Sinteza Conta Inst Credit

Facultatea de ŞtiinŃe Economice Bucureşti
Programul de Studii: CIG

Anul de studii: 2017_2018
„Contabilitate instituŃiilor de credit”

Titular disciplina : Conf. univ. dr. Rusu Bianca
1. ConŃinutul tematic al cursului (programă),
Capitolul 1: Bazele organizării şi conducerii contabilităŃii societăŃilor bancare

1.1. Definirea sistemului bancar
1.2. Caracterizarea planului de conturi utilizat în sistemului bancar
1.3. Documentele obligatorii şi necesare utilizate de sistemul bancar
Capitolul 2: Contabilitatea capitalurilor proprii şi asimilate
2.1 Contabilitatea capitalului social, a primelor de capital şi rezervelor
2.2 Contabilitatea fondurilor
2.3 Contabilitatea provizioanelor
Capitolul 3: Contabilitatea imobilizărilor
3.1 Definirea imobilizărilor
3.2 Înregistrarea şi evidenŃierea imobilizărilor
3.3 Contabilitatea amortizărilor şi provizioanelor pentru valori imobilizate
Capitolul 4: Contabilitatea activelor operaŃionale
4.1 Contabilitatea operaŃiunilor cu numerar
4.2 Contabilitatea depozitelor la bănci
4.3 Contabilitatea creditelor acordate băncilor şi clienŃilor
Capitolul 5: Contabilitatea pasivelor operaŃionale
5.2 Contabilitatea împrumuturilor primate de la bănci şi de la clientelă
Capitolul 6: Contabilitatea operaŃiunilor diverse
6.1Contabilitatea decontărilor cu personalul
Capitolul 7: CONTABILITATEA CHELTUIELILOR BANCARE
7.1 Contabilitatea cheltuielilor de exploatare bancară
7.2 Contabilitatea altor cheltuieli bancare
Capitolul 8: CONTABILITATEA VENITURILOR BANCARE
8.1 Contabilitatea veniturilor din activitatea de exploatare bancară
8.2 Contabilitatea altor veniturilor din operaŃiuni bancare
Capitolul 9: CONTABILITATEA TRANZACłIILOR ÎN VALUTĂ
9.1 Clasificarea şi contabilitatea operaŃiunilor în devize cu clientela bancară şi
financiară
Capitolul 10: CONTABILITATEA OPERAłIUNILOR ÎN AFARA BILANłULUI
2. Bibliografie minimă obligatorie
• Bianca Preda, Contabilitate bancară, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2009

• Legea bancară nr. 58/1998, Monitorul Oficial nr. 121/23.03.1998.
Bibliografie facultativă
• Coman Florin., Activitatea financir-contabilă a societăŃilor bancare, Bucureşti,

Editura Lumina LEX, 2002
• Dedu Vasile, Enciu Adrian, Contabilitate bancară, Bucureşti, Editura Economică,
2008
Capitolul I: BAZELE ORGANIZĂRII ŞI CONDUCERII CONTABILITĂłII

SOCIETĂłILOR BANCARE
Introducere la tema tratată: Acest prin capitol îşi propune să familiarizeze

studenŃii cu noŃiunile de contabilitate bancară, instituŃii de credit precum şi crearea unei
imagini asupra sistemului bancar existent în România.
Obiectivul capitolului: definirea contabilităŃii bancare; prezentarea sistemului
bancar, a obiectivului general al conducerii contabilităŃii bancare şi celui specific
instituŃiilor de credit.
Cuprinsul capitolului 1: Bazele organizării şi conducerii contabilităŃii
societăŃilor bancare
1.1. Definirea sistemului bancar
1.2. Caracterizarea planului de conturi utilizat în sistemului bancar
Rezumatul temei tratate:
1.1. Definirea sistemului bancar.

