Capitolul II.1.

Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică

II.1. ELEMENTE DE TEORIE A SISTEMELOR DE

REGLARE AUTOMATĂ DIN TERMOENERGETICĂ

II.1.1. INTRODUCERE

Echipamentele termomecanice din centralele termoelectrice (CTE) sunt

proiectate pentru să funcţionarea în regimul nominal, caracterizat de stabilitatea
în timp a principalilor parametri de funcţionare. Există însă situaţii când aceşti
parametrii variază în timp. Este vorba de procesele tranzitorii care descriu
regimurile de „porniri-opriri” (care sunt regimuri normale de exploatare), dar şi
de variaţii de sarcină, comandate sau întâmplătoare, mai mult sau mai puţin
bruşte.
În aceste regimuri de exploatare, starea iniţială este o stare de echilibru,
(starea de repaus sau o sarcină staţionară iniţială), iar starea finală este tot o
stare de echilibru (o sarcină staţionară finală prestabilită, sau starea de repaus în
cazul opririi). Pentru a obţine valorile dorite pentru parametrii de exploatare şi a
păstra echipamentul în condiţii acceptabile în ceea ce priveşte siguranţa în
funcţionare şi fiabilitatea, aceste procese dinamice de dezechilibru sunt
controlate (guvernate) de către propriul sistem de reglare.

Figura II.1.1 Circuitul termic al CTE cu sistemele de reglare

ale echipamentelor componente

73
 Reglarea Proceselor Termice

Astfel, în fig. II.1.1. se pot observa echipamentele principale din

componenţa CTE:
Generatorul de abur (GA), care transformă apa de alimentare pompată de
către pompa de alimentare (PA) din degazor (D) cu ajutorul căldurii
degajate de arderea debitului de combustibil (B) în prezenţa debitului de
aer comburant (A), este controlat de către regulatorul RGA. Acesta
primeşte ca semnale mărimile măsurate ale presiunii şi temperaturii
aburului viu, elaborând comenzi de modificare pentru debitul de
combustibil, de aer şi de apă de alimentare.
Turbina cu abur (TA), transformă energia potenţială a aburului în energie
mecanică, care este apoi convertită în energie electrică în generatorul
electric antrenat (GE). Regulatorul turbinei (RTA) comandă încărcarea
maşinii prin acţionarea ventilelor de reglare (VR), pe baza informaţiilor
primite de la senzorii de turaţie şi putere.
Regulatorul degazorului (RD) menţine constant nivelul apei prin
acţionarea motorului de antrenare a pompei de alimentare (PA).

Există sisteme de reglare şi pentru fiecare preîncălzitor de joasă (PJP) sau

înaltă (PIP) presiune, ca şi pentru partea rece a ciclului (condensator, pompe de
circulaţie şi turn de răcire). Funcţiile acestor sisteme de reglare se
interconectează, potrivit relaţiilor funcţionale dintre echipamente, iar sistemele
de reglare ale echipamentelor sunt subordonate sistemului de reglare al
grupului energetic, care este condus în schemele moderne de un calculator de
proces. De regulă, sistemul de reglare al blocului energetic din centralele
termoelectrice prelucrează 3500...5000 semnale, pe când grupurile energetice
ale centralelor nuclearoelectrice sunt guvernate de calculatoare de proces (cu
rezervă de exploatare 100 %) capabile să menţină sub control până la 100000
mărimi reprezentative de exploatare.

II.1.2. PROCESE ŞI SISTEME

Sistemul tehnic poate fi definit într-un limbaj aplicativ ca un ansamblu de

componente fizico-tehnice în interacţiune reciprocă pe baza unor condiţii bine
definite. Procesul industrial este un set de fenomene complexe antropice cu o
destinaţie funcţională precisă, care descriu transformările de masă şi energie
care au loc în componentele sistemului tehnic.
Acestui proces industrial i se poate asocia o reprezentare grafică de forma
celei din figura II.1.2, unde Ei reprezintă fluxurile de materii prime şi energie
care intră în proces, iar Ee cantitatea de produse finite şi deşeuri ieşite din
acesta [2].

74
Capitolul II.1. Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică

Figura II.1.2 Reprezentarea procesului industrial

Mărimile fizice ce guvernează fenomenele din sistemul tehnic poartă

numele de semnale. Variaţia lor în timp reprezintă pentru personalul de
exploatare a instalaţiei industriale respective o anumită semnificaţie, deci sunt
purtătoare de informaţii, fiind utilizate de către acesta în scopul influenţării
fluxurilor de energie şi masă Ei şi Ee.
În teoria sistemelor interesează în mod deosebit stabilirea relaţiilor
funcţionale între mărimile de intrare şi cele de ieşire. Din punct de vedere
matematic, fenomenele complexe dintr-un proces industrial pot fi descrise de
(sisteme de) ecuaţii diferenţiale de ordinul doi, cu condiţii iniţiale şi la limită
corespunzătoare unor situaţii auxiliare suplimentare, care încadrează aceste
fenomene în timp şi spaţiu.
Aplicând legea conservării masei şi energiei, rezultă următoarea ecuaţie
de bilanţ:

Ei − Ee = Ea (II.1.1)

care caracterizează regimul tranzitoriu al sistemului între două stări de echilibru,

respectiv că diferenţa dintre masa şi energia ieşite din sistem şi cele intrate în
acesta este egală cu masa şi energia acumulate în interior. În cazul particular al
echilibrului, Ea = 0, şi

Ei − Ee = 0 (II.1.2)

Fenomenele de acumulare sunt descrise printr-un set de mărimi fizice numite

mărimi de stare. Considerând un proces cu o singură mărime de intrare, o
singură mărime de ieşire şi cu o singură mărime de stare, ecuaţia (II.1.1) se scrie
sub forma următoare

x& (τ ) = Ei (τ ) − Ee (τ ) (II.1.3)

75
 Reglarea Proceselor Termice

În această reprezentare, regimul dinamic este caracterizat de condiţia x& (τ ) ≠ 0 ,

iar cel staţionar de condiţia x& (τ ) = 0 . Considerând condiţia iniţială x& (0 ) = x0 şi
notând ∆E (τ ) = Ei (τ ) − Ee (τ ) , soluţia ecuaţiei (II.1.3) va fi

τ
x(τ ) = x0 + ∫ ∆E (ξ )dξ (II.1.4)
0

Dacă ∆E (τ ) = const. , atunci procesul de acumulare sau de scădere nu va înceta

niciodată, deoarece

x(τ ) = x0 + ∆E ⋅ τ (II.1.5)

În realitate, procesele industriale se caracterizează printr-o accentuată

proprietate de autoreglare (autoechilibrare), care constă din capacitatea
sistemului aflat într-un regim staţionar de a-şi regăsi o nouă stare de echilibru,
după ce a fost supus unei perturbaţii de scurtă durată dar de amplitudine mare
(semnal treaptă-unitate). Dacă adăugam şi componenta autoreglantă, ecuaţia
(II.1.3) devine

x& (τ ) = a ⋅ x(τ ) + ∆E (II.1.6)

care are următoarea soluţie

∆E  ∆E 
x(τ ) = − + + x0  ⋅ e a⋅τ (II.1.7)
a  a 

unde, în membrul drept, primul termen descrie regimul staţionar, iar cel de-al
doilea regimul tranzitoriu. Variabila de stare x se stabilizează asimptotic la
∆E
valoarea − .
a

În figura II.1.3.se pot vizualiza tendinţele de evoluţia ale mărimii de stare

x în contextul absenţei sau prezenţei proprietăţii de autoreglare. Este clar faptul
că, din punct de vedere al beneficiarului instalaţiei industriale, este de dorit ca
procesul să se autoregleze, respectiv să-şi găsească o stare de echilibru după
acţiunea unui perturbaţii de scurtă durată.

