"Plin, ca şi soarta-ţi, de blesteme, Ce gânduri, om destrăbălat, Coboară-n tine să te cheme?" - Iubind tot ce-i întunecat, Greu de-aşezat în loc şi vreme, Eu ca Ovidiu alungat Din raiul Romei, nu voi geme. Cer sfâşiat, plin de ruine, Mândria-mi se-oglindeşte-n tine! Ţi-s norii dricuri care-n ele Duc toate visurile mele Şi în lumina-ţi prind să joace Luciri din Iad, şi Iadu-mi place.