legile de contabilitate publică din 1903 şi 1929 au prevăzut că "bugetul este actul prin care sunt

prevăzute şi prealabil aprobate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii
publice" (aspect juridic)

sens economic - bugetul se conturează ca o categorie economică prin care se exprimă procese,
tehnici şi relaţii de mobilizare a unei părţi din P. I. B. la dispoziţia statului şi de repartizare a
resurselor respective pe destinaţii corespunzătoare nevoilor sale.

Relaţiile bugetare se manifestă într-un dublu sens: pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se
mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului, iar pe de altă parte, ca relaţii prin care se
repartizează aceste resurse către utilizatorii lor.

bugetul exprimă şi anumite raporturi sociale între cetăţenii unui stat, care contribuie, în calitate de
persoane fizice sau juridice, la formarea resurselor financiare necesare funcţionării instituţiilor
statului sau beneficiază direct ori indirect de resursele respective

- Procese de repartitie primara: exprimate sub forma prelevărilor de venituri din exploatarea
întreprinderilor şi proprietăţilor statulu
- procese de redistribuire (repartiţie secundară): se mobilizează resursele sub forme ale
impozitelor şi taxelor, ca şi alocarea şi cheltuirea lor
- procese de redistribuire a resurselor în plan internaţional.

6.2. Principii bugetare

Universalitatea bugetului - în bugetul de stat ar trebui să se înscrie, în sume integrale, toate

veniturile şi toate cheltuielile statului (fara compensare/per sold). Ulterior s-a putut trece la
principiul bruto (sume integrale) si la cel neto (per sold – doar in anumite cazuri). De la acest
principiu se abat prin BUGETELE EXTRAORDINARE (dar acestea permit compararea cheltuielilor si
veniturilor ordinare), CELE AUTONOME ȘI ANEXE SAU CONTURILE SPECIALE DE TREZORERIE.

Neafectarea veniturilor bugetare - veniturilor preluate la fondul bugetar al statului, conform căreia,
odată încasate la buget, resursele băneşti sunt utilizate global, pierzând legătura cu sursa din care au
provenit. Nu pot fi rezervate venituri, indiferent de sursă, pentru a fi destinate, în mod expres,
finanţării anumitor acţiuni. În consecinţă, pentru acoperirea tuturor cheltuielilor bugetare se
foloseşte totalitatea veniturilor încasate la buget.

Anualitatea bugetului - Acest principiu cere ca întocmirea, aprobarea şi execuţia bugetului, inclusiv
încheierea exerciţiului bugetar să se facă în limitele unei perioade de 1 an.

Echilibrarea bugetului - balansarea (egalizarea) veniturilor cu cheltuielile înscrise în bugetul de stat.

Potrivit principiului echilibrării se cerea, însă, ca prin bugetul de stat să se asigure echilibrul între
veniturile curente şi cheltuielile totale pe fiecare an bugetar, atât în faza de proiectare-aprobare, cât
şi în cea de execuţie, până la închiderea exerciţiului bugetar. S-a constatat că cheltuielile de efectuat
devansează, de regulă, în prima parte a anului bugetar, veniturile curente încasate, rezultând goluri
de casă, sau uneori, excedente şi implicit abateri de la acest principiu.

Realitatea bugetului - elaborarea şi aprobarea bugetului, cât şi urmărirea execuţiei sale să se bazeze
pe un sistem informaţional adecvat, să se fundamenteze pe date reale şi să reflecte situaţia
financiară reală a statului.

Specializarea bugetară - "clasificaţie bugetară", care structurează veniturile, pe de o parte, şi

cheltuielile, pe de altă parte într-o anumită ordine şi pe baza anumitor criterii. Această schemă, care
se elaborează, în principiu, de către Ministerul Finanţelor, este obligatoriu de respectat, în toate
fazele procesului bugetar, fiind considerată o premisă indispensabilă asigurării disciplinei financiare,
ordinii bugetare şi controlului asupra gestiunii banului public. Criteriul administrative/ Criterii
economice/

Publicitatea bugetului - În raport cu acest principiu, conţinutul bugetului de stat trebuie adus la
cunoştinţa publicului, bugetul fiind considerat unul dintre documentele de cel mai larg interes
public.

6. 3. Procesul bugetar
ansamblul lucrărilor şi operaţiunilor privitoare la proiectarea (previzionarea), aprobarea, realizarea şi
controlul activităţii prin care se constituie şi distribuie fondul bugetar. Faze: elaborarea (întocmirea)
proiectului de buget; aprobarea bugetului; execuţia bugetului; încheierea bugetului; controlul
bugetar.

