INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII

PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ

CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACȚIONAL ORGANIZAT

NORMA DE INCRIMINARE – ART.367 C.PEN.
(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat,
aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional
organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau
cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3
la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate
de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de
infracţiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în
alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional
organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început
săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.
(5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în
alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului
şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai
unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se
reduc la jumătate.
 (6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat,
format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită
perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul
comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
A. Obiectul
a) Obiectul juridic îl constituie „relaţiile sociale referitoare la apărarea
ordinii sociale împotriva faptelor penale”1.
De menţionat că această incriminare nu interzice orice asociere şi nu încalcă
dreptul de asociere al persoanelor, ci interzice, în mod strict, asociaţiile cu scop
antisocial, care urmăresc desfăşurarea unor activităţi infracţionale. Fiind constituite
în mod ilegal, asemenea asociaţii dobândesc, în mod inevitabil, caracter secret şi
deci cad sub incidenţa dispoziţiei din art.40 alin. (4) din Constituţia României, care
interzice asociaţiile cu caracter secret.
b) Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material.
B. Subiecţii
a) Subiectul activ
Subiectul activ nemijlocit nu este calificat (poate fi orice persoană care
răspunde penal).
Fapta de constituire a unui grup infracţional organizat se prezintă ca o
infracţiune cu pluralitate naturală de făptuitori, în care coautoratul nu este posibil
(toţi cei care se asociază ori aderă la grup sunt autori, iar nu coautori).
La această infracţiune, participaţia penală nu este posibilă nici sub forma
instigării sau complicităţii, deoarece, potrivit definiţiei din art.367 alin.(1) C.pen.,
actele de instigare (,,iniţiere”) ori de complicitate (,,sprijinire”, „aderare”)
constituie, de asemenea, acte de autorat2.
b) Subiect pasiv al infracţiunii este statul.
1.3. Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a) Elementul material se realizează în patru modalităţi alternative:
iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.
Fapta de ,,a iniţia” un grup infracţional organizat presupune, în principal,
formularea propunerii de unire a eforturilor. Însă, pentru a atrage incidenţa legii
1
I. Lascu, Prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, în Dreptul nr.9/2003, p.200.
2
În sens contrar, anume că participaţia penală ar fi posibilă, a se vedea C. Bulai, Asocierea
pentru săvârşirea de infracţiuni, în Explicaţii teoretice ale Codului penal român de V. Dongoroz
ş.a., vol. IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972, p.688.
penale, activitatea de iniţiere nu se poate rezuma la formularea propunerii
menţionate, ci, aşa cum s-a observat, trebuie să includă prezentarea unei concepţii,
ca şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămuriri, întruniri, consfătuiri,
planuri etc. Termenul ,,iniţierea” desemnează atât o instigare reuşită cât şi o
tentativă de instigare (o instigare nereuşită), ceea ce înseamnă că infracţiunea
subzistă, chiar dacă demersurile iniţiatorului nu au fost încununate de succes.
Fapta de ,,a constitui” un grup infracţional organizat are semnificaţia unui
consens (acord, înţelegere) intervenit între făptuitori, privind desfăşurarea
ulterioară, în comun, a unei activităţi infracţionale. Potrivit jurisprudenţei, este
necesar ca existenţa consensului să rezulte din întocmirea unui plan de acţiune,
privind sarcinile ce revin fiecăruia dintre asociaţi. În acest sens, s-a decis că există
această infracţiune, dacă inculpaţii, deţinuţi într-un penitenciar, s-au asociat –
