Combinepdf

Capitolul II.1.
Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică
II.1. ELEMENTE DE TEORIE A SISTEMELOR DE

REGLARE AUTOMATĂ DIN TERMOENERGETICĂ
II.1.1. INTRODUCERE
Echipamentele termomecanice din centralele termoelectrice (CTE) sunt

proiectate pentru să funcţionarea în regimul nominal, caracterizat de stabilitatea
în timp a principalilor parametri de funcţionare. Există însă situaţii când aceşti
parametrii variază în timp. Este vorba de procesele tranzitorii care descriu
regimurile de „porniri-opriri” (care sunt regimuri normale de exploatare), dar şi
de variaţii de sarcină, comandate sau întâmplătoare, mai mult sau mai puţin
bruşte.
În aceste regimuri de exploatare, starea iniţială este o stare de echilibru,
(starea de repaus sau o sarcină staţionară iniţială), iar starea finală este tot o
stare de echilibru (o sarcină staţionară finală prestabilită, sau starea de repaus în
cazul opririi). Pentru a obţine valorile dorite pentru parametrii de exploatare şi a
păstra echipamentul în condiţii acceptabile în ceea ce priveşte siguranţa în
funcţionare şi fiabilitatea, aceste procese dinamice de dezechilibru sunt
controlate (guvernate) de către propriul sistem de reglare.
Figura II.1.1 Circuitul termic al CTE cu sistemele de reglare

ale echipamentelor componente
73
Reglarea Proceselor Termice
Astfel, în fig. II.1.1. se pot observa echipamentele principale din

componenţa CTE:
Generatorul de abur (GA), care transformă apa de alimentare pompată de
către pompa de alimentare (PA) din degazor (D) cu ajutorul căldurii
degajate de arderea debitului de combustibil (B) în prezenţa debitului de
aer comburant (A), este controlat de către regulatorul RGA. Acesta
primeşte ca semnale mărimile măsurate ale presiunii şi temperaturii
aburului viu, elaborând comenzi de modificare pentru debitul de
combustibil, de aer şi de apă de alimentare.
Turbina cu abur (TA), transformă energia potenţială a aburului în energie
mecanică, care este apoi convertită în energie electrică în generatorul
electric antrenat (GE). Regulatorul turbinei (RTA) comandă încărcarea
maşinii prin acţionarea ventilelor de reglare (VR), pe baza informaţiilor
primite de la senzorii de turaţie şi putere.
Regulatorul degazorului (RD) menţine constant nivelul apei prin
acţionarea motorului de antrenare a pompei de alimentare (PA).
Există sisteme de reglare şi pentru fiecare preîncălzitor de joasă (PJP) sau

înaltă (PIP) presiune, ca şi pentru partea rece a ciclului (condensator, pompe de
circulaţie şi turn de răcire). Funcţiile acestor sisteme de reglare se
interconectează, potrivit relaţiilor funcţionale dintre echipamente, iar sistemele
de reglare ale echipamentelor sunt subordonate sistemului de reglare al
grupului energetic, care este condus în schemele moderne de un calculator de
proces. De regulă, sistemul de reglare al blocului energetic din centralele
termoelectrice prelucrează 3500...5000 semnale, pe când grupurile energetice
ale centralelor nuclearoelectrice sunt guvernate de calculatoare de proces (cu
rezervă de exploatare 100 %) capabile să menţină sub control până la 100000
mărimi reprezentative de exploatare.
II.1.2. PROCESE ŞI SISTEME
Sistemul tehnic poate fi definit într-un limbaj aplicativ ca un ansamblu de

componente fizico-tehnice în interacţiune reciprocă pe baza unor condiţii bine
definite. Procesul industrial este un set de fenomene complexe antropice cu o
destinaţie funcţională precisă, care descriu transformările de masă şi energie
care au loc în componentele sistemului tehnic.
Acestui proces industrial i se poate asocia o reprezentare grafică de forma
celei din figura II.1.2, unde Ei reprezintă fluxurile de materii prime şi energie
care intră în proces, iar Ee cantitatea de produse finite şi deşeuri ieşite din
acesta [2].
74
Capitolul II.1. Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică
Figura II.1.2 Reprezentarea procesului industrial
Mărimile fizice ce guvernează fenomenele din sistemul tehnic poartă

numele de semnale. Variaţia lor în timp reprezintă pentru personalul de
exploatare a instalaţiei industriale respective o anumită semnificaţie, deci sunt
purtătoare de informaţii, fiind utilizate de către acesta în scopul influenţării
fluxurilor de energie şi masă Ei şi Ee.
În teoria sistemelor interesează în mod deosebit stabilirea relaţiilor
funcţionale între mărimile de intrare şi cele de ieşire. Din punct de vedere
matematic, fenomenele complexe dintr-un proces industrial pot fi descrise de
(sisteme de) ecuaţii diferenţiale de ordinul doi, cu condiţii iniţiale şi la limită
corespunzătoare unor situaţii auxiliare suplimentare, care încadrează aceste
fenomene în timp şi spaţiu.
Aplicând legea conservării masei şi energiei, rezultă următoarea ecuaţie
de bilanţ:
Ei − Ee = Ea (II.1.1)
care caracterizează regimul tranzitoriu al sistemului între două stări de echilibru,

respectiv că diferenţa dintre masa şi energia ieşite din sistem şi cele intrate în
acesta este egală cu masa şi energia acumulate în interior. În cazul particular al
echilibrului, Ea = 0, şi
Ei − Ee = 0 (II.1.2)
Fenomenele de acumulare sunt descrise printr-un set de mărimi fizice numite

mărimi de stare. Considerând un proces cu o singură mărime de intrare, o
singură mărime de ieşire şi cu o singură mărime de stare, ecuaţia (II.1.1) se scrie
sub forma următoare
x& (τ ) = Ei (τ ) − Ee (τ ) (II.1.3)
75
În această reprezentare, regimul dinamic este caracterizat de condiţia x& (τ ) ≠ 0 ,

iar cel staţionar de condiţia x& (τ ) = 0 . Considerând condiţia iniţială x& (0 ) = x0 şi
notând ∆E (τ ) = Ei (τ ) − Ee (τ ) , soluţia ecuaţiei (II.1.3) va fi
τ
x(τ ) = x0 + ∫ ∆E (ξ )dξ (II.1.4)
0
Dacă ∆E (τ ) = const. , atunci procesul de acumulare sau de scădere nu va înceta

niciodată, deoarece
x(τ ) = x0 + ∆E ⋅ τ (II.1.5)
În realitate, procesele industriale se caracterizează printr-o accentuată

proprietate de autoreglare (autoechilibrare), care constă din capacitatea
sistemului aflat într-un regim staţionar de a-şi regăsi o nouă stare de echilibru,
după ce a fost supus unei perturbaţii de scurtă durată dar de amplitudine mare
(semnal treaptă-unitate). Dacă adăugam şi componenta autoreglantă, ecuaţia
(II.1.3) devine
x& (τ ) = a ⋅ x(τ ) + ∆E (II.1.6)
care are următoarea soluţie
∆E  ∆E 
x(τ ) = − + + x0  ⋅ e a⋅τ (II.1.7)
a  a 
unde, în membrul drept, primul termen descrie regimul staţionar, iar cel de-al
doilea regimul tranzitoriu. Variabila de stare x se stabilizează asimptotic la
∆E
valoarea − .
a
În figura II.1.3.se pot vizualiza tendinţele de evoluţia ale mărimii de stare

x în contextul absenţei sau prezenţei proprietăţii de autoreglare. Este clar faptul
că, din punct de vedere al beneficiarului instalaţiei industriale, este de dorit ca
procesul să se autoregleze, respectiv să-şi găsească o stare de echilibru după
acţiunea unui perturbaţii de scurtă durată.
76
În regim staţionar, ecuaţia (II.1.6) devine
Figura II.1.3. Evoluţia stării procesului cu şi fără autoreglare
0 = a ⋅ x + ∆E (II.1.8)
sau
Ei = Ee − a ⋅ x (a < 0) (II.1.9)
Pentru a înlătura neunivocitatea dintre Ei şi Ee, se fixează valoarea lui x, de

regulă la parametrii regimului nominal:
x = xn (II.1.10)
relaţia de mai sus îndeplinind o condiţie de calitate a mărimii de stare, asigurată

numai de regimul nominal.
Combinând (II.1.9) cu (II.1.10), rezultă
Ei = Ee − a ⋅ xn (II.1.11)
Se introduce o nouă mărime internă, asociată mărimii de stare x, care reprezintă

mărimea de calitate.
z = xn (II.1.12)
77
− Ee
Deoarece asupra sistemului acţionează perturbaţia v = , pentru
e
asigurarea condiţiei (II.1.12) se acţionează asupra mărimii de intrare Ei prin
intermediul mărimii de comandă u
Ei = b ⋅ u (II.1.13)
Punând în evidenţă factorii de proporţionalitate ai mărimilor de mai sus, regimul

tranzitoriu al procesului industrial poate fi descris de sistemul
 x& = a ⋅ x + b ⋅ u + e ⋅ v

y = c ⋅ x (II.1.14)
z = d ⋅ x

care reprezintă interpretarea sistemică elementară a procesului cu o singură

variabilă de stare. Imaginea măsurată a fluxului Ee este mărimea de ieşire y.
Pentru un sistem cu o intrare şi o ieşire cu mai multe stări, sistemul
(II.1.14) se poate rescrie în forma
 x& = A ⋅ x + b ⋅ u + e ⋅ v

y = c ⋅ x
T
(II.1.15)

z = d ⋅ x
T
unde x ∈ R n este vectorul de stare, u ∈ R este mărimea de comandă, v ∈ R este

perturbaţia, z ∈ R este mărimea de calitate, y ∈ R este valoarea măsurată a
mărimii de ieşire, iar matricele A ∈ R n x n ; b, c, d , e ∈ R n .
Sistemul (II.1.15) defineşte modelul sistemic al procesului din figura
II.1.2, care poate fi realizat tehnic conform reprezentării din fig. II.1.4:
Figura II.1.4 Realizarea tehnică a sistemului dinamic
78
În figura II.1.4, se pot identifica elementele componente ale procesului

industrial:
EE- elementul de execuţie;

P – procesul propriu-zis;
T – traductorul;
u – mărimea de comandă;
m – mărimea de execuţie;
z – mărimea de calitate;
y – mărimea reglată.
În cazul în care traductorul nu are dinamică proprie (este ideal)
y=z (II.1.16)
iar sistemul (II.1.15) devine
 x& = A ⋅ x + b ⋅ u + e ⋅ v
 (II.1.17)
y = c ⋅ x
T
Dacă se generalizează ecuaţiile (II.1.15) într-un spaţiu liniar finit dimensional se

obţine următoarea expresie
 x& = A ⋅ x + B ⋅ u + E ⋅ v

y = C ⋅ x (II.1.18)
z = D ⋅ x

unde x ∈ R n , u ∈ R m , v ∈ R r , z ∈ R q , y ∈ R p , iar matricele constante A ∈ R n x n ,

B ∈ Rn xm , C ∈ R p xn , D ∈ Rq xn , E ∈ Rr xn .
În formă matriceală, sistemul devine
 u 
 x& = A ⋅ x + [B E ] ⋅  
 v 
 (II.1.19)
  y  = c  ⋅ x
 z  d 

79
C   x
Forţând notaţia Bˆ = [B E ] şi Ĉ =   , respectiv definind   - mărimi de
D v 
 y
intrare şi   - mărimi de ieşire, forma finală a sistemului este
z 
 x& = A ⋅ x + B ⋅ u
 (II.1.20)
y = C ⋅ x
II.1.3. MĂRIMI DE INTRARE ŞI DE IEŞIRE
Revenim la reprezentarea procesului industrial prezentată în paragraful

precedent, prezentată în fig. II.1.5:
Figura II.1.5 Forma simplificată a procesului industrial
Mărimea u este definită ca mărime de comandă, iar mărimea y este mărimea

măsurată proporţională cu starea sistemului x. Pentru starea x a sistemului din
figură, u poate fi considerată ca şi cauză, sau mărime de intrare, iar y ca şi efect,
respectiv ca mărime de ieşire.
Exemplificăm această reprezentare prin cazul unui rezervor în care pătrunde

debitul m& 1 , iese debitul m& 2 , iar nivelul h se păstrează constant, conform fig.
II.1.6.
Figura II.1.6 Exemplul rezervorului liber
80
Aplicând legea conservării masei, în intervalul de timp ∆τ este valabilă

egalitatea
∆m
= m& 1 − m& 2 ⇒
ρ ⋅l ⋅ S (m& − m& 2 ) ⋅ ∆τ
= m& 1 − m& 2 ⇒ l = 1 (II.1.21)
∆τ ∆τ ρ ⋅S
Presupunând că debitul m& 2 nu este influenţat de nivelul h, rezultă că, în

sistemul considerat, m& 1 ← u , l ← y , respectiv cauza şi efectul. Este însă posibil
ca efectul să aibă două sau mai multe cauze. Fie acelaşi rezervor, prevăzut
suplimentar cu o pompă de evacuare (cazul degazorului din CTE).
Figura II.1.7 Exemplul rezervorului constrâns
În această situaţie, nivelul h al rezervorului este funcţie atât de m& 1 , cât şi de m& 2 ,
aşa cum se poate vedea în fig. II.1.8 .
Figura II.1.8 Reprezentarea procesului industrial cu două intrări
81
II.1.4. SISTEMUL AUTOMAT
Extrapolând reprezentarea sistemului dinamic prezentată în fig. II.1.4,

derivă reprezentarea sistemului automat, aşa cum se poate vedea în fig. II.1.9.
Figura II.1.9 Sistemul automat
O componentă a mărimii (măsurate) de ieşire y se transmite unui

comparator C, în care se aplică şi semnalul mărimii de referinţă r, rezultând
eroarea ε = y0 − y . Această eroare constituie mărime de intrare pentru
regulatorul R, care elaborează mărimea de comandă u = f (ε ,τ ) . Mărimea de
comandă este transmisă elementului de execuţie EE, care acţionează asupra
procesului prin mărimea de execuţie m. O informaţie asupra stării x a procesului
este oglindită de mărimea z asupra traductorului T, care reflectă în exteriorul
sistemului automat mărimea măsurată y.
Rezolvarea unei probleme de reglare automată constă în aceea de a

determina în orice moment mărimea de comandă u concomitent cu păstrarea
erorii ε într-o marjă acceptabil de mică pentru toate evoluţiile semnalelor y0 şi v.
Regulatorul primeşte obligatoriu valoarea y0 şi poate primi valorile y şi v.
Modelul matematic al procesului (sistemului reglat) descrie modul în care y
depinde de u.
Se pot deosebi trei scheme de reglare [5]:
82
a) schema de reglare în buclă deschisă (feed-fordward), în care regulatorul

foloseşte doar mărimea de referinţă (setpoint=consemn) y0 şi eventual
perturbaţia v.
b) schema de reglare în buclă închisă (feed-back), în care regulatorul
foloseşte mărimea de referinţă y0 şi variabila controlată y.
c) schema mixtă, care îmbină elementele ambelor scheme anterioare.
a) schema în buclă deschisă
b) schema în buclă închisă
d) schema mixtă
Figura II.1.10 Scheme uzuale de reglare
83
II.1.5. EXEMPLU
În continuare vom studia o aplicaţie concretă a unui sistem tehnic aflat în

regim staţionar, din care va rezulta comportarea acestuia în urma apariţiei unei
perturbaţii [2].
Considerăm o turbină cu abur antrenând un generator electric cuplat la un
sistem electroenergetic (fig. II.1.11).
ω (τ ) = ω0 +
k
⋅τ
J
fără autoreglare
ω
τ
 − 
ω (τ ) = K ⋅ 1 − e T 
 
 
VR
ω0 cu autoreglare
TA G T
Fig. II.1.11 Evoluţia procesului cu şi fără autoreglare
Una din mărimile impuse (de calitate) ale energiei electrice livrate de
turbogenerator este cea a frecvenţei de 50 Hz, respectiv a unei viteze unghiulare
ω = 100 ⋅ π . Viteza unghiulară a lanţului de rotoare al turbogeneratorului este
parte componentă a ecuaţiei echilibrului dinamic
J ⋅ ω& = M m − M r (II.1.22)
unde ω ← x (mărimea de stare a sistemului);

M m ← Ei (momentul motor);
M r ← Ee (momentul rezistent).
Momentul motor este dat de cuplul forţelor aburului asupra paletelor

turbinei, iar momentul rezistent este rezultat ca urmare a prezenţei câmpului
electromagnetic dintre statorul şi rotorul generatorului electric, în funcţie de
încărcarea acestuia. Integrând ecuaţia (II.1.22) se obţine
τ
J ⋅ ω (τ ) = J ⋅ ω 0 + ∫ (M m − M r ) ⋅ dξ (II.1.23)
0
84
În cazul în care M m − M r = k = const . , se obţine ecuaţia
ω (τ ) = ω0 +
k
⋅τ (II.1.24)
J
care arată că viteza unghiulară a turbogeneratorului creşte la infinit la apariţia şi

menţinerea unei perturbaţii k.
În realitate, acest fenomen de creştere a vitezei unghiulare spre ∞ sau spre

0 este împiedicat de componenta suplimentară − a ⋅ ω , aplicată ecuaţiei
(II.1.22).
J ⋅ ω& = M m − M r − a ⋅ ω (II.1.25)
care se poate scrie
J M − Mr
⋅ ω& + ω = m ↔ T ⋅ ω& + ω − K = 0 (II.1.26)
a a
J M − Mr
în ipotezele T = şi K = m . În condiţii iniţiale nule,
a a
τ
 − 
ω (τ ) = K ⋅ 1 − e T  (II.1.27)
 
 
În regim staţionar, M m − M r − a ⋅ ω = 0 , iar o modificare a lui Mr conduce la o

modificare a lui ω. Pentru a păstra mărimea de calitate a energiei electrice
ω = ω n = z n , se modifică momentul motor Mm prin acţionarea ventilelor de
reglare (VR) ale turbinei.
85
II.2. REGLAREA GENERATOARELOR DE ABUR
II.2.1. INFLUENŢA SCHEMEI TERMICE A CENTRALEI
În centralele termoelectrice cu abur se utilizează de regulă două scheme

de conexiune a echipamentelor principale [1]:
1. Schema cu bare colectoare, prezentată în fig. II.2.1, care este destinată

centralelor electrice de termoficare (CET) în care există livrări de căldură
sub formă de abur industrial. Aici numărul de generatoare de abur (GA)
este mai mare cu o unitate decât numărul turbinelor cu abur (TA), în
scopul creşterii disponibilităţii centralei, atât pentru sarcina electrică, cât
şi pentru cea termică. În centrală există mai multe bare colectoare (de
ajutor), atât pe partea de apă de alimentare a generatoarelor de abur, cât şi
pe parte de abur viu sau abur extras la prizele reglabile ale turbinelor la
diverse presiuni. În acest fel, o turbină poate funcţiona cu abur de la alte
generatoare decât cel propriu, iar un consumator de căldură poate fi
alimentat din prizele mai multor turbine.
Figura II.2.1 Schema cu bare colectoare
2. Schema bloc, caracteristică grupurilor energetice de medie şi mare putere

destinate producţiei de electricitate (CTE) sau grupurilor de termoficare
urbană, prezentată în figura II.2.2 foloseşte un singur circuit termic în
care apa se transformă în abur în GA, acesta se destinde în TA producând
86
Capitolul II.2. Reglarea generatoarelor de abur
lucru mecanic, iar în condensatorul turbinei aburul se transformă din nou în

condensat (apă de alimentare).
Figura II.2.2 Schema bloc
Instalaţia de reglare automată a grupului energetic GA-TA-G trebuie să

asigure realizarea următoarelor funcţii [1]:
a) Preluarea variaţiilor de sarcină electrică şi termică, prin încărcarea

corectă a grupului turbogenerator, în funcţie de cererea de energie a
consumatorilor. În acest scop, fiecare turboagregat este prevăzut cu un
regulator (RTi);
b) Asigurarea debitelor de abur necesare alimentării turbinelor. Egalitatea
dintre debitele produse de GA şi cele consumate de TA este monitorizată
prin măsurarea continuă a presiunii aburului pe conducta GA-TA;
c) Asigurarea calităţii aburului viu. Fiecare GA are un regulator propriu
RGi, care reglează, printre altele presiunea şi temperatura aburului viu;
d) Repartizarea corectă a debitului de abur între GA (fig. II.2.1) este
apanajul regulatorului general RG.
e) Asigurarea combustiei corecte, prin regulatorul RGi.
f) Asigurarea calităţii energiei electrice (frecvenţă, tensiune) şi a celei
termice (presiune), care se face prin acţiunea regulatorului RTi;
În schema bloc există aceleaşi elemente ca şi în schema cu bare

colectoare, cu excepţia regulatorului general al generatoarelor de abur, care aici
nu-şi mai are rostul. În cazul blocului energetic, presiunea aburului viu se
menţine constantă prin reglarea debitului de combustibil B, sau a poziţiei
ventilului de reglare yVR. A doua mărime reglată este puterea (sau turaţia)
87
grupului, prin acţiunea asupra debitului de abur, sau direct asupra debitului de
combustibil.
II.2.2. STABILIREA CIRCUITELOR CARE INTERVIN LA