76
Capitolul II.1. Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică

În regim staţionar, ecuaţia (II.1.6) devine

Figura II.1.3. Evoluţia stării procesului cu şi fără autoreglare

0 = a ⋅ x + ∆E (II.1.8)

sau

Ei = Ee − a ⋅ x (a < 0) (II.1.9)

Pentru a înlătura neunivocitatea dintre Ei şi Ee, se fixează valoarea lui x, de

regulă la parametrii regimului nominal:

x = xn (II.1.10)

relaţia de mai sus îndeplinind o condiţie de calitate a mărimii de stare, asigurată

numai de regimul nominal.
Combinând (II.1.9) cu (II.1.10), rezultă

Ei = Ee − a ⋅ xn (II.1.11)

Se introduce o nouă mărime internă, asociată mărimii de stare x, care reprezintă

mărimea de calitate.

z = xn (II.1.12)

77
 Reglarea Proceselor Termice

− Ee
Deoarece asupra sistemului acţionează perturbaţia v = , pentru
e
asigurarea condiţiei (II.1.12) se acţionează asupra mărimii de intrare Ei prin
intermediul mărimii de comandă u

Ei = b ⋅ u (II.1.13)

Punând în evidenţă factorii de proporţionalitate ai mărimilor de mai sus, regimul

tranzitoriu al procesului industrial poate fi descris de sistemul

 x& = a ⋅ x + b ⋅ u + e ⋅ v

y = c ⋅ x (II.1.14)
z = d ⋅ x


care reprezintă interpretarea sistemică elementară a procesului cu o singură

variabilă de stare. Imaginea măsurată a fluxului Ee este mărimea de ieşire y.
Pentru un sistem cu o intrare şi o ieşire cu mai multe stări, sistemul
(II.1.14) se poate rescrie în forma

 x& = A ⋅ x + b ⋅ u + e ⋅ v

y = c ⋅ x
T
(II.1.15)

z = d ⋅ x
T

unde x ∈ R n este vectorul de stare, u ∈ R este mărimea de comandă, v ∈ R este

perturbaţia, z ∈ R este mărimea de calitate, y ∈ R este valoarea măsurată a
mărimii de ieşire, iar matricele A ∈ R n x n ; b, c, d , e ∈ R n .
Sistemul (II.1.15) defineşte modelul sistemic al procesului din figura
II.1.2, care poate fi realizat tehnic conform reprezentării din fig. II.1.4:

Figura II.1.4 Realizarea tehnică a sistemului dinamic

78
Capitolul II.1. Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică

În figura II.1.4, se pot identifica elementele componente ale procesului

industrial:

EE- elementul de execuţie;

P – procesul propriu-zis;
T – traductorul;
u – mărimea de comandă;
m – mărimea de execuţie;
z – mărimea de calitate;
y – mărimea reglată.

În cazul în care traductorul nu are dinamică proprie (este ideal)

y=z (II.1.16)

iar sistemul (II.1.15) devine

 x& = A ⋅ x + b ⋅ u + e ⋅ v
 (II.1.17)
y = c ⋅ x
T

Dacă se generalizează ecuaţiile (II.1.15) într-un spaţiu liniar finit dimensional se

obţine următoarea expresie

 x& = A ⋅ x + B ⋅ u + E ⋅ v

y = C ⋅ x (II.1.18)
z = D ⋅ x


unde x ∈ R n , u ∈ R m , v ∈ R r , z ∈ R q , y ∈ R p , iar matricele constante A ∈ R n x n ,

B ∈ Rn xm , C ∈ R p xn , D ∈ Rq xn , E ∈ Rr xn .

În formă matriceală, sistemul devine

 u 
 x& = A ⋅ x + [B E ] ⋅  
 v 
 (II.1.19)
  y  = c  ⋅ x
 z  d 


79
 Reglarea Proceselor Termice

C   x
Forţând notaţia Bˆ = [B E ] şi Ĉ =   , respectiv definind   - mărimi de
D v 
 y
intrare şi   - mărimi de ieşire, forma finală a sistemului este
z 

 x& = A ⋅ x + B ⋅ u
 (II.1.20)
y = C ⋅ x

II.1.3. MĂRIMI DE INTRARE ŞI DE IEŞIRE

Revenim la reprezentarea procesului industrial prezentată în paragraful

precedent, prezentată în fig. II.1.5:

Figura II.1.5 Forma simplificată a procesului industrial

Mărimea u este definită ca mărime de comandă, iar mărimea y este mărimea

măsurată proporţională cu starea sistemului x. Pentru starea x a sistemului din
figură, u poate fi considerată ca şi cauză, sau mărime de intrare, iar y ca şi efect,
respectiv ca mărime de ieşire.

Exemplificăm această reprezentare prin cazul unui rezervor în care pătrunde

debitul m& 1 , iese debitul m& 2 , iar nivelul h se păstrează constant, conform fig.
II.1.6.

Figura II.1.6 Exemplul rezervorului liber

80
Capitolul II.1. Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică

Aplicând legea conservării masei, în intervalul de timp ∆τ este valabilă

egalitatea

∆m
= m& 1 − m& 2 ⇒
ρ ⋅l ⋅ S (m& − m& 2 ) ⋅ ∆τ
= m& 1 − m& 2 ⇒ l = 1 (II.1.21)
∆τ ∆τ ρ ⋅S

Presupunând că debitul m& 2 nu este influenţat de nivelul h, rezultă că, în

sistemul considerat, m& 1 ← u , l ← y , respectiv cauza şi efectul. Este însă posibil
ca efectul să aibă două sau mai multe cauze. Fie acelaşi rezervor, prevăzut
suplimentar cu o pompă de evacuare (cazul degazorului din CTE).

Figura II.1.7 Exemplul rezervorului constrâns

În această situaţie, nivelul h al rezervorului este funcţie atât de m& 1 , cât şi de m& 2 ,
aşa cum se poate vedea în fig. II.1.8 .

Figura II.1.8 Reprezentarea procesului industrial cu două intrări

81
 Reglarea Proceselor Termice

II.1.4. SISTEMUL AUTOMAT

Extrapolând reprezentarea sistemului dinamic prezentată în fig. II.1.4,

derivă reprezentarea sistemului automat, aşa cum se poate vedea în fig. II.1.9.

Figura II.1.9 Sistemul automat

O componentă a mărimii (măsurate) de ieşire y se transmite unui

comparator C, în care se aplică şi semnalul mărimii de referinţă r, rezultând
eroarea ε = y0 − y . Această eroare constituie mărime de intrare pentru
regulatorul R, care elaborează mărimea de comandă u = f (ε ,τ ) . Mărimea de
comandă este transmisă elementului de execuţie EE, care acţionează asupra
procesului prin mărimea de execuţie m. O informaţie asupra stării x a procesului
este oglindită de mărimea z asupra traductorului T, care reflectă în exteriorul
sistemului automat mărimea măsurată y.

Rezolvarea unei probleme de reglare automată constă în aceea de a

determina în orice moment mărimea de comandă u concomitent cu păstrarea
erorii ε într-o marjă acceptabil de mică pentru toate evoluţiile semnalelor y0 şi v.
Regulatorul primeşte obligatoriu valoarea y0 şi poate primi valorile y şi v.
Modelul matematic al procesului (sistemului reglat) descrie modul în care y
depinde de u.

Se pot deosebi trei scheme de reglare [5]:

82
Capitolul II.1. Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică

a) schema de reglare în buclă deschisă (feed-fordward), în care regulatorul

foloseşte doar mărimea de referinţă (setpoint=consemn) y0 şi eventual
perturbaţia v.
b) schema de reglare în buclă închisă (feed-back), în care regulatorul
foloseşte mărimea de referinţă y0 şi variabila controlată y.
c) schema mixtă, care îmbină elementele ambelor scheme anterioare.

a) schema în buclă deschisă

b) schema în buclă închisă

d) schema mixtă

Figura II.1.10 Scheme uzuale de reglare

83
 Reglarea Proceselor Termice

II.1.5. EXEMPLU

În continuare vom studia o aplicaţie concretă a unui sistem tehnic aflat în

regim staţionar, din care va rezulta comportarea acestuia în urma apariţiei unei
perturbaţii [2].
Considerăm o turbină cu abur antrenând un generator electric cuplat la un
sistem electroenergetic (fig. II.1.11).

ω (τ ) = ω0 +
k
⋅τ
J
fără autoreglare
ω
τ
 − 
ω (τ ) = K ⋅ 1 − e T 
 
 
VR
ω0 cu autoreglare

TA G T

Fig. II.1.11 Evoluţia procesului cu şi fără autoreglare

Una din mărimile impuse (de calitate) ale energiei electrice livrate de
turbogenerator este cea a frecvenţei de 50 Hz, respectiv a unei viteze unghiulare
ω = 100 ⋅ π . Viteza unghiulară a lanţului de rotoare al turbogeneratorului este
parte componentă a ecuaţiei echilibrului dinamic

J ⋅ ω& = M m − M r (II.1.22)

unde ω ← x (mărimea de stare a sistemului);

M m ← Ei (momentul motor);
M r ← Ee (momentul rezistent).

