PORUMB

Porumbul   este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în

multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă
alături de grâu, 80% din producția de cereale. Porumbul aparține
familiei Poaceae. Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește
popular „cocean”, cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se
găsesc flori feminine și flori masculine pe aceeași tulpină. Florile masculine se
găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul.
Florile feminine se găsesc la subsuoara frunzelor.
Deși unele varietăți de porumb pot crește până la 7 metri în înălțime, porumbul
comercial este cultivat la o înălțime maximă de 2,5 metri. Porumbul dulce este
de obicei mai scurt decât varietățile de porumb de câmp.
ALCĂTUIREA PORUMBULUI :

Porumb: Tulpina

Tulpina porumbului este înaltă, groasă, neramificată și are între 9 și 12

internoduri. Înălțimea tulpinii la planta de porumb variază între 30 și 700 de cm,
însă porumbul comercial are de obicei o înălțime de circa 250 de cm.
Porumb: Frunza

Frunzele porumbului sunt mai mari decât a celorlalte cereale păioase, sunt
dispuse alternativ pe tulpină, au teaca bine dezvoltată și despicată până la bază.

În perioadele secetoase, limbul se răsucește spre interior mărindu-și astfel

rezistența la secetă. Există o strânsă legătură între gradul de umiditate a solului,
ritmul de formare a frunzelor, durata vieții lor, productivitatea fotosintezei și
mărimea recoltei porumbului, astfel încât putem spune că frunzele sunt un
indicator al productivității unei culturi de porumb.

Porumb: Inflorescența

Porumbul are o inflorescență unisexuat-monoică. Florile masculine apar cu 5-7

zile înaintea celor feminine și sunt grupate în inflorescențe de forma unui
panicul în partea superioară a tulpinii. Paniculul are un ax principal pe care se
prind 10-40 de ramificații laterale. Inflorescența este protejată total de pănuși,
care sunt, de altfel, tecile unor frunze modificate. Acestea pot fi strânse de
știulete la unele forme și se pot desface ușor la altele.

Compoziție și proprietăți
100 g de porumb – 97 kcal. Conține multe hidrocarburi, amidon, albumine,
foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E, fier, fosfor, magneziu, zinc și
potasiu. Magneziul, care este prezent în cantități mari în porumb completează
într-un mod excelent lipsa acestui element datorată bolilor legate de
îmbătrânirea organismului. Boabele de porumb sunt utilizate în industria
amidonului, a spirtului, glucozei și dextrinei. Germenii sunt utilizați pentru
extragerea uleiului, utilizat în alimentația dietetică. Randamente de extracție:
100 kg boabe – 77 kg mălai sau 63 kg amidon sau 71 kg glucoză sau 44 litri
alcool sau 50–60 kg izomeroză. Porumbul este utilizat în hrana animalelor ca
nutreț concentrat (boabe), porumb masă verde (însilozat), tulpini (coceni) în
amestec cu uree și melasă, însilozați (nutreț suculent). Particularități fitotehnice:
rezistență bună la secetă și căldură, număr relativ redus de boli și dăunători,
adaptabilitate la condiții diferite de climă, fiind prășitoare, lasă terenul curat de
buruieni, constituie o bună premergătoare pentru multe plante, valorifică bine
îngrășămintele organice și minerale, reacționează foarte puternic la irigații,
coeficient de înmulțire foarte mare, importantă plantă meliferă și medicinală,
prin cantitatea mare de polen pe care o produce. Porumbul are efect împotriva
stresului. Este bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are
efect asupra funcționării sistemului nervos, a mușchilor, a inimii și asupra
producției de globule roșii. 150 grame de porumb acoperă aproximativ 25% din
cantitatea necesară de vitamina B1 pentru un adult. Porumbul conține de
asemenea un antioxidant de frunte și anume vitamina E, care protejează
împotriva artritei. Introducerea porumbului în meniul zilnic micșorează riscul
apariției bolilor de inimă și a cancerului. Carbohidrații cuprinși în porumb dau
energie și nu permit depunerea grăsimii.
● Care este diferența dintre porumbul dulce (zaharat) pentru fiert și cel
convențional?