întocmind un plan amănunţit, cu determinarea rolului fiecăruia – pentru a lovi şi
imobiliza pe angajaţii însărcinaţi cu paza, pentru a le lua uniformele, armele şi a
evada, urmând ca ulterior să-şi procure haine şi alimente prin furt, întruneşte toate
elementele acestei infracţiuni3. Dimpotrivă, s-a decis că o participare spontană şi
fără o înţelegere prealabilă a mai multor persoane la săvârşirea unor fapte penale,
nu poate constitui această infracţiune4.
Fapta de „a adera” la un grup infracţional organizat presupune ralierea
(alăturarea) la un asemenea grup, cunoscând că scopul lui îl constituie comiterea
uneia sau mai multor infracţiuni. Nu este necesar ca, în momentul aderării,
făptuitorul să fi cunoscut întregul grup sau toate infracţiunile plănuite de acesta,
însă este necesar, cel puţin, ca el să fi fost acceptat de liderii grupului şi inclus, cu
sarcini determinate, în planul comun de acţiune.
Fapta de „a sprijini” un grup infracţional organizat presupune acordarea unui
ajutor, moral sau material, unui asemenea grup, inclusiv protejarea membrilor săi,
chiar după săvârşirea infracţiunii-program, aceea care intră în scopul asocierii.
Faptele de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire realizează conţinutul
infracţiunii, numai dacă ele privesc un grup infracţional organizat.
Conform art.367 alin. (6), prin grup infracţional organizat se înţelege grupul
structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită
perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau
mai multor infracţiuni.
De unde ar rezulta că, pentru existenţa unui asemenea grup, este necesară
îndeplinirea a patru cerinţe esenţiale, şi anume:
3
Tribunalul Suprem, Dec.pen.nr. 4182/1971, publicată în Repertoriu alfabetic de practică
judiciară în materie penală pe anii
1969-1975 de V. Papadopol şi M. Popovici, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977,
p.54.
4
C. Ap. Bucureşti, Dec.pen.nr.389/1999, publicată de S. Crişu, E. Crişu, op.cit., p.928-933.
 1) grupul să cuprindă minim trei membri;
2) grupul să îşi propună săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, numite
infracţiuni-program5;
3) grupul să fie „structurat”, respectiv să prezinte o organizare internă (ceea
ce presupune să existe un plan, o coordonare a acţiunilor, respectiv o repartizare a
sarcinilor);
4) grupul să fi fost „constituit pentru o anumită perioadă de timp”.
În realitate, însă, pentru existenţa unui asemenea grup, este suficientă
îndeplinirea primelor trei cerinţe esenţiale. Ultima cerinţă nu era necesară, fiindcă
nu interesează durata asocierii, ci doar faptul că asociaţii au pregătit, împreună,
săvârşirea unei infracţiuni, devenind astfel un „grup structurat” (grupul devine
„structurat”, din momentul întocmirii planului de acţiune, care are semnificaţia
unui act de pregătire morală a infracţiunii). De altfel, ideea de „durată” nici nu are
sens, dacă ţinem seama că, în modalitatea constituirii, infracţiunea se consumă
instantaneu, în chiar momentul intervenirii acordului de voinţe.
b) Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relaţiile de
convieţuire socială, stare creată prin chiar planul de acţiune întocmit de membrii
grupului.
c) Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
B. Latura subiectivă.
În principiu, infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, calificată prin
scopul de săvârşire a uneia sau mai multor infracţiuni. Totuşi, fapta de sprijinire a
unui grup infracţional organizat se poate comite şi cu intenţie indirectă.
1.4. Varianta agravată
Conform art.367 alin. (2) C.pen., infracţiunea este mai gravă (se pedepseşte
mai sever), dacă infracţiunea-program, pentru săvârșirea căreia se constituie grupul
infracţional organizat, este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau
cu închisoarea mai mare de 10 ani.
1.5. Cauza de nepedepsire
Conform art.367 alin. (4) C.pen., nu se pedepsesc persoanele care au comis
faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul
infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început
săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.
1.6. Cauza de reducere a pedepsei
Conform art.367 alin. (5) C.pen., dacă persoana care a săvârşit una dintre
faptele prevăzute în alin. (1) - (3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea

5
A se vedea V. Dongoroz, Drept penal (reeditarea cursului din 1939), Editura Tempus, Bucureşti,
2000, p.379 şi urm.
adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui
grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
1.7. Forme. Sancţiuni.
Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat se prezintă ca o
infracţiune momentană, instantanee sau de execuţie promptă, care se consumă în
momentul săvârşirii faptei6. Pluralitatea de acte nu afectează unitatea infracţiunii
(aceasta rămâne o infracţiune simplă).
Tentativa nu este incriminată (în modalităţile iniţierii, constituirii sau
aderării, tentativa nici nu este posibilă, întrucât infracţiunea este lipsită de un iter
criminis – în modalitatea constituirii, de exemplu, infracţiunea se consumă
automat, în chiar momentul intervenirii acordului de voinţe).
În varianta tip [art.367 alin.(1) C.pen.], infracţiunea se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
În varianta agravată [art.367 alin.(2) C.pen.], infracţiunea se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Conform art.367 alin. (3) C.pen., dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin.
(2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind
concursul de infracţiuni.

PORTUL SAU FOLOSIREA FĂRĂ DREPT DE OBIECTE

PERICULOASE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.372 C.PEN.
(1) Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări
cultural-sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru
distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun:
a) cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate
sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive
pentru şocuri electrice;
c) substanţe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
6
În sens contrar, anume că ar fi vorba de o infracţiune de execuţie lentă şi, mai precis, de o
infracţiune continuă, a se vedea C. Păun, Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice, în Noul Cod
penal comentat de V. Dobrinoiu ş.a., vol. II, Editura Universul Juridic, 2012, p. 922.
 (2) Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări
cultural-sportive, în locuri de distracţie ori agrement sau în mijloace
de transport în comun a obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin.
(1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Portul, fără drept, al obiectelor sau substanţelor prevăzute
în alin. (1) în sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al
altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate
desfăşurării procesului electoral se pedepseşte cu închisoare de la unu
la 3 ani sau cu amendă.

PORNOGRAFIA INFANTILĂ
NORMA DE INCRIMINARE – ART.374 C.PEN.
(1) Producerea, deţinerea, procurarea, stocarea, expunerea,
promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice
mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea
de la un an la 5 ani.
----------
Alin. (1) al art. 374 a fost modificat de pct. 15 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 18 din 18 mai 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 389 din 23 mai 2016.

(1^1) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepseşte şi

îndemnarea sau recrutarea unui minor în scopul participării lui în
cadrul unui spectacol pornografic, obţinerea de foloase de pe urma
unui astfel de spectacol în cadrul căruia participă minori sau
exploatarea unui minor în orice alt fel pentru realizarea de spectacole
pornografice.
----------
 Alin. (1^1) al art. 374 a fost introdus de pct. 16 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 18 din 18 mai 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 389 din 23 mai 2016.

(1^2) Vizionarea de spectacole pornografice în cadrul cărora

participă minori se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
cu amendă.
----------
Alin. (1^2) al art. 374 a fost introdus de pct. 16 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 18 din 18 mai 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 389 din 23 mai 2016.

(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârşite printr-

un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori,
prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de
comunicaţii electronice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau cu amendă.
(3^1) Dacă faptele prevăzute la alin. (1), (1^1), (1^2) şi (2) au
fost săvârşite în următoarele împrejurări:
a) de către un membru de familie;
b) de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare,
pază sau tratament se afla minorul sau de o persoană care a abuzat de
poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra
minorului;
c) fapta a pus în pericol viaţa minorului, limitele speciale ale
pedepselor se majorează cu o treime.
----------
 Alin. (3^1) al art. 374 a fost introdus de pct. 17 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 18 din 18 mai 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 389 din 23 mai 2016.

(4) Prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice

material care prezintă un minor ori o persoană majoră drept un
minor, având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu
prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având
un astfel de comportament, precum şi orice reprezentare a organelor
genitale ale unui copil cu scop sexual.
----------
Alin. (4) al art. 374 a fost modificat de pct. 18 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 18 din 18 mai 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 389 din 23 mai 2016.

(4^1) Prin spectacol pornografic se înţelege expunerea în

direct adresată unui public, inclusiv prin tehnologia informaţiilor şi
comunicaţiilor, a unui copil implicat într-un comportament sexual
explicit ori a organelor genitale ale unui copil, cu scop sexual.
----------
Alin. (4^1) al art. 374 a fost introdus de pct. 19 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 18 din 18 mai 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 389 din 23 mai 2016.