REGLAREA AUTOMATĂ A GENERATORULUI DE ABUR
Se consideră un generator de abur cu circulaţie naturală, a cărui alcătuire

funcţională este prezentată în figura II.2.3. În figură sunt reliefate principalele
fluxuri de masă şi energie de la nivelul generatorului de abur.
Figura II.2.3. Schema funcţională a generatorului de abur
Elementele componente ale schemei sunt următoarele:
• SV– sistemul vaporizator;

• SI – supraîncălzitorul de abur;
• ECO – economizorul;
• PA – preîncălzitorul de aer;
• B – debitul de combustibil;
• A – debitul de aer necesar arderii;
• G – debitul de gaze de ardere;
• w – debitul de apă de alimentare;
• wp – debitul de purjă;
• winj – debitul de apă de injecţie;
• D – debitul de abur.
În regim staţionar este necesară satisfacerea următoarelor condiţii

tehnice:
88
1. Egalitatea dintre debitul de abur produs D şi cel consumat de turbină Dt.
D = Dt (II.2.1)
Mărimea reglată prin această condiţie este presiunea aburului viu la

ieşirea din generatorul de abur.
2. Menţinerea constantă a parametrilor aburului la ieşirea din generatorul

de abur.
 p = const.
 (II.2.2)
t = const.
Pentru restabilirea presiunii se acţionează asupra D şi Dt, iar pentru

restabilirea temperaturii se acţionează asupra debitului de apă de injecţie
winj.
3. Egalitatea dintre căldura preluată de agentul apă-abur în sistemul

vaporizator şi căldura dezvoltată prin ardere în focar:
Q1 = K1 ⋅ B − Q pierderi (II.2.3)
Cum Q1 ≈ D , se poate scrie D ≅ K 2 ⋅ B . Cu alte cuvinte, prin acţiunea

asupra debitului de combustibil B, se obţine variaţia debitului de abur D.
Dar, variind debitul D, în condiţia Dt = const. , presiunea aburului variază
şi ea, rezultând că este suficient a se acţiona asupra debitului de
combustibil B pentru a se păstra egalitatea de mai sus. Deci, p → B .
4. Asigurarea unei combustii cât mai bune se realizează prin menţinerea

unui raport corect „aer-combustibil”.
A = K3 ⋅ B (II.2.4)
Acest lucru se realizează prin acţiunea B → A , dar B a fost deja comandat

de către p, ceea ce implică p → A .
5. Egalitatea dintre debitul de gaze de ardere produse în focar prin arderea

combustibilului şi cel evacuat din cazan G.
G = K4 ⋅ A (II.2.5)
89
În acest caz, mărimea reglată este depresiunea din focar h → G , iar

variaţia acesteia se obţine prin acţionarea asupra ventilatorului de gaze.
6. Egalitatea dintre debitul de apă de alimentare şi suma debitelor de abur

şi de purjă
w = D + wp (II.2.6)
cu păstrarea nivelului în tambur ( H = const. ). În acest scop se adoptă

următoarea schemă de reglare: D → w; H → w sau D + H → w .
7. Păstrarea salinităţii apei de cazan în limita admisă
S al = const. (II.2.7)
prin acţionarea debitului de purjă continuă ( Sal → wp ). Dar cum salinitatea

depinde de D şi w, se poate recurge la schema complexă D + Sal → wp .
În concluzie: p sau B → A ; h → G ; D + H → w ; t → winj ; D + Sal → wp .

Aceste relaţii reprezintă baza pentru circuitele de reglare ale generatorului de
abur. În figura II.2.4 sunt reprezentate buclele de reglare ale unui generator de
abur cu circulaţie naturală.
Figura II.2.4 Sistemul de reglare a sarcinii a unui

cazan cu circulaţie naturală
90
II.2.3. REGLAREA DEBITULUI DE ABUR VIU
După cum am subliniat în paragraful următor, debitul de abur produs de

cazan este proporţional cu debitul de combustibil ars, potrivit ecuaţiei de bilanţ:
B ⋅ η ga ⋅ Qii
D= (II.2.8)
h0 − hal
unde: η ga - randamentul generatorului de abur;

Qii - puterea calorifică inferioară a combustibilului;
h0 , hal - entalpia aburului viu, respectiv a apei de alimentare.
Rezultă că, acţionând asupra debitului de combustibil B, se obţine variaţia

debitului de abur D. Această corelaţie depinde mărimea de numită în
continuare puterea de foc:
QF = B ⋅ Qii (II.2.9)
În figura II.2.5 este reprezentat răspunsul tranzitoriu al QF la un impuls treaptă

al intensităţii focului xF. Se remarcă prezenţa unui timp mort τm determinat de
inerţia sistemului de preparare a combustibilului şi a instalaţiei de ardere
Figura II.2.5. Dependenţa puterii de foc de semnalul intensităţii focului
II.2.3.1. Scheme de reglare a intensităţii focului
Vom prezenta în continuare câteva scheme uzuale utilizate în reglarea

intensităţii focului.
91
a) Scheme de reglare pentru varianta „cu bară colectoare”
În figura II.2.6 este prezentată schema de reglare a intensităţii focului primară.

Regulatorul principal primeşte ca mărime reglată presiunea p din bara
colectoare de abur viu, pe care o compară cu mărimea de referinţă (consemn) p0.
Figura II.2.6. Schema de reglare a intensităţii focului primară
Pe baza acestor mărimi, regulatorul elaborează semnalul intensităţii

focului xF, care este transmis regulatoarelor proporţionale ale generatoarelor de
abur. Repartiţia debitelor pe cazane se face în raport cu mărimea de referinţă D0
a fiecărui cazan în parte. Dacă intervine o perturbaţie a presiunii aburului viu,
sistemul de reglare restabileşte echilibrul pe ansamblu, dar nu revine cu
parametrii de funcţionare la situaţia iniţială.
Figura II.2.7. Schema de reglare a intensităţii focului cu reacţie
92
La schema perfecţionată, apare în plus reacţia D + dpT / dτ , care realizează

repartiţia corectă a sarcinii între cazane, independent de perturbaţiile externe. În
plus, aceasta creşte performanţele dinamice ale schemei (efect anticipativ), prin
aplicarea ca semnal corectiv a derivatei presiunii din tambur pT. Schema este
prezentată în fig. II.2.7.
b) Scheme de reglare pentru varianta „bloc”
La schemele de tip bloc, atunci când se funcţionează după sechema

„cazanul conduce turbina”, regulatorul turbinei nu acţionează asupra ventilelor
de reglare, menţinând constantă cursa acestora (yVR), iar mărimea reglată este
debitul de abur D produs de cazan. În acest caz, reglarea puterii de foc se
realizează după schemele din figura II.2.8.
a) b)
Figura II.2.8. Reglarea intensităţii focului pentru scheme bloc

în cazul „cazanul conduce turbina”
Astfel, în schema a), regulatorul, care poate fi de tip proporţional,

proporţional-integral sau proporţional-integral-derivativ, comandă intensitatea
focului prin elaborarea semnalului xF şi asigură menţinerea constantă a presiunii
aburului viu p prin compararea cu mărimea de referinţă p0. Puterea de foc
necesară menţinerii în limitele dorite a presiunii aburului este determinată de
perechea (B, A), respectiv cuplul debitelor de combustibil şi aer.
În schema b) apar în plus reacţiile D, dpT / dτ , care măresc performanţele
dinamice ale blocului energetic.
În schema bloc cu reglarea intensităţii focului în raport cu puterea
electrică P („turbina conduce cazanul”), presiunea aburului în amonte de turbină
se menţine constantă cu regulatorul turbinei, iar intensitatea focului este
comandată de către regulatorul generatorului de abur care primeşte ca semnal
93
mărimea puterii electrice şi reacţia debitului de combustibil, aşa cum se vede în

figura II.2.9.
Figura II.2.9. Reglarea intensităţii focului pentru scheme bloc

în cazul „turbina conduce cazanul”
II.2.4. SCHEME DE REGLARE A COMBUSTIEI
Ca element reglat, focarul generatorului de abur primeşte ca mărime de

intrare semnalul intensităţii focului xF, iar ca mărime de ieşire mărimea
intensităţii focului QF şi calitatea reglării.
II.2.4.1. Reglarea aerului necesar arderii
Pentru a se obţine o combustie corectă, atât din punct de vedere cantitativ

(QF), cât şi din punct de vedere calitativ (randamente, noxe, etc.), este
obligatorie menţinerea în anumite limite a raportului între debitul de
combustibil şi cel de aer. Debitul de aer teoretic (stoichiometric) necesar arderii
depinde de tipul combustibilului, puterea calorifică, caracteristicile arzătoarelor
şi a focarului. Există însă şi corelaţii statistice, ca în relaţia următoare:
( )
At = B ⋅ a ⋅ Qii + b sau At = B ⋅ a'⋅Qii (II.2.10)
Pentru a se asigura o ardere completă în condiţii reale de exploatare, deci un

contact intim între carburant şi comburant, se introduce în focar aer în exces (λ
– coeficientul de exces de aer).
A = λ ⋅ At (II.2.11)
Există două metode pentru controlul aerului de ardere:
A) Controlul indirect al arderii (menţinerea constantă a raportului aer-

combustibil).
94
În această schemă, prin eliminarea produsului B ⋅ Qii din relaţiile (II.2.8)

şi (II.2.10) cu înlocuirea în relaţia (II.2.11) se obţine expresia excesului de aer:
η ga A
λ= ⋅ (II.2.12)
a '⋅(h0 − hal ) D
A
Se constată faptul că, păstrând constant raportul , excesul de aer rămâne şi el
D
constant, numai dacă se îndeplinesc condiţiile ( h0 − hal = const . ; η ga = const.) .
De regulă, la sarcini parţiale diferite cu mult de cea nominală, nici una din
aceste condiţii nu se mai respectă, ceea ce înseamnă că păstrarea constantă a
A
raportului nu asigură aerul necesar arderii.
D
Schemele de reglare utilizate în acest caz sunt prezentate în fig.

II.2.10...2.12.
Figura II.2.10. Scheme simple de reglare indirectă a aerului „în serie”
Figura II.2.11. Schemă simplă de reglare indirectă a aerului „în paralel”
95
Figura II.2.12. Schemă complexă de reglare indirectă a aerului
Astfel, în schemele din figura II.2.10, regulatoarele de aer, respectiv de

combustibil sunt aşezate în serie, primul dintre ele primind semnalul intensităţii
focului şi propria reacţie, iar următorul primind semnalul celuilalt regulator şi
propria reacţie.
În schema paralelă din fig. II.2.11, ambele regulatoare sunt la acelaşi
nivel, primind concomitent semnalul intensităţii focului şi propria reacţie.
Schema complexă, prezentată în figura II.2.12 se caracterizează prin
A
prezenţa unui regulator de raport , care aduce un „feed-back” suplimentar din
D
proces despre influenţa acestui raport asupra excesului de aer.
B) Controlul direct al arderii urmăreşte calitatea combustiei prin măsurarea

directă a concentraţiei de oxigen din gazele de ardere
În schema directă de reglare din figura II.2.13 se remarcă un regulator de

ardere care primeşte mărimea măsurată a conţinutului de oxigen din gazele de
ardere, o compară cu valoarea de referinţă O20, şi intervine ca o perturbaţie în
intrarea regulatorului de aer. În acest mod, debitul de aer necesar arderii este
reglat mult mai aproape de cerinţele reale ale procesului de combustie.
96
Figura II.2.13. Schemă de reglare directă a aerului necesar arderii
II.2.4.1. Reglarea debitului gazelor de ardere
Ca şi în cazul debitului de aer necesar arderii, debitul de gaze de ardere

este legat de puterea calorifică a combustibilului:
(
Gt = B ⋅ c ⋅ Qii + d ) (II.2.13)
G = Gt + (λ − 1) ⋅ At (II.2.14)
Reglarea debitului de gaze de ardere impune realizarea a două condiţii

tehnologice:
• Evacuarea debitului de gaze de ardere produse;
• Păstrarea unei mici depresiuni în focar (3...5 mm coloană apă).
Schemele de reglare a debitului de gaze de ardere şi a depresiunii din

focar sunt prezentate în figura II.2.14.
În prima schemă (a), se utilizează numai mărimea de comandă a
depresiunii în focar h, care se compară cu o mărime de referinţă h0, rezultând
debitul de gaze de ardere G.
În cea de-a doua schemă (b), pe lângă semnalele referitoare la depresiune
se introduc şi derivatele în raport cu timpul ale debitului de aer, respectiv celui
de combustibil, îmbunătăţindu-se astfel performanţele dinamice ale schemei.
Caracteristica ultimei scheme (c) este prezenţa a două regulatoare, în care
debitul de gaze de ardere este reglat în funcţie de debitul de aer măsurat A şi de
un semnal dat de regulatorul depresiunii din focar.
97
a) b) c)
Figura II.2.14. Schemă de reglare debitului gazelor de ardere
II.2.5. SCHEME DE REGLARE A DEBITULUI DE APĂ DE

ALIMENTARE
Pentru a se asigura în mod continuu apa necesară vaporizării, a evita lipsa

apei din ţevile sistemului fierbător sau intrarea apei în supraîncălzitor, este
necesară reglarea debitului de apă de alimentare w, cu menţinerea nivelului de
lichid în tambur în limitele ±0,1 m. În figura II.2.15 este prezentată structura
nodului de alimentare a generatorului de abur.
Figura II.2.15. Alcătuirea nodului de alimentare
98
Apa de alimentare este vehiculată de o pompă de alimentare cu turaţie

variabilă (antrenată de o turbină cu abur sau de un motor electric cu cuplă
hidraulică), printr-o serie de 2 ventile de reglare, unul principal şi celălalt
auxiliar.
Se pot utiliza trei scheme de reglare, prezentate în figura II.2.16.
a)
b)
c)
Figura II.2.16. Scheme de reglare a debitului apei de alimentare
În varianta a), pompa este de turaţie constantă, iar variaţia debitului are
loc prin variaţia secţiunii de trecere prin ventilul V. Pentru a se obţine o
pierdere de presiune constantă pe nodul de alimentare ∆pV, se reglează un ventil
auxiliar montat în amonte de cel principal (b), sau se variază turaţia pompei
(schema c)), caz în care se poate micşora şi consumul de energie al pompei.
99
II.2.6. REGLAREA TEMPERATURII ABURULUI VIU
Menţinerea constantă a temperaturii aburului viu şi supraîncălzit

intermediar este foarte importantă în exploatarea generatoarelor de abur.
Creşterea temperaturii aburului produs de cazan accentuează fenomene nedorite
în materialul ţevilor supraîncălzitorului, a conductelor de abur spre turbină a
conductelor de reglare şi a zonei de admisie a turbinei, cum ar fi fluajul sau
arderea metalului. Scăderea temperaturii aburului viu poate produce
condensarea timpurie a aburului în turbină, respectiv creşterea eroziunii
paletajului acesteia. În plus, variaţia în timp a temperaturii aburului creşte
solicitările termice la care sunt supuse componentele cazanului şi a turbinei.
Actualmente, se utilizează un set de metode de reglare a temperaturii
aburului generat.
a) Metode directe
• Cu injecţie de apă de alimentare sau condensat;
• Cu injecţie de condensat din tambur, fără pompare, doar prin
diferenţă de presiune;
• Cu răcitoare de abur de suprafaţă montate în tamburul
generatorului de abur;
b) Metode indirecte
• Cu clapete de reglare a debitului gazelor de ardere;
• Cu arzătoare cu unghi variabil;
• Cu ventilatoare de recirculare a gazelor de ardere.
Vom detalia în continuare schema cu injecţie de condensat din tambur,

numită şi schema Doležal, prezentată în fig. II.2.17. Notaţiile din figură sunt
următoarele:
1. răcitor de condensat;
2. tambur;
3. conductă abur saturat;
4. vas de presiune;
5. conductă de preaplin;
6. conductă de condensat;
7. supraîncălzitorul 1;
8. supraîncălzitorul 2;
9. punct de injecţie;
10. ventil de reglare a debitului de condensat.
100
Figura II.2.17. Schema de reglare a temperaturii aburului viu

cu injecţie de condensat (schema Doležal)
În schema Doležal, o parte din debitul de apă de alimentare trece prin

răcitorul 1 şi condensează aburul saturat venit din tambur. Condensatul rezultat
se colectează în vasul de presiune 4, cu nivel menţinut prin preaplinul 5.
Condiţia de funcţionare a schemei este ca pierderea de presiune pe traseul 2-3-
1-4-6-10-8 să fie mai mică decât cea pe traseul 2-7-8.
În continuare vom analiza câteva modalităţi de punere în practică a
schemei Doležal, după cum rezultă din figura II.2.18.
În schema de reglare a) se prelevează doar semnalul temperaturii aburului
la ieşirea din supraîncălzitorul 2, care determină debitul de condensat reglat de
ventilul 10.
Superioară din punct de vedere dinamic este schema b), care conţine în
plus si perturbaţiile mărimii D şi t în amonte de supraîncălzitorul 2, care poartă
informaţii asupra cantităţii de căldură transportată de abur.
dt
Varianta c) introduce componenta derivativă , tot din amonte de
dτ
supraîncălzitorul 2, în timp ce varianta d) are în plus şi derivata poziţiei
dx
elementului de execuţie , ceea ce îmbunătăţeşte comportarea dinamică a
dτ
schemei, mai ales prin efectul anticipativ şi reducerea timpilor morţi.
101
a) b)
c) d)
Figura II.2.18. Modalităţi de realizare a schemei de reglare Doležal
II.2.7. REGLAREA PURJEI
Purja trebuie să elimine din tambur apa acumulată la partea inferioară,

unde concentraţia de săruri depăşeşte limita admisă. În figura II.2.19 sunt
prezentate două scheme uzuale de reglare. Varianta a) dă rezultate slabe în
regim dinamic, datorită timpului de întârziere al măsurării salinităţii apei din
tambur. Rezultate mai bune sunt obţinute în varianta b), când debitul de purjă
este reglat proporţional cu debitul de abur şi cu propria-i reacţie.
Figura II.2.19.Reglarea debitului de purjă
102
7.4. Experiment numeric: Studiul aruncarii de sarcina a turboagregatului
Am aplicat metoda de calcul a regimurilor tranzitorii ale turbinelor cu abur

pentru a modela "aruncarea de sarcinã" a turbinei cu abur TA - 1 (AEG - 2 MW)
din C.E.T. Laborator - Universitatea Politehnica din București, pentru a studia
evoluția parametrilor aburului și dependența în timp a turației rotorului în acest
regim tranzitoriu sever. Nu am luat în considerare o posibilã intervenție
(anticipativã) a sistemului de reglare, în sensul limitãrii dimensiunii fenomenului.
7.5.1. Descrierea turbinei
Turbina studiatã este o turbinã de condensație fãrã prize, în construcție

monobloc, monoflux, antrenând direct un generator electric cu puterea la borne de
2000 kW (fig. 7.2).
Nedispunând de nici o documentație tehnicã originalã cu privire la datele de
proiect ale turbinei, am procedat la mãsurarea in situ a principalelor mãrimi
geometrice ale turbinei (șiruri de ajutaje, palete, labirinți). Ceilalți parametri
termofizici au rezultat din corelații între mãsurãtori în exploatare și calcule
preliminare.
Folosind datele geometrice rezultate din mãsurãtori, parametrii termofizici ai
aburului din instrucțiunile de exploatare ca date de intrare pentru algoritmul de
calcul de verificare a regimului nominal (prezentat în estenso în § 2) a rezultat o
fișã tabelarã a regimului nominal, prezentatã în tabelul 10.2.1.
Fig. 7.2: Secțiune longitudinalã schematicã prin turbina TA - 1

