EPIDEMIOLOGIE

CLINICĂ
 EPIDEMIOLOGIA
CLINICĂ
observaţia evenimentelor de sănătate
care survin la grupuri de indivizi reuniţi
pe baza unor trăsături comune,
comparaţia observaţiilor între grupurile
studiate
aprecieri asupra cauzelor diferenţelor
constatate.
 EPIDEMIOLOGIA
CLINICĂ (EC)

MEDICINA
EPIDEMIOLOGIA
CLINICĂ

EPIDEMIOLOGIA
CLINICĂ
 Epidemiologia clinică studiază
caracteristici ale unui grup de indivizi:
simptome,
semne de boală,
boala,
o procedură diagnostică
un tratament
folosind pentru acest scop metoda
epidemiologică.
 Scopul EC
Scopul EC este de a dezvolta şi aplica
metodele de observaţie clinică ce pot
conduce la concluzii valide practice
şi valoroase în asistenţa medicală
individuală sau de grup.
 Epidemiologia clinică -
PREMIZE
sub aspect individual diagnosticul, tratamentul şi
prognosticul sunt nesigure, deci se exprimă ca
probabilităţi.
probabilitatea la nivel individual este cel mai bine
estimată prin raportare la grupuri similare de
indivizi cercetate anterior.
intervenţia interpretărilor eronate în observaţia
clinică sunt numeroase, „judecata personală
absolută” depinde de: profesionalism, prejudecăţi,
abilităţi diagnostice etc,
 Epidemiologia clinică -
PREMIZE
reducerea interpretărilor eronate se poate face
prin observaţii populaţionale bine conduse care
permit limitarea erorilor sistematice, a
întâmplării şi factorilor de confuzie.
aceste principii sunt la fel de importante şi
pentru clinicieni care trebuie să fie cât mai siguri
în judecata clinică tot aşa cum sunt pentru
cercetătorii care realizează studii
epidemiologice.
 Principiile fundamentale ale
epidemiologiei clinice

OBSERVAŢIE
eşantioane de studiu,
INTERPRETARE reducerea participării:
- şansei (întâmplării),
- erorilor sistematice
- factorilor de confuzie

CONCLUZII
VALIDE VALIDITATE
 VALIDITATEA
Validitatea – corespunde cu adevărata
stare a fenomenului studiat, adică
observaţia nu este supusă erorii
sistematice şi nici şansei

VALID
VALIDITATEA

INTERNĂ

EXTERNĂ
VALIDITATEA INTERNĂ
Nivelul la care rezultatele asupra unor
observaţii sunt corecte în grupul în care au
fost studiate.
Cu alte cuvinte, dacă studiul este bine
efectuat, cu limitarea tuturor factorilor de
distorsiune (întâmplare, erori sistematice,
confuzie) reflectă realitatea la nivelul grupului
studiat.
Reprezintă o condiţie necesară dar nu
suficientă pentru asigurarea validităţii externe.
VALIDITATEA EXTERNĂ
nivelul la care rezultatele asupra unor
observaţii sunt corecte şi în alte grupuri

Dacă rezultatele sunt adevărate în

grupul studiat sunt ele aplicabile şi
pentru pacientul meu ?
Dificultatea în generalizarea rezultatelor
obţinute din studiile efectuate la pacienţii
spitalizaţi
 UTILIZAREA EC
ANORMALUL
DIAGNOSTICUL
ISTORIA NATURALA A ÎMBOLNAVIRILOR
PROGNOSTICUL
TRATAMENTUL
 Criterii în aprecierea
anormalităţii
Ideal, măsurătorile ar trebui să fie:
valide (de acurateţe) - reflectă realitatea sau
exprimă realitatea ca medie a valorilor obţinute
în mai multe determinări
reproductibile (precise sau de încredere) -
abilitatea măsurătorii de a cădea pe valori
asemănătoare la măsurători repetate
 Criterii în aprecierea
anormalităţii