Activitatea bancară în România se desfăşoară prin instituŃiile de credit autorizate.
InstituŃia de credit reprezintă o entitate care desfăşoară cu titlu rimate ial activitatea
de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi de acordare de
credite în cont propriu sau o entitate emitentă de monedă electronică, alta decât cea
prevăzută mai sus.
Banca NaŃională a României este exclusă din categoria instituŃiilor de credit,
deoarece aceasta nu are menirea de a desfăşura activitate bancară. Având în vedere legea
proprie, Banca NaŃională a României este o autoritate publică al cărei obiectiv
fundamental este menŃinerea stabilităŃii monedei naŃionale, contribuind astfel la
menŃinerea stabilităŃii preŃurilor, obiectiv care o îndrituieşte să elaboreze, să aplice şi să
răspundă de politica monetară, valutară, de credit şi de plăŃi, precum şi de autorizarea şi
supravegherea prudenŃială a sistemului bancar. În această calitate, Banca NaŃională a
României nu poate fi calificată drept un participant nemijlocit, în regim concurenŃial cu
instituŃiile de credit căci această instituŃie, aşezată echidistant în economie, urmăreşte
modul în care se desfăşoară activitatea bancară pe piaŃă şi felul în care participanŃii,
instituŃiile de credit, îşi îndeplinesc obligaŃiile şi îşi exercită drepturile conferite de
reglementările în materie. Ca o concluzie, se poate afirma că activitatea bancară se
desfăşoară, în România, numai prin instituŃii de credit – bănci, organizaŃii cooperatiste de
credit, instituŃii emitente de monedă electronică şi case de economii pentru domeniul
bancar – cu condiŃia ca fiecare dintre acestea să fie autorizată, în condiŃiile legii.
Băncile sunt obligate să organizeze şi să Ńină contabilitate, adică redarea sub formă
unică, generalizată a evenimentelor economice, financiare, juridice şi fiscale. Ea trebuie
să reflecte în expresie bănească disponibilităŃile băneşti şi depozitele băneşti, bunurile
mobile şi imobile, titlurile de valoare, drepturile şi obligaŃiile, precum şi mişcările şi
modificările intervenite în urma operaŃiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile,
veniturile şi rezultatele obŃinute.
Contabilitatea bancară este reglementată prin lege, ca şi planul de conturi al
acesteia, şi prezintă anumite particularităŃi cum ar fi:
În activitatea bancară fiecare operaŃiune bancară se traduce printr-o operaŃiune contabilă
care se înregistrează la locul producerii ei.
Există un grad înalt de informatizare în contabilitate datorită numărului mare de
înregistrări contabile.
La finalul fiecărei activităŃi contabile trebuie precizat o serie de informaŃii despre bancă
sau clienŃii băncii, care sunt utilizate de către organele de supraveghere bancară sau de
controlorii fiscale.
Băncile trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei
bancare prudente şi sănătoase, cu cerinŃele legii şi ale reglementărilor Băncii NaŃionale a
României. În acest sens băncile trebuie să dispună de proceduri de administrare şi
contabile corespunzătoare şi de sisteme adecvate de control intern.
Pentru reducerea subiectivităŃii, creşterea utilităŃii şi prezentarea situaŃiilor
financiare în mod clar, trebuie să existe o combinaŃie a legislaŃiei (în limite inerente) şi
interpretarea subiectivă a principiilor de contabilitate.
Principiile contabile generale sunt aplicate şi în contabilitatea bancară, având însă
câteva particularităŃi:
a). principiul prudenŃei: urmăreşte să evite un transfer în viitor al incertitudinilor . Cu alte
cuvinte trebuie contabilizate pierderile certe şi probabile a veniturilor certe a veniturilor
potenŃiale. În contabilitatea bancară se omite acest principiu în cazul operaŃiunilor de
piaŃă atunci când sunt evaluate la preŃul pieŃei;
b). principiul intangibilităŃii bilanŃului: corespondenŃa bilanŃului de deschidere cu
bilanŃului de închidere al exerciŃiului precedent;
c). principiul necompensării: nu este admisă nici o compensare a activului cu pasivului
sau a veniturilor cu cheltuielilor. Banca însă, face o serie de excepŃii, cum ar fi
operaŃiunile cu titluri de tranzacŃie, cu instrumente financiare la termen sau cazul swap-
urilor de dobânzi;
d). principiul permanenŃei metodelor: asigură comparabilitatea în timp a informaŃiilor
contabile pentru menŃinerea aceloraşi norme şi reguli de înregistrări contabile;
e). principiul independenŃei exerciŃiilor: separarea veniturilor şi cheltuielilor angajate de
bancă pe fiecare exerciŃiu financiar in funcŃie de momentul în care acestea sunt încasate
sau plătite;
f). principiul continuităŃii activităŃii: presupune că banca îşi continuă în mod normal
activitatea fără să şi-o reducă în mod sensibil sau să intre în lichidare;
g). principiul cuantificării monetare: presupune exprimarea într-o formă monetară a
operaŃiunilor contabile înregistrate. Moneda de bază este cea naŃională, leul, dar în
funcŃie de specificul operaŃiunii desfăşurate, apar şi monede străine.
Cunoaşterea exactă a volumului şi structurii elementelor patrimoniale la un
moment dat poate asigura obŃinerea informaŃiilor necesare luării deciziilor de către corpul
managerial. De aceea evaluarea patrimoniului reprezintă un procedeu al metodei
contabilităŃii fără de care n-ar fi posibilă realizarea obiectului său.
ConvergenŃa principiilor de organizare a contabilităŃii se concretizează în
realizarea acelei ”imagini fidele” a realităŃii economice reflectate în contabilitate şi acest
lucru presupune aplicarea corectă a regulilor şi procedeelor contabile cat şi cele de
evaluare a patrimoniului. În evaluarea elementelor patrimoniale se disting patru momente
prevăzute în mod concret de legislaŃia contabilă şi anume:
- evaluarea la data intrării în patrimoniu;
- evaluarea la data ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum;
- evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale;
- evaluarea la închiderea exerciŃiului.
a).Evaluarea la data intrării în patrimoniu
Bunurile şi valorile intrate în rimate ial agenŃilor economici se evaluează şi se
înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se
stabileşte astfel:
bunurile reprezentând aport la capitalul social sau cele obŃinute cu titlu rimate , la
valoarea de utilitate, în funcŃie de preŃul pieŃei, utilitatea, starea şi amplasarea acestora;
bunurile procurate cu titlu oneros la valoarea de achiziŃie denumită cost de achiziŃie;
bunurile produse în bancă, la costul de producŃie;
creanŃele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor ominală.
b). Evaluarea la data ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum
La ieşirea din patrimoniu prin vânzare, consum, distrugere, elementele
patrimoniale se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
c). Evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale
Inventarierea periodică a elementelor patrimoniale se face pentru cel puŃin două
scopuri:
- verificarea realităŃii stocurilor scriptice reflectate de contabilitate, cu care ocazie se
compară stocurile scriptice cu cele faptice constatate la inventariere, ambele evaluate la
preŃurile de intrare reflectate în contabilitate. Cu această ocazie se pot constata plusuri sau
minusuri de inventar care se înregistrează în contabilitate, pentru a pune de rimat
stocurile scriptice cu cele faptice;
- determinarea valorilor de inventar a diferitelor componente patrimoniale. Valoarea de
inventar, ce se stabileşte la data inventarierii, este reprezentată de valoarea actuală sau de
utilitate a fiecărui element patrimonial. Valoarea de utilitate este o noŃiune cu conŃinut
contabil, constând în evaluarea unui bun cu ocazia inventarierii cu preŃul prezumtiv a se
putea obŃine, de la un eventual cumpărător al unităŃii, în stadiul Ńi la locul unde se află în
cauză.
Valoarea de utillitate a creanŃelor şi datoriilor se stabileşte în funcŃie de valoarea lor
probabilă de încasat sau de plată.
d). Evaluarea la închiderea exerciŃiului
Are loc, de regulă, la sfârşitul anului şi reprezintă o aplicare practică a principiului
prudenŃei, adică a contabilizării pierderilor probabile şi a necontabilizării profiturilor
previzibile, chiar dacă acestea sunt foarte probabile.
În acest scop valoarea de intrare, denumită şi valoarea contabilă se compară cu valoarea
de utilitate stabilită pe baza inventarierii elementelor patrimoniale.
DiferenŃele între cele două valori sunt tratate şi regularizate în felul următor:
În cazul elementelor de activ:
- diferenŃele constatate în plus între valoarea de inventar (din inventarele
întocmite) şi valoarea de intrare (din contabilitate) nu se înregistrează în contabilitate,
aceste elemente menŃinându-se la valoarea lor de intrare;
- diferenŃele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi
valoarea de intrare a elementelor patrimoniale de activ se înregistrează în contabilitate ca
amortizare, în cazul când deprecierea este ireversibilă sau se constituie provizioane de
depreciere, atunci când deprecierea este reversibilă, valoarea contabilă a acestor elemente
menŃinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
În cazul elementelor patrimoniale de pasiv:
- diferenŃele constatate în minus între valoarea de inventar (din inventarele întocmite) şi
valoarea de intrare (din contabilitate) nu se înregistreză în contabilitate, aceste elemente
patrimoniale menŃinându-se, în contabilitate, la valoarea lor de intrare;
- diferenŃele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare
a elementelor de pasiv se înregistrează în contabilitate prin constituirea de provizioane de
depreciere, valoarea acestor elemente patrimoniale menŃinându-se în contabilitate, de
asemenea, la valoarea lor de intrare.
1.2. Caraterizarea planului de conturi utilizat în sistemului bancar.