AEG - 2 MW din CET - Laborator (U.P.B.)
105
7.5.2. Calcule preliminare și ipoteze de calcul
Însumând puterile interne transformate în treapta de reglare și în treptele de

presiune, rezultã:
11
Pi = Pi TR + ∑ Pi TP = 754,5 + 1402,78 = 2157,28 kW
2
Apreciind statistic [102] randamentul generatorului în funcție de puterea la

borne PBg [MW]:
lg PBg lg 2
ηg = 0,904 + 0,074 ⋅ 3 = 0,904 + 0,074 ⋅ 3 = 0,9433
2 2
am calculat puterea efectivã (la cuplã):
PBG 2000
Pe = = = 2120,07 kW
ηg 0,9433
În acest moment este accesibilã cunoașterea randamentului mecanic:
Pe 2120,07
ηm = = = 0,982
Pi 2158,28
valoare care se încadreazã în plaja de variație a randamentului mecanic în funcție

de putere [102]. Pierderile mecanice, constând în echivalentul frecãrilor din
lagãrele turbinei și ale generatorului precum și puterea necesarã antrenãrii pompei
de ulei rezultã ca diferențã între puterea internã și cea efectivã:
∆Pm = Pi − Pe = 2158,28 − 2120,07 = 38,21 kW
Aceste pierderi rãmân constante pe timpul regimurilor variabile staționare și

tranzitorii.
Din calculul roții Curtis a rezultat o pierdere de abur prin etanșãrile de înaltã
presiune dupã ajutaje ∆m& = 0,0555kg/s , ceea ce face posibilã calculul debitului de
abur destins de treptele de presiune:
m& 1 = m& 0 − ∆m& = 2,77777 − 0,0555 = 2,72227kg/s
Conform paragrafului anterior, definim douã spații concentrate, (în care

proprietãțile termodinamice ale fluidului sunt considerate uniforme), la
106
extremitãțile grupurilor de trepte ce vehiculeazã debitele de abur. Schema turbinei
este redatã în fig.. 7.3:
de la generatorul de abur
VR-IP
1 2
la condensator
Fig. 7.3. Schematizarea turbinei F1L - 150

din punct de vedere al spațiilor concentrate
Spațiile concentrate sunt marcate și în fig. 7.2.

Se considerã 2 capacitãți, cãrora le corespunde un sistem de 4 ecuații
diferențiale ordinare de ordinul 1. Corespondența dintre capacitãțile enumerate în
figurã și instalația realã este redatã în continuare:
• volumul 1 este cuprins între VR și ajutajele treptei de reglare Curtis
• volumul 2 este camera treptei de reglare Curtis
Grupurile de trepte astfel definite, vizualizate în diagrama procesului de
destindere a aburului în turbinã din fig. 7.4, sunt definite astfel:
• grupul 1 este reprezentat de treapta de reglaj Curtis
• grupul 2 este reprezentat de cele 10 trepte de presiune
Pentru grupul 1 randamentul intern este cunoscut, ηi 1 = ηi TR = 0,467 , iar
cãderea teoreticã este egalã cu cea a treptei de reglare, H t 1 = hi TR = 593,45 kJ/kg.
Pentru grupul 2, din ecuația de bilanț energetic urmãtoare, rezultã randamentul
intern:
Pi − m& 0 ⋅ H i1 ⋅ ηi1 2158,28 − 2,77777 ⋅ 593,45 ⋅ 0,467
ηi 2 = =
m& 1 ⋅ H i 2 m& 1 ⋅ H
Timpul de rezidențã a aburului în spațiul concentrat, definit cu relația (7.9),

poate fi scris: τ f = V& , unde V este volumul spațiului concentrat, iar V& este debitul
V
volumetric al aburului în spațiul concentrat.
107
grupul 1
1 grupul 2
Fig. 7.4: Reprezentarea în diagrama "i-s" a procesului real

de destindere a aburului în turbina TA - 1 AEG 2 MW
Pe baza mãsurãtorilor in situ, a aprecierilor cantitative pe secțiunea longitudinalã a
turbinei și a corelațiilor rezultate din exploatare, au rezultat datele din tabelul 7.1 ,
date necesare pentru rezolvarea sistemului (7.18). Pentru calculul expresiilor (7.25)
și (7.26) s-au calculat rapoartele critice de presiuni ale grupurilor de trepte, cu
relația (3.5').
Tabelul 7.1: Date necesare rezolvãrii sistemului de ecuații (7.18)
Poz. V& τf βcr ηi

gr
pn sn vn Tn V
bar KJ/Kg m3/kg K m3 m3/s s - -
K
Sp. 1 32 6,9515 0,09577 691,3 0,005 0,266 0,0188 - -
Sp. 2 2,5 7,6494 0,97958 534,9 1,150 2,666 0,4312 - -
Gr. 1 - - - - - - - 0,546 0,467
Gr. 2 - - - - - - - 0,02125 0,799
108
7.5.3. Rezolvarea sistemului de ecuații diferențiale ordinare
Condițiile inițiale și la limitã ale sistemului de ecuații diferențiale ordinare

(7.18) decurg din asumarea unor ipoteze de calcul:
• regimul tranzitoriu al aruncãrii de sarcinã este controlat numai de VIR, al cãrui
proces de închidere începe imediat ce generatorul a fost declanșat de la rețea
(τ0 = 0).
• timpul de închidere a VIR este de 0.5 s, perioadã în care entalpia aburului viu
rãmâne constantã.
• debitul de abur scãpat prin labirinții de înaltã presiune variazã liniar în timp cu
diferența dintre presiunea din camera treptei de reglare și presiunea din camera
de colectare (1,05 bar). Dacã diferența de presiune devine negativã, debitul de
abur evacuat este nul.
• presiunea la condensator rãmâne constantã pe tot timpul regimului tranzitoriu
• se va urmãri procesul pe un timp de trei-patru ori mai mare decât timpul de
închidere a ventilelor (1,5 - 2 s).
Rezolvarea sistemului de 2n ecuații diferențiale ordinare cu 2n necunoscute (p, s)

se face cu o procedurã iterativã Rünge-Kutta de ordinul 4, care se poate scrie sub
forma urmãtoare:
109
= f ( τ , p( τ), s( τ)); p( τ 0 ) = p0
dp
dτ
= g( τ , p( τ), s( τ)); s( τ 0 ) = s0
ds
dτ
( )
k1 = h ⋅ f τ j , p( τ j ), s( τ j )
l1 = h ⋅ g( τ , p( τ ), s( τ ))
j j j
 l 
k2 = h ⋅ f  τ j + , p( τ j ) + 1 , s( τ j ) + 1 
h k
 2 2 2
 l 
l2 = h ⋅ gτ j + , p( τ j ) + 1 , s( τ j ) + 1 
h k
 2 2 2
 l 
k3 = h ⋅ f τ j + , p( τ j ) + 2 , s( τ j ) + 2 
h k
 2 2 2
 l 
l3 = h ⋅ g τ j + , p( τ j ) + 2 , s( τ j ) + 2 
h k
 2 2 2
( )
k4 = h ⋅ f τ j + h, p( τ j ) + k3 , s( τ j ) + l3
l4 = h ⋅ g( τ n + h, p( τ ) + k , s( τ ) + l )
j 3 j 3
1
k= ⋅ ( k + 2 ⋅ k 2 + 2 ⋅ k3 + k 4 )
6 1
1
l = ⋅ ( l1 + 2 ⋅ l2 + 2 ⋅ l3 + l4 )
6
τ j +1 = τ j + h
p( τ j +1 ) = p( τ j ) + k
s( τ j +1 ) = s( τ j ) + l
m& i
Pentru exprimarea raportului
m& n m&
pentru primul spațiu concentrat, care &
mn
&
coincide cu raportul mi , necunoscând
m& n
geometria internã a VIR, am apelat la o
evoluție a acestui raport [15] pentru un
alt ventil de reglare, relevatã în condiția
dependenței liniare a cursei y de la 1 la
0 pe perioada de închidere. Aceastã
curbã este prezentatã în fig. 7.5:
τ [ s]
Considerând cã procesul
Fig. 7.5: Evoluția în timp a raportului
tranzitoriu debuteazã de la regimul
relativ de debit pentru VIR
110
nominal, pentru spațiul concentrat k , valorile presiunii și temperaturii inițiale
pentru τ0 = 0 sunt cele nominale, înscrise în tabelul 7.1.
pk ( τ 0 ) = pk 0 = pk n
sk ( τ 0 ) = sk 0 = sk n
Valoarea incrementului de timp h se considerã egalã cu 0,001 s.
Rezultatul calculului este reprezentat de evoluția în timp a parametrilor

termodinamici (p, s) ai aburului în fiecare spațiu concentrat, cu ajutorul cãrora se
poate calcula lucrul mecanic intern instantaneu al turboagregatului (pentru
determinarea accelerãrii rotorului la aruncarea de sarcinã) sau pot servi drept
condiții inițiale și la limitã pentru modelarea cu metoda elementului finit a
câmpurilor termice și de tensiuni generate în regim tranzitoriu în carcasa și în
rotorul turbinei cu abur.
Dupã cum se poate vedea în fig. 7.6 a și b, intervenția ventilelor de reglare în
primele 0,5 s este puternic resimțitã de presiunea p1 din primul spațiu concentrat,
care scade continuu pânã ce atinge o valoare ușor superioarã presiunii din cel de-al
doilea spațiu concentrat p2, ceea ce face ca treapta de reglare (ca prim grup de
trepte) sã lucreze sub o diferențã infimã de presiune. Panta presiunii p2 este mai
puțin înclinatã, ea scãzând mai lent datoritã acțiunii detentoare a aburului aflat încã
în volumul de 1,15 m3 al camerei treptei de reglare.
p [bar]
p1
p2
τ [s]
Fig. 7.6 a) Reprezentarea în scarã liniarã a evoluției

în timp a presiunilor din spațiile concentrate
111
p [bar]
p1
p2
τ [s]
Fig. 7.6 b) Reprezentarea în scarã logaritmicã a evoluției

în timp a presiunilor din spațiile concentrate
Și debitele de abur care strãbat cele douã grupuri de trepte variazã în

concordanțã cu presiunile din spațiile concentrate:
& [kg / s]
m
&2
m
&1
m
τ [s]
Fig. 7.7 a: Reprezentarea în scarã liniarã a evoluției în timp

a debitelor de abur ce tranziteazã grupurile de trepte
În fig. 7.7 a și b se observã cum debitul m& 1 prin treapta de reglare scade pe
mãsurã ce scade debitul de intrare în primul spațiu concentrat (fig 7.5), volumul
acestuia fiind mic și neconstituind o rezervã suficientã de abur a cãrui destindere sã
aplatiseze scãderea debitului.
112
& [kg / s]
m
&1
m &2
m
τ [s]
Fig. 7.7 b: Reprezentarea în scarã logaritmicã a evoluției în timp

a debitelor de abur ce tranziteazã grupurile de trepte
Totuși, curgerea acestei mase este vizibilã în fig. 7.7. b), unde se remarcã
existența debitului m&1 chiar și dupã închiderea VR.
Debitul m &2 prin treptele de presiune este mai puțin afectat decât m &1, la
formarea lui contribuind masa de abur din spațiul concentrat 2, care ar fi
constituitã de debitul nominal al zonei în timpul τ2 = 0,5 s.
Combinând variațiile în timp ale presiunilor, entropiilor și debitelor, rezultã
variația puterilor convertite de cele douã grupuri de trepte:
Pi 1 [ kW ]
τ [ s]
Fig. 7.8 a: Evoluția în timp a puterii interne

a treaptei de reglaj Curtis
113
Pi 2 [ kW ]
τ [ s]
Fig. 7.8 b: Evoluția în timp a puterii interne

a celor 10 trepte de presiune
Treapta de reglaj Curtis este foarte sensibilã la scãderea debitului, puterea sa

internã scãzând de la valoarea nominalã la 0 dupã cele 0,5 s în care se închide VIR;
ba mai mult, prin componenta pierderilor prin frecãri și ventilație [17] introdusã în
model ( Pfv CURTIS = 0,033 ⋅ d13 ⋅ n 2,5 ⋅ l p / v ), treapta lucreazã în regim de frânã
consumând putere. Prin creșterea volumului specific, aceastã componentã scade,
deci în final, puterea treptei de reglaj tinde din nou cãtre valoarea nulã.
Puterea internã a grupului 2 de trepte (treptele de presiune) scade și ea, dar
nu cu aceeași intensitate ca și cea a treptei de reglaj, ajungând sã fie negativã la τ
= 1,6 s. Deci, atât treapta de reglare, cât și treptele de presiune, ajung sã consume
putere în intervalul de timp în care s-a fãcut suparvegherea.
Suprapunând cele douã efecte, se obține curba de variație a puterii interne

convertite în turbina TA - AEG 2 MW pe timpul aruncãrii de sarcinã.
Dupã cum rezultã din fig. 7.9, diagrama de variație în timp a puterii interne a
turbinei, ea are un punct de inflexiune chiar la τ = 0,5 s, adicã la granița dintre cele
douã subregimuri tranzitorii: scade puternic și convex pe timpul închiderii VIR,
dupã care scade mai puțin, concav și asimptotic cãtre valoarea nulã, prin efectul
debitelor de abur create de destinderea maselor acumulate în spațiile concentrate.
Curba Pi = f(τ) va fi folositã pentru stabilirea evoluției în timp a turației
turbogeneratorului pe timpul aruncãrii de sarcinã, ea fiind sursa momentului motor
pe durata acestui proces tranzitoriu.
Pe timpul regimului tranzitoriu considerat, pierderile mecanice se vor
considera constante și numeric egale cu valoarea acestora în regimul nominal.
114
Pi [MW]
τ [s]
Fig. 7.9: Evoluția în timp a puterii interne a turbinei AEG 2 MW
7.5.4. Modelul mecanic al aruncãrii de sarcinã
În timpul regimurilor tranzitorii de funcționare, mișcarea unghiularã a liniei

de arbori a turbogeneratorului respectã urmãtoarea lege de variație:
dω
J⋅ = Mm − Mr
dτ
unde: J - momentul de inerție (girație) al liniei de arbori [kg⋅m2]

ω - viteza unghiularã a rotorului [rad/s]
Mm - momentul motor al turbinei [N⋅m]
Mr - momentul rezistent al generatorului electric [N⋅m]
Aruncarea de sarcinã constã în decuplarea generatorului electric de la rețea
și verificarea capacitãții sistemului de reglaj al turbinei și a organelor de execuție
(VIR) de a limita creșterea turației turbogeneratorului spre a nu se produce
acțiunea protecției prin supraturație.
În momentul declanșãrii generatorului electric, la debutul aruncãrii de
sarcinã, momentul motor este cel nominal, iar cel rezistent devine nul. Cum
momentul motor poate fi scris:
Pi ( τ) − ∆Pm
Mm =
ω
ecuația diferențialã a vitezei unghiulare devine:
115
dω Pi ( τ) − ∆Pm
=
dτ J ⋅ω
rad rot
cu condiția inițialã ω0 = 314159
, , corespunzãtoare turației de 3000 .
s min
Rezolvarea acestei ecuații diferențiale ordinare se face cu o procedurã iterativã
Rünge-Kutta de ordinul 4, care se poate scrie sub forma urmãtoare:
dω
= f ( τ, ω( τ) ); ω( τ 0 ) = ω0
dτ
k1 = h ⋅ f ( τ n , ω( τ n ) )
 k 
k2 = h ⋅ f  τ n + ,ω( τ n ) + 1 
h
 2 2
 k 
k3 = h ⋅ f  τ n + , ω( τ n ) + 2 
h
 2 2
k 4 = h ⋅ f ( τ n + h,ω( τ n ) + k3 )
1
k = ⋅ ( k1 + 2 ⋅ k2 + 2 ⋅ k3 + k 4 )
6
τ n +1 = τ n + h
ωn +1 = ωn + k
Incrementul de timp h a fost ales la valoarea de 0,01 s. Momentul de inerție

a lanțului de rotoare a fost calculat considerând elementele geometrice ale liniei de
arbori. Astfel, considerând momentul de inerție al unui disc de diametru d și masã
m⋅ d2
m ca fiind J d = , am considerat rotorul turbogeneratorului echivalent cu un
8
ansamblu format din trei cilindri, ca în fig. 7.10:
Φ2 = 0,25 m
Φ1 = 0,7 m Φ3 = 0,4 m
l1 = 3 m l3 = 2 m
l2 = 0,5 m
Fig. 7.10: Rotorul echivalent al turbogeneratorului
Primul cilindru este echivalentul rotorului turbinei, cu o reducere a

diametrului mediu datoratã golurilor dintre discuri, al doilea este reprezentat de
zona fusurilor turbinei și generatorului, iar cel de-al treilea cilindru este rotorul
116
generatorului. Considerând cã densitatea primilor doi cilindri este densitatea
oțelului (7600 kg/m3), iar cea al celui de-al treilea cilindru este 7000 kg/m3, ținând
cont de golurile crestãturilor și de înfãșurãrile de cupru, au rezultat masele celor
trei cilindri și momentele lor de girație:
m1 = 8775 kg; J1 = 537,47 kg⋅m2;

m2 = 186 kg; J2 = 1,46 kg⋅m2;
m3 = 1760 kg; J3 = 35,20 kg⋅m2;
Momentul de girație al lanțului de rotoare se poate calcula ca o medie ponderatã pe