(5) Tentativa se pedepseşte.

ABANDONUL DE FAMILIE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.378 C.PEN.
 (1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de
întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre
următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l
la suferinţe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere
prevăzute de lege;
c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de
întreţinere stabilite pe cale judecătorească,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-
credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin
hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la
întreţinere din partea victimei infracţiunii.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă
a persoanei vătămate.
(4) Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea
urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.
(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune,
după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege pentru aceasta.

A. Obiectul
a) Obiectul juridic constă în relaţiile sociale care asigură executarea
obligaţiei legale de întreţinere (art.86-96 C. fam.), fie prin furnizarea mijloacelor
necesare traiului (executare în natură), fie prin plata unei pensii de întreţinere
(executare prin echivalent).
 Această obligaţie figurează printre efectele căsătoriei, rudeniei, înfierii,
precum şi ale primirii copiilor spre creştere. Astfel, întreţinerea este datorată între
soţ şi soţie, părinţi şi copii, înfietor şi înfiat, bunici şi nepoţi, străbunici şi
strănepoţi, fraţi şi surori. Codul familiei reglementează şi alte situaţii, mai rare, în
care se poate naşte obligaţia de întreţinere – de exemplu, copilul poate fi obligat să
dea întreţinere celui care l-a întreţinut timp de zece ani.
În principiu, are drept la întreţinere numai persoana care se află în nevoie şi
nu poate munci. Prin excepţie, copilul minor are dreptul la întreţinere, oricare ar fi
pricina nevoii în care se află.
b) Obiectul material
În opinia dominantă a doctrinei7, infracţiunea de abandon de familie are ca
obiect material bunurile de care este lipsită persoana îndreptăţită la întreţinere
(adăpost, hrană, îmbrăcăminte, bani etc).
Există şi o altă opinie8, potrivit căreia infracţiunea de abandon de familie nu
are obiect material. Ea nu se răsfrânge asupra vreunei entităţi materiale, ci asupra
nivelului de trai al victimei, care, lipsită de sprijinul material la care este
îndreptăţită, suportă diverse privaţiuni.
B. Subiecţii
a) Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de abandon de familie este
calificat (circumstanţiat). Autor poate fi numai persoana care are obligaţia legală
de a asigura întreţinerea victimei.
Deoarece obligaţia de întreţinere este o obligaţie personală, abandonul de
familie se prezintă ca o infracţiune proprie (cu autor unic), la care coautoratul nu
este posibil. Dacă obligaţia de a asigura întreţinerea victimei revine mai multor
persoane şi nici una dintre acestea nu o îndeplineşte, fiecare dintre acele persoane
va avea calitatea de autor al infracţiunii (vor exista tot atâtea infracţiuni de abandon
de familie câţi autori sunt).
În varianta asimilată (alin. 2), autor poate fi numai persoana condamnată,
care a fost obligată, prin hotărâre judecătorească, la prestaţii periodice către
persoanele îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii. În acest caz,