1.3.
Instrumentul cu ajutorul căruia se Ńine evidenŃa separată a elementelor din activul şi
pasivul bilanŃului este contul. Totalitatea conturilor deschise în contabilitate pentru
realizarea integrală a obiectului ei formează sistemul conturilor.
Deoarece elementele patrimoniale reflectate în bilanŃ sunt de două feluri: de activ şi
de pasiv, şi conturile sunt de activ sau de pasiv, după natura posturilor cărora le
corespund conturile se folosesc nu numai pentru elementele patrimoniale, ci şi pentru
conturile de rezultate (cheltuieli şi venituri), pentru elementele extrapatrimoniale, cât şi
pentru contabilitatea managerială (de gestiune).
Într-o societate bancară principalul instrument de organizare în reprezintă planul de
conturi. Acesta cuprinde opt clase de conturi simbolizate cu o cifră:
Clasa 1 – OperaŃiuni de trezorerie şi operaŃiuni interbancare
Clasa 2 – OperaŃiuni cu clientele
Clasa 3 – OperaŃiuni cu titluri şi operaŃiuni diverse
Clasa 4 – Valori imobilizate
Clasa 5 – Capitaluri proprii, prime şi provizioane
Clasa 6 – Cheltuieli
Clasa 7 – Venituri
Clasa 9 – OperaŃiuni în afara bilanŃului
Fiecare clasă cuprinde mai multe grupe de conturi, simbolizate cu două cifre, concetrând
conturile care se referă la un anumit tip de operaŃiune.
În planul de conturi nu există clasa 8, totuşi aceste conturi sunt utilizate pentru
contabilizarea operaŃiunilor în contul trezoreriei statului. De asemenea, pentru
operaŃiunile aferente contabilităŃii de gestiune băncile pot fi conturi distincte dar şi
deschise în cadrul altor clase decât cele care figurează în planul de conturi, cum ar fi
Clasa 0. Trebuie reŃinut faptul că Clasa 8 şi Clasa 0 nu se includ în balanŃele de verificare
a conturilor de bilanŃ şi în afara bilanŃului.
Clasa 1.OperaŃiuni de trezorerie şi operaŃiuni interbancare
Sunt cuprinse aici toate conturile cu ajutorul cărora se înregistrează valorile în Casă,
operaŃiunile de trezorerie şi operaŃiunile interbancare cu Banca NaŃională a României şi
cu celelalte bânci comerciale.
Nu sunt cuprinse aici conturile care reflectă operaŃiuni cu titluri, cine sunt
emitenŃii gestionarii acestora (aceste operaŃiuni se reflectă prin conturile din clasa 3).
În această clasă, în grupele de conturi ale acesteia, există atât conturi de activ cât
şi de pasiv. Prin conturile din această clasă se evidenŃiază: operaŃiunile de casă;
operaŃiunile cu Banca NaŃională a României privind: rezervele obligatorii ale băncilor;
conturile curente; compensarea multilaterală a plăŃilor interbacare; împrumuturile de
refinanŃare; operaŃiunile cu celelalte bănci comerciale privind: conturile de activ (Nostro,
Loro); depozitele (atrase, plasate); creditele şi împrumuturile; pensiunea interbancară.
OperaŃiunile de pensiune interbancară se referă la creditele acordate sau
împrumuturile acordate, garantate temporar de proprietate asupra elementelor de activ
cedate. Dobânzile de primit sau de plătit, care la sfârşitul lunii nu au ajuns la scadenŃă
sunt reflectate în conturi distincte denumite “CreanŃe ataşate” şi “Datorii ataşate”.
Clasa 2. OperaŃiuni cu clientela
În această clasă sunt cuprinse toate conturile cu ajutorul cărora se înregistrează
operaŃiunile cu clientele, alta decât băncile (denumită clientelă şi clientelă financiară), a
agenŃii economici, sub formă de credite acordate şi împrumuturi primite, depozite atrase.
În grupele din această clasă există atât conturi de activ cât şi de pasiv.
Prin conturile din această clasă se evidenŃiază:
- operaŃiunile de creditare ale clientelei;
- operaŃiunile de luare de împrumuturi de la clientele financiară (de exemplu: societăŃi de
leasing);
- operaŃiunile de pensiune;
- operaŃiunile în contul curent al clientelei;
- operaŃiunile de constituire (atragere) de depozite de la clientelă.
Şi în această clasă există conturile: “CreanŃe ataşate”, rimate ia “Datorii
ataşate” pentru reflectarea dobânzilor de primit, dobanzile de plătit, neajunse la scadenŃă
la sfârşitul lunii, aferente fiecărui tip de operaŃiune.
Clasa 3. OperaŃiuni cu titluri şi operaŃiuni diverse
Sunt cuprinse două principale categorii de conturi, o categorie care se ocupă cu
înregistrările de titluri şi o altă categorie (operaŃiuni diverse) care cuprinde toate conturile
care nu au o clasă personalizată cu referire la: debitori, creditori, stocuri (materiale, valori
din aur, obiecte de inventar etc.), decontări intrabancare, conturi de regularizare, etc.
Categoria de conturi care se ocupă cu înregistrările de titluri este evidenŃiată astfel:
- operaŃiunile cu titlurile primite sau date în pensiune;
- operaŃiunile cu titlurile de tranzacŃie;
- operaŃiunile cu titlurile de plasament;
- operaŃiunile cu titlurile de investiŃii;
- operaŃiunile societăŃilor care operează pe piaŃa de capital.
Clasa 4. Valori imobilizate
Sunt cuprinse aici conturile cu ajutorul cărora se evidenŃiază bunurile şi alte active
utilizate în activitatea băncii o perioadă îndelungată de timp (în general peste 1 an).
Toate conturile de aici sunt conturi de activ cu excepŃia contului “Vărsăminte de
efectuat pentru părŃi în societăŃi comerciale legate, pentru titluri de participare şi pentru
titluri ale activităŃii de portofoliu” şi conturilor ce înregistrează amortizarea şi
provizioanele.
Activele cuprinse în această clasă pot fi grupate astfel: imobilizări financiare;
imobilizări necorporale; imobilizări corporale; imobilizări în curs; leasing şi locaŃia
simplă.
Clasa 5. Capitaluri proprii, prime şi provizioane
Cuprinde conturile care înregistrează fondurile aflate la dispoziŃia băncii, cu
rimate i permanent sau durabil precum şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi
provizioanele reglementate.
Sunt conturi de pasiv, cu excepŃia conturilor: 508 – “AcŃionari şi asociaŃi”, 591 –
“Repartizarea profitului” care sunt conturi de pasiv precum şi conturile: 581 – “Rezultatul
reportat”, 591 – “Profit sau pierdere” care sunt conturi bifuncŃionale.
Conturile din această clasă pot fi grupate astfel: capital social; rimate şi prime legate de
capital; fonduri; diferenŃe din reevaluare; subvenŃii şi fonduri publice rimate ; profit
sau pierdere din anii precedenŃi (nerepartizat sau neacoperită); datorii rimate ial;
provizioane.
Clasa 6. Cheltuieli
Această clasă cuprinde conturile prin care se înregistrează toate cheltuielile
rimate ia de bancă (plătite sau neplătite încă).
Clasa 7. Venituri
Cuprinde toate conturile prin care se înregistrează toate veniturile băncii ( încasate
sau neîncasate încă).
Clasa 9. OperaŃiuni în afara bilanŃului
În această clasă intră toate conturile prin care se înregistrează operaŃiunile ce vor
influenŃa activitatea băncii în perioada următoare (cumpărările/vânzările de valută a căror
dată de tranzacŃie nu coincide cu data zilei, acreditivele etc.) sau poate influenŃa
activitatea băncii în perioada următoare, dacă anumite riscuri au loc (o scisoare de
garanŃie acordată se poate transforma în credit acordat). În mod normal, aceste operaŃiuni
nu se supun regulilor contabile ale conturilor de bilanŃ (clasele 1-7), adică înregistrarea în
partidă dublă. Totuşi, actualul plan de conturi aplicabil în băncile comerciale împarte
conturile din clasa 9 după funcŃia contabilă în conturi de activ, pasiv şi bifuncŃionale.
Pentru operaŃiunile în devize sunt create conturi în afara bilanŃului care asigură
corespondenŃa între ele, iar pentru celelalte operaŃiuni, corespondenŃa se asigură printr-un
singur cont bifuncŃional denumit convenŃional “Contrapartidă” simbolizat 999.
Conturile din clasa 9 sunt grupate astfel: angajamente de finanŃare; angajamente de
garanŃie; angajamente privind titlurile; operaŃiuni în devize; angajamente diverse;
angajamente îndoielnice; conturi de evidenŃă.
Dintre documentele sintetice, Legea contabilităŃii obligă societăŃile bancare la
întocmirea următoarelor registre:
- registrul jurnal;
- registrul inventar;
- registrul “cartea mare”.
Aceste registre pot fi prezentate sub formă de registru sau sub formă de registru
generat de programe informatice unde procedurile de prelucrare automată a datelor
trebuie să fie astfel organizate încât să permită controlul respectării reglementărilor în
vigoare şi să se poată reconstitui elementele şi conŃinutul conturilor, listelor şi
informaŃiilor controlate.