lungime a celor trei momente:
3
∑ J i ⋅ li 537,47 ⋅ 3 + 1,46 ⋅ 0,5 + 35,2 ⋅ 2
i =1
J= = = 3061
, kg ⋅ m 2
3 5,5
∑ li
i =1
rezultând J = 306,1 kg⋅m2. Constanta de timp a rotorului este deci
, ⋅ ( 314159
, )
2
1 J ⋅ ω02 1 3061
τs = ⋅ = ⋅ = 7125
, s
2 Pe 2 2120,07 ⋅ 103
acest timp fiind definit [84] ca timpul în care ar trebui turbina sã converteascã
valoarea puterea nominalã la cuplã din energia cineticã a axei rotorice în mișcare.
ω [ rad / s]
τ [s]
Fig. 7.11: Variația în timp a vitezei unghiulare a rotorului

pe timpul aruncãrii de sarcinã
117
Rezultatul rezolvãrii ecuației diferențiale constã din valorile vitezei
unghiulare în intervalul de la 0 la 7,5 s, deci pe un interval de timp comparabil cu
constanta de timp a lanțului de rotoare. Aceastã variație este vizualizatã în fig.
7.11, fiind însoțitã de urmãtoarele comentarii:
În timpul cuprins între 0 și 1,3 s, când (Pi(τ) -∆Pm ) > 0, turbogeneratorul se
 dω 
supratureazã  ≥ 0, viteza unghiularã crescând brusc. Valoarea maximã a
 dτ 
vitezei unghiulare este ωmax = 325,57 rad/s, ceea ce corespunde unei supraturãri de
3,63 %. Dar, pânã la atingerea vitezei unghiulare maxime, momentul motor scade
continuu, ceea ce explicã alura rotunjitã a acestui maxim. Dupã 1,3 s, momentul
motor devine negativ, prin funcționarea treptelor turbinei în regim de frânã, viteza
unghiularã scade cu o pantã descendentã lentã a vitezei unghiulare.
Este deci vizibil faptul cã, deși la τ = 0,5 s, când VIR s-a închis complet,
turația este 323,332 rad/s, ceea ce corespunde la o supraturare de 2,92 %, masa de
abur conținutã în volumele "spațiilor concentrate" continuã se se destindã și este
responsabilã pentru o creștere a vitezei unghiulare cu încã 2,238 rad/s, ceea ce
înseamnã 0.712 % din valoarea nominalã.
Examinând acestã evoluție, se poate trage urmãtoarea concluzie:
- valoarea supraturãrii (3,63 %) dupã aruncarea de la plinã sarcinã este mai micã
decât primul prag de declanșare a protecției de supraturație (8 %) , ceea ce
înseamnã cã acțiunea de închidere se putea face și de cãtre VR în acest interval de
timp, fãrã pericolul acțiunii percutoarelor primei trepte a protecției la supraturare,
pãstrând turbina la o turație relativ stabilã, ușor superioarã celei nominale, în
scopul sincronizãrii ulterioare la sistemul electroenergetic..
Deci, o închidere a VIR în timp de 0,5 s garanteazã menținerea turației
rotorului turbinei AEG - 2 MW sub limita primului prag de declanșare al protecției
de supraturație.
De obicei, la turbinele de mare putere (peste 100 MW), pentru a putea
extinde manevrabiliatea grupului urmatã de o cuplare rapidã la rețea, este necesarã
închiderea completã a VIR în intervalul de timp cuprins între 0,28 - 0,45 s [84].
A doua variantã de calcul este realizatã în aceleași condiții la limitã ca și
prima. Ea reprezintã experimentarea numericã a "aruncãrii de sarcinã" de la o
putere internã inițialã de circa 1250 kW, mai micã decât cea nominalã,
corespunzând unui debit de abur prin trei ventile de reglare complet deschise (62,5
% din debitul nominal).
Curba evoluției puterii în timp este redatã în fig. 7.12. Ea are aceeași alurã
cu cea a declanșãrii de la sarcina nominalã, dar, debutând de la o valoare inițialã
mai coborâtã, scãderea ei relativã este mai micã decât în cazul precedent.
Dependența Pi(τ) a fost introdusã în ecuația diferențialã a echilibrului dinamic al
liniei de arbori, rezultând variația în timp a vitezei unghiulare, vizualizatã în fig.
7.13.
Trebuie remarcat și faptul cã, dupã atingerea valorii maxime de 321,017
rad/s la aceeași valoare a timpului de 1.3 s de la debutul regimului tranzitoriu, ceea
118
ce corespunde unei supraturãri de 2,18 %, viteza de rotație scade cu aceeași pantã
ca și în cazul precedent.
Aceastã evoluție comparativã a turației rotorului în cele douã cazuri poate fi
vizualizatã în fig. 7.14.
Pi [kW ]
τ [s]
Fig. 7.12: Evoluția puterii în timp la declanșarea de

la sarcina inițialã de 62,5 % din cea nominalã
ω [ rad / s]
τ [s]
Fig. 7.13: Variația vitezei unghiulare în timp la declanșarea de

la sarcina inițialã de 62.5 % din cea nominalã
119
n [ rot / min]
100 %
62 ,5 %
τ [s]
Fig. 7.14: Variația comparativã în timp a turațiilor la declanșarea de

la sarcina inițialã de 100%, respectiv 62.5 % din cea nominalã
Se mai poate calcula prin bilanț energetic puterea la cuplã medie a grupului
pe perioada când momentul motor este pozitiv (0 - 1,3 s):
1
⋅ J ⋅ ( ω2 − ω2n ) = ( τ − τ 0 ) ⋅ Pe med , sau, pentru cazul 1:
2
J ⋅ ( ω12 − ω2n ) 3061

, ⋅ ( 325,57 2 − 314159, 2)
Pe1 med = = = 859,42 kW
2 ⋅ ( τ1 − τ 0 ) 2 ⋅ (13
, − 0) ⋅ 10 3
respectiv pentru cazul 2:
J ⋅ ( ω22 − ω2n ) 3061

, ⋅ ( 321017
, 2 − 314159 , 2)
Pe2 med = = = 512,84 kW
2 ⋅ ( τ2 − τ0 ) 2 ⋅ (13
, − 0) ⋅ 10 3
Raportul celor douã puteri efective medii este de circa 0,596, foarte apropiat
de raportul puterilor efective inițiale:
Pm01 1211,79
= = 0,572
Pm02 2120,07
ceea ce dovedește paralelismul desfãșurãrilor celor douã procese.
120
7.6. Concluzii
Regimurile tranzitorii ale turbinelor cu abur se împart în regimuri

cavasistaționare și regimuri dinamice.
Modelarea regimurilor cvasistaționare constã dintr-o abordare secvențialã a
modelelor regimurilor staționare, cu o frecvențã impusã de intensitatea în timp a
desfãșurãrii proceselor.
Pentru modelarea regimurilor dinamice, intrevenția a doi factori perturbatori,
unul exterior sistemului (acțiunea ventilelor de reglare) și altul interior (potențialul
detentor al fluidului aflat în volumele interioare ale carcaselor) face necesarã
abordarea unui model diferențial.
Acest model constã din asimilarea acestor volume interne cu n spații
concentrate, consideratã sisteme deschise, pentru care se scriu douã ecuații de
variație în timp a doi parametri de stare ai fluidului. Asamblând aceste ecuații într-
un sistem de dimensiune 2n x 2n , având condiții la limitã dictate de condițiile
aburului la intrarea și ieșirea din turbinã, poziția momentanã a VR și evoluția în
timp a eventualelor prelevãri sau injecții de fluid.
Rezolvarea acestui sistem printr-o metodã numericã directã pas cu pas
permite cunoașterea variației în timp a celor doi parametri termofizici ai fluidului
în spațiile concentrate . Aceastã variație poate fi folositã pentru:
a) punerea corectã a condițiilor la limitã în modelele cu elemente finite pentru

calculul stãrii de temperaturi și tensiuni în elementele rotorice și statorice
b) calculul lucrului mecanic efectiv instantaneu al mașinii și determinarea, prin
rezolvarea ecuației de echilibru dinamic al rotoarelor, a modului de variație în timp
a turației liniei de arbori, în scopul testãrii sistemelor de reglare și protecție.
Modelul tranzitoriu al turbinei exte o generalizare a modelului staționar. Prin

scãderea intensitãții de variație a factorilor perturbatori enumerați anterior,
ponderea efectului dinamic scade, iar sistemul tinde cãtre starea de echilibru
caracteristicã regimului staționar.
Pe lângã aplicația prezentatã, modelul poate fi folosit atât pentru modelarea
lansãrii turbinei la pornire, cât și, prin extensie, a modelãrii pornirii în general.
121
7. MICROCENTRALE TERMICE ŞI CAZANE
7.1 Definiţie
Microcentrala este un echipament termic care conţine toate ansamblurile necesare în

scopul realizării a două funcţii:
• încălzirea ambientului
• prepararea A.C.M (apă caldă menajeră)
Puterea maximă a microcentralelor comercializate în prezent pe piaţă este cuprinsă între
23...40 kW. Toate microcentralele funcţionează pe principiul „prioritate pentru a.c.m.".
Explicaţia este dată de faptul că puterea termică instalată este redusă. Dacă vom calcula debitul
de A.C.M. furnizat de cea mai mare dintre microcentrale, acesta va fi:
P [kW] = G [kg/s] x cp [kJ/kg K] x ∆t [K]
Unde:
P - puterea termică
G - debitul de A.C.M.,
cp - căldura specifică a apei; cp = 4185 J/kg K
∆t - diferenţa de temperatură între apa rece de alimentare şi apa caldă furnizată de
microcentrala.
În următorul exemplu vom lua ca date de intrare următoarele valori:
Pt = 23 kW, ∆t = 30°C, adică tr = 10°C, tACM = 40°C; cp= 4,185 J/kg K. Înlocuind în formulă
vom obţine:
Pt 23
G= = = 0,1832 kg/s
c p ⋅ ∆t 4,185 ⋅ 30
echivalentul a 11 l/min. După cum se vede, valoarea obţinută reprezintă debitul unui robinet
DN 15 (conf. STAS 1478).
Dacă, prin absurd ar fi active simultan atât funcţia de încălzire cât şi cea de preparare a ACM,
practic temperatura apei calde furnizate de microcentrală ar fi insuficientă, deoarece o parte din
puterea termică ar fi consumată pentru satisfacerea funcţiei de încălzire.
7.2 Clasificare
Deşi se pot identifica foarte multe criterii, ne vom opri în continuare la următoarele:
7.2.1. D.p.d.v. al montajului

a) cu montaj pe perete;
b) cu montaj pe pardoseală.
7.2.2. D.p.d.v. al combustibilului folosit pentru ardere

a) combustibil gazos (gaz metan, GPL);
b) combustibil lichid (tip M, MC, motorina).
7.2.3 D.p.d.v. al tipului schimbătorului primar de căldură
a) serpentina de cupru - monotermic - gaze de ardere/apă;
b) elemenţi de fontă - monotermic - gaze de ardere/apă;
c) colector/distribuitor de cupru - bitermic - gaze de ardere / apa / apa;
d) colector/distribuitor oţel inox - monotermic – gaze de ardere/apă.
7.2.4 D.p.d.v. al tipului camerei de ardere şi al evacuării gazelor arse

a) camera deschisă de ardere/tiraj natural;
b) camera deschisă de ardere /tiraj forţat;
c) camera închisă de ardere/tiraj forţat.
7.2.5 D.p.d.v. al aprinderii arzătorului şi al supravegherii flăcării

a) aprinderea piezoelectrică arzător pilot/supraveghere flacără de veghe cu termocuplu;
b) aprindere electronică arzător principal/supraveghere flacără cu electrod de ionizare;
c) aprindere electronică arzător principal/supraveghere flacără cu fotorezistenţă (numai pentru
combustibil lichid).
7.2.6 D.p.d.v. al modului de reglaj al puterii arzătorului

a) o treaptă de putere (0/100%). Stările de funcţionare ale microcentralei sunt: oprită/pornită la
putere maximă;
b) două trepte de putere (0/50% / 100%). Stările de funcţionare ale microcentralei sunt:
oprită/pornită la putere maximă/pornită la putere minimă, în funcţie de temperatura „raportată"
de termostate;
c) modulant. În acest caz, arzătorul microcentralei îşi adaptează continuu puterea între un nivel
minim şi unul maxim, în funcţie de valorile de temperatură măsurată de sondele de temperatură.
7.2.7. D.p.d.v. al modului de preparare al a.c.m.

a) fără preparare A.C.M. Microcentrala are în componenţă subansamblele electrice şi hidraulice-
care fac posibilă racordarea acesteia la un boiler exterior special conceput pentru fiecare tip de
microcentrala, care nu intră în preţul microcentralei;
b) cu preparare instantanee de a.c.m. într-un schimbător de căldură pentru a.c.m.:
- cu plăci;
- cu serpentină;
- bitermic;
c) cu preparare şi acumulare de A.C.M. într-un boiler încorporat cu capacitate de 60/80/100 l.
7.2.8. Din punct de vedere al modului de efectuare a schimbului de căldură între gazele de
ardere si schimbătorul de căldură primar
a) standard - fără recuperarea căldurii latente a vaporilor de apă conţinuţi de gazele de ardere;
b) în condensaţie - cu recuperarea căldurii latente a vaporilor de apă conţinuţi de gazele de
ardere.
7.3 Parametri tehnici
Principalii parametri tehnici ai unei microcentrale sunt:
7.3.l. Puterea termică (kW)
Toate microcentralele modulante funcţionează într-un domeniu de putere delimitat de două

valori: Pmin şi Pmax; În general, Pmin este aproximativ 40 % din Pmax. De asemenea, la toate
microcentralele modulante puterea termică se poate limita pentru funcţia de încălzire, până la
valoarea de 40 % din Pmax. În acest fel se poate adapta puterea microcentralei la necesarul de
căldură solicitat de instalaţia de încălzire, rezultând o funcţionare corectă, economică şi de
durată a echipamentului. Limitarea la 40% a puterii este valabilă doar pentru funcţia de
încălzire. În momentul în care este activată funcţia de preparare a.c.m., automat, microcentrala
va trece la funcţionarea la puterea maximă.
7.3.2. Randamentul (%)
Precizăm următoarele:
a) Randamentul dat de producători în manualele tehnice se referă la puterea calorică
inferioară a combustibilului, , respectiv fără recuperarea căldurii latente de condensare din
gazele de ardere.
b) Randamentul prezentat se referă la schimbul de căldură dintre gazele de ardere şi agentul
termic care circulă prin schimbătorul de căldură. Nu se face confuzie cu randamentul
arderii, adică raportul dintre cantitatea de căldură rezultată în urma arderii şi cantitatea
teoretică de căldură ce ar putea fi obţinută prin arderea unei cantităţi date de combustibil.
c) Randamentele supraunitare (>100%) întâlnite la microcentralele cu funcţionare în
condensaţie nu sunt reale. Practic, se face voit un calcul care să inducă ideea de
superperformanţă. Acest calcul este realizat în modul următor: la valoarea randamentului,
calculată în cazul unei microcentrale standard (fără condensaţie), de aproximativ 91-93%,
se adaugă aproximativ 12-14%, căldură recuperată datorită funcţionării în regim de
condensaţie. Rezultă valori ale randamentului de 103-107%. Această valoare reprezintă de
fapt gradul de utilizare a energiei primare.
7.3.3. Consumul de combustibil [m3N/h], [kg/h], [l/h]
a) Consumul orar Pentru a calcula consumul orar de combustibil se foloseşte formula:
Ptf
B=
Qii
unde Ptf = Puterea termică la focar a microcentralei, exprimată în kW;
Qii = puterea calorică inferioară a combustibilului, exprimată în kJ/m3N, sau kJ/kg.
Puterile calorice ale combustibililor sunt:
- metan = 34.350 – 35.600 kJ/m3N sau 9,5 - 9,9 kWh/m3N;
- propan = 46.000 kJ/kg sau 12,8 kWh/kg;
- motorină = 42.700 kJ/kg sau 11,9 kWh/kg;
Exemplu: o microcentrală cu puterea termică utilă de 23,1 kW, randament de 92% şi

funcţionare pe gaz metan. Va rezulta:
Pt focar = Pt utilă/ηi = 23,1 kW/0,92 = 25,1 kW
B = 25,1 kW/9,5 kW/m3N = 2,65 m3N/h
b) Consumul zilnic
Acest parametru depinde de foarte multe variabile. Dintre acestea menţionăm:
- temperatura exterioară;
- temperatura interioară;
- materialul şi grosimea pereţilor;
- suprafaţa şi tipul ferestrelor;
- consumul de a.c.m.;
- modul de automatizare a funcţionării (termostate/cronotermostate de ambianţă, sonde
exterioare de temperatură);
- randamentul de funcţionare al microcentralei;
- tipul instalaţiei (cu radiatoare, în pardoseală);
- necesarul de căldură solicitat de instalaţie, raportat la puterea maximă a microcentralei.
Datorită celor menţionate anterior, consumul zilnic de combustibil este destul de greu de
apreciat.
Astfel, într-o lună de iarnă cu temperatura medie exterioară de aproximativ - 5°C, o
microcentrală de 23 kW, montată într-un apartament de bloc de 3 camere,
suprafaţa de 65 m2, locuit de 5 persoane, având un necesar de căldură pentru încălzire în jur de
7 kW (la o temperatură medie interioară de aproximativ + 20°C), fără termostat/cronotermostat
de ambianţă, a consumat în medie 8 m3N/24 ore.
7.3.4. Presiunea de alimentare cu combustibil [mbar], [bar]
a) Combustibil gazos (gaz natural G20)

În manualele tehnice ale microcentralelor, presiunea de alimentare are valoarea de 20
mbar. Această valoare trebuie măsurată pe ştuţul de măsură aflat la intrarea electrovalvei de
combustibil, reprezentând presiunea statică a combustibilului, dar măsurată (asigurată) cu
arzătorul în funcţiune, adică în regim dinamic. Valoarea de 20 mbar trebuie menţinută
constantă. De asemenea, în funcţie de tipul electrovalvei, nu trebuie să se depăşească o valoare
de siguranţă de 50/60 mbar. Pentru aceste motive este absolut obligatoriu montarea filtrului
regulator-stabilizator de gaz.
Este interzisă alimentarea microcentralelor cu combustibil tip butan (G 30), comercializat în
butelii de 12 kg (26 l). În cazul alimentării microcentralelor cu combustibil tip propan (G31),
comercializat în rezervoare de 1.000, 3.000 şi 5.000 litri, trebuie asigurată o presiune statică (în
regim dinamic) de 37 mbar.
b) Combustibil lichid tip M, MC sau motorină
În acest caz, la racordul de alimentare al pompei de combustibil, presiunea combustibilului
trebuie să se încadreze între valorile ± 0,3bar.
7.3.5. Presiunea min/max agent termic [bar]
La microcentralele dotate cu presostat de minimă presiune agent termic, dacă valoarea

acesteia este sub 0,4...0,5 bar microcentrala se blochează. Trebuie intervenit manual, la
majoritatea microcentralelor, pentru efectuarea operaţiunii de completare cu apă a circuitului
primar, prin deschiderea robinetului manual de încărcare, până la atingerea valorii de 1,2...1,5
bar.
7.3.6. Presiunea min/max apa rece [bar]
În situaţia în care presiunea de alimentare cu apă rece este mai mică de 0,4...0,5 bar,
fluxostatul de pe circuitul secundar nu va da comanda pentru prepararea A.C.M. De asemenea,
la valori de 0,6...0,7 bar, debitul de A.C.M. va fi mic. În cazul în care presiunea apei reci
depăşeşte valoarea de 6 bar (10 bar la Viessman), se va monta obligatoriu un reductor de
presiune.
7.3.7. Temperatura min/max agent termic
Majoritatea microcentralelor au un singur domeniu de temperatură: 30...80 (85)°C.

