Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. Definiţie
Proces prin care se aduc dovezi, temeiuri în favoarea unei opinii cu scopul de convinge
un receptor (individual sau colectiv).
Argumentul este rezultatul argumentării şi constă într-un ansamblu de enunţuri în care
despre unele se susține că reprezintă temeiuri pentru o altă propoziţie, numită concluzie .
B. Structura argumentării
Premisele – propoziţii care furnizează temeiuri, probe
Concluzia – propoziţia întemeiată de celelalte judecăţi care alcătuiesc argumentul.
Indicatorii de argumentare – elemente lingvistice (cuvinte sau expresii) care au
rolul de a semnala propoziţiile componente ale unei argumentări.
Tipuri de indicatori:
de premisă (Ex: întrucât, fiindcă, deoarece, datorită faptului că, pentru că)
de concluzie (ex: aşadar, deci, prin urmare, in concluzie)
C. Clasificarea propoziţiilor:
- cognitive care transmit o informaţie calificabilă drept adevărată sau falsă.
- axiologice (de valoare)– care reflectă aprecieri,evaluări şi sunt formulate cu intenţia de
a raporta un lucru sau un tip de conduită la o valoare. Nu au valoare de adevăr.
Ex: Este condamnabil să minţi.
- cognitiv-axiologice: care exprimă aprecieri care servesc drept substitute pentru
proprietăți care pot fi constatate la un obiect sau clasă de obiecte. Posedă valoare de
adevăr.
Ex: Acest peisaj este superb.
- pragmatice - sunt formulate cu intenţia de a produce o modificare In atitudinea sau
comportamentul interlocutorului.
Sunt propoziţii care exprimă ordine sau dispoziţii, rugăminţi, surprize, nedumiriri etc.
NU au valoare de adevăr întrucât nu exprimă stări de fapt.
Obs. Analiza logică a argumentării ia în calcul numai propoziţiile cognitive.
D. Tipuri de argumente
După numărul de premise:
Imediate (concluzia este extrasă dintr-o singură premisă). Ex: obversiunea,
conversiunea
Mediate (concluzia este derivată din mai multe premise). Ex: silogismul