Există mai multe grupe de varietăți în porumbul cultivat, însă cele mai
cunoscute sunt porumbul dulce și cel convențional, furajer. În țara noastră se
regăsesc mai multe varietăți de porumb dulce, Zea mays, precum: dentiformis,
indurata, aorista, everta, saccharata, amylacea.

Zea mays conv. dentiformis Körn – cunoscut și sub numele de porumbul dinte

de cal.

Zea mays conv. indurata (Sturt.) Bailey – este porumbul cu bobul tare și sticlos.
Boabele sunt rotunjite în partea superioară, netede, lucioase și dure.

Zea mays conv. aorista Grebensc. – cunoscut și sub numele de porumb

semisticlos, prezintă caracteristici intermediare dintre grupele dentiformis și
indurata.

Zea mays conv. everta Sturt. - este porumbul de floricele. Plantele au talie mai
mică, dar au capacitatea de a forma mai mulți știuleți pe plantă

Zea mays conv. saccharata Sturt. – este porumbul zaharat sau dulce, care se
consumă fiert. Se caracterizează prin boabe cu endospermul aproape în
întregime sticlos, iar boabele au un gust dulce.

Zea mays conv. amylacea Bailey - porumbul amidonos sau făinos, are boabe cu
endospermul aproape în întregime făinos, conținutul de amidon este de circa
82%.
Rotația culturilor și lucrările solului

Porumbul suportă și monocultura, dacă sunt aplicate îngrășăminte minerale și

organice, însă se recomandă și rotația, pentru a nu se reduce conținutul de
humus și macroelemente din sol. Deși este posibilă monocultura pe perioade
îndelungate, pentru o producție optimă se recomandă rotația culturilor.

Plantele premergătoare recomandate sunt leguminoasele anuale pentru boabe și

furajere, cerealele păioase, inul, cânepa, cartoful, sfecla de zahăr, sfecla furajeră
și floarea-soarelui. Este practicată și rotația grâu-porumb, însă recomandarea
specialiștilor este ca această rotație să fie întreruptă prin cultivarea unei alte
plante.

Lucerna nu este o plantă premergătoare potrivită pentru porumb, mai ales în

zonele secetoase, deoarece lucrena consumă multă apă și lasă o rezervă mică în
sol pentru porumb. Nu este recomandată nici cultivarea porumbului după sorg
sau iarbă de Sudan.

Porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară, dar și pentru

grâul de toamnă, în cazul în care sunt cultivați hibrizi cu perioadă de vegetație
mai scurtă.

Fertilizarea
Porumbul are nevoie de o cantitate mare de elemente nutritive. Pentru 100 de kg
de boabe este nevoie de 1,8 - 2,6 kg azot (N), 0,86 - 1,4 kg pentaoxid de fosfor
(P2O5), 2,4 - 3,6 kg oxid de potasiu (K2O). Este nevoie, așadar, de fertilizare cu
azot, fosfor și potasiu, în funcție de soluri și condiții de irigare.

Doza de azot recomandă este cuprinsă între 90 și 200 kg/ha, cea de fosfor este
între 30 și 100 kg P2O5/ha, iar cea de potasiu este între 40-80 kg K2O/ha.

Aplicarea îngrășămintelor foliare constă în 1-2 administrări, prima în faza de 4-6

frunze, iar a doua la un interval de circa 2 săptămâni de la prima administrare.
Se utilizează volume de soluție cuprinse între 300-500 m3/ha, cu o concentrație
de 1,0-1,5%. Fertilizarea foliară trebuie însoțită de combaterea chimică a
buruienilor și nu înlocuiește fertilizarea de bază cu azot, fosfor și potasiu.