Momentul motor este dat de cuplul forţelor aburului asupra paletelor

turbinei, iar momentul rezistent este rezultat ca urmare a prezenţei câmpului
electromagnetic dintre statorul şi rotorul generatorului electric, în funcţie de
încărcarea acestuia. Integrând ecuaţia (II.1.22) se obţine

τ
J ⋅ ω (τ ) = J ⋅ ω 0 + ∫ (M m − M r ) ⋅ dξ (II.1.23)
0

84
Capitolul II.1. Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică

În cazul în care M m − M r = k = const . , se obţine ecuaţia

ω (τ ) = ω0 +
k
⋅τ (II.1.24)
J

care arată că viteza unghiulară a turbogeneratorului creşte la infinit la apariţia şi

menţinerea unei perturbaţii k.

În realitate, acest fenomen de creştere a vitezei unghiulare spre ∞ sau spre

0 este împiedicat de componenta suplimentară − a ⋅ ω , aplicată ecuaţiei
(II.1.22).

J ⋅ ω& = M m − M r − a ⋅ ω (II.1.25)

care se poate scrie

J M − Mr
⋅ ω& + ω = m ↔ T ⋅ ω& + ω − K = 0 (II.1.26)
a a

J M − Mr
în ipotezele T = şi K = m . În condiţii iniţiale nule,
a a

τ
 − 
ω (τ ) = K ⋅ 1 − e T  (II.1.27)
 
 

În regim staţionar, M m − M r − a ⋅ ω = 0 , iar o modificare a lui Mr conduce la o

modificare a lui ω. Pentru a păstra mărimea de calitate a energiei electrice
ω = ω n = z n , se modifică momentul motor Mm prin acţionarea ventilelor de
reglare (VR) ale turbinei.

85
 Reglarea Proceselor Termice

II.2. REGLAREA GENERATOARELOR DE ABUR

II.2.1. INFLUENŢA SCHEMEI TERMICE A CENTRALEI

În centralele termoelectrice cu abur se utilizează de regulă două scheme

de conexiune a echipamentelor principale [1]:

1. Schema cu bare colectoare, prezentată în fig. II.2.1, care este destinată

centralelor electrice de termoficare (CET) în care există livrări de căldură
sub formă de abur industrial. Aici numărul de generatoare de abur (GA)
este mai mare cu o unitate decât numărul turbinelor cu abur (TA), în
scopul creşterii disponibilităţii centralei, atât pentru sarcina electrică, cât
şi pentru cea termică. În centrală există mai multe bare colectoare (de
ajutor), atât pe partea de apă de alimentare a generatoarelor de abur, cât şi
pe parte de abur viu sau abur extras la prizele reglabile ale turbinelor la
diverse presiuni. În acest fel, o turbină poate funcţiona cu abur de la alte
generatoare decât cel propriu, iar un consumator de căldură poate fi
alimentat din prizele mai multor turbine.

Figura II.2.1 Schema cu bare colectoare

2. Schema bloc, caracteristică grupurilor energetice de medie şi mare putere

destinate producţiei de electricitate (CTE) sau grupurilor de termoficare
urbană, prezentată în figura II.2.2 foloseşte un singur circuit termic în
care apa se transformă în abur în GA, acesta se destinde în TA producând

86
Capitolul II.2. Reglarea generatoarelor de abur

lucru mecanic, iar în condensatorul turbinei aburul se transformă din nou în

condensat (apă de alimentare).

Figura II.2.2 Schema bloc

Instalaţia de reglare automată a grupului energetic GA-TA-G trebuie să

asigure realizarea următoarelor funcţii [1]:

a) Preluarea variaţiilor de sarcină electrică şi termică, prin încărcarea

corectă a grupului turbogenerator, în funcţie de cererea de energie a
consumatorilor. În acest scop, fiecare turboagregat este prevăzut cu un
regulator (RTi);
b) Asigurarea debitelor de abur necesare alimentării turbinelor. Egalitatea
dintre debitele produse de GA şi cele consumate de TA este monitorizată
prin măsurarea continuă a presiunii aburului pe conducta GA-TA;
c) Asigurarea calităţii aburului viu. Fiecare GA are un regulator propriu
RGi, care reglează, printre altele presiunea şi temperatura aburului viu;
d) Repartizarea corectă a debitului de abur între GA (fig. II.2.1) este
apanajul regulatorului general RG.
e) Asigurarea combustiei corecte, prin regulatorul RGi.
f) Asigurarea calităţii energiei electrice (frecvenţă, tensiune) şi a celei
termice (presiune), care se face prin acţiunea regulatorului RTi;

În schema bloc există aceleaşi elemente ca şi în schema cu bare

colectoare, cu excepţia regulatorului general al generatoarelor de abur, care aici
nu-şi mai are rostul. În cazul blocului energetic, presiunea aburului viu se
menţine constantă prin reglarea debitului de combustibil B, sau a poziţiei
ventilului de reglare yVR. A doua mărime reglată este puterea (sau turaţia)

87
 Reglarea Proceselor Termice

grupului, prin acţiunea asupra debitului de abur, sau direct asupra debitului de
combustibil.

II.2.2. STABILIREA CIRCUITELOR CARE INTERVIN LA

REGLAREA AUTOMATĂ A GENERATORULUI DE ABUR

Se consideră un generator de abur cu circulaţie naturală, a cărui alcătuire

funcţională este prezentată în figura II.2.3. În figură sunt reliefate principalele
fluxuri de masă şi energie de la nivelul generatorului de abur.

Figura II.2.3. Schema funcţională a generatorului de abur

Elementele componente ale schemei sunt următoarele:

• SV– sistemul vaporizator;

• SI – supraîncălzitorul de abur;
• ECO – economizorul;
• PA – preîncălzitorul de aer;
• B – debitul de combustibil;
• A – debitul de aer necesar arderii;
• G – debitul de gaze de ardere;
• w – debitul de apă de alimentare;
• wp – debitul de purjă;
• winj – debitul de apă de injecţie;
• D – debitul de abur.

În regim staţionar este necesară satisfacerea următoarelor condiţii

tehnice:

88
Capitolul II.2. Reglarea generatoarelor de abur

1. Egalitatea dintre debitul de abur produs D şi cel consumat de turbină Dt.

D = Dt (II.2.1)

Mărimea reglată prin această condiţie este presiunea aburului viu la

ieşirea din generatorul de abur.

2. Menţinerea constantă a parametrilor aburului la ieşirea din generatorul

de abur.

 p = const.
 (II.2.2)
t = const.

Pentru restabilirea presiunii se acţionează asupra D şi Dt, iar pentru

restabilirea temperaturii se acţionează asupra debitului de apă de injecţie
winj.

3. Egalitatea dintre căldura preluată de agentul apă-abur în sistemul

vaporizator şi căldura dezvoltată prin ardere în focar:

Q1 = K1 ⋅ B − Q pierderi (II.2.3)

Cum Q1 ≈ D , se poate scrie D ≅ K 2 ⋅ B . Cu alte cuvinte, prin acţiunea

asupra debitului de combustibil B, se obţine variaţia debitului de abur D.
Dar, variind debitul D, în condiţia Dt = const. , presiunea aburului variază
şi ea, rezultând că este suficient a se acţiona asupra debitului de
combustibil B pentru a se păstra egalitatea de mai sus. Deci, p → B .

4. Asigurarea unei combustii cât mai bune se realizează prin menţinerea

unui raport corect „aer-combustibil”.

A = K3 ⋅ B (II.2.4)

Acest lucru se realizează prin acţiunea B → A , dar B a fost deja comandat

de către p, ceea ce implică p → A .

5. Egalitatea dintre debitul de gaze de ardere produse în focar prin arderea

combustibilului şi cel evacuat din cazan G.

G = K4 ⋅ A (II.2.5)

89
 Reglarea Proceselor Termice

În acest caz, mărimea reglată este depresiunea din focar h → G , iar

variaţia acesteia se obţine prin acţionarea asupra ventilatorului de gaze.

6. Egalitatea dintre debitul de apă de alimentare şi suma debitelor de abur

şi de purjă

w = D + wp (II.2.6)

cu păstrarea nivelului în tambur ( H = const. ). În acest scop se adoptă

următoarea schemă de reglare: D → w; H → w sau D + H → w .

7. Păstrarea salinităţii apei de cazan în limita admisă

S al = const. (II.2.7)

prin acţionarea debitului de purjă continuă ( Sal → wp ). Dar cum salinitatea

depinde de D şi w, se poate recurge la schema complexă D + Sal → wp .

În concluzie: p sau B → A ; h → G ; D + H → w ; t → winj ; D + Sal → wp .

Aceste relaţii reprezintă baza pentru circuitele de reglare ale generatorului de
abur. În figura II.2.4 sunt reprezentate buclele de reglare ale unui generator de
abur cu circulaţie naturală.