7
I. Oancea, în Explicaţii teoretice (…). Partea specială, vol. IV, p.569; C. Bulai, A. Filipaş, C. Mitrache,
Drept penal român. Curs selectiv pentru licenţă, Editura Press Mihaela, Bucureşti, 1997, p.451.
8
D. Pavel, Codul penal comentat şi adnotat, Partea specială, vol. II, p.379.
obligaţia de întreţinere nu mai decurge dintr-un raport de dreptul familiei, ci din
dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală.
Instigarea şi complicitatea sunt posibile, însă practica judiciară nu
înregistrează cazuri de răspundere pentru asemenea acte.
b) Subiect pasiv special este persoana vătămată în dreptul său la întreţinere.
3.3. Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a) Elementul material.
Varianta tip (alin.1) a infracţiunii de abandon de familie include trei
modalităţi normative, care presupun tot atâtea infracţiuni diferite.
În prima modalitate normativă (art.378 lit.a), elementul material se
realizează în trei modalităţi alternative: părăsirea; alungarea; lăsarea fără ajutor a
persoanei îndreptăţite la întreţinere.
Părăsirea presupune abandonarea victimei, lăsarea ei fără ocrotire.
Alungarea presupune izgonirea victimei din locuinţă.
Lăsarea fără ajutor presupune neîndeplinirea obligaţiei de a da ajutor, în
momentul când victima are nevoie de un asemenea ajutor.
Pentru ca aceste acţiuni alternative să realizeze elementul material al
infracţiunii, este necesar (cerinţă esenţială) să se stabilească că ele au avut drept
consecinţă expunerea victimei la suferinţe fizice sau psihice.
Referitor la această cerinţă, în practica judiciară s-a decis că nu constituie
infracţiunea de abandon de familie fapta mamei de a părăsi domiciliul conjugal,
din moment ce copiii minori au rămas în grija tatălui, aflat în producţie, şi a altor
doi copii majori, cu venituri proprii9. În ceea ce ne priveşte, avem însă rezerve faţă
de o asemenea soluţie, deoarece nu se poate susţine, cu îndreptăţire, că fapta
mamei de a-şi părăsi copiii minori nu îi expune pe aceştia unor suferinţe, atât fizice
cât şi morale.
În cea de a doua modalitate normativă, elementul material constă în
neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege.
În această modalitate, abandonul de familie se prezintă ca o infracţiune
omisivă pură, cu caracter continuu.
Existenţa infracţiunii este condiţionată de dovedirea relei-credinţe a
autorului, în sensul că, deşi dispune de posibilităţi materiale, el nu prestează deloc
întreţinerea la care este obligat sau, face aceasta în mod sporadic (de exemplu,
9
Trib. Braşov, dec.nr. 772/1973, publicată în Revista română de drept, nr. 9/1974, p.66.
părintele cheltuieşte salariul în propriul interes, refuzând, sistematic, să contribuie
la întreţinerea copilului său minor).
Cu toate că dreptul la întreţinere poate fi valorificat pe cale civilă, făptuitorul
poate fi tras şi la răspundere penală, dacă victima se află în nevoie şi sunt întrunite
toate celelalte condiţii de existenţă a infracţiunii. În acest sens, s-a decis 10 că
împrejurarea că părintele are un venit lunar, în calitate de pensionar, nu exonerează
pe fiu de obligaţia legală de întreţinere, dacă venitul este insuficient pentru
acoperirea nevoilor celui aflat în incapacitate de a munci.
În cea de a treia modalitate normativă, elementul material constă în neplata
cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale
judecătorească.
În această modalitate, abandonul de familie se prezintă, de asemenea, ca o
infracţiune omisivă continuă.
Este necesar (cerinţă esenţială) ca omisiunea să dureze minim 3 luni. Acest
interval începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a
stabilit pensia de întreţinere. Dacă făptuitorul a plătit un timp, iar apoi a întrerupt
plata, termenul de două luni se calculează de la data ultimei plăţi.
În intervalul de 3 luni, fapta nu constituie infracţiune, dar, de îndată ce
termenul s-a împlinit, infracţiunea se consideră consumată. Mai mult, infracţiunea
se consideră consumată, chiar dacă făptuitorul a făcut o plată parţială, fiindcă plata
parţială echivalează cu o neplată a pensiei de întreţinere stabilită de instanţă (plata
se consideră făcută, numai atunci când obligaţia de întreţinere s-a îndeplinit
integral).
Infracţiunea subzistă, chiar dacă minorul are venituri proprii, însă
neîndestulătoare pentru a-şi asigura singur întreţinerea11. De asemenea, infracţiunea
subzistă, chiar dacă minorul locuieşte o parte din timp la părinţii făptuitorului12.
O altă cerinţă esenţială este aceea ca fapta să se comită « cu rea credinţă ».
În practica judiciară s-a decis că această cerinţă nu este îndeplinită, dacă,
deşi nu a plătit pensia de întreţinere la care a fost obligat prin hotărâre
judecătorească, făptuitorul a locuit în perioada respectivă împreună cu mama