Sămânța și Semănatul

Porumbul se cultivă pe soluri afânate în profunzime, mărunțite la suprafață,

curățate de buruieni și cu o rezervă mare de apă. Se face dezmiriștire,
scarificare, arătură la adâncimi de până la 28 de cm, iar aceste lucrări depind de
planta premergătoare. Lucrările minime presupun lucrarea solului cu grapa cu
discuri, sau afânarea solului cu cizelul urmată de lucrarea cu grapa cu discuri.

Cum alegem hibrizii de porumb?

Hibrizii de porumb trebuie aleși în funcție de zona de cultivare, producția dorită

la hectar și caracteristicile dorite. La noi în țară se cultivă hibrizi din următoarele
grupe de maturitate FAO:

 grupa 100-300, care cuprinde hibrizii extra-timpurii

 grupa 300-350, care cuprinde hibrizii timpurii
 grupa 350 --450, care cuprinde hibrizii semi-timpurii
 grupa 450-500, care cuprinde hibrizii semi-tardivi
 grupa 500-600, care cuprinde hibrizii tardivi

Cei mai frecventi hibrizi pentru porumb dulce utilizați în România sunt:

 hibrizi extratimpurii: Estival, Gina, Prima;

 hibrizi timpurii: Dacia, Legend;
 hibrizi semitimpurii: Deliciul verii, Desert, Dulce de Bacău, Savuros,
Wombat;
 hibrizi semitardivi: Diamant, Dulcin.
Importanța tratamentului semințelor înainte de semănat

Tratamentul semințelor de porumb este indicat pentru a evita pagubele în

cultură, dezvoltarea și extinderea unor boli și dăunători. Este recomandată,
așadar, tratarea semințelor cu fungicide și cu insecticide. Sunt recomandate
produsele omologate pentru tratamentul porumbului, iar doza și modul de
administrare sunt inscripționate pe eticheta produsului.

Când se seamănă porumbul?

Semănatul porumbului începe temperatura din sol este 8°C, iar vremea este în
curs de încălzire. Epoca de semănat optimă este cuprinsă între 1 - 20 aprilie în
Câmpia de Vest și Câmpia Română, între 15 - 30 aprilie în centrul Transilvaniei
și centrul Moldovei și între 20 - 30 aprilie în zonele submontane și în nordul
țării.

Lucrări de îngrijire

Principalele lucrări de îngrijire la porumb sunt cele ce țin de combaterea

buruienilor. Aceste lucrări joacă un rol vital în obținerea unei producții optime.
Pentru a combate buruienile se fac erbicidări.

Tratamente de protecție
Tratamentele de protecție se aplică pentru buruieni, boli și dăunători și implică
aplicarea de erbicide, fungicide și insecticide. Mai jos vom explica fiecare dintre
aceste tratamente.

Erbicidarea porumbului

Erbicidarea porumbului se efectuează prin stropirea cu produse erbicide cu

aplicare preemergentă sau postemergentă. Se pot folosi următoarele produse de
la BASF:

1. Cu aplicare in preemergentă sau în postemergența timpurie

AKRIS® - combate eficient buruienile anuale, monocotiledonate și

dicotiledonate, pe întreaga perioadă de protecție si poate fi aplicat atât
preemergent cat si postemergent timpuriu. Combate buruieni dicotiledonate
importante cum ar fi Amaranthus spp. (Știr) și Ambrosia trifida (Ambrozie).
Substanțele active sunt - 280 g/l Dimetenamid-P și 250 g/l Terbutilazina.

Principalele beneficii ale acestui produs sunt:

 Sinergia foarte bună a celor două substanțe active

 Combaterea eficientă a buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate
anuale
 Combatere de lungă durată
 Bună asociere cu alte erbicide, în funcție de natura și gradul de infestare

Vezi ce spune unul dintre cei mai mari agricultori din România, Lucian
Buzdugan despre erbicidul Akris® pentru porumb și ce recomandări le face
fermierilor pentru o producție mare de porumb.