1). Registrul jurnal este un document obligatoriu, care trebuie Ńinut la centrala
băncii şi la fiecare subunitate cu contabilitate proprie. El înregistrează în ordine
cronologică operaŃiunile patrimoniale, Ńinând cont de data de intrare sau de întocmirea
documentelor. Registrul jurnal este Ńinut sub forma unui registru general şi a unor
elemente auxiliare. Datele menŃionate în aceste jurnale fac referire la felul, numărul şi
data documentului justificativ, explicaŃiile şi conturile debitoare şi creditoare.
2). Registrul inventar înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de
pasiv, grupate în funcŃie de clasificare, conform posturilor din bilanŃ. Înregistrarea acestor
elemente se face pa baza unor liste de inventariere, întocmite în conformitate cu normele
legale. Registrul inventar se Ńine centralizat şi la nivelul fiecărei subunităŃi bancare.
3). Registrul “cartea mare” este un document contabil obligatoriu, întocmit de
centrala băncii şi de toate subunităŃile cu contabilitate proprie, în care se înscriu lunar,
pentru fiecare cont, înregistrările în registrul jurnal “RecapitulaŃia pe conturi a jurnalelor
operaŃiunilor zilei”, stabilindu-se situaŃia fiecărui cont: sold iniŃial, rulaje debitoare, rulaje
creditoare şi sold final. Datele înscrise în registrul “Cartea mare” sunt preluate la
întocmirea balanŃei de verificare.
Conform legii contabilităŃii şi societăŃile bancare trebuie să întocmească lunar
balanŃa de verificare care permite verificarea înregistrărilor contabile corecte în
contabilitate a operaŃiunilor patrimoniale şi stă la baza întocmirii bilanŃului contabil.
BalanŃa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi pentru cele
analitice, permiŃând verificarea concordanŃei dintre ele. De asemenea, ea cuprinde
conturile bilanŃiere si pe cele în afara bilanŃului.
Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este un document de sinteză
care realizează o analiză în dinamică a veniturilor şi cheltuielilor şi evidenŃiază rezultatul
contabil al activităŃii desfăşurate.
Activele şi pasivele existente la un moment dat, deci profilul economic şi juridic,
sunt reflectate cu ajutorul bilanŃului.
Patrimoniul economic format din bunurile economice ca obiecte de drepturi şi
obligaŃii formează activul bilanŃului, format din drepturile şi obligaŃiile cu valoare
economică, formează pasivul bilanŃului.
BilanŃul poate fi privit, analizat şi utilizat în două ipostaze:
- ca un procedeu al metodei contabilităŃii, care să fie folosit pentru explicarea
mecanismului partidei duble, a dublei reprezentări, dar şi a dublei înregistrări;
- ca un document de sinteză şi raportare contabilă, care reprezintă în expresie bănească, în
mod grupat, existenŃele patrimoniale la un moment dat precum şi rezultatele financiare
obŃinute la finele unor perioade.
Structura bilanŃului poate fi, în general, aceeaşi în ambele ipostaze, dar scopul
utilizării lui este diferit.
BilanŃul centralizează soldurile conturilor, grupându-le în activ, pasiv şi conturi în afara
bilanŃului. Centralizarea conturilor contabile s-a făcut în funcŃie de partenerul de afaceri
şi/sau conŃinutul conturilor.
Activul bilanŃier centralizează soldurile debitoare ale conturilor de rimat sau
bifuncŃionale. Elementele de activ sunt prezentate la valoarea lor actualizată, adică sunt
corectate cu valoarea provizioanelor (soldul creditor al conturilor din grupele
19,29,39,49) şi amortizărilor. Aceste conturi (provizioane şi amortizări) sunt de pasiv şi
fac o excepŃie de la regula că în activul bilanŃier sunt centralizate soldurile conturilor de
pasiv.
Activul bilanŃier are următoarele poziŃii:
1. Casa, bănci centrale, care cuprinde: numerarul şi cecurile de călătorie dar şi
disponibilităŃile băneşti aflate ăn contul la banca centrală din România (B.N.R) şi/sau din
Ńările unde banca are sucursale;
2. Efecte publice cuprinzând certificatele de trezorerie şi alte titluri de creanŃă asupra
organismelor publice emise în România precum şi instrumentele de aceeaşi natură emise
în străinătate;
3. CreanŃele privind băncile cuprinde ansamblul creanŃelor (conturi curente – Nostro,
depozite, credite etc.) asupra băncilor cu excepŃia titlurilor;
4. CreanŃele, cuprinde ansamblul creanŃelor (creditelor), creanŃele (creditele) deŃinute
asupra agenŃilor economici nebancari, cu excepŃia titlurilor;
5. ObligaŃiuni şi alte titluri cu venit fix cuprinde obligaŃiunile şi alte venituri cu titlu fix
din categoria titlurilor de investiŃii, titlurilor de plasament şi titlurilor de tranzacŃii;
6. AcŃiuni şi alte titluri cu venit variabil, cuprinde acŃiunile şi alte titluri cu venit variabil
de natura titlurilor de tranzacŃii şi titlurilor de plasament;
7. ParticipaŃii şi titluri ale activităŃii de portofoliu, include acŃiunile şi alte venituri cu titlu
variabil de natura titlurilor de participare şi titlurilor activităŃii de portofoliu;
8. PărŃi în cadrul societăŃilor comerciale legate, cuprinde acŃiunile şi alte titluri cu venit
variabil deŃinute în societăŃile comerciale legate, din categoria “PărŃi în societăŃile
comerciale legate”;
9. Leasing şi locaŃia cu opŃiune de cumpărare, cuprinde ansamblul elementelor care se
referă la activitatea de leasing sau de locaŃie cu opŃiune de cumpărare;
10. LocaŃie simplă, cuprinde bunurile mobiliare şi imobiliare date cu chirie (fără opŃiune
de cumpărare);
11. Imobilizări necorporale, cuprinde imobilizările necorporale cat si cele în curs;
12. Imobilizările corporale, cuprinde imobilizările corporale, atât cele utilizate în
activitatea de exploatare a băncii cât şi cele utilizate în afara activităŃii de exploatare;
13. Capital social subscris şi nevărsat, se referă la soldul contului “AcŃionari şi asociaŃi”;
14. AcŃiuni proprii, cuprinde acŃiunile proprii răscumpărate de bancă;
15. Alte active cuprinde: decontări intrabancare, debitorii, stocurile şi alte active care nu
figurează în celelalte poziŃii de rimat;
16. Conturile de regularizare, cuprind conturile de natura cheltuielilor de repartizat,
cheltuielile anticipate şi venituri de primit (contrapartida conturilor de venituri pentru
operaŃiunile în afara bilanŃului);
17. Total pasiv.
Pasivul bilanŃier centralizează soldurile creditoare ale conturilor de pasiv sau
bifuncŃionale, cu excepŃia soldurilor conturilor de provizioane (din grupele 19, 29, 39 şi
49) şi amortizări care trec pe activ cu semnul minus.
Pasivul având valoare egală cu activul, are următoarele poziŃii:
1. Bănci centrale, cuprinde datoriile faŃă da banca centrală din România (BNR) şi/sau din
Ńările unde banca are sucursale;
2. Datorii privind băncile,cuprinde datoriile pe care banca le are faŃă de celelalte bănci
comerciale (împrumuturi, depozite atrase etc.) cu excepŃia datoriilor şi a titlurilor;
3. Datorii privind, cuprinde datoriile faŃă de nebancară (depozite atrase, conturi curente
etc.)cu excepŃia datoriilor şi a titlurilor;
4. Datorii constituite prin titluri, cuprinde datoriile constituite prin titluri cesionabile,
emise de bancă în România şi în străinătate;
5. Alte datoriile, cuprinde datoriile pe elemente date în pensiune şi date, la rândul lor, în
pensiune sau vândute ferm, decontări intrabancare, creditori şi alte datorii în legătură cu
terŃii;
6. Conturi de regularizare, cuprind conturile de natura veniturilor înregistrate în avans şi
cheltuielilor de plătit (contrapartida conturilor de cheltuieli pentru operaŃiunile în afara
bilanŃului);
7. Capital social subscris;
8. Prime legate de capital;
9. Rezerve legale;
10. Rezerve statutare;
11. Rezerva generală pentru riscuri de credit;
12. DiferenŃa din reevaluare;
13. Alte datorii;
14. Fonduri;
15. Datorii inregistreaza;
16. SubvenŃii şi fonduri publice;
17. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
18. Provizioane reglementate;
19. Rezultatul reportat;
20. Profit sau pierdere;
21. Repartizarea profitului;
22. Total pasiv.
Conturile în afara bilanŃului (extrabilanŃier) ca şi componentă a bilanŃului, sunt
grupate într-un tablou pe verticală în “Angajamente date” (cuprinzând soldurile debitoare
ale conturilor în afara bilanŃului) şi “Angajamente primite” (cuprinzând soldurile
creditoare ale conturilor în afara bilanŃului, conturilor de pasiv).
Capitolul 2: CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII ŞI ASIMILATE

