Bolile copilăriei

Există cinci boli contagioase de care aproape nimeni nu scapă până la 10 ani. Dintre toate,
cea mai răspindită este pojarul (rujeola). E chiar mai bine ca aceste boli să fie făcute în copilărie,
pentru că la vârsta adultă pot duce la complicaţii nefericite. În mod obişnuit, cele mai grave la adulţi
sunt rubeola, care dacă este făcută de femeile insărcinate duce la malformaţii ale fătului, şi oreionul,
care dacă este contactat de bărbaţi poate duce la sterilitate şi chiar impotenţă. Vaccinarea copiilor e
cea mai bună cale de protecţie împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei.
Cauza acestor boli este o serie de virusuri:
 paramixovirus: rujeola
 togavirus: rubeola
 virusul varicelo-zosterian: varicela.
Tratamentul acestor boli nu se bazează pe antibiotice, care nu au acţiune asupra virusurilor.
Numai în anumite circumstanţe medicul poate prescrie şi antibiotice, dar ele nu tratează boala de
fond, ci complicaţiile. Aceste boli nu sunt deosebit de grave, însănătoşirea se produce într-o
săptămână-două. Simptomatologia (febra, conjunctivita, mâncărimile) cedează la medicamentele
antitermice uzuale (paracetamol). Dacă se respectă regulile de igienă, leziunile cutanate nu lasă
cicatrici.
RUJEOLA (pojar): este o boală virală foarte contagioasă, care survine prin epidemii, în
general la sfârşitul iernii şi începutul primăverii. Afectează mai ales copiii intre 1 şi 3 ani care nu
sunt vaccinaţi Aspectul erupţiei: pete roşietice mici cu o mică umflătură, se pot uni între ele. Apare
mai întâi pe faţă, în spatele urechilor, apoi pe trunchi şi membre.
Un semn caracteristic este apariţia unor pete mici, albe pe faţa interioară a obrajilor (semn
Koplik). Copilului îi curg ochii şi nasul. Perioada de incubaţie este de 11 zile. Boala poate fi însoţită
de febră foarte mare şi poate apare la orice vârstă. Diagnosticul cert este pus de dozarea unor
imunoglobuline(IgM), dar acesta e necesară doar în prezenţa unor forme atipice de boală.
RUBEOLA (pojărel): Aspectul erupţiei: pete roz pal; care apar întâi în jurul gurii şi gâtului,
apoi pe trunchi şi membre şi pe fese. Febra depăşeşte rar 38,5C. Caracteristice sunt asocierile cu
umflarea ganglionilor limfatici din regiunea gâtului şi cefei, şi cu durerile articulare. Boala are o
incubaţie de 11-21 zile. Dacă în preajma copilului se află o femeie gravidă în primul trimestru care
nu a făcut boala sau nu a fost vaccinată, precizarea diagnosticului prin metode serologice poate fi
necesară (dozare IgM).
Ca şi pojarul, poate apare la orice vârstă. Rubeola este o boală cu potenţial teratogen foarte
mare (determină malformaţii ale fătului).
VARICELA (vărsatul de vânt) - Aspectul erupţiei: pete uşor reliefate, evoluează spre bube
mici fără lichid (papule), băşicuţe cu conţinut lichid (vezicule) care se usucă devenind cruste. Pot fi
eventual precedate de o roşeaţă simultană cu un puseu febril şi apar pe tot corpul (pielea capului, în
regiunea genito-urinară şi chiar pe mucoase, în gură şi pe conjunctivă).
Incubaţia variază de la 10 la 28 de zile, în general 14. Pe lângă febră şi starea proastă,
principala problemă o constituie mâncărimile supărătoare, scărpinat şi supra-infectarea leziunilor.
Tratamentul este antitermic (scăderea febrei) şi antipruriginos (scăderea senzaţiei de mâncărime).
Aspirina este contraindicată în varicelă prntru că poate determina o complicaţie gravă.
Bolnavul de varicelă este contagios cu 1-2 zile înainte de apariţia primelor elemente eruptive şi 5-6
zile după căderea cojilor.
Crustele sunt contagioase şi pot contamina obiectele din jur. Igiena este importantă pentru că
suprainfectarea veziculelor poate lăsa urme pe piele. Baia în aceasta perioadă este contraindicată
pentru că apa înmoaie crustele şi se facilitează suprainfecţia. Spălaţi bine mâinile, fesele şi
picioarele copilului folosind apă fiartă şi răcită sau alcool medicinal diluat (1/2 cu apă fiartă şi
răcită).
 SCARLATINA – şi scarlatina este una dintre bolile contagioase ale copilăriei, mai puţin
frecventă, chiar dacă este cauzată de o bacterie foarte răspândită (streptococul care cauzează şi
angina). Perioada de incubaţie a bolii poate dura de la 1 la 5 zile, dupa care apar primele simptome.