FRONTIER® FORTE - erbicid pe bază de dimetenamid-P, din grupa amidelor,

cu aplicare înainte de semănat sau imediat după semănat, adică preemergent, cu
eficacitate foarte bună împotriva principalelor buruieni graminee anuale și a
unor importante buruieni dicotiledonate.

Dintre beneficiile sale putem menționa:

 Eficacitatea foarte bună împotriva principalelor buruieni graminee anuale

și a unor importante buruieni dicotiledonate
 Selectivitatea excelentă
 Efect îmbunătățit de solubilitatea ridicată
 Miscibilitatea favorabilă
 Dispersia foarte bună în sol
 Datorită efectului rezidual combate și valul doi de buruieni

2. Cu aplicare in postemergență

REKORD™- soluție pentru combaterea integrală a buruienilor în postemergență

printr-o singură aplicare, contribuind la realizarea unei producții profitabile.
Asigură un control foarte bun al buruienilor perene (Sorghum‚ Cirsium).

De asemenea, pachetul tehnic REKORD™ oferă și următoarele beneficii:

 Eficiență ridicată împotriva principalelor buruieni pentru câmpuri curate

și recolte bogate.
 3 substanțe active diferite, 3 moduri de acțiune diferite, spectru larg de
combatere printr-o singură aplicare.
 Control foarte bun al buruienilor perene (Sorghum‚ Cirsium). Investiție pe
termen lung.
 Acțiune rapidă datorită bentazonului și adjuvantului.
 Excelentă selectivitate pentru creșterea uniformă a culturii.

Aplicarea de fungicide la porumb

Condițiile din țara noastră nu duc la o nevoie stringentă de aplicare a
fungicidelor, însă unele tratamente vor duce la o producție mai mare și de o
calitate mai bună.

Un astfel de tratament este OPERA® , din gama AgCelence®, ce oferă beneficii

suplimentare și semnificative dovedite, precum toleranță mai bună la stres,
recolte mai mari și de calitate superioară. De asemenea, odată aplicat, determină
plantele să tolereze mai bine perioadele de stres de natură diferită (hidric, termic
etc.).

Fungicidul OPERA® manifestă puternice efecte fiziologice care conduc la

îmbunătățirea fotosintezei, utilizarea mai eficientă a îngrășămintelor, creșterea
rezistenței plantelor la stres și îndeosebi la secetă și frig, mai puține frunze
îmbătrânite și tulpini mai rezistente la frângere.

Tratamente cu insecticide la porumb

Dacă s-au efectuat tratamentele adecvate la sămânță, nu este neapărat necesară

aplicarea de tratamente cu insecticide. În unele situații, însă, porumbul este
atacat de viermi sârmă (Agriotes), gărgărița frunzelor (Tanymecus dilaticollis),
sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), sau viermele vestic al rădăcinilor
de porumb (Diabrotica virgifera virgifera).

Pentru a combate atacul acestor dăunători, se recomandă aplicarea de tratamente

cu substanțe active precum thiametoxam, acetamiprid, sau teflutrin.

Irigarea

Irigarea este extrem de importantă pentru obținerea unei producții de bună

calitate la porumb. Numărul de irigări necesare culturii de porumb este de 3-4, la
intervale de 12-14 zile, cu norme de udare de 700-800 m3/ha pe solurile cu
permeabilitate bună și 400-500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate mai redusă.

În primăverile secetoase poate fi necesară o udare de răsărire și se face o irigare

de 200-250 m3/ha.

Recoltarea

Recoltarea porumbului se face sub formă de boabe, mecanizat, la o umiditate a

boabelor sub 25%. După recoltare, boabele trebuie uscate până la umiditatea de
14%. În cazul recoltării sub formă de boabe, pierderile trebuie să fie sub 2,5%,
gradul de vătămare a boabelor sub 8%, iar puritatea de peste 98%.
Producție la hectar

Anul trecut, în țara noastră, producția medie la hectarul de porumb a fost 3,9
tone. S-au înregistrat însă și producții record în 2016, precum cea de 19,2 tone la
hectar, obținută de un fermier din județul Sibiu, conform Agrointel.