Microcentralele Eura şi Super Micra au două domenii: unul normal 30...80°C, pentru instalaţii
de încălzire cu corpuri statice (radiatoare) şi altul redus 20...45°C, pentru instalaţii de încălzire
în pardoseală.
7.3.8. Temperatura min/max a.c.m.

Majoritatea microcentralelor au ca domeniu de reglaj a temperaturii valorile între 30...60 (55)°C.
La microcentrala Super Micra, domeniul de reglaj este de 30...70°C.
7.3.9. Alţi parametri ai microcentralelor
Electrici:
- tensiunea - 230V
- frecvenţa - 50 Hz
- putere - 100-180 w la microcentralele cu arzător cu aer aspirat/combustibil gazos;
- putere - 250-300 W la microcentralele de pardoseală cu arzător cu aer insuflat/combustibil
lichid.
Dimensionali: - lungime/lăţime/adâncime /masă
7.4 Schema de principiu
În fig. 7.1 este prezentată schema de principiu a unei microcentrale murale de încălzire şi
preparare instantanee de A.C.M., cu funcţionare pe combustibil gazos, precum şi o legendă cu
principalele subansamble componente.
Precizăm de la început că majoritatea microcentralelor funcţionează în sistem „Prioritate pentru
A.C.M.", adică atunci când se solicită apă caldă, funcţia de încălzire este întreruptă, urmând să
redevină activă atunci când se închide consumatorul de A.C.M.. Toate microcentralele au două
regimuri de funcţionare:
Regim „IARNĂ": sunt active ambele funcţii ale microcentralei - prepararea de A.C.M. şi
furnizarea de agent termic pentru radiatoare, cu observaţia de la paragraful precedent.
Regim .”VARA": este activă numai funcţia de preparare A.C.M. Funcţionarea are loc
după următoarea logică: arunci când se deschide robinetul, echipamentul intră în funcţiune, iar
în momentul în care consumul de apă caldă încetează, microcentrala se opreşte, rămânând în
aşteptare până la următoarea solicitare.
În ceea ce priveşte funcţiile subansamblelor componente, voi face o prezentare ţinând
seama de diferitele circuite ale microcentralei.
1.– Schimbător de căldură primar; 2.- Vana deviatoare cu 3 căi; 3 Schimbător de căldură
secundar; 4.- By-pass automat; 5- Robinet de umplere instalaţie; 6 - Robinet de golire
microcentrală;7. - Vas de expansiune; 8- Supapa siguranţă circuit de încălzire; 9-Pompa de
circulaţie; 10-Arzător;11- Colector gaze arse; 12- Presostat gaze arse (P.D.); 13 - Ventilator
(exhaustor); 14-Dezaerator;15 - Electro-vana pentru circuitul de gaze; 16- Robinet cu cap
termostat; 17-Radiator; 18- Dozator de polifosfaţi; 19. – Filtru fin; CIA - Camera închisă de
ardere; G.A.- Gaze arse; F.M. - Fluxostat magnetic pentru prioritate A.C.M.; E.I. - Electrod de
ionizare; EA.- Electrod de aprindere; RS. - Robinet siguranţă gaz; R - Robinet gaz; FS R - Filtru
regulator stabilizator; F-Filtru tip „Y"
Fig. 7.1. Schema de principiu a microcentralei
O vizualizare mai aproape de realitate a microcentralei este prezentată în figura 7.2.

Figura 7.2. Vedere a microcentralei pentru încălzire şi ACM
7.5 Circuitul hidraulic
7.5.1 Circuitul primar
Este compus din următoarele subansamble:

- Schimbătorul de căldură primar (1)
Este confecţionat dintr-o serpentină de cupru. în interiorul căreia se află montate lamele
profilate, din acelaşi material cu al serpentinei, cu dublu rol: optimizarea procesului de transfer
de căldură dintre metalul schimbătorului şi agentul termic, prin realizarea unei circulaţii
turbionare, precum şi creşterea randamentului prin mărirea suprafeţei de schimb de căldură.
Pe exteriorul serpentinei se află montate „aripioare" din cupru care realizează aceleaşi
funcţii ca şi lamele din interior, cu observaţia că de data aceasta ne referim la transferul de
căldură dintre gazele de ardere şi materialul schimbătorului. Pentru a rezista la temperatura
înaltă a flăcării arzătorului, schimbătorul primar de căldură este acoperit cu un strat de zinc.
La ieşirea din schimbătorul primar de căldură este montat un termostat de siguranţă (T.S.), tip
bimetal, care are rolul de a opri alimentarea cu combustibil a arzătorului, în cazul în care
temperatura agentului termic depăşeşte valori situate în jurul a 90...95°C. Intervenţia T.S.
provoacă blocarea (avaria) microcentralei.
Pentru monitorizarea continuă a agentului termic, pe conducta de tur a schimbătorului primar se
află montată o sondă de temperatură (ST1). Aceasta este, de fapt, un termostat în cazul
microcentralelor cu funcţionare în una sau două trepte de putere, sau un termistor, care îşi
variază rezistenţa internă în funcţie de evoluţia temperaturii agentului termic - cazul
microcentralelor cu funcţionare modulată. De fapt, modularea puterii arzătorului înseamnă
raportarea continuă a acestuia la necesarul momentan de căldură din instalaţie, care are ca
rezultat importante economii de combustibil (aproximativ 10...15%), cu consecinţa scăderii
costurilor de exploatare.
După sonda de temperatură este montat un termometru (T), cu rolul de a indica
temperatura de plecare a agentului termic din schimbător.
Pentru realizarea celor 2 funcţii - încălzire şi preparare A.C.M. - microcentrala este
dotată cu o vană deviatoare cu 3 căi (2), rolul ei fiind de a direcţiona agentul termic în instalaţia
de încălzire sau în schimbătorul de căldură secundar. Comanda vanei poate fi de tip
„presostatic", cu un dispozitiv care sesizează două praguri de presiuni diferite în momentul în
care se deschide robinetul de A.C.M. Al doilea tip de vană deviatoare este acţionată cu ajutorul
unui servomotor axial sau rotativ. Comanda vanei deviatoare este realizată prin intermediul
tabloului de automatizare, care primeşte semnal de la un fluxostat (ex. magnetic -F.M. -
presostatic).
Pentru realizarea funcţiei de preparare A.C.M., circuitul primar are în componenţă un
schimbător de căldură instantaneu (poz. 3). Aceasta poate fi de tipul „în plăci", confecţionat din
oţel inox, sau cu serpentină, din cupru şi corpul din oţel.
Primul tip de schimbător are ca principiu de funcţionare efectuarea schimbului de căldură
dintre fluidul primar (agent termic) şi fluidul secundar (apa menajeră) prin intermediul plăcilor
din OL inox. Schimbătorul este astfel proiectat (configuraţia plăcilor, a căilor de circulaţie etc.)
încât pe o parte a plăcii circulă fluidul primar, iar pe cealaltă fluidul secundar, cele două fluide
rieavând posibilitatea să se amestece (vezi fig. 7.3).
Fig. 7.3 Schema circulaţiei fluidelor
1. - Placa de capăt cu racorduri;2 - Placa intermediară tip 1; 3- Placa intermediară tip 2

4 – Tiranţi; - Placa de capăt
Cel de-al doilea este practic inversul boilerului, adică prin interiorul serpentinei circulă
apă menajeră, iar agentul termic prin interiorul corpului schimbătorului (vezi fig. 7.4).
Figura 7.4 Schema schimbătorului
Într-o microcentrală poate fi întâlnit şi un alt principiu de realizare a funcţiilor (încălzire

şi preparare A.C.M.), principiu care are la bază folosirea unui schimbător de căldură bitermic. De
fapt acest tip de subansamblu (vezi fig. 7.5) este conceput în ideea ca atât agentul termic cât şi
apa caldă să fie preparate în interiorul aceluiaşi corp, bineînţeles pe căi de circulaţie distincte.
Avantajele acestui sistem simt date de faptul că randamentul creşte (pierderi de căldură
printr-un singur corp) cu aproximativ 3%, consumul de energie electrică scade (pompa de
circulaţie nu funcţionează atunci când se prepară A.C.M., ea realizează doar o post-circulaţie de
aproximativ o secundă), fiabilitatea creşte datorită existenţei unui număr mai mic de
subansamble (nu se mai regăsesc în componenţa microcentralei vana deviatoare cu 3 căi şi
schimbătorul de căldură secundar - ca element distinct).
Fig. 7.5 Schimbător de căldură bitermic
Tot pe circuitul primar se mai află montate următoarele subansamble:

-Vasul de expansiune închis (poz. 7), care are următoarele roluri funcţionale:
a) preluarea dilatărilor agentului termic, datorită creşterii temperaturii;
b) menţinerea presiunii agentului termic între limitele de lucru (Pi - presiunea de încărcare a
instalaţiei, pf - presiunea de refulare a supapei de siguranţă);
c) compensarea unor pierderi mici de agent termic din instalaţie.
- Supapa de siguranţă (poz. 8) cu rol de descărcare în cazul în care presiunea agentului depăşeşte
valoarea de 3 bar.
- By-pass automat (poz. 4), cu rol de a proteja pompa de circulaţie şi schimbătorul de căldură
primar, în cazul în care din diverse motive (montare robineţi cu cap termostatat pe
radiatoare, obturări de conducte), agentul termic se află în imposibilitatea de a circula în
instalaţie. Funcţionarea acestui by-pass este concepută astfel: în cazul în care din motivele
enumerate mai sus apar probleme de circulaţie, by-passul se deschide (datorită diferenţelor de
presiune dintre tur şi retur), iar agentul termic va trece prin acesta şi va fi recirculat de pompă în
interiorul microcentralei. Se previne astfel cavitaţia la nivelul rotorului pompei, supraîncălzirea
motorului electric şi distrugerea lagărelor pompei. Deasemenea, se previne supraîncălzirea şi
deteriorarea schimbătorului de căldură primar.
- Presostatul de minimă presiune a agentului termic. , cu rol de a preveni apariţia defecţiunilor în
principal la-nivelul schimbătorului primar de căldură şi al
pompei de circulaţie, atunci când presiunea scade sub valoarea de 0,5 bar.
O soluţie alternativă, care realizează aceeaşi funcţie de protecţie, o reprezintă montarea unui
fluxostat pe racordul de refulare al pompei de circulaţie.
- Aerisitor automat (poz. 14), montat în imediata apropiere a schimbătorului de căldură primar,
sau alternativ pe pompa de circulaţie, cu rol de a scoate automat aerul din microcentrală.
- Robinetul de umplere/completare (poz. 5) cu apă a circuitului primar.
- Robinetul de golire (poz. 6) care dă posibilitatea efectuării unei intervenţii hidraulice în
microcentrală fără a fi nevoiţi să golim şi instalaţia. Bineînţeles că pentru a crea această
posibilitate este necesar să se monteze un robinet de izolare şi pe racordul de retur.
- Manometru (M), cu rol de a indica valoarea presiunii agentului termic.
7.5.2. Circuitul secundar

Are în componenţă următoarele subansamble:
- Fluxostatul (F.M.). cu rol de a sesiza solicitarea de A.C.M.la consumator şi de a transmite
această informaţie la tabloul de automatizare al microcentralei, în scopul comutării funcţionării
pe „preparare A.C.M.".
- Schimbătorul de căldură secundar (poz. 3), cu rol de a efectua transferul de căldură dintre
agentul termic şi apa menajeră.
- Sonda de temperatură (ST2) A.C.M., cu rol de a monitoriza continuu temperatura de
preparare. Această sondă poate fi un termostat - în cazul microcentralelor cu funcţionare în una
sau două trepte de putere - sau un termistor care îşi variază rezistenţa internă în funcţie de
evoluţia temperaturii A.C.M. - cazul microcentralelor modulante; funcţie de evoluţia
temperaturii (bineînţeles, acest parametru se corelează în permanenţă cu debitul solicitat de
consumator), puterea arzătorului este adaptată continuu la necesarul real de căldură, cu
următoarele consecinţe: economie de combustibil, costuri mai reduse de exploatare, confort.
7.6 Circuitul de alimentare cu combustibil. Arzătorul. Sistemul de aprindere şi

supraveghere a flăcării
În componenţa acestuia intră următoarele subansambluri:
7.6.1 Electrovana de alimentare cu combustibil (poz. 15)
În funcţie de tipul microcentralei, aceasta poate funcţiona în următoarele moduri

(principial):
- 1 treaptă de putere. Atunci când există solicitare de funcţionare, electrovana se va deschide
lent şi în câteva secunde arzătorul va fi alimentat cu debitul de gaz corespunzător puterii
maxime. Când comanda de funcţionare dată de termostat (pentru funcţia de încălzire) sau de
către fluxostat (pentru funcţia de preparare A.C.M.) încetează, microcentrala se opreşte
- 2 trepte de putere. Atunci când există solicitare de funcţionare, electrovana se va deschide lent
şi în câteva secunde arzătorul va fi alimentat cu debitul de combustibil corespunzător pragului
de temperatură solicitat (treapta 1 sau treapta 2). Dacă s-a solicitat, de exemplu, funcţionarea la
putere maximă, microcentrala va funcţiona până se realizează condiţia impusă, după care
termostatul va întrerupe alimentarea cu tensiune electrică a bobinei electrovanei pentru treapta a
II-a. Microcentrala va rămâne în stare de funcţionare pe treapta I-a, la putere minimă, încercând
să menţină pragul de temperatură corespunzător treptei a II-a.
- Modulare continuă. Conceptual, prin acest mod de funcţionare înţelegem adaptarea continuă a
puterii arzătorului la necesarul de căldură instantaneu solicitat de instalaţie. Acest tip de reglare
a funcţionării este realizat prin folosirea următoarelor componente:
a) sonde de temperatură, care „citesc" continuu evoluţia temperaturii agentului termic sau
a apei calde menajere. Variaţia de temperatură este tradusă în semnal electric (variaţie de
rezistenţă) şi apoi transmisă tabloului de automatizare a funcţionării.
b) tablou de automatizare, care analizează informaţiile transmise de sondele de temperatură şi
alimentează cu tensiune electrică variabilă (10-24 V) bobina electrovanei de modulare a
debitului de combustibil.
c) electrovană modulară de combustibil. Acest subansamblu este compus din 3
electrovane (de siguranţă, principală, de modulare). Bobina de modulaţie fiind
alimentată cu tensiune care variază continuu, calea principală de combustibil va
fi deschisă, în orice moment, proporţional cu nivelul de temperatură citit de sonde.
Se reuşeşte în acest fel variaţia continuă a debitului de combustibil şi adaptarea
puterii arzătorului la necesarul instantaneu de căldură din instalaţie
Consecinţele sunt evidente: economie de combustibil; prelungirea duratei de viaţă a
microcentralei; confort; scăderea costurilor de exploatare
7.6.2 Arzătorul (poz. 10)
Este confecţionat din oţel inox şi funcţionează în baza efectului Venturi. În faţa arzătorului este
montat un distribuitor de combustibil pe care se află montate duze (10...15). În faţa fiecărei duze
se află câte un tub cu secţiune variabilă (fig. 7.6). Atunci când gazul circulă prin interiorul
tuburilor, datorită scăderii presiunii statice pe pereţii tuburilor, provocată de variaţia de secţiune,
este aspirat şi aerul necesar pentru ardere. în acest fel se realizează amestecul corect de aer şi gaz
necesar pentru ardere, iar arzătorul se numeşte „cu aer aspirat".
Fig. 7.6 Schema unui arzător
1- Distribuitor gaz; 2 - Garnitură de etanşare; 3- Ţeava de legătură între electrovană şi

distribuitor; 4-Duza 5 -Tub Venturi; 6. – Diafragma; 7- Arzător; 8- Front flacără
7.6.3 Sistemul de aprindere si supraveghere al flăcării
Elementele componente sunt următoarele:

- Transformator ridicător de tensiune, care aduce valoarea acestui parametru la aproximativ 15
kV şi alimentează un electrod de aprindere;
- Electrod de aprindere (E.A.). Este poziţionat, în general, pe mijlocul arzătorului la o distanţă
de aproximativ 3...5 mm faţă de acesta. Când microcentrala se află în faza de aprindere, datorită
diferenţei mari de potenţial (15 kV) dintre electrod şi arzător (legat la nulul de protecţie), se
produce descărcarea electrică care aprinde amestecul combustibil /aer.
- Electrod de ionizare (E.I.). Este poziţionat, în general, la extremitatea arzătorului. Rolul
funcţional al acestuia este de siguranţă. Atunci când există probleme pe circuitul de alimentare
cu combustibil sau când flacăra arzătorului nu se formează corect, microcentrala este pusă în
stare de avarie (blocare). Fenomenul de ionizare înseamnă, de fapt, crearea posibilităţii
conducţiei electronilor liberi care apar în urma procesului de ardere (atomii substanţelor din
camera de ardere se „sparg" în ioni şi electroni liberi). Conducţia electronilor şi apariţia unui
curent cu intensitate de 5-10 µA devine posibilă datorită existenţei unei diferenţe de potenţial
(220 V) între electrodul de ionizare şi arzător (conectat la nulul de protecţie).
7.7 Circuitul de evacuare gaze de ardere şi de aspiraţie aer

Componentele acestui circuit sunt:
7.7.1 Colectorul de gaze arse (poz. 11)

Are ca rol funcţional concentrarea într-o anumită zonă a gazelor care rezultă în urma arderii.
7.7.2 Exhaustorul (poz. 13)

Are ca rol funcţional evacuarea forţată a gazelor arse. Datorită acestui subansamblu,
microcentrala nu mai trebuie racordată la coş, ci este suficientă montarea unui kit coaxial sau a
unui ansamblu compus din două tuburi separate, unul pentru evacuarea gazelor arse şi unul
pentru aspiraţia aerului pentru întreţinerea arderii.
7.7.3 Kit-ul coaxial

Este compus dintr-un cot coaxial la 90°, tubulatură concentrică, terminaţii, garnituri (vezi
fig. 7.7). După cum se observă în schiţă, prin tubulatura interioară sunt refulate gazele arse, iar
prin spaţiul dintre tubul interior şi cel exterior este aspirat aerul necesar pentru ardere.
Fig. 7.7Schema de evacuare a gazelor arse

1- Colector de gaze arse; 2 - Camera închisă de ardere; 3 - Cot coaxial la 90°; 4 - Tubulatură
concentrică; 5- Garnituri; A.A. - Aer pentru ardere G.A. - Gaze arse
7.7.4. Camera închisă de aspiraţie aer pentru ardere (C.I.A.)
Este astfel configurată încât să asigure o distribuţie uniformă a aerului la nivelul fiecărui tub
Venturi. Aerul necesar pentru ardere este aspirat din exterior datorită depresurizării camerei
atunci când funcţionează exhaustorul, care este montat pe circuitul de evacuare a gazelor arse.
7.7.5 Presostatul diferenţial (RD.)

