Capitolul 3

ALGEBRA FUNCŢIILOR DE TRANSFER

Algebra funcţiilor de transfer cuprinde un grup de reguli care permit ca

având funcţiile de transfer ale mai multor elemente componente să se determine
funcţia de transfer a ansamblului, respectiv a unui element echivalent cu întregul
ansamblu. Echivalenţa constă în faptul că pentru acelaşi semnal aplicat la
intrarea ansamblului şi la intrarea elementului echivalent, răspunsurile
ansamblului şi elementului echivalent vor fi identice.

3.1. Conexiunea serie (cascadă)

Mai multe elemente sunt legate în serie dacă semnalul de ieşire al

fiecăruia este aplicat la intrarea elementului următor. Pentru uşurinţa echivalării
se consideră exemplul a trei elemente legate în serie.

X1(s) X2(s) X3(s) X4(s)

HA(s) HB(s) HC(s)

X1(s) X4(s)
H(s)

Fig. Grup de trei elemente legate în serie echivalate cu un singur element.

Se cunosc funcţiile de transfer ale elementelor componente A, B, C

X 2 (s) X 3 (s) X 4 (s)

H A (s)  H B (s)  H C (s)  .
X 1 (s) X 2 (s) X 3 (s)

Se caută funcţia de transfer a întregului ansamblu definită prin

X 4 (s)
H (s)  .
X 1 (s)

Din funcţiile de transfer ale elementelor componente rezultă:

1
 X 4 (s)  H C (s)  X 3 (s)  H C (s)  H B (s)  X 2 (s)  H C (s)  H B (s)  H A (s)  X 1 (s)

Înlocuind X4(s) în funcţia de transfer a întregului ansamblu H(s) se obţine:

H C (s)  H B (s)  H A (s)  X 1 (s)

H (s)   H A (s)  H B (s)  H C (s) .
X 1 (s)

Funcţia de transfer a unui ansamblu de trei elemente legate în serie este

deci egală cu produsul funcţiilor de transfer ale elementelor respective.
În cazul general, când sunt conectate în serie n elemente, funcţia de
transfer a elementului echivalent conexiunii serie este următoarea:
n
H ( s)   H i ( s)
i 1

Condiţia de unidirecţionalitate care trebuie să fie respectată este

următoarea: pentru ca mai multe elemente să fie considerate legate în serie, este
necesar ca fenomenele care au loc într-un element să nu exercite nici o influenţă
asupra elementului precedent, ci numai asupra elementului următor.

3.2. Conexiunea paralelă

Mai multe elemente sunt legate în paralel dacă primesc acelaşi semnal de
intrare, iar semnalele de ieşire se sumează. Pentru uşurinţa echivalării se
consideră exemplul a trei elemente legate în paralel.

X1(s) X2(s)
HA(s)

+
X1(s) X5(s)=X2(s)+X3(s)+X4(s)
X1(s) X3(s) +
HB(s)
+
X1(s)
X4(s)
HC(s)

X1(s) X5(s)
H(s)

Fig. Grup de trei elemente legate în paralel echivalate cu un singur element.

2
 Cunoscând funcţiile de transfer ale elementelor componente A, B, C

X 2 ( s) X 3 ( s) X 4 ( s)
H A ( s)  H B ( s)  H C ( s) 
X 1 ( s) X 1 ( s) X 1 ( s)

se caută funcţia de transfer H(s) a întregului ansamblu

X 5 (s)
H (s)  .
X 1 (s)

Înlocuind pe X5(s) în expresia lui H(s):

X 2 (s)  X 3 (s)  X 4 (s) H A (s) X 1 (s)  H B (s) X 1 (s)  H C (s) X 1 (s)

H (s)  
X 1 (s) X 1 (s)

H (s)  H A (s)  H B (s)  H C (s)

Funcţia de transfer a unui ansamblu de trei elemente legate în paralel este

egală cu suma funcţiilor de transfer ale elementelor respective.
În cazul general, când sunt conectate în paralel n elemente, funcţia de
transfer a elementului echivalent conexiunii paralel este următoarea:
n
H ( s)   H i ( s) .
i 1

a) Conexiunea paralelă cu două elemente

H1(s)

+
U(s) Y(s)
H2(s)
+
(-)

U(s) Y(s)
H1(s)±H2(s)

Y(s) = H1(s) U(s) ± H2(s) U(s) = [H1(s) ± H2(s)] U(s)

3
 b) Conexiunea paralelă cu n elemente

U(s)
H1(s)
+
+ (-)
U(s) Y(s)
U(s) (-)
H2(s)
. +
.
. (-)

Hi(s)
U(s)

U(s) n Y(s)
H ( s)    H i ( s)
i 1

n
H ( s)    H i ( s) Y ( s )  H ( s )U ( s )
i 1

3.3. Conexiunea cu reacţie

X1(s) + X2(s) X3(s) X3(s)

HA(s)

_
X4(s) HB(s)
X3(s)

X3(s)
X1(s)
H0(s)

Fig. Sistem în conexiune cu reacţie.