Figura II.2.4 Sistemul de reglare a sarcinii a unui

cazan cu circulaţie naturală

90
Capitolul II.2. Reglarea generatoarelor de abur

II.2.3. REGLAREA DEBITULUI DE ABUR VIU

După cum am subliniat în paragraful următor, debitul de abur produs de

cazan este proporţional cu debitul de combustibil ars, potrivit ecuaţiei de bilanţ:

B ⋅ η ga ⋅ Qii
D= (II.2.8)
h0 − hal

unde: η ga - randamentul generatorului de abur;

Qii - puterea calorifică inferioară a combustibilului;
h0 , hal - entalpia aburului viu, respectiv a apei de alimentare.

Rezultă că, acţionând asupra debitului de combustibil B, se obţine variaţia

debitului de abur D. Această corelaţie depinde mărimea de numită în
continuare puterea de foc:

QF = B ⋅ Qii (II.2.9)

În figura II.2.5 este reprezentat răspunsul tranzitoriu al QF la un impuls treaptă

al intensităţii focului xF. Se remarcă prezenţa unui timp mort τm determinat de
inerţia sistemului de preparare a combustibilului şi a instalaţiei de ardere

Figura II.2.5. Dependenţa puterii de foc de semnalul intensităţii focului

II.2.3.1. Scheme de reglare a intensităţii focului

Vom prezenta în continuare câteva scheme uzuale utilizate în reglarea

intensităţii focului.

91
 Reglarea Proceselor Termice

a) Scheme de reglare pentru varianta „cu bară colectoare”

În figura II.2.6 este prezentată schema de reglare a intensităţii focului primară.

Regulatorul principal primeşte ca mărime reglată presiunea p din bara
colectoare de abur viu, pe care o compară cu mărimea de referinţă (consemn) p0.

Figura II.2.6. Schema de reglare a intensităţii focului primară

Pe baza acestor mărimi, regulatorul elaborează semnalul intensităţii

focului xF, care este transmis regulatoarelor proporţionale ale generatoarelor de
abur. Repartiţia debitelor pe cazane se face în raport cu mărimea de referinţă D0
a fiecărui cazan în parte. Dacă intervine o perturbaţie a presiunii aburului viu,
sistemul de reglare restabileşte echilibrul pe ansamblu, dar nu revine cu
parametrii de funcţionare la situaţia iniţială.

Figura II.2.7. Schema de reglare a intensităţii focului cu reacţie

92
Capitolul II.2. Reglarea generatoarelor de abur

La schema perfecţionată, apare în plus reacţia D + dpT / dτ , care realizează

repartiţia corectă a sarcinii între cazane, independent de perturbaţiile externe. În
plus, aceasta creşte performanţele dinamice ale schemei (efect anticipativ), prin
aplicarea ca semnal corectiv a derivatei presiunii din tambur pT. Schema este
prezentată în fig. II.2.7.

b) Scheme de reglare pentru varianta „bloc”

La schemele de tip bloc, atunci când se funcţionează după sechema

„cazanul conduce turbina”, regulatorul turbinei nu acţionează asupra ventilelor
de reglare, menţinând constantă cursa acestora (yVR), iar mărimea reglată este
debitul de abur D produs de cazan. În acest caz, reglarea puterii de foc se
realizează după schemele din figura II.2.8.

a) b)

Figura II.2.8. Reglarea intensităţii focului pentru scheme bloc

în cazul „cazanul conduce turbina”

Astfel, în schema a), regulatorul, care poate fi de tip proporţional,

proporţional-integral sau proporţional-integral-derivativ, comandă intensitatea
focului prin elaborarea semnalului xF şi asigură menţinerea constantă a presiunii
aburului viu p prin compararea cu mărimea de referinţă p0. Puterea de foc
necesară menţinerii în limitele dorite a presiunii aburului este determinată de
perechea (B, A), respectiv cuplul debitelor de combustibil şi aer.
În schema b) apar în plus reacţiile D, dpT / dτ , care măresc performanţele
dinamice ale blocului energetic.
În schema bloc cu reglarea intensităţii focului în raport cu puterea
electrică P („turbina conduce cazanul”), presiunea aburului în amonte de turbină
se menţine constantă cu regulatorul turbinei, iar intensitatea focului este
comandată de către regulatorul generatorului de abur care primeşte ca semnal

93
 Reglarea Proceselor Termice

mărimea puterii electrice şi reacţia debitului de combustibil, aşa cum se vede în

figura II.2.9.

Figura II.2.9. Reglarea intensităţii focului pentru scheme bloc

în cazul „turbina conduce cazanul”

II.2.4. SCHEME DE REGLARE A COMBUSTIEI

Ca element reglat, focarul generatorului de abur primeşte ca mărime de

intrare semnalul intensităţii focului xF, iar ca mărime de ieşire mărimea
intensităţii focului QF şi calitatea reglării.

II.2.4.1. Reglarea aerului necesar arderii

Pentru a se obţine o combustie corectă, atât din punct de vedere cantitativ

(QF), cât şi din punct de vedere calitativ (randamente, noxe, etc.), este
obligatorie menţinerea în anumite limite a raportului între debitul de
combustibil şi cel de aer. Debitul de aer teoretic (stoichiometric) necesar arderii
depinde de tipul combustibilului, puterea calorifică, caracteristicile arzătoarelor
şi a focarului. Există însă şi corelaţii statistice, ca în relaţia următoare:

( )
At = B ⋅ a ⋅ Qii + b sau At = B ⋅ a'⋅Qii (II.2.10)

Pentru a se asigura o ardere completă în condiţii reale de exploatare, deci un

contact intim între carburant şi comburant, se introduce în focar aer în exces (λ
– coeficientul de exces de aer).

A = λ ⋅ At (II.2.11)

Există două metode pentru controlul aerului de ardere:

A) Controlul indirect al arderii (menţinerea constantă a raportului aer-

combustibil).

94
Capitolul II.2. Reglarea generatoarelor de abur

În această schemă, prin eliminarea produsului B ⋅ Qii din relaţiile (II.2.8)

şi (II.2.10) cu înlocuirea în relaţia (II.2.11) se obţine expresia excesului de aer:

η ga A
λ= ⋅ (II.2.12)
a '⋅(h0 − hal ) D

A
Se constată faptul că, păstrând constant raportul , excesul de aer rămâne şi el
D
constant, numai dacă se îndeplinesc condiţiile ( h0 − hal = const . ; η ga = const.) .
De regulă, la sarcini parţiale diferite cu mult de cea nominală, nici una din
aceste condiţii nu se mai respectă, ceea ce înseamnă că păstrarea constantă a
A
raportului nu asigură aerul necesar arderii.
D

Schemele de reglare utilizate în acest caz sunt prezentate în fig.

II.2.10...2.12.

Figura II.2.10. Scheme simple de reglare indirectă a aerului „în serie”

Figura II.2.11. Schemă simplă de reglare indirectă a aerului „în paralel”

95
 Reglarea Proceselor Termice

Figura II.2.12. Schemă complexă de reglare indirectă a aerului

Astfel, în schemele din figura II.2.10, regulatoarele de aer, respectiv de

combustibil sunt aşezate în serie, primul dintre ele primind semnalul intensităţii
focului şi propria reacţie, iar următorul primind semnalul celuilalt regulator şi
propria reacţie.
În schema paralelă din fig. II.2.11, ambele regulatoare sunt la acelaşi
nivel, primind concomitent semnalul intensităţii focului şi propria reacţie.
Schema complexă, prezentată în figura II.2.12 se caracterizează prin
A
prezenţa unui regulator de raport , care aduce un „feed-back” suplimentar din
D
proces despre influenţa acestui raport asupra excesului de aer.

B) Controlul direct al arderii urmăreşte calitatea combustiei prin măsurarea

directă a concentraţiei de oxigen din gazele de ardere

În schema directă de reglare din figura II.2.13 se remarcă un regulator de

ardere care primeşte mărimea măsurată a conţinutului de oxigen din gazele de
ardere, o compară cu valoarea de referinţă O20, şi intervine ca o perturbaţie în
intrarea regulatorului de aer. În acest mod, debitul de aer necesar arderii este
reglat mult mai aproape de cerinţele reale ale procesului de combustie.

96
Capitolul II.2. Reglarea generatoarelor de abur

Figura II.2.13. Schemă de reglare directă a aerului necesar arderii

II.2.4.1. Reglarea debitului gazelor de ardere

Ca şi în cazul debitului de aer necesar arderii, debitul de gaze de ardere

este legat de puterea calorifică a combustibilului:

(
Gt = B ⋅ c ⋅ Qii + d ) (II.2.13)

G = Gt + (λ − 1) ⋅ At (II.2.14)

Reglarea debitului de gaze de ardere impune realizarea a două condiţii

tehnologice:
• Evacuarea debitului de gaze de ardere produse;
• Păstrarea unei mici depresiuni în focar (3...5 mm coloană apă).