Introducere la tema tratată: Acest capitol îŃi propune să prezinte capitalurile
proprii şi asimilate atât din punct de vedere teoretic, legislativ, practic dar şi înregistrările
contabile care le implică apariŃia lor.
Obiectivul capitolului: Capitolul îşi propune sa lămurească elementele de
capitaluri propriu modul de a folosi clasa respectivă de conturi, de a înregistra în
contabilitate şi de a rezolva problemele contabile care apar.
Cuprinsul capitolului 2: Contabilitatea capitalurilor proprii şi asimilate

Conturile sintetice de gradul I, II, III din clasa 5, prin care se evidenŃiază
capitalurile proprii şi asimilate sunt definite ca expresia bănească a obligaŃiilor băncii faŃă
de persoanele fizice şi juridice care au participat la constituirea sa.
Capitalul bancar include capitalul social vărsat, prime legate de capital, profitul
nerepartizat din anii următori şi report pentru exerciŃiul curent, rezultatul net al
exerciŃiului curent, rezerve, diferenŃe din reevaluare, subvenŃii, provizioane reglementate
pentru riscuri şi cheltuieli şi împrumuturi pe termen lung reprezentând datorii
subordonate.
Cu excepŃia contului “AcŃionari sau asociaŃi” simbolizat 508, care este cont de
activ şi se utilizează potrivit instrucŃiunile Ministerului FinanŃelor şi Băncii NaŃionale a
României, toate celelalte conturi prezentate mai sus sunt conturi de pasiv.
Contul “Capital social” simbolizat 501 se creditează la constituirea capitalului
social sau la majorarea lui (această majorare se realizează în baza hotărârii acŃionarilor şi
cu acordul BNR, din următoarele surse: emiterea de noi acŃiuni; prime legate de capital
rămase după acoperirea cheltuielilor legate de operaŃiunile respective; rezerve constituite
din profitul net; diferenŃe din reevaluarea patrimoniului; obligaŃiuni, dividende şi datorii
convertibile în acŃiuni; rezerve constituite din diferenŃe favorabile de curs valutar
(conform normelor legale) şi se debitează la diminuarea acestuia prin anularea acŃiunilor
şi acoperirea pierderilor înregistrate de bancă.
Exemplu: Pentru prezentarea operaŃiunilor presupunem că are loc înfiinŃarea unei
bănci în următoarele condiŃii:
• capital social subscris: 750 mld. lei, din care:
- în lei: 110 mld. lei;
- în USD: 20 mil.$ (curs 32.000 lei/$);
• nr. acŃiuni emise: 750.000;
• valoarea nominală a unei acŃiuni: 1.000.000 lei.
a). subscrierea capitalului social de către acŃionari sau asociaŃi:
- pentru lei:
508 = 5011 110 mld. lei
AcŃionari sau asociaŃi Capital social nevărsat
- pentru USD:
508 = 3721 20 mil.USD
AcŃionari sau asociaŃi PoziŃie de schimb
şi concomitent
3722 = 5011 640 mld. lei
Contravaloarea poziŃiei Capital social nevărsat
de schimb
ObservaŃie: Este necesară precizarea, în analitic, a valutei în care se varsă
capitalul social pentru că banca va întocmi o balanŃă de verificare separat pe fiecare
valută (inclusiv în lei) şi o balanŃă generală pentru lei din valută (centralizatoare).
b). vărsarea capitalului social subscris:
- pentru lei:
111 = 508 110 mld. lei
Cont curent la BNR AcŃionari sau asociaŃi
şi concomitent
5011 = 5012 110 mld. lei
Capital social nevărsat Capital social vărsat
- pentru USD:
(a) în momentul vărsării, cursul de schimb este 31.000 lei/USD:
121 = 508 20 mil.$
Nostro/USD AcŃionari şi asociaŃi USD
şi concomitent:
5011 = 5012 640 mld. lei
concomitent:
519 = 3722 20 mld. lei
Alte rezerve Contravaloarea (20 mil.$ x 1.000 lei)
poziŃiei de schimb
(b) în momentul vărsării, cursul de schimb este 33.500 lei/USD
121 = 508 20 mil.$
Nostro/USD AcŃionari şi asociaŃi/USD
şi concomitent:
5011 = 5012 640 mld. lei
concomitent:
3722 = 519 30 mld. lei
Contravaloarea Alte rezeve (20 mil.$ x 1.500 lei)
poziŃiei de schimb
Capitalul social poate fi majorat prin:

- aport în numerar:
101 = 508
Casa AcŃionari sau asociaŃi
- încorporarea primelor legate de capital, rezervelor, profitului net şi a
rezultatului reportat din anii anteriori:
% = 5012
581 Capital social vărsat
Rezultatul reportat
592
Repartizarea profitului
- conversia unor obligaŃiuni în capitalul social (transferabile în acŃiuni):
3251 = 5012
ObligaŃiuni Capital social vărsat
Capitalul social poate fi diminuat prin acoperirea pierderilor din anii precedenŃi:
5012 = %
Capital social vărsat 581
Rezultatul reportat
591
Profit sau pierdere
Primele de capital reprezintă diferenŃa dintre valoarea de emisiune, adică preŃul
noilor acŃiuni şi valoarea nominală a acŃiunilor.
Primele de capital pot fi:
- prime de emisiune = când valoarea de emisiune este mai mare decât
valoarea nominală;
- prime de aport = diferenŃa între valoarea majorării de capital în natură şi
valoarea nominală a acŃiunilor emise;
- prime de fuzine = contribuŃia contabilă adusă de societatea absorbită este
mai mare decât valoarea nominală;
- prime de conversie = transformarea în acŃiuni a obligaŃiunilor emise,
datoriilor sau dividendelor.
Fondul de dezvoltare este înregistrat din profitul net care rămâne la dispoziŃia
băncii sub formă de fond de dezvoltare (521), alte fonduri (528) sau repartizări la fondul
de dezvoltare (529). Acesta este utilizat la executarea sau la achiziŃia de mijloace fixe. Se
mai poate constitui din amortizarea inclusă pe cheltuieli sau din sume obŃinute la
vânzarea sau dezmembrarea unor mijloace fixe.
Fondul de dezvoltare este un cont de pasiv care se creditează la constituirea
fondului, în corespondenŃă cu conturile 529 “Repartizări la Fondul de dezvoltare”; 592
“Repartizarea profitului” sau contul 591”Profit sau pierdere”, care arată provenienŃa
surselor de alimentare ale fondului şi se debitează la utilizarea lui.
SocietăŃile bancare constituie provizioane pentru a evita unele riscuri sau
incertitudini ce apar în activitatea derulată de bancă şi care pot influenŃa rezultatele finale
ale exerciŃiului. Sunt asimilate capitalurilor următoarele tipuri de provizioane:
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
- provizioane reglementate.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt constituite, de regulă, la sfârşitul
exerciŃiului, pentru elemente de patrimoniu a căror realizare sau plată eate incertă sau
pentru cheltuieli exigibile în perioada următoare. În această categorie se constituie
următoarele categorii de comisioane:
a) provizioane pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură – acestea
compensează eventualele pierderi în cazul în care debitorii garantaŃi de bancă nu îşi
onorează obligaŃiile de plată;
b) provizioane pentru facilităŃi acordate personalului – apar în special în cazul unor
credite fără garanŃii, acordate personalului;
c) provizioane pentru riscuri de Ńară – sunt create pentru compensarea unor pierderi în
cazul plasamentelor externe;
d) alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – vizează, în special, provizioane pentru
cheltuieli ce se vor efectua în exerciŃiile viitoare.
Provizioanele reglementate se pot constitui facultativ, în conformitate cu normele în
vigoare, pentru a beneficia de unele facilităŃi fiscale, legate preponderent de înfiinŃarea de
subunităŃi în străinătate.
Constituirea unui provizion reprezintă o cheltuială pentru bancă. Anularea sau
diminuarea lui datorită manifestării riscului, datorită eliminării riscului sau datorită lipsei
obiectului pentru care s-a previzionat se face prin creşterea veniturilor băncii.
În practică, gestiunea provizioanelor vizează protecŃia împotriva riscurilor. Uneori se
urmăreşte şi majorarea provizioanelor, în scopul reducerii impozitului pe profit. În
realitate, avem de-a face doar cu o amânare la plată a impozitului, până la expirarea
perioadei de provizionare.
Provizioanele reglementate sunt conturi de pasiv care se creditează la constituirea sau
majorarea provizionului, în corespondenŃă cu debitul unui cont de cheltuieli şi se
creditează la anularea sau diminuarea provizionului, în corespondenŃă cu creditul unui
cont de venituri.
Capitolul III: CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR

Introducere la tema tratată: Acest capitol prezinte tipurile de imobilizări din
contabiltate, modul de determinare, înregistrare şi interpretare ale acestora..
Obiectivul capitolului: Capitolul îşi propune sa lămurească elementele de
capitaluri propriu modul de a folosi clasa respectivă de conturi, de a înregistra în
contabilitate şi de a rezolva problemele contabile care apar.
Cuprinsul capitolului 3: Contabilitatea imobilizărilor

Valorile imobilizate sunt active destinate să servească activităŃii societăŃii bancare
pentru o perioadă mai lungă şi se evidenŃiază prin conturi sintetice de gradul I, II, III din
clasa 4.
Imobilizările financiare reprezintă o modalitate distinctă de utilizare, pentru o
perioadă îndelungată, a capitalului social disponibil şi a altor resurse (acŃiuni şi drepturi
de creanŃă) sub forma participării la formarea capitalului altor societăŃi comerciale.
Creditele subordonate sunt creanŃe pe termen lung, nereprezentate de un titlu,
pentru care împrumutătorul acceptă ca drepturile sale să fie restituite numai după
satisfacerea celorlaŃi creanŃieri. În categoria creditelor subordonate se include: credite la
termen, credite participative şi alte credite subordonate la termen şi credite pe durată
nedeterminată.
Creditele participative sunt creanŃe de ultim rang care se caracterizează prin
următoarele:
- în caz de lichidare a clientului debitor, creditele nu sunt rambursate decât după
satisfacerea celorlalŃi creanŃieri privilegiaŃi;
- în caz de redresare judiciară, rambursarea acestor credite şi plata remuneraŃiilor
prevăzute sunt suspendate pe toată perioada planului de redresare;
- dacă acest credit participativ face obiectul unei convenŃii, rambursarea creditului
şi plata remuneraŃiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada necesară realizării
angajamentelor luate de debitor, faŃă de creanŃieri, în momentul încheierii convenŃiei
respective.
RemuneraŃiile la creditele participative cuprind o parte fixă şi eventual, o parte
variabilă.
Dobânda fixă a creditului poate fi înregistrată în condiŃiile prevăzute în contractul
de credit, cu o parte variabilă, sub forma unei clauze de participare la profitul net al
clientului împrumutat.
EvidenŃa contabilă a creditelor participative se Ńine cu ajutorul contului sintetic de
gradul II: 4011 – “Credite participative”, care este un cont de activ, se debitează cu
acordarea creditelor şi se creditează cu creditele rambursate, cu creditele trecute la
restanŃe sau îndoielnice, cu cele devenite titluri de participare sau părŃi în societăŃile
comerciale legate. Soldul debitor al contului reprezintă credite acordate şi nerambursate.
Exemplu:
a). se evidenŃiază acordarea de credite participative:
4011 = 111
Credite participative Cont curent la BNR
sau 2511
Conturi curente
b). se evidenŃiază rambursarea creditelor participative:
111 = 4011
Cont curent la BNR Credite participative
sau 2511
Cont curent
c). se evidenŃiază credite participative devenite titluri de participare şi părŃi în societăŃile
legate:
% = 4011
412 Credite participative
Titluri de participare
sau 411
PărŃi în societăŃile comerciale legate
Titlurile de participare reprezintă acŃiuni şi alte titluri cu venit variabil, altele
decât părŃile în societăŃile comerciale legate, deŃinute de bancă în capitalul altor societăŃi
comerciale şi a căror deŃinere durabilă este considerată utilă activităŃii băncii.
Aceste titluri trebuie să îndeplinească una din următoarele condiŃii:
a). să reprezinte 10% sau mai mult din capitalul unei societăŃi comerciale, fără ca
aceasta să fie controlată într-o manieră exclusivă;
b). sau să reprezinte mai puŃin de 10% din capitalul unei societăŃi comerciale, însă
numai cu satisfacerea uneia din următoarele cerinŃe:
- să fie administratori sau conducători comuni cu societatea emitentă;
- societatea emitentă să deŃină părŃi din acŃiunile emise de bancă (participaŃii
reciproce);
- să aparŃină aceluiaşi grup controlat de persoane fizice sau juridice care
exercită controlul asupra grupului şi practică o decizie unică.
Titlurile activităŃii de portofoliu reprezintă acŃiuni şi alte titluri cu venit variabil
deŃinute de o bancă pe o perioadă îndelungată în vederea realizării unor venituri
satisfăcătoare, fără drept de intervenŃie în gestiunea societăŃii ale cărei titluri le deŃine.
EvidenŃa contabilă a acestor titluri se realizează cu ajutorul contului 413 - “Titluri
ale activcităŃii de portofoliu” care este un cont de activ. ConŃinutul economic al acestui
cont este asemănător cu cel al contului 412 - “Titluri de participare”.
Contul 415 - “Titluri date cu împrumut” evidenŃiază creanŃele reprezentând
imobilizări financiare (părŃi în cadrul societăŃilor legate, titluri de participare şi titluri ale
activităŃii de portofoliu) date cu împrumut.
În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind: fondul comercial, cheltuielile de
constituire, concesiunile, brevetele, licenŃele şi alte imobilizări necorporale.
EvidenŃa imobilizărilor necorporale se realizează distinct în contabilitate pentru
activitatea de exploatare bancară şi pentru alte activităŃi în afara exploatării bancare, cu
ajutorul următoarelor conturi sintetice de gradul I:
- 441 – “Imobilizări necorporale ale activităŃii de exploatare”;
- 442 – “Imobilizări necorporale în afara activităŃii de exploatare”.
Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerŃ care nu figurează în
cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menŃinerea sau la
dezvoltarea potenŃialului băncii, cum sunt: clientela, vadul, reputaŃia şi alte elemente
necorporale. Fondul comercial se evidenŃiază în contabilitate cu ajutorul contului sintetic
de gradul II: 4410 - “Fondul comercial” care este un cont de activ. Se debitează cu
valoarea foncdului comercial achiziŃionat de la terŃi şi se creditează cu valoarea fondului
comercial cedat, care nu a fost amortizat (şi trecută pe cheltuieli în cadrul contului 6461 -
“Pierderi din cesiunea imobilizărilor necorporale şi corporale”) precum şi cu valoarea
fondului comercial amortizat integral (prin debitul contului 4611 - “Amortizarea fondului
comercial”). Soldul debitor reprezintă valoarea fondului comercial existent.
Fondul comercial se determină ca diferenŃă între valoarea de aport (de utilitate)
sau valoarea de achiziŃie, după caz, a fondului de comerŃ şi valoarea elementelor de activ
înregistrate în conturile corepunzătoare.
Fondul comercial, de regulă, nu este supus amortizării, însă dacă se constată o
depreciere ireversibilă, aceasta poate fi amortizată.
Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuieli ocazionate de înfiinŃarea sau
modificarea activităŃii băncii: taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli
privind emiterea şi vânzarea de acŃiuni, cheltuieli de prospectare a pieŃiei şi de publicitate
şi alte cheltuieli de această natură legate de înfiinŃarea şi modificarea activităŃii băncii.
Cheltuielile de această natură se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani,
iar evidenŃa lor se Ńine cu ajutorul contului 4412 - “Cheltuieli de constituire”, care este un
cont de activ. Se debitează cu cheltuielile ocazionate de înfiinŃarea şi extinderea băncii şi
se creditează cu cheltuielile de constituire amortizate integral.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea cheltuielilor de constituire existente.
În cadrul altor imobilizări necorporale se cuprind: programe informatice, bunuri
preluate în concesiune de către banca primitoare, brevete, licenŃe, know-how-uri, alte
drepturi de proprietate intelectuală, precum şi alte imobilizări necorporale.
Activele imobilizate în concesiuni cuprind valoarea bunurilor preluate cu acest
titlu în patrimoniu de către bancă, potrivit contractelor încheiate.
Brevetele, licenŃele, know-how-urile şi alte drepturi de proprietate intelectuală
similare, achiziŃionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de
imobilizări necorporale, la valoarea de achiziŃie sau costul de producŃie, după caz, şi se
amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către unitatea bancară care le
deŃine.
Programele informatice create de bancă sau achiziŃionate de la terŃi pentru