În cazul conexiunii cu reacţie semnalul de la ieşirea elementului HA(s)

este adus pe o cale inversă de transmitere înapoi spre intrarea elementului, direct
sau prin intermediul unui alt element B. Reacţia poate fi pozitivă sau negativă

4
după cum semnalul adus înapoi la intrare se sumează sau se scade cu semnalul
de intrare aplicat din exterior.

X 3 ( s) X 4 ( s)
H A ( s)  H B ( s) 
X 2 ( s) X 3 ( s)

Din relaţia lui HB(s) se obţine

X4(s)=HB(s) X3(s).

Comparatorul din conexiunea cu reacţie realizează diferenţa X2(s)=X1(s)–X4(s),

din care se obţine

X1(s)=X2(s)+X4(s).

Funcţia de transfer în circuit închis a întregului ansamblu este

X 3 (s)
H 0 (s) 
X 1 (s)

Numitorul funcţiei de transfer H0(s) se înlocuieşte cu relaţia X1(s)=X2(s)+X4(s),

apoi X4(s) se înlocuieşte X4(s)=HB(s) X3(s).

X 3 (s) X 3 (s)
X 3 (s) X 2 (s) X 2 (s)
H 0 (s)   
X 2 (s)  X 4 (s) X 2 (s)  X 4 (s) 1  X 4 (s)
X 2 (s) X 2 (s)

X 3 ( s)
X 2 ( s) H A ( s)
H 0 ( s)  
H ( s) X 3 ( s) 1  H A ( s) H B ( s)
1 B
X 2 ( s)

Expresia funcţiei de transfer a sistemului în circuit închis, conexiune cu

reacţie negativă este deci următoarea:

H A ( s) .
H 0 ( s) 
1  H A ( s) H B ( s)

Pentru cazul unei reacţii pozitive se obţine similar cazului precedent

5
 H A (s) .
H 0 (s) 
1  H A (s)H B (s)

Dacă sistemul are conexiune cu reacţie negativă directă, adică HB(s)=1

(reacţie unitară), rezultă

H A (s) .
H 0 (s) 
1  H A (s)

X3(s) X3(s)
X1(s) + X2(s)
HA(s)

-
X3(s)

Fig. Sistem în conexiune cu reacţie negativă unitară (directă).

3.4. Transformări elementare efectuate în scheme bloc

- Deplasarea unui punct de ramificaţie din aval în amonte

Y(s) Y(s)
U(s) U(s) H(s)
H(s)
Y(s)
Y(s) H(s)

Y ( s )  H ( s )U ( s ) Y ( s )  H ( s )U ( s )

- Deplasarea unui punct de ramificaţie din amonte în aval

Y(s)
U(s) H(s) U(s) H(s) Y(s)

U(s)
U(s) 1
H ( s)

Y ( s )  H ( s )U ( s ) Y ( s )  H ( s )U ( s )

6
 1
U ( s)  U ( s) U ( s)  H ( s )U ( s )
H ( s)

- Deplasarea unui punct de sumare din aval în amonte

U1(s) H(s) + Y(s) U1(s) + H(s) Y(s)

U2(s) ± ±

U2(s) 1
H ( s)

 1 
Y ( s )  H ( s )U1 ( s )  U 2 ( s ) Y ( s )  H ( s )  U1 ( s )  U 2 ( s ) 
 H ( s ) 

- Deplasarea unui punct de sumare din amonte în aval

+ Y(s) U1(s) + Y(s)

U1(s) H(s) H(s)
± ±
U2(s) U2(s) H(s)

Y ( s )  H ( s )U1 ( s )  U 2 ( s ) Y ( s )  H ( s )U1 ( s )  H ( s )U 2 ( s )

- Reorganizarea punctelor de sumare

+ Y(s)
+ + Y(s) U2(s)
U2(s)
+
± ±
U3(s)
U3(s) ±
U1(s)
±
U1(s)

Y ( s )  U1 ( s )  U 2 ( s )  U 3 ( s ) Y ( s )  U 2 ( s )   U1 ( s )  U 3 ( s )

7
- Reprezentări ale unui sumator cu mai multe intrări
U1(s)
U1(s)
+
+
+ Y(s) + + Y(s)
U2(s) U2(s)
± ±
U3(s)
U3(s)

Y ( s )  U1 ( s )  U 2 ( s )  U 3 ( s ) Y ( s )  U1 ( s )  U 2 ( s )  U 3 ( s )

+ + Y(s) + + Y(s)
U1(s) U1(s)
± ± ± ±

U2(s) U3(s) U3(s) U2(s)

Y ( s )  U1 ( s )  U 2 ( s )  U 3 ( s ) Y ( s )  U1 ( s )  U 3 ( s )  U 2 ( s )