Schemele de reglare a debitului de gaze de ardere şi a depresiunii din

focar sunt prezentate în figura II.2.14.
În prima schemă (a), se utilizează numai mărimea de comandă a
depresiunii în focar h, care se compară cu o mărime de referinţă h0, rezultând
debitul de gaze de ardere G.
În cea de-a doua schemă (b), pe lângă semnalele referitoare la depresiune
se introduc şi derivatele în raport cu timpul ale debitului de aer, respectiv celui
de combustibil, îmbunătăţindu-se astfel performanţele dinamice ale schemei.
Caracteristica ultimei scheme (c) este prezenţa a două regulatoare, în care
debitul de gaze de ardere este reglat în funcţie de debitul de aer măsurat A şi de
un semnal dat de regulatorul depresiunii din focar.

97
 Reglarea Proceselor Termice

a) b) c)

Figura II.2.14. Schemă de reglare debitului gazelor de ardere

II.2.5. SCHEME DE REGLARE A DEBITULUI DE APĂ DE

ALIMENTARE

Pentru a se asigura în mod continuu apa necesară vaporizării, a evita lipsa

apei din ţevile sistemului fierbător sau intrarea apei în supraîncălzitor, este
necesară reglarea debitului de apă de alimentare w, cu menţinerea nivelului de
lichid în tambur în limitele ±0,1 m. În figura II.2.15 este prezentată structura
nodului de alimentare a generatorului de abur.

Figura II.2.15. Alcătuirea nodului de alimentare

98
Capitolul II.2. Reglarea generatoarelor de abur

Apa de alimentare este vehiculată de o pompă de alimentare cu turaţie

variabilă (antrenată de o turbină cu abur sau de un motor electric cu cuplă
hidraulică), printr-o serie de 2 ventile de reglare, unul principal şi celălalt
auxiliar.
Se pot utiliza trei scheme de reglare, prezentate în figura II.2.16.

a)

b)

c)

Figura II.2.16. Scheme de reglare a debitului apei de alimentare

În varianta a), pompa este de turaţie constantă, iar variaţia debitului are
loc prin variaţia secţiunii de trecere prin ventilul V. Pentru a se obţine o
pierdere de presiune constantă pe nodul de alimentare ∆pV, se reglează un ventil
auxiliar montat în amonte de cel principal (b), sau se variază turaţia pompei
(schema c)), caz în care se poate micşora şi consumul de energie al pompei.

99
 Reglarea Proceselor Termice

II.2.6. REGLAREA TEMPERATURII ABURULUI VIU

Menţinerea constantă a temperaturii aburului viu şi supraîncălzit

intermediar este foarte importantă în exploatarea generatoarelor de abur.
Creşterea temperaturii aburului produs de cazan accentuează fenomene nedorite
în materialul ţevilor supraîncălzitorului, a conductelor de abur spre turbină a
conductelor de reglare şi a zonei de admisie a turbinei, cum ar fi fluajul sau
arderea metalului. Scăderea temperaturii aburului viu poate produce
condensarea timpurie a aburului în turbină, respectiv creşterea eroziunii
paletajului acesteia. În plus, variaţia în timp a temperaturii aburului creşte
solicitările termice la care sunt supuse componentele cazanului şi a turbinei.
Actualmente, se utilizează un set de metode de reglare a temperaturii
aburului generat.

a) Metode directe
• Cu injecţie de apă de alimentare sau condensat;
• Cu injecţie de condensat din tambur, fără pompare, doar prin
diferenţă de presiune;
• Cu răcitoare de abur de suprafaţă montate în tamburul
generatorului de abur;

b) Metode indirecte
• Cu clapete de reglare a debitului gazelor de ardere;
• Cu arzătoare cu unghi variabil;
• Cu ventilatoare de recirculare a gazelor de ardere.

Vom detalia în continuare schema cu injecţie de condensat din tambur,

numită şi schema Doležal, prezentată în fig. II.2.17. Notaţiile din figură sunt
următoarele:

1. răcitor de condensat;
2. tambur;
3. conductă abur saturat;
4. vas de presiune;
5. conductă de preaplin;
6. conductă de condensat;
7. supraîncălzitorul 1;
8. supraîncălzitorul 2;
9. punct de injecţie;
10. ventil de reglare a debitului de condensat.

100
Capitolul II.2. Reglarea generatoarelor de abur

Figura II.2.17. Schema de reglare a temperaturii aburului viu

cu injecţie de condensat (schema Doležal)

În schema Doležal, o parte din debitul de apă de alimentare trece prin

răcitorul 1 şi condensează aburul saturat venit din tambur. Condensatul rezultat
se colectează în vasul de presiune 4, cu nivel menţinut prin preaplinul 5.
Condiţia de funcţionare a schemei este ca pierderea de presiune pe traseul 2-3-
1-4-6-10-8 să fie mai mică decât cea pe traseul 2-7-8.
În continuare vom analiza câteva modalităţi de punere în practică a
schemei Doležal, după cum rezultă din figura II.2.18.
În schema de reglare a) se prelevează doar semnalul temperaturii aburului
la ieşirea din supraîncălzitorul 2, care determină debitul de condensat reglat de
ventilul 10.
Superioară din punct de vedere dinamic este schema b), care conţine în
plus si perturbaţiile mărimii D şi t în amonte de supraîncălzitorul 2, care poartă
informaţii asupra cantităţii de căldură transportată de abur.
dt
Varianta c) introduce componenta derivativă , tot din amonte de
dτ
supraîncălzitorul 2, în timp ce varianta d) are în plus şi derivata poziţiei
dx
elementului de execuţie , ceea ce îmbunătăţeşte comportarea dinamică a
dτ
schemei, mai ales prin efectul anticipativ şi reducerea timpilor morţi.

101
 Reglarea Proceselor Termice

a) b)

c) d)
Figura II.2.18. Modalităţi de realizare a schemei de reglare Doležal

II.2.7. REGLAREA PURJEI

Purja trebuie să elimine din tambur apa acumulată la partea inferioară,

unde concentraţia de săruri depăşeşte limita admisă. În figura II.2.19 sunt
prezentate două scheme uzuale de reglare. Varianta a) dă rezultate slabe în
regim dinamic, datorită timpului de întârziere al măsurării salinităţii apei din
tambur. Rezultate mai bune sunt obţinute în varianta b), când debitul de purjă
este reglat proporţional cu debitul de abur şi cu propria-i reacţie.

Figura II.2.19.Reglarea debitului de purjă

102
7.4. Experiment numeric: Studiul aruncarii de sarcina a turboagregatului

Am aplicat metoda de calcul a regimurilor tranzitorii ale turbinelor cu abur

pentru a modela "aruncarea de sarcinã" a turbinei cu abur TA - 1 (AEG - 2 MW)
din C.E.T. Laborator - Universitatea Politehnica din București, pentru a studia
evoluția parametrilor aburului și dependența în timp a turației rotorului în acest
regim tranzitoriu sever. Nu am luat în considerare o posibilã intervenție
(anticipativã) a sistemului de reglare, în sensul limitãrii dimensiunii fenomenului.

7.5.1. Descrierea turbinei

Turbina studiatã este o turbinã de condensație fãrã prize, în construcție

monobloc, monoflux, antrenând direct un generator electric cu puterea la borne de
2000 kW (fig. 7.2).
Nedispunând de nici o documentație tehnicã originalã cu privire la datele de
proiect ale turbinei, am procedat la mãsurarea in situ a principalelor mãrimi
geometrice ale turbinei (șiruri de ajutaje, palete, labirinți). Ceilalți parametri
termofizici au rezultat din corelații între mãsurãtori în exploatare și calcule
preliminare.
Folosind datele geometrice rezultate din mãsurãtori, parametrii termofizici ai
aburului din instrucțiunile de exploatare ca date de intrare pentru algoritmul de
calcul de verificare a regimului nominal (prezentat în estenso în § 2) a rezultat o
fișã tabelarã a regimului nominal, prezentatã în tabelul 10.2.1.

Fig. 7.2: Secțiune longitudinalã schematicã prin turbina TA - 1

AEG - 2 MW din CET - Laborator (U.P.B.)