necesităŃile de utilizare proprii sunt evaluate la costul de producŃie, respectiv la valoarea
de achiziŃie şi se amortizează în funcŃie de durata probabilă de utilizare, care nu poate
depăşi o perioadă de cinci ani.
EvidenŃa acestor imobilizări se realizează cu ajutorul contului 4419 - “Alte
imobilizări necorporale ale activităŃii de exploatare” care se debitează cu valoarea altor
imobilizări necorporale achiziŃionate de la terŃi prin contul (3566), primite cu titlu gratuit
prin contul 541 - “SubvenŃii pentru investiŃii”, imobilizări necorporale în curs
recepŃionate (prin contul 431 - “Imobilizări necorporale în curs” 431), cele realizate pe
cont propriu (prin contul 7494 - “Venituri din producŃia de imobilizări”) şi a celor
achiziŃionate de la terŃi în devize (prin contul 3722 - “Contravaloarea poziŃiei de
schimb”). Se creditează cu valoarea altor imobilizări necorporale cedate sau scoase din
activ (prin debitul conturilor 4611 sau 6461).
Soldul debitor reprezintă valoarea altor imobilizări necorporale existente.
Imobilizările în curs necorporale reprezintă costul de producŃie, respectiv costul
de achiziŃie aferent imobilizărilor necorporale neterminate până la finele exerciŃiului şi se
evidenŃiază cu ajutorul contului 431 - “Imobilizări necorporale în curs”, care este un cont
de activ. Se debitează cu valoarea imobilizărilor necorporale în curs facturate de terŃi,
realizate pentru nevoi proprii, precum şi avansurile acordate furnizorilor de imobilizări.
Se creditează cu valoarea imobilizărilor necorporale în curs, recepŃionate (prin debitul
contului de imobilizări necorporale). Soldul debitor reprezintă valoarea imobilizărilor
necorporale în curs.
EvidenŃa imobilizărilor corporale se evidenŃiază cu ajutorul contului sintetic de
gradul I: “Imobilizări corporale ale activităŃii de exploatare” (442), care cuprinde două
conturi sintetice de gradul II: 4421 – “Terenuri”; 4422 – “Mijloace fixe”.
EvidenŃa terenurilor se Ńine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri
prin intermediul celor două conturi sintetice de gradul III: 44211 - “Terenuri” şi 44212 -
“Amenajări de trenuri”.
Terenurile se evidenŃiază în contabilitate la intrarea în patrimoniu, la valoarea de
achiziŃie sau valoarea de aport, după caz. Terenurile de regulă nu sunt supuse amortizării,
ci numai investiŃiile efectuate pentru amenajarea acestora.
Aceste conturi (“Terenuri” şi “Mijloace fixe”) reflectă valori economice
componenete ale activului, deci au funcŃia contabilă de activ.
În debitul lor se înregistrează intrările de bunuri, iar în creditul lor se înregistrează
ieşirile de imobilizări prin scoatere din activitate sau cedare. Soldul debitor reflectă
valoarea imobilizărilor corporale aflate în inventarul unităŃii patrimoniale.
Se consideră mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează
ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii:
- are o valoare mai mare decât limita stabilită de lege (conform reglementărilor
legale în vigoare, această limită este de un milion);
- are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
EvidenŃa mijloacelor fixe trebuie să asigurte reflectarea permanentă a existenŃei şi
mişcării, precum şi calculul amortizării şi a provizioanelor constituite pentru deprecierea
acestora.
Mijloacele fixe, la intrarea în patrimoniu se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intrare, prin care se înŃelege:
a) costul de achiziŃie, pentru mijloacele fixe porocurate cu titlu oneros;
b) costul de producŃie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de bancă;
c) valoarea actuală estimată la înscrierea lor în activ Ńinând seama de valoarea
mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru
mijloacele fixe obŃinute cu titlul gratuir;
d) valoarea de aport (de utilitate) acceptată de părŃi, pentru mijloacele fixe intrate
în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii, conform statelor şi contractelor;
e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru mijloacele fixe reevaluate în
baza dispoziŃiei legale exprese.
Imobilizările în curs corporale reprezintă investiŃiile neterminate efectuate în
regie proprie sau în antrepriză, care se evaluează la costul de producŃie, respectiv la costul
de achiziŃie, reprezentând preŃul de deviz al investiŃiei.
EvidenŃa imobilizărilor în curs corporale se Ńine cu ajutorul contului 432 –
“Imobilizări corporale în curs” care se debitează ca valoarea imobilizărilor corporale în
curs facturată de terŃi sau a celor realizate în regie proprie, precum şi avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări. Se creditează cu valoarea mijloacelor fixe recepŃionate sau a
amenajărilor de terenuri recepŃionate. Soldul debitor reprezintă imobilizările corporale în
curs.
Imobilizările, ca urmare a folosirii în procesul de producŃie sau chiar ca urmare a trecerii
timpului suferă anumite deprecieri. Aceste deprecieri pot fi:
- ireversibile, caz în care apar amortizările;
- reversibile, caz în care apar provizioanele.
Amortizarea este recuperarea, în expresie bănească a imobilizărilor ca urmare a
uzurii lor, într-o anumită perioadă de timp.
Din punct de vedere economic, amortizarea presupune includerea în cheltuielile
fiecărui exerciŃiu a sumei totale a deprecierilor suferite de imobilizări.
Din punct de vedere financiar, amortizarea constă în constituirea disponibilităŃilor
băneşti, fie pentru a înlocui imobilizările, când acestea sunt scoase din folosinŃă, fie
pentru a realiza o nouă investiŃie.
Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de
intrare a mijloacelor fixe şi se calculează pe baza planului de amortizare, de la data
punerii acestora în funcŃiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare,
conform duratelor normale de utilizare şi condiŃiilor de utilizare a acestora.
Băncile amortizează mijloacele fixe utilizând unul din următoarele regimuri de
amortizare:
a). amortizare lineară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a
mijloacelor fixe pe toată durata de funcŃionare stabilită a acestora;
b). amortizare degresivă, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare
lineară cu coeficienŃii prevăzuŃi de lege;
c). amortizare accelerată, constând în calcularea, în exerciŃiul în care mijloacele
fixe intră în activul băncii, a unei amortizări până la limita prevăzută de lege din valoarea
de intrare a acestora.
Spre deosebire de amortizare, care atunci când se înregistrează nu prezintă altceva
decât o constatare a pierderilor efective suferite de o întreprindere, provizioanele
reprezintă pierderi sau cheltuieli previzibile.
Provizioanele pentru valori imobilizate sunt evidenŃiate cu sjutorul conturilor din
grupa 49 – “Provizioane pentru valori imobilizate” şi se constituie pe seama cheltuielilor,
de regulă, la finele exerciŃiului, cu ocazia inventarierii sau la alte perioade.
Pentru evidenŃierea în contabilitate a provizioanelor pentru deprecierea
imobilizărilor se foloseesc conturi sintetice de gradul I care au funcŃia contabilă de pasiv,
se creditează cu constituirea provizioanelor, concomitent cu creşterea cheltuielilor
corespunzătoare şi se debitează la finele exerciŃiului când se reduc sau se anulează
provizioanele rămase fără obiect, care duc la creşterea veniturilor. Soldul creditor al
conturilor de provizioane se scad din soldul debitor al imobilizărilor şi se obŃine valoarea
netă contabilă a acestora, care se înscrie în bilanŃul contabil.
La finele exerciŃiului, la ieşirea din patrimoniu a valorilor imobilizate, sau la alte
perioade, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează, procedându-
se astfel:
- în situaŃia în care deprecierea valorilor imobilizate este superioară provizionului
constituit, se constituie un provizion suplimentar;
- în cazul în care deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit,
diferenŃa se deduce din provizionul constituit şi se înregistrează la venituri;
- cu ocazia anulării unui provizion, la ieşirea din patrimoniu a valorilor
imobilizate, provizioanele constituite se înregistrează la venituri.
Capitolul 4: CONTABILITATEA ACTIVELOR OPERAłIONALE
Introducere la tema tratată: Acest capitol prezinte tipurile de active operaŃionale,