Depozitarea

Porumbul se depozitează în silozuri, la o umiditate mai mică de 14%. Traderii

caută în general porumbul care are o umiditate cuprinsă între 13 și 14% și cu un
procent de boabe sparte de maxim 2%. Pentru ca porumbul să ajungă la
umiditatea cerută de piață, în unele cazuri se utilizează echipamente speciale
pentru uscare. De asemenea, pentru a păstra porumbul în stare bună în depozit,
se pot aplica diverse produse fitosanitare concepute special în acest scop.
 Cotații bursiere

Porumbul se poate vinde atât la poarta fermei, din depozit, în portul Constanța,
cât și la brokeri, direct pe bursă. Cotațiile porumbului depind de condițiile
climatice și de nivelul productivității. În anii buni, când producția este mare,
desigur că și prețurile scad.

În vara anului trecut (2016) prețurile au fost de 650 de lei/144 de euro pe tonă în
Banat, 749 de lei/167 de euro pe tonă în Muntenia și 590 de lei/131 de euro pe
tonă în Oltenia. În portul Constanța, tona de porumb a avut un preț de 160 de
dolari/tonă.

După cum se poate vedea, cultura porumbului nu este la fel de pretențioasă

precum a altor cereale, însă are, totuși, particularitățile sale. Datorită
numeroaselor sale utilizări, este un produs care se vinde foarte bine și care poate
aduce profituri substanțiale antreprenorilor.

Ce nutrienți conține porumbul?

Porumbul este bogat în proteine și carbohidrați, ceea ce îl face o sursă bună de

energie. În același timp carbohidrații nu permit depunerea grăsimilor. Porumbul
conține fibre, vitamina C și alți antioxidanți (de ex. porumbul conține un
carotenoid cu proprietăți antioxidante puternice care se gasește și în portocale,
papaya, ardei grași sau mandarine, însă este în cantități mult mai mari în
porumb), și cantități mai mici de vitamina B3, vitamina B5, vitamina B9 (acid
folic) și mangan.
Din punctul de vedere al valorii nutriționale, porumbul este sub necesar, de
aceea nu se recomandă a fi oferit des bebelușilor. Este însă ideal a fi introdus în
alimentație în momentul în care copilașul începe să mănânce cu mânuța lui,
porumbul având o formă care facilitează exersarea acestei abilități.

Care sunt beneficiile consumului de porumb?

Datorită conținutului și raportului de fibre solubile – fibre insolubile, trecerea

porumbului crud prin intestin ajută la formarea unor bacterii prietenoase și la
producerea de energie, proces care în timp ajută la prevenirea cancerului de
colon. Conține o cantitate considerabilă de antioxidanți și contribuie la controlul
nivelului de zahăr din sânge și al hipertensiunii.

Câteva cifre: 150 grame de porumb conțin:

14% din necesarul zilnic de fibre
14% din necesarul zilnic de vitamina C
12.5% din necesarul zilnic de vitamina B3
12% din necesarul zilnic de vitamina B5
12.5% din necesarul zilnic de mangan

Porumbul a fost îndelung utilizat în bucătăria tradiţională românească prin făina

de mălai gătită. Mămăligă este adjuvant în detoxifierea organismului şi curăţirea
intestinelor, reglează concentraţia de glucoză în sânge și reduce cantitatea de
colesterol din sânge. Un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli
psihice generate de disfuncţii tiroidiene.

Nici mătasea porumbului nu a rămas fără întrebuințări. Ceaiul preparat din

mătase de porumb este foarte eficient ca diuretic şi pentru eliminarea pietrelor la
rinichi.

Curiozităţi „matematice”

Un porumb are în medie 800 de boabe aşezate pe 16 rânduri. Indiferent de

numărul lor, porumbul va avea întotdeauna un număr par de rânduri cu boabe.