Elaborarea proiectului de buget (ministerul finantelor - coordonate de către Guvern) - efectuarea

lucrărilor de întocmire a proiectului bugetului de stat, inclusiv a celor de evaluare a cheltuielilor şi
veniturilor bugetare. Propunerile ce se înscriu la venituri şi la cheltuieli, în proiectul de buget, se
fundamentează pe baza analizelor efectuate asupra nevoilor de resurse şi posibilităţilor de procurare
a acestora - corelarea cuantumului cheltuielilor bugetare de efectuat cu cel al veniturilor posibile de
încasat la buget. Guvernul analizează conţinutul proiectului de buget şi decide asupra prevederilor
(la cheltuieli şi venituri), urmând ca în forma însuşită de el să îl transmită spre dezbatere
Parlamentului.

Aprobarea bugetului – Guvernul trimite Parlamentului o documentatie compusa din:

1. proiect de lege
2. motivele alegerilor expuse in buget
3. anexe cu detalierea veniturilor si a cheltuielilor
4. alte material
Proiectul de buget transmis Parlamentului se analizează, făcându-se observaţii şi propuneri de
amendamente. Se constituie comisii mixte şi se convoacă şedinţe comune ale Camerelor reunite ale
Parlamentului, care prin votul în plen adoptă, Legea (de aprobare a) bugetului, ceea ce înseamnă că
acest document dobândeşte putere de lege, iar prevederile sale sunt obligatorii de executat. Această
lege se cere a fi promulgată (ratificată) şi de către şeful statului, care ar putea cere rediscutarea sa în
Parlament, atunci când constată eventuale prevederi inacceptabile.

Execuţia bugetului - realizarea prevederilor Legii bugetului, atât la venituri, cât şi la cheltuieli.
Prevederile la venituri sunt considerate niveluri minime obligatorii, iar cele de la cheltuieli reprezintă
niveluri maxime ce nu se pot depăşi. Se poate efectua si o rectificare a prevederilor iniţiale, pentru a
se adapta realitatii.

Execuţia bugetului, la partea de cheltuieli:

- angajarea: se concretizează prin actul în baza căruia o entitate publică asumă obligaţia de a
plăti o sumă de bani către o altă persoană juridică sau fizică, în condiţiile prevăzute de lege.
- Lichidarea: presupune constatarea îndeplinirii condiţiilor legale sau a obligaţiilor care reveneau
beneficiarului sumei
- Ordonanţarea: emiterea unei dispoziţii, de către instituţia publică, pentru efectuarea plăţii
sumei datorate, echivalând cu a se da un ordin de plată în favoarea persoanei fizice sau juridice
îndreptăţite să o încaseze.
- Plata propriu-zisă: finalizează o cheltuială publică bugetară şi presupune transmiterea efectivă a
sumei de bani datorate de o entitate publică către persoana căreia i se cuvine.

Execuţia părţii de venituri bugetare:

- Așezarea: operaţiune specifică impozitelor (principalul venit bugetar), presupune identificarea şi

evaluarea materiei impozabile, pe de o parte şi stabilirea sumei impozitului de încasat pe
categorii de impozite
- Lichidarea: determinarea sumelor de încasat la diferite termene de plată, ce trebuie cunoscute
şi de contribuabili şi deschiderea de evidenţe la organul fiscal pentru fiecare plătitor, care
devine astfel un debitor al statului
- Emiterea titlului de încasare (percepere): vizează anumite venituri bugetare şi constă în
întocmirea unui act (înscris) care autorizează încasarea unui venit la bugetul statului
- Perceperea (încasarea) impozitului este operaţiunea finală în execuţia bugetului la partea de
venituri şi se concretizează prin transferarea efectivă a sumei datorate, de la contribuabil la
dispoziţia statului

Execuţia de casă a bugetului

Trebuie să asigure, pe lângă efectuarea operaţiunilor, cunoaşterea permanentă a evoluţiei

încasărilor şi plăţilor bugetare, respectiv a măsurii în care se realizează sincronizarea acestora; să
permită gestiunea soldului operaţiunilor de casă, inclusiv analiza comparativă faţă de prevederi, în
scopul stabilirii abaterilor şi cauzelor lor, respectiv luării unor decizii vizând îmbunătăţirea acesteia.