105
 7.5.2. Calcule preliminare și ipoteze de calcul

Însumând puterile interne transformate în treapta de reglare și în treptele de

presiune, rezultã:
11
Pi = Pi TR + ∑ Pi TP = 754,5 + 1402,78 = 2157,28 kW
2

Apreciind statistic [102] randamentul generatorului în funcție de puterea la

borne PBg [MW]:

lg PBg lg 2
ηg = 0,904 + 0,074 ⋅ 3 = 0,904 + 0,074 ⋅ 3 = 0,9433
2 2

am calculat puterea efectivã (la cuplã):

PBG 2000
Pe = = = 2120,07 kW
ηg 0,9433

În acest moment este accesibilã cunoașterea randamentului mecanic:

Pe 2120,07
ηm = = = 0,982
Pi 2158,28

valoare care se încadreazã în plaja de variație a randamentului mecanic în funcție

de putere [102]. Pierderile mecanice, constând în echivalentul frecãrilor din
lagãrele turbinei și ale generatorului precum și puterea necesarã antrenãrii pompei
de ulei rezultã ca diferențã între puterea internã și cea efectivã:

∆Pm = Pi − Pe = 2158,28 − 2120,07 = 38,21 kW

Aceste pierderi rãmân constante pe timpul regimurilor variabile staționare și

tranzitorii.
Din calculul roții Curtis a rezultat o pierdere de abur prin etanșãrile de înaltã
presiune dupã ajutaje ∆m& = 0,0555kg/s , ceea ce face posibilã calculul debitului de
abur destins de treptele de presiune:

m& 1 = m& 0 − ∆m& = 2,77777 − 0,0555 = 2,72227kg/s

Conform paragrafului anterior, definim douã spații concentrate, (în care

proprietãțile termodinamice ale fluidului sunt considerate uniforme), la

106
extremitãțile grupurilor de trepte ce vehiculeazã debitele de abur. Schema turbinei
este redatã în fig.. 7.3:

de la generatorul de abur

VR-IP

1 2

la condensator

Fig. 7.3. Schematizarea turbinei F1L - 150

din punct de vedere al spațiilor concentrate

Spațiile concentrate sunt marcate și în fig. 7.2.

Se considerã 2 capacitãți, cãrora le corespunde un sistem de 4 ecuații
diferențiale ordinare de ordinul 1. Corespondența dintre capacitãțile enumerate în
figurã și instalația realã este redatã în continuare:
• volumul 1 este cuprins între VR și ajutajele treptei de reglare Curtis
• volumul 2 este camera treptei de reglare Curtis
Grupurile de trepte astfel definite, vizualizate în diagrama procesului de
destindere a aburului în turbinã din fig. 7.4, sunt definite astfel:
• grupul 1 este reprezentat de treapta de reglaj Curtis
• grupul 2 este reprezentat de cele 10 trepte de presiune
Pentru grupul 1 randamentul intern este cunoscut, ηi 1 = ηi TR = 0,467 , iar
cãderea teoreticã este egalã cu cea a treptei de reglare, H t 1 = hi TR = 593,45 kJ/kg.
Pentru grupul 2, din ecuația de bilanț energetic urmãtoare, rezultã randamentul
intern:
Pi − m& 0 ⋅ H i1 ⋅ ηi1 2158,28 − 2,77777 ⋅ 593,45 ⋅ 0,467
ηi 2 = =
m& 1 ⋅ H i 2 m& 1 ⋅ H

Timpul de rezidențã a aburului în spațiul concentrat, definit cu relația (7.9),

poate fi scris: τ f = V& , unde V este volumul spațiului concentrat, iar V& este debitul
V
volumetric al aburului în spațiul concentrat.

107
 grupul 1

1 grupul 2

Fig. 7.4: Reprezentarea în diagrama "i-s" a procesului real

de destindere a aburului în turbina TA - 1 AEG 2 MW
Pe baza mãsurãtorilor in situ, a aprecierilor cantitative pe secțiunea longitudinalã a
turbinei și a corelațiilor rezultate din exploatare, au rezultat datele din tabelul 7.1 ,
date necesare pentru rezolvarea sistemului (7.18). Pentru calculul expresiilor (7.25)
și (7.26) s-au calculat rapoartele critice de presiuni ale grupurilor de trepte, cu
relația (3.5').

Tabelul 7.1: Date necesare rezolvãrii sistemului de ecuații (7.18)

Poz. V& τf βcr ηi

gr
pn sn vn Tn V
bar KJ/Kg m3/kg K m3 m3/s s - -
K
Sp. 1 32 6,9515 0,09577 691,3 0,005 0,266 0,0188 - -
Sp. 2 2,5 7,6494 0,97958 534,9 1,150 2,666 0,4312 - -
Gr. 1 - - - - - - - 0,546 0,467
Gr. 2 - - - - - - - 0,02125 0,799

108
 7.5.3. Rezolvarea sistemului de ecuații diferențiale ordinare

Condițiile inițiale și la limitã ale sistemului de ecuații diferențiale ordinare

(7.18) decurg din asumarea unor ipoteze de calcul:
• regimul tranzitoriu al aruncãrii de sarcinã este controlat numai de VIR, al cãrui
proces de închidere începe imediat ce generatorul a fost declanșat de la rețea
(τ0 = 0).
• timpul de închidere a VIR este de 0.5 s, perioadã în care entalpia aburului viu
rãmâne constantã.
• debitul de abur scãpat prin labirinții de înaltã presiune variazã liniar în timp cu
diferența dintre presiunea din camera treptei de reglare și presiunea din camera
de colectare (1,05 bar). Dacã diferența de presiune devine negativã, debitul de
abur evacuat este nul.
• presiunea la condensator rãmâne constantã pe tot timpul regimului tranzitoriu
• se va urmãri procesul pe un timp de trei-patru ori mai mare decât timpul de
închidere a ventilelor (1,5 - 2 s).

Rezolvarea sistemului de 2n ecuații diferențiale ordinare cu 2n necunoscute (p, s)

se face cu o procedurã iterativã Rünge-Kutta de ordinul 4, care se poate scrie sub
forma urmãtoare:

109
 = f ( τ , p( τ), s( τ)); p( τ 0 ) = p0
dp
dτ
= g( τ , p( τ), s( τ)); s( τ 0 ) = s0
ds
dτ
( )
k1 = h ⋅ f τ j , p( τ j ), s( τ j )
l1 = h ⋅ g( τ , p( τ ), s( τ ))
j j j

 l 
k2 = h ⋅ f  τ j + , p( τ j ) + 1 , s( τ j ) + 1 
h k
 2 2 2
 l 
l2 = h ⋅ gτ j + , p( τ j ) + 1 , s( τ j ) + 1 
h k
 2 2 2
 l 
k3 = h ⋅ f τ j + , p( τ j ) + 2 , s( τ j ) + 2 
h k
 2 2 2
 l 
l3 = h ⋅ g τ j + , p( τ j ) + 2 , s( τ j ) + 2 
h k
 2 2 2
( )
k4 = h ⋅ f τ j + h, p( τ j ) + k3 , s( τ j ) + l3
l4 = h ⋅ g( τ n + h, p( τ ) + k , s( τ ) + l )
j 3 j 3

1
k= ⋅ ( k + 2 ⋅ k 2 + 2 ⋅ k3 + k 4 )
6 1
1
l = ⋅ ( l1 + 2 ⋅ l2 + 2 ⋅ l3 + l4 )
6
τ j +1 = τ j + h
p( τ j +1 ) = p( τ j ) + k
s( τ j +1 ) = s( τ j ) + l

m& i
Pentru exprimarea raportului
m& n m&
pentru primul spațiu concentrat, care &
mn
&
coincide cu raportul mi , necunoscând
m& n
geometria internã a VIR, am apelat la o
evoluție a acestui raport [15] pentru un
alt ventil de reglare, relevatã în condiția
dependenței liniare a cursei y de la 1 la
0 pe perioada de închidere. Aceastã
curbã este prezentatã în fig. 7.5:
τ [ s]

Considerând cã procesul
Fig. 7.5: Evoluția în timp a raportului
tranzitoriu debuteazã de la regimul
relativ de debit pentru VIR

110
nominal, pentru spațiul concentrat k , valorile presiunii și temperaturii inițiale
pentru τ0 = 0 sunt cele nominale, înscrise în tabelul 7.1.

pk ( τ 0 ) = pk 0 = pk n
sk ( τ 0 ) = sk 0 = sk n

Valoarea incrementului de timp h se considerã egalã cu 0,001 s.

