Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea SCC 

Antigenul cancerului cu celule scuamoase (SCC) constituie un grup de

glicoproteine ce aparţin familiei inhibitorilor de serin/cistein proteaze 1.

SCC este un marker serologic pentru carcinoamele cu celule scuamoase localizate

la nivelul colului uterin, vulvei, plămânului, esofagului şi zonei cap-gât2.

Utilitatea marker-ului în funcţie de localizarea carcinomului cu celule scuamoase:

A. Cancerul de col uterin

Sensibilitatea clinică a SCC este de 45-85% în cancerul primar şi de 66-84% în

cancerul recurent. Concentraţia serică de SCC se corelează cu gradul de extindere a
bolii (manifestări clinice şi afectare ganglionară). Nivelul pre-tratament constituie
un indicator precoce al prognosticului. După tratamentul chirurgical radical sau
radioterapie concentraţia serică de SCC se normalizează de obicei in 2-7 zile.
Persistenţa nivelurilor anormale după 2-6 săptămâni de la tratament se corelează cu
o rată înaltă de recidive. Reapariţia nivelurilor crescute, după o normalizare iniţială,
se asociază cu recidiva bolii, chiar în absenţa manifestărilor clinice, marker-ul fiind
astfel util în detectarea precoce a recurenţelor tumorale. Din punct de vedere al
sensibilităţii clinice, markerul CEA este inferior Ag SCC în cancerul de col uterin
cu celule scuamose2;3.

B. Cancerul pulmonar

In cancerul pulmonar cu celule scuamoase prevalenţa concentraţiilor crescute de

SCC variază între 39 şi 78%. Nivelurile de SCC sunt crescute în directă corelaţie cu
stadiul bolii şi clasificarea TNM. După 2 zile de la rezecţia tumorii valorile SCC
trebuie să se normalizeze; în cazul tumorilor reziduale declinul valorilor se produce
mai greu. Dacă după 4-5 luni nivelul SCC va creşte semnificativ, aceasta indică
recidivă tumorală. După unele studii, determinarea combinată de SCC şi CEA
creşte sensibilitatea clinică pentru acest tip de cancer de la 35 la 50-82% 2;3.

C. Carcinoamele din zona cap-gât

In aceste forme de cancer sensibilitatea clinică a SCC variază de la 34 la 78%, fiind

dependentă de stadiul bolii şi clasificarea TNM. Rata de detecţie în diverse tumori
este: 49% în leziunile sinusului maxilar, 34% în leziunile cavităţii bucale, 23% în
leziunile limbii, 19% în leziunile laringelui şi 11-33% în leziunile faringelui. In
ceea ce priveşte detectarea recidivelor tumorale, se descrie o sensibilitate clinică de
60-75%2.

D. Cancerul esofagian
In cancerul de esofag sensibilitatea clinică medie a SCC este de 30-39%, aceasta
fiind dependentă de stadiul bolii. După o intervenţie chirurgicală reuşită nivelurile
de SCC se normalizează. Persistenţa nivelurilor crescute se asociază cu prezenţa
tumorilor reziduale, iar creşterea valorilor, după o normalizare iniţială, indică
recidivă tumorală2.

E. Alte tumori genito-urinare

In tumorile ginecologice (altele decât cancerul de col uterin) s-au descris

sensibilităţi clinice variate ale SCC: 8-30% în cancerul de endometru, 4-20% în
cancerul ovarian, 19-42% în cancerul vulvar şi 17% în cancerul vaginal.

Valori crescute de SCC se înregistrează şi la pacienţii având carcinom metastatic cu

celule scuamoase de penis şi uretră în aproximativ 45% din cazuri2.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial 1.

Specimen recoltat – sânge venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator 1.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează

serul proaspăt în maxim 2 ore; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la
2-8°C, la -20°C sau la -70°C1.

Volum probă – minim 0.5 mL ser1.

Cauze de respingere a probei  

• specimen hemolizat;
• specimen expus la temperatură ridicată;
• specimen contaminat bacterian1.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 1 zi la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C
sau la -70°C1. Evitaţi decongelarea/recongelarea 1.

Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemilumiscenţă (ECLIA)1.

Valori de referinţă – < 2.7 ng/mL1.

Limita de detecţie – 0.1 ng/mL1.

Limite şi interferenţe

Antigenul SCC este prezent în epiteliile scuamoase normale astfel încat niveluri
crescute pot fi întâlnite în afecţiuni cutanate asociate cu hiperkeratinizare
(psoriazis, eczemă). Concentraţii crescute mai pot să apară în afecţiuni inflamatorii
pulmonare, insuficienţă hepatică sau renală.

SCC nu trebuie utilizat în screening-ul cancerului  la pacienţi asimptomatici1.

• Interferenţe analitice

Antigenul SCC este prezent în piele, sudoare şi salivă, fiind distribuit cu uşurinţă în
aerosoli (ca rezultat al strănutului). Pentru a evita valorile fals crescute datorită
contaminării este obligatoriu să se utilizeze bariere protectoare (ex. mănuşi, mască)
în timpul efectuării testului.

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate

neconcludente următoarele:

– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de

sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu1.