalele date subiective şi
obiective, diagnosticul preventiv, intervenţiile aplicate.

9. Particularităţile evoluţiei hemoragiei la copii.

Sîngele reprezintă a 15 parte din greutatea corporală la copii.

Un copil cu greutatea de 30 kg are 2 l de sînge, un copil cu greutatea de 10 kg are

0,7 l sînge. În hemoragii la copii trebuie de ţinut seama de aceste date fiziologice.
Din aceste considerente reiese faptul că: un copil cu greutatea de 30 kg va muri
dacă pierde 1 l de singe, iar un copil cu greutatea de 10 kg va muri dacă pierde 400
ml de singe. Este foarte important de a aplica de maximă urgenţă hemostaza la
copii.

BIBLIOGRAFIA DE BAZĂ:
1. Strucicov V.I., Chirurgia generală , traducere G. Ghidirim, Lumina,
1992.
2. Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală.- Ghid pentru
lecţii practice, Chişinău , 2004.
3. Bedicov E.,Ignatenco S., Chirurgie - Compendiul deprinderilor
practice, Chişinău, 2004.
5. Гудумак Е., Бенеа Т., Головин Б., Крецу Е.,

Практическое руководство по оказанию первой

медицинской помощи и уходу за хирургическими

больными, Кишинэу, 2005.

6. Titircă L., Urgenţele medicochirurgicale , Bucureşti , 2005.

BIBLIOGRAFIA SUPLIMENTARĂ:

1. Anghelescu N., Patologie şi nursing chirugical, Bucureşti, 1998

2. Constantinescu M., Chirurgia, Bucureşti, 1996.
3. Hortolomei N., Ţurai I., Chirurgia, vol. I, II, Bucureşti, 1996.
4. Kuzin M., Chirurgia, Lumina, 1994.
5. Proca E., Tratatul de patologie chirurgicală, vol. I, II., Bucureşti, 1994.
6. Stamatin S., Marin I., Traumatologie şi ortopedie, Chişinău, 1995.
7. Vlad L., Chirurgia hepatică, Cluj, 1993.
8. Ion.P. Covalenco Ftiziopulmonologia , Ştiinţa, 1993
9. L. Gavriliuc, Boli interne , Chişinău 1997
10.Bivol G. C.Ghid Practic al medicului de familie , Chişinău 2002
11.Daşchevici S., Mihăilescu M., Chirurgie, Editura medicală, Bucureşti,
2000.