Rezultatul calculului este reprezentat de evoluția în timp a parametrilor

termodinamici (p, s) ai aburului în fiecare spațiu concentrat, cu ajutorul cãrora se
poate calcula lucrul mecanic intern instantaneu al turboagregatului (pentru
determinarea accelerãrii rotorului la aruncarea de sarcinã) sau pot servi drept
condiții inițiale și la limitã pentru modelarea cu metoda elementului finit a
câmpurilor termice și de tensiuni generate în regim tranzitoriu în carcasa și în
rotorul turbinei cu abur.
Dupã cum se poate vedea în fig. 7.6 a și b, intervenția ventilelor de reglare în
primele 0,5 s este puternic resimțitã de presiunea p1 din primul spațiu concentrat,
care scade continuu pânã ce atinge o valoare ușor superioarã presiunii din cel de-al
doilea spațiu concentrat p2, ceea ce face ca treapta de reglare (ca prim grup de
trepte) sã lucreze sub o diferențã infimã de presiune. Panta presiunii p2 este mai
puțin înclinatã, ea scãzând mai lent datoritã acțiunii detentoare a aburului aflat încã
în volumul de 1,15 m3 al camerei treptei de reglare.

p [bar]

p1
p2

τ [s]

Fig. 7.6 a) Reprezentarea în scarã liniarã a evoluției

în timp a presiunilor din spațiile concentrate

111
 p [bar]

p1

p2

τ [s]

Fig. 7.6 b) Reprezentarea în scarã logaritmicã a evoluției

în timp a presiunilor din spațiile concentrate

Și debitele de abur care strãbat cele douã grupuri de trepte variazã în

concordanțã cu presiunile din spațiile concentrate:

& [kg / s]
m

&2
m

&1
m

τ [s]

Fig. 7.7 a: Reprezentarea în scarã liniarã a evoluției în timp

a debitelor de abur ce tranziteazã grupurile de trepte

În fig. 7.7 a și b se observã cum debitul m& 1 prin treapta de reglare scade pe
mãsurã ce scade debitul de intrare în primul spațiu concentrat (fig 7.5), volumul
acestuia fiind mic și neconstituind o rezervã suficientã de abur a cãrui destindere sã
aplatiseze scãderea debitului.

112
 & [kg / s]
m

&1
m &2
m

τ [s]

Fig. 7.7 b: Reprezentarea în scarã logaritmicã a evoluției în timp

a debitelor de abur ce tranziteazã grupurile de trepte

Totuși, curgerea acestei mase este vizibilã în fig. 7.7. b), unde se remarcã
existența debitului m&1 chiar și dupã închiderea VR.
Debitul m &2 prin treptele de presiune este mai puțin afectat decât m &1, la
formarea lui contribuind masa de abur din spațiul concentrat 2, care ar fi
constituitã de debitul nominal al zonei în timpul τ2 = 0,5 s.
Combinând variațiile în timp ale presiunilor, entropiilor și debitelor, rezultã
variația puterilor convertite de cele douã grupuri de trepte:

Pi 1 [ kW ]

τ [ s]

Fig. 7.8 a: Evoluția în timp a puterii interne

a treaptei de reglaj Curtis

113
 Pi 2 [ kW ]

τ [ s]

Fig. 7.8 b: Evoluția în timp a puterii interne

a celor 10 trepte de presiune

Treapta de reglaj Curtis este foarte sensibilã la scãderea debitului, puterea sa

internã scãzând de la valoarea nominalã la 0 dupã cele 0,5 s în care se închide VIR;
ba mai mult, prin componenta pierderilor prin frecãri și ventilație [17] introdusã în
model ( Pfv CURTIS = 0,033 ⋅ d13 ⋅ n 2,5 ⋅ l p / v ), treapta lucreazã în regim de frânã
consumând putere. Prin creșterea volumului specific, aceastã componentã scade,
deci în final, puterea treptei de reglaj tinde din nou cãtre valoarea nulã.
Puterea internã a grupului 2 de trepte (treptele de presiune) scade și ea, dar
nu cu aceeași intensitate ca și cea a treptei de reglaj, ajungând sã fie negativã la τ
= 1,6 s. Deci, atât treapta de reglare, cât și treptele de presiune, ajung sã consume
putere în intervalul de timp în care s-a fãcut suparvegherea.

Suprapunând cele douã efecte, se obține curba de variație a puterii interne

convertite în turbina TA - AEG 2 MW pe timpul aruncãrii de sarcinã.
Dupã cum rezultã din fig. 7.9, diagrama de variație în timp a puterii interne a
turbinei, ea are un punct de inflexiune chiar la τ = 0,5 s, adicã la granița dintre cele
douã subregimuri tranzitorii: scade puternic și convex pe timpul închiderii VIR,
dupã care scade mai puțin, concav și asimptotic cãtre valoarea nulã, prin efectul
debitelor de abur create de destinderea maselor acumulate în spațiile concentrate.
Curba Pi = f(τ) va fi folositã pentru stabilirea evoluției în timp a turației
turbogeneratorului pe timpul aruncãrii de sarcinã, ea fiind sursa momentului motor
pe durata acestui proces tranzitoriu.
Pe timpul regimului tranzitoriu considerat, pierderile mecanice se vor
considera constante și numeric egale cu valoarea acestora în regimul nominal.

114
 Pi [MW]

τ [s]

Fig. 7.9: Evoluția în timp a puterii interne a turbinei AEG 2 MW

7.5.4. Modelul mecanic al aruncãrii de sarcinã

În timpul regimurilor tranzitorii de funcționare, mișcarea unghiularã a liniei

de arbori a turbogeneratorului respectã urmãtoarea lege de variație:

dω
J⋅ = Mm − Mr
dτ

unde: J - momentul de inerție (girație) al liniei de arbori [kg⋅m2]

ω - viteza unghiularã a rotorului [rad/s]
Mm - momentul motor al turbinei [N⋅m]
Mr - momentul rezistent al generatorului electric [N⋅m]
Aruncarea de sarcinã constã în decuplarea generatorului electric de la rețea
și verificarea capacitãții sistemului de reglaj al turbinei și a organelor de execuție
(VIR) de a limita creșterea turației turbogeneratorului spre a nu se produce
acțiunea protecției prin supraturație.
În momentul declanșãrii generatorului electric, la debutul aruncãrii de
sarcinã, momentul motor este cel nominal, iar cel rezistent devine nul. Cum
momentul motor poate fi scris:

Pi ( τ) − ∆Pm
Mm =
ω

ecuația diferențialã a vitezei unghiulare devine:

115
 dω Pi ( τ) − ∆Pm
=
dτ J ⋅ω

rad rot
cu condiția inițialã ω0 = 314159
, , corespunzãtoare turației de 3000 .
s min
Rezolvarea acestei ecuații diferențiale ordinare se face cu o procedurã iterativã
Rünge-Kutta de ordinul 4, care se poate scrie sub forma urmãtoare:

dω
= f ( τ, ω( τ) ); ω( τ 0 ) = ω0
dτ
k1 = h ⋅ f ( τ n , ω( τ n ) )
 k 
k2 = h ⋅ f  τ n + ,ω( τ n ) + 1 
h
 2 2
 k 
k3 = h ⋅ f  τ n + , ω( τ n ) + 2 
h
 2 2
k 4 = h ⋅ f ( τ n + h,ω( τ n ) + k3 )
1
k = ⋅ ( k1 + 2 ⋅ k2 + 2 ⋅ k3 + k 4 )
6
τ n +1 = τ n + h
ωn +1 = ωn + k

Incrementul de timp h a fost ales la valoarea de 0,01 s. Momentul de inerție

a lanțului de rotoare a fost calculat considerând elementele geometrice ale liniei de
arbori. Astfel, considerând momentul de inerție al unui disc de diametru d și masã
m⋅ d2
m ca fiind J d = , am considerat rotorul turbogeneratorului echivalent cu un
8
ansamblu format din trei cilindri, ca în fig. 7.10:

Φ2 = 0,25 m

Φ1 = 0,7 m Φ3 = 0,4 m

l1 = 3 m l3 = 2 m
l2 = 0,5 m

Fig. 7.10: Rotorul echivalent al turbogeneratorului

Primul cilindru este echivalentul rotorului turbinei, cu o reducere a

diametrului mediu datoratã golurilor dintre discuri, al doilea este reprezentat de
zona fusurilor turbinei și generatorului, iar cel de-al treilea cilindru este rotorul

116
generatorului. Considerând cã densitatea primilor doi cilindri este densitatea
oțelului (7600 kg/m3), iar cea al celui de-al treilea cilindru este 7000 kg/m3, ținând
cont de golurile crestãturilor și de înfãșurãrile de cupru, au rezultat masele celor
trei cilindri și momentele lor de girație:

m1 = 8775 kg; J1 = 537,47 kg⋅m2;

m2 = 186 kg; J2 = 1,46 kg⋅m2;
m3 = 1760 kg; J3 = 35,20 kg⋅m2;

Momentul de girație al lanțului de rotoare se poate calcula ca o medie ponderatã pe

lungime a celor trei momente:
3
∑ J i ⋅ li 537,47 ⋅ 3 + 1,46 ⋅ 0,5 + 35,2 ⋅ 2
i =1
J= = = 3061
, kg ⋅ m 2
3 5,5
∑ li
i =1

rezultând J = 306,1 kg⋅m2. Constanta de timp a rotorului este deci

, ⋅ ( 314159
, )
2
1 J ⋅ ω02 1 3061
τs = ⋅ = ⋅ = 7125
, s
2 Pe 2 2120,07 ⋅ 103

acest timp fiind definit [84] ca timpul în care ar trebui turbina sã converteascã
valoarea puterea nominalã la cuplã din energia cineticã a axei rotorice în mișcare.