Pacientul are dureri de gât, amigdalele sunt umflate, are febră foarte mare, vomită şi resimte, uneori,
dureri abdominale. După perioada de incubaţie, apar puncte mici in regiunea inghinală, la subsuori,
pe pliurile coatelor, care se întind, apoi, pe tot corpul.
Erupţia provoacă mâncărimi, dar are o particularitate, şi anume, nu apare în regiunea gurii,
care rămâne palidă. Limba este, uneori, roşie şi acoperită de o secreţie albă. Erupţia dispare în 5
zile, dar pielea continuă să se cojească timp de 2 saptamâni. Scarlatina nu este gravă, dar dacă
copilul este hipersensibil la bacterie, infecţia poate provoca complicaţii cardiace, o inflamare a
rinichilor (nefrita) sau a articulaţiilor (reumatism articular).
Oreionul - este o boală virală care afectează, în special, copiii mai mari de 3 ani şi pe cei de
vârstă şcolară. Primele semne ale oreionului sunt febra, durerile de cap şi umflarea glandelor
salivare. Oreionul ţine în jur de 5-15 zile. Ca şi în cazul rujeolei, doar vaccinarea permite evitarea
bolii. Perioada de incubaţie a bolii este de 21 de zile. În primele zile, bolnavul deschide gura cu
dificultate, şi nu poate mesteca şi înghiţi. În majoritatea cazurilor, apare câte o umflătură dureroasă
sub fiecare ureche şi sub maxilar timp de aproximativ 3 zile.
Pacientul trebuie să stea în pat la căldură. Pentru a-i scădea febra şi calma durerile, pacientul
trebuie să ia doar medicamente prescrise de medicul de familie, altfel putând risca complicaţii
grave. Cu cât copilul este mai mare, cu atât este mai mare riscul de apariţie a complicaţiilor. Chiar
dacă sunt rare, acestea sunt periculoase şi pot duce la meningită, encefalită şi chiar pierderea
auzului. Oreionul este foarte periculos dacă apare la bărbaţii adulţi, deoarece poate duce la sterilitate
şi chiar la impotenţă permanentă.
Deşi nu este caracterizată doar de apariţia la copii, diareea poate fi uneori o afecţiune cu
urmări grave deoarece poate duce la deshidratare severă sau chiar deces dacă nu se aplică
tratamentul corect. Ea este o stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale
(scaune) cu consistenţă moale sau apoasă şi este de cele mai multe ori cauzată de infecţii virale,
paraziţi sau toxine produse de bacterii. Diareea poate fi şi un simptom pentru unele boli grave, cum
ar fi dizenterie, holeră sau botulism, dar şi un simptom al apendicelui rupt.
Diareea trebuie abordată cu seriozitate deoarece pacienţii pot pierde mari cantităţi de lichide
prin intermediul scaunelor apoase repetate, ceea ce poate duce în scurt timp la deshidratare cu
tulburarea homeostaziei - echilibrul necesar funcţionării normale a organismului. Deshidratarea are
implicaţii serioase, iar gravitatea sa atinge cote maxime la copii mici şi bătrâni, situaţii în care poate
provoca serioase tulburări.
Diareea este o afecţiune sau un simptom ce poate apărea la orice vârstă. La persoanele
adulte aceasta apare în medie de circa 4 ori pe an. În scop profilactic, un efect bun îl au sucurile de
afine şi de coacăze negre şi ceaiurile de plante: coada racului, afine, cuişoare si verbina. Se
recomandă 1 linguriţă de argilă sau un vârf de cuţit de sare, de 2-3 ori pe zi, cu apă. În alimentaţie
se vor folosi: banane, orez nedecorticat, cartofi fierţi în coajă şi se vor evita legumele crude şi
laptele.
Se vor mânca mere, care reglează funcţia intestinului. Nu se vor consuma la aceeaşi masă
legume şi fructe, căci acest amestec favorizează balonările. Postul aduce o ameliorare imediată, iar
orezul întăreşte consistenţa materiilor fecale. Alte alimente cu rol antidiareic sunt: morcovii, oţetul
de mere, 2 linguri la 100 ml de apă şi gutuile.
Cataplasmele şi compresele calde pe abdomen, împachetările reci cu argilă, 2 ore, de 2-3 ori
pe zi, masajele pe abdomen cu uleiuri esenţiale de scorţiţoară, cuişoare, ulei de lavandă sau de
salvie sunt, de asemenea, indicate. Cauzele diareii sunt reprezentate de infecţii cu virusuri, bacterii
sau paraziţi. Alte cauze constau în administrarea unor medicamente (în special antibiotice) şi în
consumul de îndulcitori artificiali.