Normalul ca obişnuit sau anormalul ca

evenimente rare
Anormalul asociat cu boala
Anormalul ca tratabil
 Normalul ca obişnuit sau
anormalul ca evenimente rare
Intuitiv, ceea ce survine frecvent pare
normal şi invers.
Este o definiţie statistică bazată pe frecvenţa
caracteristicii într-o anumită populaţie

anormalul reprezintă toate valorile care

se află dincolo de două deviaţii standard
faţă de media observaţiilor
 Normalul ca obişnuit sau
anormalul ca evenimente rare
Normal = x ± 2s
deviaţia standard s = S (xi-x)2/ N-1,
x este media valorilor
N este numărul observaţiilor
Anormalul asociat cu boala
O mai bună abordare a anormalului este de a
considera anormale acele observaţii care
sunt cel mai frecvent asociate cu boala,
decesul, invaliditatea.
Boala se poate exprima direct prin semne,
simptome şi date de laborator sau prognoza
pe baza unor caracteristici care se asociază
puternic cu boala.
Este un criteriu important pentru delimitarea
valorilor normale ale parametrilor biologici.
 Anormalul ca tratabil
Multe condiţii anormale nu se definesc
ca boală fie pentru că nu există un
tratament benefic, fie pentru că nu
creează neplăceri
anormalul care sub tratament se
asociază cu efect benefic merită a fi
descoperit
 DIAGNOSTICUL
Când ? şi În ce scop ?

Testele diagnostice sau screening-ul se

aplică pentru a se obţine informaţii pe
baza cărora operatorul în sănătate
publică sau clinicianul trebuie să ia o
decizie terapeutică sau profilactică
 TIPURI DE TESTE
Teste tip screening - testele aplicate
persoanelor sănătoase

Teste diagnostice - testele aplicate

persoanelor simptomatice
Criterii de interpretare
ale testelor diagnostice
Simplificarea
Acurateţea rezultatului testului
Absenţa criteriilor standardizate
pentru o boală dată
Sensibilitatea şi specificitatea,
alegerea testelor sensibile sau
specifice
ISTORIA NATURALĂ A
ÎMBOLNĂVIRILOR
evaluarea apariţiei lor la persoane care
nu sunt sub tratament
 PROGNOSTICUL
Reprezintă prognosticul cursului bolii iar
abordarea acestui domeniu în
epidemiologia clinică are ca scop
aprecierea cât mai aproape de
certitudine a evoluţiei bolii atunci când
este posibil.
 PROGNOSTICUL
Factorii de risc (incluzând pe cei cauzali)

Factori prognostici intervin în

determinismul şi în evoluţia bolii
 sunt evaluaţi prin studii de cohortă,
 cuantificaţi prin indicatori specifici
 pot fi diferenţiaţi
 INIDICATORI
PROGNOSTICI
Supravieţuirea la 5 ani
Indicele de fatalitate
Rata de răspuns la tratament
Rata de remisiune
Recurenţa sau recidiva
 TRATAMENTUL
Trialuri clinice randomizate. Acestea
presupun alocarea pacienţilor în două sau
mai multe grupuri cărora li se aplică
diferite măsuri terapeutice.

Trialurile clinice randomizate aduc

rezultate relativ uşor de interpretat şi
măsurabile, stabilesc eficacitatea
tratamentului.
 TERMENI UTILIZAŢI
Eficacitate - măsoară efectele benefice în
condiţii ideale, adică cele care se realizează
în cadrul unui trial clinic randomizat,
Eficienţă - măsoară efectele benefice în
condiţii obişnuite, cele care se aplică în
populaţia căreia i se indică tratamentul,
Complianţa - măsura în care pacienţii
urmează indicaţia medicală, dependentă de
numeroşi factori cum sunt, nivelul economic
şieducaţional, reacţii adverse, convingeri etc.
 TRATAMENTUL
Ameliorarea sub tratament este o sumă
de efecte favorabile
EFECTUL
TRATAMENTULUI

AMELIORAREA EFECTUL EFECTUL

SPONTANĂ PLACEBO HOTHORNE

BENEFICII TERAPEUTICE