ω [ rad / s]

τ [s]

Fig. 7.11: Variația în timp a vitezei unghiulare a rotorului

pe timpul aruncãrii de sarcinã

117
 Rezultatul rezolvãrii ecuației diferențiale constã din valorile vitezei
unghiulare în intervalul de la 0 la 7,5 s, deci pe un interval de timp comparabil cu
constanta de timp a lanțului de rotoare. Aceastã variație este vizualizatã în fig.
7.11, fiind însoțitã de urmãtoarele comentarii:
În timpul cuprins între 0 și 1,3 s, când (Pi(τ) -∆Pm ) > 0, turbogeneratorul se
 dω 
supratureazã  ≥ 0, viteza unghiularã crescând brusc. Valoarea maximã a
 dτ 
vitezei unghiulare este ωmax = 325,57 rad/s, ceea ce corespunde unei supraturãri de
3,63 %. Dar, pânã la atingerea vitezei unghiulare maxime, momentul motor scade
continuu, ceea ce explicã alura rotunjitã a acestui maxim. Dupã 1,3 s, momentul
motor devine negativ, prin funcționarea treptelor turbinei în regim de frânã, viteza
unghiularã scade cu o pantã descendentã lentã a vitezei unghiulare.
Este deci vizibil faptul cã, deși la τ = 0,5 s, când VIR s-a închis complet,
turația este 323,332 rad/s, ceea ce corespunde la o supraturare de 2,92 %, masa de
abur conținutã în volumele "spațiilor concentrate" continuã se se destindã și este
responsabilã pentru o creștere a vitezei unghiulare cu încã 2,238 rad/s, ceea ce
înseamnã 0.712 % din valoarea nominalã.
Examinând acestã evoluție, se poate trage urmãtoarea concluzie:
- valoarea supraturãrii (3,63 %) dupã aruncarea de la plinã sarcinã este mai micã
decât primul prag de declanșare a protecției de supraturație (8 %) , ceea ce
înseamnã cã acțiunea de închidere se putea face și de cãtre VR în acest interval de
timp, fãrã pericolul acțiunii percutoarelor primei trepte a protecției la supraturare,
pãstrând turbina la o turație relativ stabilã, ușor superioarã celei nominale, în
scopul sincronizãrii ulterioare la sistemul electroenergetic..
Deci, o închidere a VIR în timp de 0,5 s garanteazã menținerea turației
rotorului turbinei AEG - 2 MW sub limita primului prag de declanșare al protecției
de supraturație.
De obicei, la turbinele de mare putere (peste 100 MW), pentru a putea
extinde manevrabiliatea grupului urmatã de o cuplare rapidã la rețea, este necesarã
închiderea completã a VIR în intervalul de timp cuprins între 0,28 - 0,45 s [84].
A doua variantã de calcul este realizatã în aceleași condiții la limitã ca și
prima. Ea reprezintã experimentarea numericã a "aruncãrii de sarcinã" de la o
putere internã inițialã de circa 1250 kW, mai micã decât cea nominalã,
corespunzând unui debit de abur prin trei ventile de reglare complet deschise (62,5
% din debitul nominal).
Curba evoluției puterii în timp este redatã în fig. 7.12. Ea are aceeași alurã
cu cea a declanșãrii de la sarcina nominalã, dar, debutând de la o valoare inițialã
mai coborâtã, scãderea ei relativã este mai micã decât în cazul precedent.
Dependența Pi(τ) a fost introdusã în ecuația diferențialã a echilibrului dinamic al
liniei de arbori, rezultând variația în timp a vitezei unghiulare, vizualizatã în fig.
7.13.
Trebuie remarcat și faptul cã, dupã atingerea valorii maxime de 321,017
rad/s la aceeași valoare a timpului de 1.3 s de la debutul regimului tranzitoriu, ceea

118
ce corespunde unei supraturãri de 2,18 %, viteza de rotație scade cu aceeași pantã
ca și în cazul precedent.
Aceastã evoluție comparativã a turației rotorului în cele douã cazuri poate fi
vizualizatã în fig. 7.14.

Pi [kW ]

τ [s]

Fig. 7.12: Evoluția puterii în timp la declanșarea de

la sarcina inițialã de 62,5 % din cea nominalã

ω [ rad / s]

τ [s]

Fig. 7.13: Variația vitezei unghiulare în timp la declanșarea de

la sarcina inițialã de 62.5 % din cea nominalã

119
 n [ rot / min]
100 %

62 ,5 %
τ [s]

Fig. 7.14: Variația comparativã în timp a turațiilor la declanșarea de

la sarcina inițialã de 100%, respectiv 62.5 % din cea nominalã

Se mai poate calcula prin bilanț energetic puterea la cuplã medie a grupului
pe perioada când momentul motor este pozitiv (0 - 1,3 s):

1
⋅ J ⋅ ( ω2 − ω2n ) = ( τ − τ 0 ) ⋅ Pe med , sau, pentru cazul 1:
2

J ⋅ ( ω12 − ω2n ) 3061

, ⋅ ( 325,57 2 − 314159, 2)
Pe1 med = = = 859,42 kW
2 ⋅ ( τ1 − τ 0 ) 2 ⋅ (13
, − 0) ⋅ 10 3

respectiv pentru cazul 2:

J ⋅ ( ω22 − ω2n ) 3061

, ⋅ ( 321017
, 2 − 314159 , 2)
Pe2 med = = = 512,84 kW
2 ⋅ ( τ2 − τ0 ) 2 ⋅ (13
, − 0) ⋅ 10 3

Raportul celor douã puteri efective medii este de circa 0,596, foarte apropiat
de raportul puterilor efective inițiale:

Pm01 1211,79
= = 0,572
Pm02 2120,07

ceea ce dovedește paralelismul desfãșurãrilor celor douã procese.

120
 7.6. Concluzii

Regimurile tranzitorii ale turbinelor cu abur se împart în regimuri

cavasistaționare și regimuri dinamice.
Modelarea regimurilor cvasistaționare constã dintr-o abordare secvențialã a
modelelor regimurilor staționare, cu o frecvențã impusã de intensitatea în timp a
desfãșurãrii proceselor.
Pentru modelarea regimurilor dinamice, intrevenția a doi factori perturbatori,
unul exterior sistemului (acțiunea ventilelor de reglare) și altul interior (potențialul
detentor al fluidului aflat în volumele interioare ale carcaselor) face necesarã
abordarea unui model diferențial.
Acest model constã din asimilarea acestor volume interne cu n spații
concentrate, consideratã sisteme deschise, pentru care se scriu douã ecuații de
variație în timp a doi parametri de stare ai fluidului. Asamblând aceste ecuații într-
un sistem de dimensiune 2n x 2n , având condiții la limitã dictate de condițiile
aburului la intrarea și ieșirea din turbinã, poziția momentanã a VR și evoluția în
timp a eventualelor prelevãri sau injecții de fluid.
Rezolvarea acestui sistem printr-o metodã numericã directã pas cu pas
permite cunoașterea variației în timp a celor doi parametri termofizici ai fluidului
în spațiile concentrate . Aceastã variație poate fi folositã pentru:

a) punerea corectã a condițiilor la limitã în modelele cu elemente finite pentru

calculul stãrii de temperaturi și tensiuni în elementele rotorice și statorice
b) calculul lucrului mecanic efectiv instantaneu al mașinii și determinarea, prin
rezolvarea ecuației de echilibru dinamic al rotoarelor, a modului de variație în timp
a turației liniei de arbori, în scopul testãrii sistemelor de reglare și protecție.

Modelul tranzitoriu al turbinei exte o generalizare a modelului staționar. Prin

scãderea intensitãții de variație a factorilor perturbatori enumerați anterior,
ponderea efectului dinamic scade, iar sistemul tinde cãtre starea de echilibru
caracteristicã regimului staționar.
Pe lângã aplicația prezentatã, modelul poate fi folosit atât pentru modelarea
lansãrii turbinei la pornire, cât și, prin extensie, a modelãrii pornirii în general.

121