Este elementul care controlează funcţionarea corectă a întregului circuit. Presostatul este dotat cu
două prize de măsură - una pentru depresiune pe partea de aspiraţie a exhaustorului, şi una de
suprapresiune pe partea de aspiraţie a aerului necesar pentru ardere.
Împreună, cele două valori realizează comutarea contactului presostatului de pe poziţia normal
închis, pe poziţia normal deschis, confirmând funcţionarea corectă a tuturor subansamblurilor
din acest circuit. Dacă, dimpotrivă, nu se realizează comutarea, microcentrala intră în „avarie"
(se blochează). Se realizează în acest fel siguranţa, atât în ceea ce priveşte evacuarea gazelor
arse, cât şi în ceea ce priveşte asigurarea aerului necesar pentru ardere.
7.8 Circuitul electric
Este reprezentat de conductorii de legătură dintre tabloul de automatizare şi subansamblurile

electrice ale microcentralei: elemente de execuţie (pompă de circulaţie, ventilator, bobine,
servomotoare), comandă termostate, sonde de temperatură, contact fluxostat etc), siguranţă
(termostat, presostat diferenţial, presostat/ fluxostat -circuit hidraulic, electrod ionizare, bobină
electrovană de siguranţă), indicatori ai stării de funcţionare (afişaj cu cristale lichide, leduri),
taste si butoane de comandă a funcţionării. Opţional, la microcentrale se mai pot conecta
termostate/cronotermostate de ambient, sonde exterioare de temperatură.
7.9 Tabloul de automatizare
Acesta are. două roluri principale: . - comanda funcţionării; - siguranţa funcţionării

Tabloul de automatizare primeşte informaţii de la elementele de comandă, control şi siguranţă,
activând funcţionarea elementelor de execuţie după anumite secvenţe de lucru. Ca şi secvenţe
după care se realizează funcţionare unei microcentrale murale, cu funcţionare pe combustibil
gazos, cu camera închisă de ardere şi tiraj forţat, cu aprindere electronică şi supraveghere a
flăcării cu electrod de ionizare, cu modulare continuă a puterii arzătorului şi cu preparare
instantanee a A.C.M., acestea ar fi următoarele:
1 Solicitare de funcţionare - De la sonda de temperatură agent termic, sau termostat /
cronotermostat de ambient, sau sonda exterioară de temperatură;
- De la fluxostatul pentru comanda prioritară de preparare A.C.M.
şi de la sonda de temperatură pentru prepararea A.C.M.
2 Confirmare a funcţionării de către termostatul de siguranţă pentru supratemperatura agentului
termic şi de către presostatul de minimă presiune agent termic în instalaţie/microcentrală.
3 Verificarea poziţiei contactului presostatului diferenţial (N.I.)
4 Pornire ventilator şi verificarea comutării contactului presostatului diferenţial pe poziţia N.D.
(normal deschis).
5 Iniţierea scânteii între electrodul de aprindere şi arzător. (Există şi microcentrale la care
scânteia este dată între doi electrozi de aprindere).
6 Deschiderea electrovanei de combustibil şi aprinderea flăcării arzătorului.
7 Supravegherea flăcării de către electrodul de ionizare.
7.10. Accesorii
Vom analiza accesorizarea microcentralei d.p.d.v. al circuitelor tehnologice la care se

racordează. De asemenea, vom împărţi accesoriile în două categorii: obligatorii şi opţionale.
Figura 7.8. Accesoriile microcentralei
7.10.1. Circuitul hidraulic
a) Racord tur - un robinet de izolare (opţional)

b) Racord retur - un filtru Y (opţional)
- doi robineţi de izolare (opţional)
c) Racord apă rece - în cazul în care apa conţine particule solide în cantitate mare sau are o
duritate mai marede 20°F, se impune montarea următoarelor accesorii:
- un filtru Y;
- un filtru mecanic cu cartuş lavabil de 5" şi cu dimensiunea reţelei de filtrare de
60 sau 90 um;
- un kit Anticalcar (dozator de polifosfaţi);
- doi robineţi de izolare.
d) Racord apă caldă - un robinet de izolare (opţional)
7.10.2. Circuitul de alimentare cu combustibil
a) Combustibil gaz natural

- un filtru stabilizator regulator (obligatoriu);
- doi robineţi gaz (obligatoriu). Unul dintre cei doi robineţi trebuie să fie robinet
cu sferă, deoarece etanşarea între electrovalva de gaz şi circuitul de alimentare cu
combustibil trebuierealizată numai cu garnitura (nu cu cânepă sau teflon).
- un racord flexibil pentru gaz (opţional). ATENŢIE! Se pot folosi numai
racorduri speciale pentru gaz (dininox) şi numai în condiţiile în care acestea sunt
omologate.
b) Combustibil tip GPL
- un Kit cu duze GPL (obligatoriu);
- un filtru GPL (obligatoriu);
- doi robineţi gaz (obligatoriu). Se va tine cont şi de observaţia făcută la
subpunctul anterior în ceea ce priveşte robinetul cu sferă.
c) Combustibil tip M, Motorina, MC
în general în dotară standard a microcentralei se află şi filtrul pentru combustibil lichid. în cazul
în care acesta nu există, accesoriile vor fi următoarele:
- un filtru de combustibil lichid (obligatoriu);
- doi robineţi .pentru combustibil lichid tip M (obligatoriu);
7.10.3. Circuitul de alimentare cu aer necesar pentru ardere si cel de evacuare a gazelor de
ardere
a) Microcentrale cu camera deschisă de ardere

Pentru aspiraţia aerului se va practica într-un perete exterior o priză de aspiraţie care va
avea suprafaţa de:
S [cm2] = 6 x Pt [kW]
Se recomandă ca priza de aer proaspăt să fie poziţionată sub microcentrală, la o înălţime maximă
de 10 cm faţă de pardoseală.
Pentru traseul de legătură dintre microcentrală şi coşul de evacuare a gazelor de ardere se vor
folosi:
- tuburi flexibile de aluminiu (obligatoriu) pentru microcentrale cu arzător cu aer aspirat şi
combustibil gazos;
- tuburi flexibile din oţel inox (obligatoriu) pentru microcentrale cu arzător cu aer insuflat şi
combustibil lichid.
Diametrul tubului flexibil trebuie să fie cel puţin egal cu racordul microcentralei.
b) Microcentrale cu camera închisă de ardere
Racordarea microcentralei se poate efectua în două moduri:
- Kit coaxial (obligatoriu). În cazul în care distanţa este mai mare de 1 m, se vor folosi
prelungitoare şi coturi originale special concepute de producători, pentru a asigura o separare
corectă a traseelor de aer proaspăt şi gaze de ardere.
- Două conducte separate (obligatorii). Se utilizează în situaţia în care distanţa dintre
microcentrală şi un perete exterior este mai mare de 3 m (pe orizontală), sau 4 m (pe verticală).
7.10.4. Circuitul electric
a) În cazul microcentralelor montate în camere de baie, se vor monta obligatoriu un întrerupător
bipolar cu distanţa dintre contacte de 3 mm. De asemenea, este absolut obligatoriu să se monteze
un întrerupător diferenţial, cu un curent diferenţial Id = max. 30 mA şi care să reziste la un curent
Imax. = 16 A. Atenţie! Ambele aparate electrice se vor monta în interiorul camerei de baie.
b) Alimentarea electrică a oricărui tip de microcentrală se efectuează obligatoriu prin intermediul
unui întrerupător bipolar cu distanţa dintre contacte de 3 mm.
c) Accesoriile cu caracter opţional sunt:
- termostat/cronotermostat de ambianţă - la orice microcentrală;
- sonda exterioară de temperatură - la microcentralele care sunt concepute să funcţioneze
în acest mod şi cu condiţia ca sonda să fie compatibilă cu microcentrală;
- regulatoare electrice de comandă de la distanţă. Fiecare regulator electronic este dedicat
unui anumit tip de microcentrală.
7.11. Microcentrale şi cazane în condensaţie
7.11.1. Introducere
În urma proceselor de ardere a combustibililor rezultă, ca produşi principali de reacţie,

apă şi bioxid de carbon. Ca oricare alt lichid, apa are o temperatură caracteristică de fierbere la
presiunea atmosferică (100°C). Odată cu atingerea temperaturii de fierbere, din masa lichidului
încep să se degajeze vaporii de substanţă până la vaporizarea completă. În tot acest interval
temperatura lichidului rămâne constantă şi egală cu punctul de fierbere dar este absorbită o
cantitate apreciabilă de căldură pe tot parcursul vaporizării. Această cantitate de căldură
absorbită se numeşte căldură latentă de vaporizare. Când vaporii obţinuţi prin consumul căldurii
latente de vaporizare sunt supuşi condensării, aceasta se produce cu eliberarea unei cantităţi
echivalente de căldură denumită căldura latentă de condensare. În concluzie, dacă apa provenită
din reacţiile de ardere din focar părăseşte incinta sub formă de vapori, cedarea căldurii latente de
condensare are loc în atmosferă sau pe coşul de fum. Dacă însă această condensare se produce în
interiorul centralei, o parte importantă a acestei cantităţi de căldură poate fi recuperată.
Condensarea apei din gazele de ardere are loc atunci când fluxul de gaze întâlneşte o zonă având
temperatura de 54...55°C (punctul de rouă). Dacă prin construcţie, centrala poate asigura
condensarea totală a vaporilor de apă proveniţi din ardere randamentul acesteia creşte cu peste
10%.
7.11.2. Principii constructive

Comparativ cu centralele clasice, construcţia centralelor cu condensaţie impune
următoarele modificări:
- în zonele în care urmează să aibă loc condensarea apei din gazele de ardere, suprafeţele
metalice vor fi fabricate din oţeluri inoxidabile rezistente la coroziune.
- existenţa unui ventilator de alimentare cu debit variabil în funcţie de comanda de reglare.
- reglarea pneumatică a presiunii vanei de gaz.
- colectarea şi evacuarea condensului către reţeaua de canalizare printr-un sifon cu sens unic.
Schimbătorul primar este construit dintr-un cilindru ai cărui pereţi sunt de fapt, o spirală
din ţeava din inox cu secţiunea dreptunghiulară. Cilindrul este separat printr-un perete median,
în două camere: camera de ardere situată frontal şi camera de condensare. Gazele de ardere
cedează căldura agentului termic la trecerea lor printre spirele camerei de ardere. O dată trecute
de peretele camerei de ardere, gazele sunt obligate să pătrundă, din exterior către interior, în
camera de condensare. Aici sunt create condiţiile necesare condensării vaporilor de apă din
gazele de ardere cu cedare către pereţii serpentinei, a căldurii latente de condensare care, altfel,
ar ajunge pe pereţii coşului şi în atmosferă.
Condiţia de bază a unei funcţionări corecte este asigurarea temperaturii de maxim 50°C în
camera de condensare. Aceasta presupune ca agentul termic să se întoarcă în centrală cu o
temperatură situată sub această valoare. Respectarea acestei condiţii nu este simplă dacă ţinem
cont de temperaturile minime ce se ating, iarna, în România şi dacă dorim ca suprafeţele de
schimb de căldură oferite de radiatoarele obişnuite să fie cele uzuale. Astfel, pentru a asigura o
încălzire corespunzătoare utilizând un agent termic cu o temperatură sub 50°C, suprafaţa de
schimb de căldură trebuie să crească considerabil. Se pot realiza însă şi instalaţii cu radiatoare cu
bune rezultate, fără o supradimensionare excesivă a acestora. O soluţie ar fi încălzirea prin
pardoseală unde temperatura agentului termic trebuie să fie de 43°C.
O automatizare corespunzătoare a centralei, utilizând permanent datele furnizate de o
sondă de temperatură montată afară, poate asigura o funcţionare mulţumitoare a acesteia
Procentul de condensare devine, însă, variabil.
Figura 7.9. Secţiune printr-o centrală în condesaţie
7.12. Grupuri termice
Grupurile termice sunt unităţi de producere a căldurii prin arderea combustibililor având
puteri considerabil mai mari decât microcentralele (200 kW şi peste). Utilajul se livrează având
în componenţă următoarele:
- schimbător de căldură compus din elemenţi de fontă asamblaţi cu nipluri din oţel.
- arzător de tip atmosferic, cu sau fără preamestecare,.
- electrovalva de gaz; aceasta include două bobine -una de siguranţă şi una de lucru - în
cazul arzătoarelor cu o treaptă sau trei bobine în cazul arzătoarelor în două trepte.
- camera de colectare a gazelor arse, este incinta de dinaintea racordului la coş, în care se
adună gazele arse. Conţine un compensator de tiraj şi racordul către coş.
- racorduri: tur, retur, sonde de presiune şi temperatură, scurgere.
- panou de comandă cu manometre, termostate, butoane de comandă şi protecţie.
Fig. 7.10. Grup termic cu arzător într-o treaptă
• ■
Fig. 7.11 Grupuri termice cu arzător în două trepte
Grupurile termice pot fi prevăzute cu arzător într-o treaptă având o singură vană de gaz
sau cu arzător în două trepte, cu două vane paralele având fiecare două trepte de putere. Acestea
sunt comandate simultan. Trebuie spus că, pentru realizarea unei instalaţii de încălzire folosind
un grup termic mai sunt necesare o serie întreagă de accesorii, necuprinse în furnitură: vase de
expansiune, pompe, supape, manometre, termometre, boilere pentru A.C.M. etc.
7.13. Cazane
Puterea unui cazan poate depăşi 2000 kW şi sunt folosite pentru încălzirea unor suprafeţe
mari cum ar fi un ansamblu de locuinţe. Pe lângă cazan, o instalaţie de încălzire completă mai
are nevoie şi de alte echipamente:
- arzător (pe gaz sau lichid)
- boiler pentru A.C.M.
- pompe
- vase de expansiune
- supape de siguranţă
- tablou A.C.M.
Din punct de vedere constructiv cazanele pot fi:
- cu trei drumuri de fum distincte,
- cu 2 + 1 drumuri de fum,
- cazane cu două drumuri de fum.
Figura 7.12 Cazan cu trei drumuri de fum
Figura 7.12 Cazan cu flacără întoarsă (2 + 1 drumuri de fum)

Figura 7.13 Cazan cu două drumuri de fum
Din punct de vedere al materialelor folosite pentru fabricarea registrelor cazanelor

acestea pot fi fonta sau oţelul. În cazul oţelului, exista riscul condensării apei din gazele de
ardere în special pe drumul trei de fum şi posibilitatea corodării. Pentru evitarea acestui pericol,
se vor lua masurile tehnice necesare pentru ca returul agentului termic să nu scadă sub 55°C.
Diagrama dimensionării coşului de fum (Schiedel)

Se recomandă ca la punerea în funcţiune a unui cazan să se verifice dacă coşul corespunde din
punct de vedere constructiv. Amplasarea şi dimensiunile coşului trebuie să mai ţină cont şi de
legislaţia în vigoare
Figura 7.14. Diagrama de alegere a coşului de fum

Lucrarea 6
STUDIUL REGULATOARELOR
DE TURAŢIE
1. Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop cunoaşterea componenţei regulatoarelor de turaţie

aferente turbinelor cu abur, principiului de funcţionare şi performanţelor
regulatoarelor de turaţie ale turbinelor termice.
2. Bazele teoretice
Regulatorul de turaţie al turbogeneratoarelor energetice echipate cu

turbine cu abur are rolul de a adapta continuu producţia de energie electrică a
acestora cu cererea consumatorilor alimentaţi. Mărimea reglată în acest caz
turaţia turbogeneratorului, care, în funcţionarea sincronizată trebuie menţinută
constantă, iar în etapele de pornire/oprire trebuie variată după nişte gradienţi
impuşi sau menţinută constantă o perioadă de timp pe nişte paliere impuse de
considerente de exploatare (verificări funcţionale, uniformizarea distribuţiei de
temperaturi, efectuarea paralelului cu sistemul electroenergetic).
Regimurile tranzitorii ale lanţului rotoric al turbogeneratorului respectă
ecuaţia diferenţială
dω
J⋅ = Mm − Mr (1)
dτ
unde: J – momentul de giraţie al rotorului [kg·m2];
ω– viteza unghiulară a rotorului [rad/s];
τ – timpul de desfăşurare a fenomenului [s];
Mm - momentul motor al turbinei cu abur [N·m];
Mr – momentul rezistent al generatorului electric [N·m].
De regulă, în regimurile staţionare, momentul motor este egal cu

momentul rezistent şi implicit, turaţia turbogeneratorului este constantă. În cazul
în care, în membrul drept al ecuaţiei (1) momentul motor depăşeşte momentul
rezistent (cazul debutului golurilor din curba de sarcină) sau invers, momentul
rezistent îl depăşeşte pe cel motor (cazul debutului vârfului de sarcina), apar
dezechilibre şi turaţia tinde să se modifice. Când Mm > Mr turaţia creşte, iar când
42 Turbomaşini termice – îndrumar de laborator
Mm < Mr turaţia scade.

În figura 1 sunt reprezentate trei tipuri de regulatoare de turaţie: mecanic
(centrifugal), hidraulic (pneumatic) şi electric.
Regulatorul mecanic (Fig. 1a) este compus dintr-un corp metalic care
înglobează două piese excentrice menţinute în echilibru prin intermediul unui
resort şi două lamele elastice care se îmbină într-un punct numit “mufă”. Acest
ansamblu este cuplat la rotorul turbinei şi se roteşte odată cu acesta. Atunci când
turaţia rotorului este constantă, forţa centrifugă exercitată asupra pieselor
excentrice este egală cu forţa elastică a resortului, acestea rămânând în echilibru,
iar mufa regulatorului îşi menţine poziţia. La creşterea turaţiei, forţa centrifugă
depăşeşte forţa elastică, iar raza de rotaţie a pieselor excentrice creşte,
provocând deplasarea către dreapta a mufei regulatorului. La scăderea turaţiei
rotorului, forţa elastică a resortului învinge forţa centrifugă şi masele metalice
sunt atrase la o rază mai mică, producând deplasarea spre stânga a mufei
regulatorului.
Fig. 1. Tipuri de regulatoare de turaţie
La turbinele din prima generaţie, mufa regulatorului era conectată cu tija

ventilului de reglare şi acţiona direct asupra acesteia, mărind sau micşorând
debitul de abur admis în turbină şi implicit puterea acesteia. Odată cu creşterea
puterii turbinelor cu abur, au crescut şi forţele gazodinamice ale aburului asupra
părţii active a ventilului şi frecările tijei acestuia, astfel încât mufa regulatorului
nu mai este capabilă să acţioneze tija ventilului, fiind necesară o instalaţie de
forţă care să preia mişcările tijei, să le amplifice şi să le aplice ventilului.
Regulatorul hidraulic (fig. 1b) constă dintr-o pompă al cărei arbore este
cuplat cu rotorul turbinei. Fluidul este aspirat de rotorul radial, care-i creşte
viteza şi-l trimite în aparatul director, unde energia sa cinetică este transformată
în energie de presiune. Refularea compresorului este conectată cu un cilindru în
care se găseşte un piston, menţinut în echilibru de forţa elastică a unui resort.
Când turaţia rotorului turbinei creşte, va creşte şi presiunea de refulare a
pompei, producând deplasarea pistonului (si implicit a mufei) în sus prin
învingerea forţei elastice. Invers, când turaţia rotorului scade, presiunea de
Studiul regulatoarelor de turaţie 43
refulare scade şi pistonul coboară sub acţiunea forţei elastice a resortului,

antrenând şi deplasarea mufei.
Regulatorul electromagnetic (electric) prezentat în fig. 1c constă dintr-un
circuit electric format dintr-un dinam antrenat de rotorul turbinei, înseriat la
borne cu o bobină în interiorul căreia se găseşte un miez de fier, fixat prin
intermediul unui resort elastic. Când turaţia turbinei creşte, tensiunea la borne şi
curentul prin circuit cresc, provocând creşterea forţei electromagnetice exercitată
de bobină asupra miezului de fier. Acesta se deplasează în sus, odată cu mufa
regulatorului. La scăderea turaţiei, tensiunea la borne şi curentul prin circuit
scad, ceea ce conduce la învingerea forţei electromagnetice de către forţa
elastică a resortului şi implicit la coborârea mufei regulatorului.
În concluzie, deşi constructiv şi funcţional regulatoarele sunt diferite,
efectul lor este acelaşi: ele convertesc o variaţie de turaţie în variaţia poziţiei
mufei.
3. Descrierea standului experimental
Standul este destinat încercării regulatoarelor de turaţie mecanice