10
Trib. Suceava dec.nr. 422/1973 în Repertoriu I, p. 8.
11
Trib.Supr., dec.pen. nr. 2211/1973, în Culegerea de decizii, 1973, p. 433.
12
Trib. Timiş, dec.pen. nr. 709/1973, publicată în Revista română de drept, nr. 12/1973, p. 157.
minorului şi cu acesta, îngrijindu-se de minor şi furnizându-i cele necesare
traiului13; sau, această cerinţă nu este îndeplinită, dacă inculpata nu a realizat
venituri datorită stării ei de sănătate, care nu i-a permis să desfăşoare vreo
activitate retribuită, iar, după ce a fost pensionată pentru invaliditate, inculpata a
cotizat la C.A.R. pentru a primi un împrumut şi, după ce a primit un împrumut, a
achitat în întregime pensia restantă14.
Varianta asimilată (alin.2) a infracţiunii de abandon de familie se poate
reţine, numai atunci când izvorul obligaţiei de întreţinere îl constituie prevederile
legale privind răspunderea civilă delictuală. În acest caz, este necesar ca autorul să
fi fost condamnat şi obligat, prin hotărâre judecătorească, la prestaţii periodice
către persoanele îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
b) Urmarea imediată. Abandonul de familie se prezintă ca o infracţiune
formală, de simplă atitudine.
c) Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
B. Latura subiectivă
Elementul subiectiv
Infracţiunea de abandon de familie se săvârşeşte numai cu intenţie.
În cazul modalităţilor prevăzute în art.378 lit.b şi c, ca şi în varianta
asimilată (alin.2), este necesar ca făptuitorul să acţioneze « cu rea-credinţă ».
Formula « cu rea-credinţă » a suscitat discuţii în doctrină15, unii autori considerând
că această formulă (pe care legiuitorul nu a explicat-o) ar desemna ,,un atribut” al
intenţiei. Totuşi, practica judiciară a interpretat cerinţa relei-credinţe ca o cerinţă de
ordin obiectiv, care priveşte condiţiile în care fapta dobândeşte caracter ilicit.
Astfel, s-a decis că infracţiunea subzistă, dacă inculpatul s-a sustras de la plata
obligaţiei de întreţinere, stabilită prin hotărâre judecătorească, deşi dispunea efectiv
de posibilităţi materiale16. Dimpotrivă, s-a decis că nu există această infracţiune,
dacă neplata pensiei este urmarea stării de arestare preventivă (în altă cauză) în
care se găsea inculpatul, deoarece aceasta exclude condiţia, impusă de textul

13
Procuratura Rm.Vîlcea, ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală, publicată în Revista română de
drept, nr. 10/1971, p.172.
14
C.A. Alba Iulia, dec.pen. nr.577/2003, publicată în « Revista de drept penal”, nr.3/2005, p.139.
15
Şt. Daneş, Codul penal comentat şi adnotat, Partea specială, vol. II, p.382-384.
16
Trib.Supr., dec.pen. 1158/1962, publicată în « Justiţia nouă », nr.4/1963, p.164.
incriminator, ca neplata să fie urmarea relei-credinţe17. Sau, s-a decis că nu există
această infracţiune, dacă, printr-o hotărâre civilă definitivă ulterioară, s-a constatat
că inculpatul nu este tatăl minorului pentru care fusese obligat să plătească pensie
de întreţinere18.
3.4. Forme. Sancţiuni
Tentativa nu se pedepseşte (nici nu este posibilă, fiind vorba fie de o
infracţiune de execuţie promptă, fie de o infracţiune omisivă continuă).
Atât în varianta tip, cât şi în varianta asimilată, infracţiunea de abandon de
familie se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
La această infracţiune, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate (art.378 alin.3).
Conform art.378 alin.(4), fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea
urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.
Conform art.378 alin.(5), dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz,
amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

17
Trib. Hunedoara, dec.pen. nr.1121/1974, publicată în « Revista română de drept », nr.3/1975, p.60.
18
Trib.Constanţa, dec.pen.nr. 540/1972, publicată în « Revista română de drept », nr. 5/1972, p.159.