Analizatorul vizual

Simtul vazului, alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic, are rol important in orientarea constienta in
spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra
mediului inconjurator si are o importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea
luminozitatii, formei si culorilor obiectelor, dar si in mentinerea tonusului cortical, atentiei.

Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual, calea optica si centrii corticali de analiza si
sinteza a informatiilor vizuale.

Segmentul periferic

Ochiul este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe globului ocular; el este
asezat in orbita si are o forma mai mult sau mai putin sferica, putin turtit de sus in jos (diametrul
vertical este de cca 23 mm, iar cel antero-posterior este de 25 mm - acesta numit si axul anatomic al
ochiului, poate avea variatii mai mici sau mai mari si poate influenta functionarea ochiului.

Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format din doua parti:

- calea infrageniculata, constituita din proto- si deutoneuronii retinieni care ajung pana la corpii
geniculati externi din metatalamus si

- calea suprageniculata, reprezentata de axonii neuronilor din corpii geniculati externi (drept si
stang) = al III-lea neuron, care va proiecta informatiile de la retina pe scoarta cerebrala.

Segmentul central este reprezentat de ariile corticale unde informatiile sunt transformate in senzatii
specifice dupa procese de analiza si sinteza.

Structura Globului Ocular

Globul ocular este invelit, de la locul de patrundere a nervului optic pana aproape de cornee, de o
membrana conjunctiva, fibroasa, numita capsula Tenon; intre aceasta si peretele osos orbitar exista
o masa de tesut adipos cu rol protector.

Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa, mijlocie si interna), care intregesc
peretele globului, si trei medii transparente cuprinse in interiorul acestuia: umoarea apoasa,
cristalinul si corpul vitros.

Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee; prima este o membrana alba, dura si
opaca, care prezinta in partea sa posterioara o regiune perforata, prin care ies fibrele nervului optic,
numita lama ciuruita, iar in partea anterioara se continua cu corneea - o membrana epitelial-
conjunctiva transparenta.

Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida, corpul ciliar si iris.

Coroida, de culoare bruna-negricioasa, in structura sa predomina vase sanguine si celule pigmentare;

are rol trofic in special pentru retina si contribuie la formarea camerei obscure.

Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele ciliare.

Irisul este o membrana circulara care continua tunica mijlocie in partea anterioara a globului ocular;
el prezinta la mijloc un orificiu circular - pupila. Rolul irisului se manifesta prin:

- dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de fotografiat);

- impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si

- prin micsorarea pupilei, creste adancimea focarului ocular.

Tunica interna - retina este cunoscuta ca tunica nervoasa; ea captuseste tunica mijlocie pe toata
intinderea ei; din punct de vedere topografic prezinta trei regiuni: retina propriu-zisa, ciliara si
iridiana.

Regiunea posterioara, retina propriu-zisa sau retina optica, prezinta pata galbena exact la capatul
posterior al axului vizual al ochiului, unde se formeaza imaginile cele mai clare, si papila optica
(punctul orb) - o regiune circulara asezata mai jos, unde se afla punctul de convergenta al tuturor
fibrelor nervoase care formeaza nervul optic. Retina optica fotoreceptoare, acopera 2/3 din
suprafata posterioara a coroidei.

Retina optica are o structura complexa, formata din zece straturi de celule, dintre care stratul al
doilea (extern) este structurat din celulele vizuale cu conuri si cu bastonase, denumite astfel dupa
forma conica sau cilindrica a segmentului lor extern.
Celulele cu conuri, in numar de 5-7 milioane, sunt raspunzatoare de vederea in lumina puternica; ele
au un prag de sensibilitate mai performant in perceptia culorilor si a formelor.

Conurile contin un numar mare de pigmenti fotosensibili, dintre care iodopsina este cel mai
important; el se descompune sub influenta luminii si se recompune in prezenta vitaminei A. Celulele
cu con se intalnesc in numar foarte mare la nivelul petei galbene (macula lutea).

Celulele cu bastonase, aproximativ 125-130 milioane sunt mai numeroase la periferie ,mai putine in
pata galbena si lipsesc din fovea centralis (zona cu acuitate vizuala maxima).Pigmentul fotosensibil al
acestora este rodopsina. Celulele cu bastonase asigura vederea la lumina slaba,vederea nocturna . In
afara de cornee, globul ocular mai prezinta trei medii refringente:Cristalinul - un organ lenticular
biconvex, situat inapoia irisului; este cel mai important in mecanismul dioptric. El este alcatuit din
fibre conjunctive elastice, drept pentru care se poate deforma usor si permite astfel clarificarea
imaginii prin procesul de acomodare.

Umoarea apoasa este un lichid incolor, perfect transparent, care umple camerele anterioara si
posterioara ale ochiului, delimitate de fata posterioara a corneei, de iris si cristalin.

Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatiul cuprins intre partea
posterioara a cristalinului si peretele globului ocular. Aceasta substanta gelatinoasa prezinta la
exterior membrana hialoida, iar la interior umoarea sticloasa.

ORGANELE ANEXE GLOBULUI OCULAR :

organele de miscare

organele de protectie

Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de sase: muschiul drept superior,
drept inferior, drept intern, drept extern, muschiul oblic mare si oblic mic.

Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene, pleoape si aparat lacrimal.