(centrifugale) ale turbinelor cu abur şi are următoarele caracteristici tehnice:
• Turaţia de funcţionare: 1600-1900 rot/min;
• Modul de variaţie a turaţiei: variator cu curea trapezoidală;
• Modul de antrenare: motor electric trifazat de turaţie 1450 rot/min şi
tensiune 3x220/380 V.
Standul (fig. 2) se compune dintr-un schelet metalic închis la partea
superioară de o platformă de lemn. De scheletul metalic este ancorat motorul de
antrenare, de la care mişcarea de rotaţie este transmisă prin intermediul unui
variator de turaţie de tip curea trapezoidală la un arbore sprijinit pe două lagăre
cu rulmenţi fixate pe platforma superioară a standului. La un capăt al arborelui
este montat un regulator mecanic (centrifugal), iar la celălalt, un turometru (un
dinam înseriat cu un voltmetru gradat în unităţi de turaţie).
Fig. 2. Standul regulatorului de turaţie
4. Modul de lucru
Se introduce în lăcaşul mufei regulatorului un ceas comparator (fig. 3),

care va măsura deplasarea mufei odată cu modificarea turaţiei.
Fig. 3 Ceas comparator
Se calibrează cadranul ceasului comparator la poziţia „0”. Se introduce în

priza ştecherul trifazat şi se acţionează butonul „Start” al standului, care
Studiul regulatoarelor de turaţie 45
porneşte motorul de antrenare. Cu ajutorul roţii de reglare a variatorului de

turaţie se fixează turaţia arborelui la 1600 rot/min, citindu-se concomitent
valoarea deplasării mufei pe ceasul comparator (se va utiliza cadranul interior –
de culoare roşie - gradat în [mm]), consemnându-se citirea în tabelul 1. Se
roteşte apoi roata variatorului de turaţie stabilindu-se pe turometru turaţii mai
mari cu 50 rot/min până la atingerea valorii limită de 1600 rot/min, continuându-
se înscrierea mărimilor citite în tabel. Pentru verificarea rezultatelor, se repetă
operaţia în sensul descrescător al turaţiei, până la atingerea valorii iniţiale.
Tabelul 1. Dependenţa poziţiei mufei regulatorului de turaţia arborelui

n [rot/min] 1600 1650 1700 1750 1800 1850 1900
x [mm]
x [mm]
5. Prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale
Se va trasa grafic dependenţa poziţiei mufei regulatorului de turaţia

arborelui şi se va trage o concluzie referitoare la alura curbei şi la eventuala
neconcordanţă dintre curba crescătoare şi cea descrescătoare.
6. Indicaţii pentru referat
Referatul va conţine:
- Titlul şi obiectivele lucrării
- Descrierea standului experimental
- Modul de lucru
- Tabelul cu măsurătorile efectuate
- Graficul dependenţei poziţiei mufei în funcţie de turaţie
- Concluzii
Capitolul II.3. Reglarea turbinelor cu abur i cu gaze
II.3. REGLAREA TURBINELOR CU ABUR I CU GAZE
II.3.1. CARACTERISTICA STATIC A TURBOGENERATORULUI
Deoarece energia electric este un produs greu (sau imposibil) de stocat,

sistemul de reglare al turbinelor cu abur i cu gaze are menirea de a realiza
practic echilibrul dintre cererea i produc ia de energie electric i termic . În
figura II.3.1. se poate vedea alura curbei de sarcin zilnic a unui sistem
electroenergetic aflat în interiorul unui contur geografic dat. Se remarc dou
vârfuri de sarcin (cel de diminea VD i cel de sear VS) i dou goluri de
sarcin (cel de noapte GN i cel de zi GZ). În permanen , dispeceratul
energetic al sistemului men ionat încerc s pun de acord cererea i produc ia
de energie electric [8]. Sursele de energie electric pot fi turboma ini sau
motoare termice cuplate cu generatoare electrice. Din categoria turboma inilor,
se pot decela cele termice (turbine cu abur i cu gaze), hidraulice i eoliene.
VS
P [%]
M
VD Mm
vârf
M'm S Mr
vârf
GZ
N
M'r
semi-baz P
R
GN
baz
[h]
nN nR nP n
Figura II.3.1. Curba de sarcin zilnic Figura II.3.2 Caracteristica static a

turbogeneratorului
Baza curbei de sarcin din fig. II.3.1 este acoperit de turboagregate

hidraulice instalate pe firul fluviilor i râurilor mari, turboagregate cu abur de
mare putere instalate în centralele nuclearoelectrice i în centralele pe
combustibili fosili, sau cuplajele gaze-abur din ciclurile mixte. De asemenea, în
aceast categorie se pot încadra turboagregatele i motoarele termice care
func ioneaz în regim de cogenerare pe perioada respectiv (în perioada de
103
iarn pentru înc lzire sau aproape tot timpul anului pentru consumatorii
industriali de c ldur ).
În zona de semi-baz func ioneaz turbinele de condensa ie i prize
reglabile din CET-uri, care pot prelua în coada de condensa ie cereri de energie
electric , turboagregatele eoliene care func ioneaz aleatoriu în func ie de viteza
vântului i turbinele (cu abur i cu gaze) care acord servicii de sistem pentru
reglarea frecven ei acestuia.
În fine, zona de vârf este acoperit de turboagregatele din centralele
hidroelectrice de munte, care pot porni rapid i se pot înc rca potrivit cererii de
energie electric a consumatorilor racorda i la sistemul analizat.
Pentru aplatisarea curbei de sarcin (mic orarea diferen ei dintre golul de
noapte i vârful de sear ) se folosesc procedee de corec ie atât în faza de
producere (centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare – CHAP) cât i în
faza de consum (încurajarea consumului pe timpul nop ii cu ajutorul contoarelor
cu dou tarife orare).
Punctul stabil de func ionare al unui turbogenerator se g se te la
intersec ia dintre curba momentului motor Mm i cea a momentului rezistent Mr,
dup cum se poate vedea în figura II.3.2 [3].
Considerând c o serie de consumatori se deconecteaz de la re eaua
electric alimentat de turbogeneratorul în cauz , curba momentului rezistent
coboar de la Mr la M’r. Dac sistemul de reglare al acestuia nu intervine în
sensul reducerii debitului de abur la admisia în turbin , noul punct stabil de
func ionare va deveni P. În aceast situa ie, locul geometric al punctelor stabile
de func ionare este reprezentat de curba momentului motor.
Sistemul de reglare ac ioneaz asupra ventilelor de admisie ale turbinei,
mic orând sec iunea de trecere prin aceste i, implicit, debitul de abur i
respectiv sarcina ma inii. În acest fel, curba momentului motor se deplaseaz de
la Mm la M’m. Noul punct stabil de func ionare este R, aflat la intersec ia dintre
curbele M’m i M’r.
Regimurile sta ionare ale turbogeneratorului se afl pe curba S, numit
caracteristica static a turbogeneratorului.
Regimurile tranzitorii ale turbogeneratorului respect ecua ia diferen ial
d
J Mm Mr (II.3.1)
d
unde: J – momentul de gira ie al rotorului;

– viteza unghiular a rotorului;
– timpul de desf urare a fenomenului.
Când Mm Mr tura ia cre te, iar când Mm Mr tura ia scade.
104
II.3.2. REGLAREA TURBINEI DE CONDENSA IE
II.3.2.1. Influen a încadr rii turbinei în curba de sarcin asupra modului

de reglare
La grupurile de baz este necesar men inerea puterii turbogeneratorului

constant , indiferent de varia ia frecven ei re elei în care acesta debiteaz
energie electric [4].
Grupurile de vârf sunt puternic influen ate de varia ia frecven ei din re ea,
ele participând activ la reglarea acesteia.
n P0
P0
RP VR
P
TA G
Pel
a)
n
n0 n
Rn VR
n
TA G
Pel
b)
n0
Rn VR n
n
n
TA G
P
D Pel
~ RP
P0 c)
Figura II.3.3 Scheme de reglare a turbinelor de condensa ie
Astfel, schema a) men ine constant puterea electric produs de turbin .

Dac frecven a de rota ie se modific , antrenând dup sine i modificarea
105
puterii, regulatorul RP intervine, pe baza m rimii de eroare (P-P0), ac ionând

VR în sensul mic or rii acestei erori.
În schema b) se men ine constant frecven a re elei. Atunci când
frecven a tinde s se modifice, regulatorul de tura ie Rn intervine asupra
admisiei aburului în turbin în sensul mic or rii m rimii de eroare (n-n0).
Schema c) este dedicat regl rii ini iale a frecven ei în sistemul
electroenergetic. Astfel, regulatorul de putere RP trimite un semnal dinamului D
potrivit erorii (P-P0), a c rui tura ie n0 devine m rime de referin pentru
regulatorul de tura ie Rn. În acest mod, grupul turbogenerator particip la
reglarea în momentul ini ial a puterii în func ie de frecven a sistemului.
II.3.2.2. Influen a tipului turbinei asupra modului de reglare
La turbinele de condensa ie f r supraînc lzire intermediar se regleaz

debitul de admisie în turbin prin ventilele de reglare VR. La turbinele cu
supraînc lzire intermediar apar în plus ventilele de moderare sau de intercep ie
VM, care guverneaz admisia aburului în corpul de joas presiune.
În perioada de pornire, sistemul realizeaz cre terea tura iei
turbogeneratorului, sincronizarea i înc rcarea. În perioada de func ionare
propriu-zis , sistemul de reglare ajusteaz sarcina turbinei potrivit echilibrului
dintre cerea i oferta de energie electric . În figura II.3.4 sunt vizualizate cele
dou scheme de reglare [1].
n0
Rn VR
n
TA G
a)
n0 SII
VM
Rn VR
n
CIP CJP G
b)
Figura II.3.4. Reglarea turbinelor cu ciclu simplu a)

i a celor cu supraînc lzire intermediar b)
106
II.3.2.3. Stabilitatea turboagregatului
O cerin obligatorie a unei turbine termice este stabilitatea, adic

atingerea de la sine a unei st ri de echilibru dup apari ia unui dezechilibru de
scurt durat . Stabilitatea este definit de modurile de varia ie diferite ale
momentului motor, respectiv rezistent, în func ie de tura ia instantanee a
grupului. În figura II.3.5 a se poate vedea un sistem stabil, pe când în figura
II.3.5 b unul instabil [3].
M M'r M
Mr Mr M'r
Mm Mm
C
B
A A
nB nA n nA nC n
a) b)
Figura II.3.5 Turboagregatul stabil (a) i cel instabil (b)
dM m dM r
Atunci când se îndeplinesc simultan condi iile 0 i 0,
dn dn
agregatul este stabil, deoarece la cre terea Mr la M’r tura ia grupului scade,
atingându-se un nou punct de func ionare B. Sensul de varia ie al tura iei în
acest caz respect ecua ia echilibrului dinamic al rotoarelor (II.3.1).
dM r dM m
Dac îns 0 i 0 , sistemul este instabil, pentru c , la o
dn dn
cre tere a cuplului rezistent de la Mr la M’r ar rezulta un punct de func ionare
fictiv C, la o tura ie mai mare decât a punctului A, ceea ce ar contraveni ecua iei
(II.3.1). În acest caz, dezechilibrul ini ial se accentueaz , în loc s se reduc .
Turboagregatul format din turbina termic i din generatorul electric este
stabil, deoarece:
La cre terea tura iei n, cre te i viteza periferic u, atr gând dup sine
mic orarea vitezei wu i implicit a vitezei relative w. Acest fapt conduce
la mic orarea for ei F exercitate de abur asupra paletelor i implicit
107
dM m
asupra momentului motor Mm. Deci, 0;
dn
Tensiunea la borne a generatorului electric U cre te propor ional cu n, iar
dM r
puterea acestuia cu n2, deci 0 , q.e.d.
dn
Trecerea de la un punct de func ionare la altul se poate face în mod static

(cu varia ie absolut de tura ie) sau în mod dinamic (cu varia ie tranzitorie de
tura ie). La turbinele de condensa ie, tura ia i accelera ia rotoarelor constituie
m rime reglat , criteriu dup care se modific debitul de abur admis în turbin .
II.3.2.4. Regulatoare de tura ie
Regulatorul de tura ie al unui turbogenerator termic este format din

urm toarele elemente:
T–traductor de tura ie (vitez ), care transform tura ia în m rime
conven ional (de regul în deplasare);
A–amplificator;
S–sumator;
CV– consemnator de vitez , cu care operatorul fixeaz tura ia impus n0.
LP– limitator de sarcin , care fixeaz puterea maxim P0 a grupului în
func ie de starea tehnic sau de condi iile de evacuare a energiei electrice
c tre sistem;
P, D – dispozitive de reglare a componentei propor ionale, respectiv
derivative ale regulatorului;
AP, AV – aservirile de pozi ie, respectiv de vitez ale servomotorului, cu
care se controleaz dac pozi ia sau viteza de deplasare a servomotorului i
ventilului de reglare sunt cele corecte.
DS – distribuitor;
SM – servomotor.
În fig. II.3.6 sunt reprezentate conexiunile dintre aceste elemente
componente ale regulatorului [3].
În func ie de modul de conversie a varia iei de tura ie în varia ie de
pozi ie, regulatoarele se împart în urm toarele categorii:
a) Mecanice (centrifugale), care se bazeaz pe dou mase excentrice aflate în
echilibru dinamic sub ac iunea unui resort m 2 r ky ;
b) Hidraulice (pneumatice), care constau dintr-o pomp de ulei sau compresor
de aer a c rei presiune de refulare cre te cu p tratul tura iei, care refuleaz
fluidul într-un cilindru cu piston care- i modific pozi ia în func ie de
varia ia presiunii din circuit;
c) Electrice, formate dintr-un circuit alternator-electromagnet, în care varia iile
108
Lucrarea 9
STUDIUL INSTALAŢIEI COMPLEXE

DE REGLAJ A TURBINELOR CU ABUR
1. Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop cunoaşterea componenţei instalaţiei complexe de
reglaj aferente turbinelor cu abur, principiului sau de funcţionare şi analiza
performanţelor sale.
2. Bazele teoretice
După modul de transmitere a comenzilor, se deosebesc:
a) Sisteme de reglare mecanice, la care transmisia comenzilor se face prin
mijloace mecanice (pârghii, came, traverse, leviere), întâlnit la turbine de
generaţie mai veche. Mufa regulatorului este conectată cu tija ventilului de
reglare prin intermediul acelor piese şi acţiona direct asupra acesteia, mărind
sau micşorând debitul de abur admis în turbină şi implicit puterea acesteia.
b) Sisteme de reglare hidraulice, la care transmiterea comenzilor se face prin
variaţia presiunii uleiului într-un circuit de comandă.
La turbinele moderne, sistemele de reglare sunt complexe, de tipul:
electro-hidraulic, mecano-hidraulic, etc.
În figura 1 este prezentat un sistem mecano-hidraulic, în care sesizarea
dezechilibrului este mecanică, iar acţionarea hidraulică, caracterizată de
elasticitate şi siguranţă, precum şi de asigurarea unor forte mari (500 kN) în
intervale de timp mici (0,1…0,25 s). Elementele componente sunt: 1– regulator;
2 – distribuitor cu sertăraşe; 3 – servomotor hidraulic; 4 – conductă de admisie;
5 – conductă de evacuare; 6 – ventil de reglare; 7 – admisia aburului în turbină.
Fig. 1. Sistem de reglaj mecano-hidraulic
3. Descrierea standului experimental
Standul este destinat demonstrării funcţionalităţii unei instalaţii complexe

de reglaj din componenţa turbinelor cu abur şi are următoarele caracteristici
tehnice:
a) Regulatorul de turaţie:
• Tip: centrifugal;
• Turaţia de funcţionare: 750-850 rot/min;
• Modul de variaţie a turaţiei: variator cu curea trapezoidală;
• Modul de antrenare: motor electric de putere 2,2 kW, turaţie 1450
rot/min şi tensiune 3x220/380 V.
b) Pompa cu roţi dinţate:
• Tip: EP15/DL6;
• Debit: 90 l/min;
• Presiune de refulare: 6 bar;
• Putere: 2,2 kW;
• Turaţie: 1450 rot/min;
c) Amplificatorul:
• Tip: hidraulic;
• Cursa de lucru: 90 mm.
Instalaţía complexă de reglaj 59
Standul (fig. 2) se compune dintr-un schelet metalic închis la partea

superioară de o platformă de lemn. De scheletul metalic sunt ancorate motoarele
de antrenare al arborelui regulatorului, respectiv al pompei. De la motorul de
antrenare al pompei, mişcarea de rotaţie este transmisă prin intermediul unui
variator de turaţie de tip curea trapezoidală la un arbore sprijinit pe două lagăre
cu rulmenţi fixate pe platforma superioară a standului. La un capăt al arborelui
este montat un regulator mecanic (centrifugal), iar la celălalt, un turometru (un
dinam înseriat cu un voltmetru gradat în unităţi de turaţie).
Tot sub platforma de lemn se află instalate rezervoarele de ulei 1 şi 11,
pompa cu roti dinţate 2 şi motorul aferent de antrenare. Deasupra platformei
sunt montate amplificatorul - distribuitor 7 şi servomotorul 8, ventilul de reglare
a presiunii 4, precum şi două manometre.
Fig. 2. Standul instalaţiei complexe de reglaj

4. Modul de lucru
Operatorul porneşte motorul de antrenare a arborelui regulatorului de pe

butonul aflat pe banc şi reglează turaţia acestuia la valoarea de 750 rot/min.
Apoi el va apăsa butonul de pornire al motorului de antrenare al pompei cu roţi
dinţate (2). Aceasta aspiră uleiul din rezervorul (1) şi îl trimite atât în zona de
comandă (stânga ventilului 4) şi cât şi în zona de reglaj (dreapta ventilului 4).
Presiunea uleiului de forţă este de circa 6 bar, iar presiunea uleiului de
reglaj este de 3-4 bar, reglarea făcându-se cu ventilul de laminare (4). Uleiul de
forţă este admis în amplificatorul-distribuitor 7 prin orificiul central (a) şi este
evacuat prin orificiile (b) şi (c) înapoi în rezervorul (1). Uleiul de reglaj este
descărcat continuu prin valva V în rezervorul (11), care comunică cu cel
principal. Debitul de ulei prin valvă este controlat de poziţia mufei regulatorului
de turaţie 5 iar presiunea acestuia se transmite la partea inferioară a
distribuitorului.
La turaţie constantă, forţa centrifugă C care acţionează asupra pieselor
excentrice care compun regulatorul este egală cu forţa elastică a resortului ce le
menţine în echilibru.
Fig. 3. Schema instalaţiei complexe de reglaj