1) Execuţia de casă prin intermediul sistemului bancar presupune deschiderea de conturi la bănci
pentru instituţiile publice implicate în realizarea operaţiunilor bugetare, urmând ca încasările şi
plăţile să se efectueze în numele statului de către unităţile bancare (banca centrala)
2) Execuţia de casă prin sistemul de trezorerie se bazează pe crearea de către stat a unei instituţii
financiare proprii, specializată în efectuarea operaţiunilor corespunzătoare, numită "trezorerie
publică". Această instituţie este structurată asemănător băncilor, având o unitate centrală
(trezoreria centrală), subordonată Ministerului Finanţelor şi unităţi teritoriale. funcţia de casier
public şi funcţia de bancher al statului.

Încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară

Încheierea bugetului presupune lucrări caracteristice închiderii exerciţiului bugetar, urmărind să

stabilească rezultatul activităţii de execuţie bugetară, respectiv cheltuielile efectuate, veniturile
încasate şi soldul înregistrat la finele fiecărui an bugetar. În acest scop, se întocmeşte "contul de
execuţie bugetară", care trebuie să reflecte, într-o formă sintetică, totalitatea veniturilor şi a
cheltuielilor bugetare realizate şi rezultatul execuţiei, care poate fi "deficit" sau "excedent", pe anul
bugetar respectiv. Contul de execuţie bugetară se supune, de asemenea, aprobării Parlamentului.

Controlul bugetar

verificarea realităţii informaţiilor folosite în fundamentarea prevederilor înscrise în proiectul de

buget şi încheind cu asigurarea veridicităţii contului de execuţie bugetară. În mod specific, controlul
bugetar se efectuează de către anumite organe sau instituţii abilitate prin lege şi, în acest sens, el
poate fi: a) control politic; b) control jurisdicţional; c) control administrativ.
- Control politic: de către Parlament în cadrul activităţii legate de aprobarea proiectului de
buget şi contului de execuţie bugetară sau a rectificărilor bugetului. Acesta se poate efectua,
însă, şi pe parcursul execuţiei bugetare curente. Vizeaza in principal incadrarea in prevederile
autorizate de parlament
- Control jurdisdictional: se exercită de către o instituţie cu atribuţiuni speciale, împuternicită
să verifice modul cum este administrat patrimoniul public şi legalitatea operaţiunilor financiare
cu impact asupra bugetului de stat efectuate de entităţile publice (curtea de conturi)
- Control administrative: este organizat şi efectuat prin organe specializate ale Ministerului
Finanţelor. preventiv, concomitent şi ulterior.

Sistemul bugetar public şi componentele sale

Noţiunea de sistem bugetar semnifică un ansamblu de bugete publice conexate. în funcţie de
structura organizatorică a fiecărui stat şi implicit de exercitarea puterii şi administraţiei prin
împărţirea administrativteritorială. Din acest punct de vedere, statele pot fi: de tip unitary sau
federal.

În cazul României, ca stat unitar, sistemul său bugetar se încadrează în tipologia statelor cu
asemenea structură administrativă, iar nevoile de resurse bugetare la nivelul statului, inclusiv a
autorităţilor locale, şi posibilităţile de acoperire a acestora sunt reflectate în bugetul general
consolidat. Acest buget reflectă fluxurile financiare publice de formare a resurselor bugetare şi de
repartizare a acestora pe destinaţii. Prin bugetul de stat sunt reflectate sub aspect financiar, acţiunile
de interes naţional, concretizând principalele resurse financiare mobilizate la dispoziţia statului, care
sunt folosite pentru realizarea acţiunilor social-culturale, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice,
înfăptuirea protecţiei sociale etc. Bugetele locale evidenţiază, la rândul lor, cheltuielile pentru acţiuni
specifice colectivităţilor locale, care sunt finanţate din venituri proprii, respectiv din transferuri de la
bugetul de stat etc. Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde cheltuieli specifice acestui domeniu
concretizate în plata pensiilor, ajutoarelor şi indemnizaţiilor, protecţiei sociale, respectiv veniturile
corespunzătoare acestora (cum sunt contribuţiile pentru asigurări sociale etc.). Bugetele fondurilor
speciale cuprind venituri din taxe, contribuţii şi alte vărsăminte destinate anumitor acţiuni speciale,
concretizând cheltuieli menite să asigure îndeplinirea obiectivelor aprobate prin legea de instituire a
acestora.