Instalaţía complexă de reglaj 61
Atunci când turaţia arborelui creşte (corespunzând situaţiei reale în care

momentul motor al turbinei depăşeşte momentul rezistent al generatorului
electric), forţa centrifugă depăşeşte forţa elastică, piesele excentrice se rotesc la
o rază mai mare, iar mufa regulatorului se deplasează spre dreapta provocând
deschiderea suplimentară a secţiunii de curge prin valva V. Debitul de ulei
evacuat creşte, iar presiunea acestuia scade. Forţa elastică a resortului (10) din
componenţa amplificatorului-distribuitor (7) depăşeşte forţa de presiune aplicată
pe pistonul inferior al acestuia de uleiul de reglaj, iar tija acestuia va coborî. În
acest mod, uleiul de forţă intrat prin orificiul (a) găseşte cale liberă pe la partea
inferioară a servomotorului (8), împingând în sus pistonul acestuia. În instalaţia
reală, tija servomotorului acţionează ventilul de reglare al turbinei, închizându-l
parţial şi reducând sarcina, respectiv momentul motor al acesteia. În acest fel,
puterea turbinei scade, iar momentul motor de asemenea.
Un rol important îl are pârghia de aservire (9), care, în momentul ridicării
tijei servomotorului (8), acţionează asupra trenului de pistonaşe al
distribuitorului 8, readucându-l într-o poziţie propice preluării unui nou impuls
din partea uleiului de reglaj.
În caz contrar, la scăderea turaţiei arborelui (corespunzând situaţiei reale
în care momentul motor al turbinei devine inferior momentului rezistent al
generatorului electric), forţa centrifugă este depăşită de forţa elastică, piesele
excentrice îşi micşorează rază de rotaţie, iar mufa regulatorului se deplasează
spre stânga producând micşorarea secţiunii de curgere prin valva V. Debitul de
ulei evacuat scade, iar presiunea acestuia creşte. Forţa elastică a resortului (10)
din componenţa amplificatorului-distribuitor (7) este depăşită de forţa de
presiune aplicată pe pistonul inferior al acestuia de uleiul de reglaj, iar tija
acestuia se va deplasa în sus. În acest mod, uleiul de forţă intrat prin orificiul (a)
găseşte cale liberă pe la partea superioară a servomotorului (8), împingând în jos
pistonul acestuia.
În instalaţia reală, tija servomotorului acţionează ventilul de reglare al
turbinei, deschizându-l parţial şi crescând sarcina, respectiv momentul motor al
acesteia. Pârghia de aservire (9) este acţionată de tija servomotorului (8) şi
coboară trenul de pistonaşe al distribuitorului (8), readucându-l într-o poziţie
propice preluării unui nou impuls din partea uleiului de reglaj. Acest fapt
conduce la o reglare dinamic stabilă a turaţiei, poziţia de echilibru fiind
Operatorul creşte turaţia regulatorului cu ajutorul variatorului cu curele

trapezoidale de la valoarea de 750 rot/min din 20 în 20 rot/min pana la atingerea
valorii de 850 rot/min, măsurându-se pe scara gradată poziţia tijei
servomotorului. Operaţia se repetă şi la turaţie descrescătoare. Valorile se trec în
tabelul următor.
Tabelul 1. Dependenţa poziţiei mufei regulatorului de turaţia arborelui

n [rot/min] 750 770 790 810 830 850
x [mm]
x [mm]
5. Prelucrarea datelor experimentale
Se va trasa grafic dependenţa poziţiei tijei servomotorului în funcţie de

turaţia arborelui şi se va trage o concluzie referitoare la alura curbei şi al
eventuala neconcordanţă dintre curba crescătoare şi cea descrescătoare.
6. Indicaţii pentru referat
Referatul va cuprinde:
- titlul şi obiectivul lucrării;
- schema instalaţiei experimentale;
- principiul lucrării;
- tabelul cu rezultatele măsurătorilor;
- aprecieri asupra corectitudinii rezultatelor.
dM m
asupra momentului motor Mm. Deci, 0;
dn
Tensiunea la borne a generatorului electric U cre te propor ional cu n, iar
dM r
puterea acestuia cu n2, deci 0 , q.e.d.
dn
Trecerea de la un punct de func ionare la altul se poate face în mod static

(cu varia ie absolut de tura ie) sau în mod dinamic (cu varia ie tranzitorie de
tura ie). La turbinele de condensa ie, tura ia i accelera ia rotoarelor constituie
m rime reglat , criteriu dup care se modific debitul de abur admis în turbin .
II.3.2.4. Regulatoare de tura ie
Regulatorul de tura ie al unui turbogenerator termic este format din

urm toarele elemente:
T–traductor de tura ie (vitez ), care transform tura ia în m rime
conven ional (de regul în deplasare);
A–amplificator;
S–sumator;
CV– consemnator de vitez , cu care operatorul fixeaz tura ia impus n0.
LP– limitator de sarcin , care fixeaz puterea maxim P0 a grupului în
func ie de starea tehnic sau de condi iile de evacuare a energiei electrice
c tre sistem;
P, D – dispozitive de reglare a componentei propor ionale, respectiv
derivative ale regulatorului;
AP, AV – aservirile de pozi ie, respectiv de vitez ale servomotorului, cu
care se controleaz dac pozi ia sau viteza de deplasare a servomotorului i
ventilului de reglare sunt cele corecte.
DS – distribuitor;
SM – servomotor.
În fig. II.3.6 sunt reprezentate conexiunile dintre aceste elemente
componente ale regulatorului [3].
În func ie de modul de conversie a varia iei de tura ie în varia ie de
pozi ie, regulatoarele se împart în urm toarele categorii:
a) Mecanice (centrifugale), care se bazeaz pe dou mase excentrice aflate în
echilibru dinamic sub ac iunea unui resort m 2 r ky ;
b) Hidraulice (pneumatice), care constau dintr-o pomp de ulei sau compresor
de aer a c rei presiune de refulare cre te cu p tratul tura iei, care refuleaz
fluidul într-un cilindru cu piston care- i modific pozi ia în func ie de
varia ia presiunii din circuit;
c) Electrice, formate dintr-un circuit alternator-electromagnet, în care varia iile
108
de tura ie ale primului sunt convertite în varia ii de pozi ie ale celui din
urm .
D AV AP
x
P DS SM
P0 CV n0
LP S
n
A T
Figura II.3.6 Elementele constitutive ale regulatorului de tura ie
Pentru ca traductorul s realizeze o

caracteristic foarte bun , for a exercitat
asupra elementelor de comand trebuie s fie
mic , ceea ce impune existen a unor
amplificatoare de curs , presiune i curent.
La turbinele moderne, sistemele de
reglare sunt complexe, de tipul: electro-
hidraulic, mecano-hidraulic, etc. În figura
II.3.7 este prezentat un sistem mecano-
hidraulic, în care sesizarea dezechilibrului
este mecanic , iar ac ionarea hidraulic ,
caracterizat de elasticitate i siguran i de
asigurarea unor for e mari (500 kN) în
intervale de timp mici (0,1…0,25 s).
Elementele componente sunt:
1-regulator; 2 –distribuitor cu sert ra e; 3 – Figura II.3.7 Sistem de reglaj
servomotor hidraulic; 4 – conduct de mecano-hidraulic
admisie; 5 – conduct de evacuare; 6 – ventil
de reglare; 7 – admisia aburului în turbin [4].
109
II.3.2.5. Caracteristicile regulatoarelor de tura ie
Se pot enumera urm toarele caracteristici ale regulatoarelor de tura ie [3]:

A. Statismul sau neregularitatea permanent . La turbinele de condensa ie
coexist mai multe legi dup care lucreaz regulatoarele de tura ie:
- Propor ionale (P), la care fiec rei valori ale tura iei n îi corespunde o
m rime a semnalului de comand y, admi ând o abatere remanent ;
- Propor ional-derivative (PD), la care regulatorul elaboreaz , în afara
semnalului propor ional, i un semnal de anticipare, propor ional cu
derivata vitezei, respectiv cu accelera ia rotorului.
Caracteristica static a unui regulator propor ional este reprezentat în fig.
II.3.8. [19]
n1
n2
P1 P2
P P
P1 P'1 P2 P'2
a) statism mare b)statism mic
Figura II.3.8. Statismul turboagregatelor
Se define te gradul de statism raportul
nmax nmin
100 (II.3.2)
nn
De regul , =3…5 %. Turbinele cu statism mare (fig. II.3.2 a) se încarc

mai pu in ( P1), fa de turbinele cu statism mic (fig. II.3.2 b) la aceea i
varia ie a frecven ei sistemului f=(n1-n2)/60. Din aceast cauz , turbinele
cu statism mare sunt turbine de baz , pu in afectate de varia iile frecven ei
din sistem, pe când turbinele cu statism mic sunt turbine de vârf,
contribuind prin varia ia lor de sarcin la reglarea frecven ei re elei.
110
B. Insensibilitatea
Pentru învingerea for elor gazodinamice dintre partea activ a ventilului de
reglare i fluidul compresibil în mi care, precum i a frec rilor din sistemul
de ac ionare, este necesar o for apreciabil , respectiv o varia ie sensibil
de tura ie.
Raportul dintre varia ia minim de tura ie stabilizat pentru care se
eviden iaz o modificare vizibil a cursei x a ventilelor de reglare i tura ia
medie se nume te grad de insensibilitate:
nmin
100 (II.3.3)
nn
Aceast m rime trebuie s fie inferioar limitei admisibile ce se fixeaz

invers propor ional fa de puterea ma inii [19].
C. Stabilitatea
Reglarea este stabil dac are ca rezultant un nou punct de echilibru dup
apari ia unei perturba ii de scurt durat . Trecerea la noul punct de echilibru
se poate face în mai multe moduri, dup cum se poate vedea în fig. II.3.9.
n2
n1
a) n2
n1
b)
n1
?
c)
M1
M2
Figura II.3.9 Stabilitatea turboagregatului
Astfel, în cazul a), dup sc derea brusc a momentului rezistent de la M1 la

M2, noua tura ie de func ionare n2 se atinge în mod aperiodic, reglarea fiind
static stabil .
111
În cazul b), reglarea este dinamic stabil , noul punct de func ionare
atingându-se prin oscila ii amortizate.
În fine, în cazul c), reglarea este instabil , para oscila ii neamortizate, iar
tura ia constant nu se mai atinge.
D. Cre terea maxim de tura ie

La aruncarea de sarcin , datorit iner iei sistemului, are loc o întârziere a
ac iunii ventilelor de închidere rapid i a ventilelor de reglare. În plus, în
cavit ile interne ale turbinei se g sesc mase de abur care continu s se
destind spre condensator i dup ce ventilele s-au închis. Normele prev d
ca aceste valori maxime ale tura iei s fie inferioare celor la care ac ioneaz
protec ia la supratura ie.
Dar iat în continuare o radiografie a fenomenelor ce se petrec în cazul
arunc rii de sarcin . Prin dispari ia momentului rezistent, ecua ia (II.3.1)
devine:
d
J Mm (II.3.4)
d
Pe
sau, dac se înlocuie te M m ,
d Pe
J (II.3.5)
d
Apar dou scenarii teoretice de dezvoltare a fenomenului:
1. Sistemul de reglare nu intervine (înc ), aflându-se în acel timp mort

(întârziere la ac ionare). Puterea efectiv Pe dezvoltat de turbin r mâne
P 2
constant , iar ecua ia (II.3.5) are solu ia 2 e 0 , 0 fiind viteza
J
unghiular a lan ului de rotoare înaintea arunc rii de sarcin . Astfel, tura ia
cre te odat cu trecerea timpului.
2. Sistemul de reglare intervine dup un timp cifrat la 0,2…0,4 s,
conducând la reducerea puterii efective pân la zero, în timpul T. Dac
consider m aceast reducere liniar , puterea produs de turbin variaz dup
legea
P Pe 1 (II.3.6)
T
2
P 2
Solu ia ecua iei (II.3.5) în acest caz este 2 e 0 . Cât timp
J 2T
112
termenul din paranteza rotund este pozitiv, tura ia cre te. La =T, tura ia
are valoarea maxim , iar dup aceea, tura ia scade (lucru f r semnifica ie
fizic în realitate, unde tura ia scade doar datorit pierderilor mecanice i a
frec rii rotorului cu mediul gazos din interiorul turbinei). De altfel, dup
d
=T, J 0 i = const.
d
Reprezentarea grafic a evolu iei vitezei unghiulare în func ie de timp
pentru cele dou scenarii de dezvoltare a arunc rii de sarcin sunt prezentate
în fig. II.3.10, sub forma unui experiment numeric pentru TA1 din CET
Laborator – Universitatea Politehnica din Bucure ti (Pe=2,135 MW, J=305
kg.m2, T=1,75 s). Timpul mort al sistemului de reglare i protec ie este de
0,6 s. Se poate observa faptul c , dup 2,35 s, viteza unghiular a rotorului
turbinei atinge valoarea de 346 rad/s, cu peste 10 % mai mare decât valoarea
nominal .
a) sistemul de reglare nu intervine b) sistemul de reglare nu intervine

Figura II.3.10 Evolu ia tura iei în aruncarea de sarcin
II.3.3. REGLAREA TURBINELOR CU ABUR DE COGENERARE
II.3.3.1. Regulatoare multiple
Regulatoarele turbinelor cu abur de cogenerare utilizeaz o lege

suplimentar fa de rela ia (II.3.1) caracteristic regl rii turbinelor de
condensa ie:
dp mT mC
(II.3.7)
d V
unde: p- presiunea din bara de abur ce une te priza turbinei de consumator;

mT , mC - debitul de abur evacuat din turbin , respectiv cel preluat de
consumator; V – volumul barei de abur; - timpul de desf urare a procesului
termic.
113
Regulatorul turbinelor de cogenerare este multiplu, pentru c

supravegheaz i regleaz doi parametri: tura ia n a ma inii i presiunea p a
aburului la priza reglabil . Legea pentru reglarea tura iei este o lege
propor ional-derivativ (PD), capabil s guverneze fenomenele rapide din
sistemele electroenergetice. Legea pentru reglarea presiunii este o lege
propor ional-integral (PI), caracteristic fenomenelor mai lente din re eaua
termic . Regulatorul trebuie s rezolve i o serie de fenomene antagonice,
referitoare la nesimultaneit ile dintre fenomenele electrice i cele termice.
II.3.3.2. Reglarea turbinelor de contrapresiune
În situa ia în care turbina func ioneaz interconectat în sistem, ventilele de

reglare ale acesteia regleaz atât produc ia de energie electric , cât i pe cea de
energie termic , regulatorul multiplu fiind comandat de traductoarele de
presiune i de tura ie, a a cum se poate vedea în fig. II.3.11 a.
n0 n0
p0 Rn,p VR Rn VR SRR p0
Rp
n n
TA G TA G
p p
a) C C b)
Figura II.3.11 Reglarea turbinei de contrapresiune
Rolul regulatorului este de a asigura în principal sarcina termic , energia

electric rezultând din destindere. Din aceast cauz este necesar ca statismul
turbinei s fie mare, pentru ca sarcina electric i implicit cea termic s nu fie
afectate de perturba iile frecven ei din re ea.
La pornire, oprire i aruncare de sarcin , op iunea de reglare a sarcinii
termice este inhibat , comutându-se pe op iunea de reglare a tura iei.
În timpul exploat rii de lung durat , va prima op iunea de reglare a
presiunii din sistemul termic, de reglarea frecven ei sistemului ocupându-se
turbinele de condensa ie interconectate.
Dac turbina lucreaz insularizat din punct de vedere al conexiunii
electrice (fig. II.3.11 b), atunci se va regla frecven a energiei electrice livrate,
iar sarcina termic suplimentar va fi livrat prin sta iile de reducere r cire
(SRR).
114

Combinepdf

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Combinepdf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul II.1.

Elemente de teorie a sistemelor de reglare automată din termoenergetică

II.1. ELEMENTE DE TEORIE A SISTEMELOR DE

Echipamentele termomecanice din centralele termoelectrice (CTE) sunt

Figura II.1.1 Circuitul termic al CTE cu sistemele de reglare

Astfel, în fig. II.1.1. se pot observa echipamentele principale din

Există sisteme de reglare şi pentru fiecare preîncălzitor de joasă (PJP) sau

II.1.2. PROCESE ŞI SISTEME

Sistemul tehnic poate fi definit într-un limbaj aplicativ ca un ansamblu de

Figura II.1.2 Reprezentarea procesului industrial

Mărimile fizice ce guvernează fenomenele din sistemul tehnic poartă

care caracterizează regimul tranzitoriu al sistemului între două stări de echilibru,

Fenomenele de acumulare sunt descrise printr-un set de mărimi fizice numite

În această reprezentare, regimul dinamic este caracterizat de condiţia x& (τ ) ≠ 0 ,

Dacă ∆E (τ ) = const. , atunci procesul de acumulare sau de scădere nu va înceta

În realitate, procesele industriale se caracterizează printr-o accentuată

x& (τ ) = a ⋅ x(τ ) + ∆E (II.1.6)

care are următoarea soluţie

În figura II.1.3.se pot vizualiza tendinţele de evoluţia ale mărimii de stare

În regim staţionar, ecuaţia (II.1.6) devine

Figura II.1.3. Evoluţia stării procesului cu şi fără autoreglare

Pentru a înlătura neunivocitatea dintre Ei şi Ee, se fixează valoarea lui x, de

relaţia de mai sus îndeplinind o condiţie de calitate a mărimii de stare, asigurată

Se introduce o nouă mărime internă, asociată mărimii de stare x, care reprezintă

Punând în evidenţă factorii de proporţionalitate ai mărimilor de mai sus, regimul

care reprezintă interpretarea sistemică elementară a procesului cu o singură

unde x ∈ R n este vectorul de stare, u ∈ R este mărimea de comandă, v ∈ R este

Figura II.1.4 Realizarea tehnică a sistemului dinamic

În figura II.1.4, se pot identifica elementele componente ale procesului

EE- elementul de execuţie;

În cazul în care traductorul nu are dinamică proprie (este ideal)

iar sistemul (II.1.15) devine

Dacă se generalizează ecuaţiile (II.1.15) într-un spaţiu liniar finit dimensional se

unde x ∈ R n , u ∈ R m , v ∈ R r , z ∈ R q , y ∈ R p , iar matricele constante A ∈ R n x n ,

În formă matriceală, sistemul devine

II.1.3. MĂRIMI DE INTRARE ŞI DE IEŞIRE

Revenim la reprezentarea procesului industrial prezentată în paragraful

Figura II.1.5 Forma simplificată a procesului industrial

Mărimea u este definită ca mărime de comandă, iar mărimea y este mărimea

Exemplificăm această reprezentare prin cazul unui rezervor în care pătrunde

Figura II.1.6 Exemplul rezervorului liber

Aplicând legea conservării masei, în intervalul de timp ∆τ este valabilă

Presupunând că debitul m& 2 nu este influenţat de nivelul h, rezultă că, în

Figura II.1.7 Exemplul rezervorului constrâns

Figura II.1.8 Reprezentarea procesului industrial cu două intrări

II.1.4. SISTEMUL AUTOMAT

Extrapolând reprezentarea sistemului dinamic prezentată în fig. II.1.4,

Figura II.1.9 Sistemul automat

O componentă a mărimii (măsurate) de ieşire y se transmite unui

Rezolvarea unei probleme de reglare automată constă în aceea de a

Se pot deosebi trei scheme de reglare [5]:

a) schema de reglare în buclă deschisă (feed-fordward), în care regulatorul

a) schema în buclă deschisă

b) schema în buclă închisă

Figura II.1.10 Scheme uzuale de reglare

În continuare vom studia o aplicaţie concretă a unui sistem tehnic aflat în

Fig. II.1.11 Evoluţia procesului cu şi fără autoreglare

unde ω ← x (mărimea de stare a sistemului);

Momentul motor este dat de cuplul forţelor aburului asupra paletelor

În cazul în care M m − M r = k = const . , se obţine ecuaţia

care arată că viteza unghiulară a turbogeneratorului creşte la infinit la apariţia şi

În realitate, acest fenomen de creştere a vitezei unghiulare spre ∞ sau spre

care se poate scrie