modul de determinare, înregistrare şi interpretare ale acestora..
Obiectivul capitolului: Activele operaŃionale sunt acele elemente ale activului
bilanŃier cu care banca operează în mod urrent şi prin care se realizează activitatea de
bază a băncii. Ele produc venituri contabilizate prin conturile din clasa 7.
. Cuprinsul capitolului 4: Contabilitatea activelor operaŃionale

Activele operaŃionale sunt acele elemente ale activului bilanŃier cu care banca
operează în mod curent şi prin care se realizează activitatea de bază a băncii. Ele produc
venituri contabilizate prin conturile din clasa 7.
Pentru organizarea sistemului de casierii proprii, băncile comerciale trebuie să
solicite în scris, Băncii NaŃionale a României aprobarea de funcŃionare a acestuia. Dacă
banca comercială respectă prevederile legate de operaŃiuni cu numerar şi dispune de
amenajări speciale, primesc autorizaŃia de funcŃionare împreună cu plafonul de casă.
Principalele operaŃiuni cu numerar sunt:
a). Primirea (intrarea) numerarului din contul curent de la BNR (plăŃile ce
urmează a fi făcute cu numerar impun o alimentare a casieriei); se plăteşte un comision la
BNR;
% = 111
101 Cont curent la BNR
Casa
6019
Comision
b). Primirea (intrarea) numerarului de la alte bănci comerciale, în special pentru
valută, dar şi pentru lei (când nu există momentan disponibil în contul curent la BNR sau
în afara programului la casieria BNR), se plăteşte comision.
În general, există un decalaj în timp (cel puŃin o zi) între momentul când se
primesc banii în numerar şi momentul când se restituie aceştia prin intermediul contului
curent, impunându-se astfel folosirea unui cont intermediar de pasiv, şi anume “Alte
sume datorate” (162).
Primirea numerarului:
% = 162
101 Alta sume datorate
Casa
6019
Comision
Restituirea prin contul curent (după o zi sau mai multe):
162 = 111
Alte sume datorate Cont curent la BNR în lei
121/122
sau Nostro/Loro, pentru valută
După restituirea prin contul curent (de corespondenŃă) se face în aceeaşi zi, se
poate înregistra astfel:
% = 111
101 Cont curent la BNR, în lei
Casa 121/122
6019 sau Nostro/Loro, pentru valută
Comision
c). Primirea (intrarea) numerarului de la clienŃii băncii (alimentarea contului
curent sau constituirea de depozite):
101 = 2511
Casa Conturi curente
sau
101 = 253
Casa Conturi de depozit
Intrări (primiri) de numerar mai pot apărea la plusuri de casă, schimb valutar,
restituirea creditelor primite (mai ales, persoanele fizice).
d). Eliberarea (ieşirea) numerarului către contul curent de la BNR (s-a depăşit
plafonul admis, completarea sumelor din contul curent pentru efectuarea unor plăŃi,
frutificare etc.):
111 = 101
Cont curent la BNR Casa
e). Eliberarea (ieşirea) numerarului către bănci comerciale (dacă acestea solicită
numerar); dacă recuperarea prin contul de corespondenŃă (Nostro) nu se face în aceeaşi zi
se foloseşte un cont intermediar şi anume: “Valori de recuperat” (161):
161 = %
Valori de recuperat 101
Casa
7019
Venituri din comisioane
Recuperarea prin contul curent (corespondent):
111 = 161
Cont curent la BNR (pentru lei) Valori de recuperat
Sau
121/122
Nostro/Loro (pentru valută)
f). Eliberarea (ieşirea) numerarului către clienŃii băncii (ridicări de numerar de
către aceştia din cont curent pentru plata salariilor sau alte plăŃi în numerar, recuperarea
depozitelor la scadenŃă etc.):
2511 = 101
Conturi curente Casa
sau
253 = 101
Conturi de depozite Casa
Ieşirea (eliberarea) de numerar mai poate avea loc pentru minusuri de casă,
schimb valutar, acordarea de credite (mai ales, persoane fizice).

1). Depozitele în cont curent, se referă la sume în lei sau valută, de care banca
poate dispune în orice moment. Denumirea contului prin care se evidenŃiază este “Cont
curent la BNR” pentru disponibilul din BNR şi “Cont de corespondent la bănci (Nostro)”
pentru disponibilul din celelalte bănci comerciale. Prin aceste conturi au loc toate
“intrările (încasările) şi ieşirile (plăŃile) de bani de cont”.
În practică, cel mai des, se foloseşte denumirea de Nostro: Nostro la banca…,
Nostro la BNR, etc.
Trebuie reŃinut că disponibilul în lei este Ńinut la BNR, toate încasările (intrările)
şi plăŃile (ieşirile) în lei efectuându-se prin “Contul curent de la BNR”.
Pentru valută, banca poate să-şi deschidă oricâte conturi Nostro vrea la bănci din
Ńară sau străinătate (dacă acele bănci sunt de acord).
Depozitele în cont curent reprezintă sume depuse de titular sau de alte persoane în
favoarea titularului, rezultate din cadrul operaŃiunilor curente de încasări şi plăŃi (ex: plata
salariilor, plata şi încasarea facturilor). Aceste sume pot fi retrase de client în favoarea sa
sau a altor persoane în orice miment, fără preaviz. Soldul contului trebuie să fie creditor.
ExcepŃie fac conturile care beneficiază de un plafon de creditare din partea băncii, ce îi
pemite titularului să efectueze plăŃi sau retrageri fără a dispune de sumele necesare. Rata
dobânzii care remunerează contul curent este printre cele mai reduse, putând să fie chiar
zero.
Prin valoarea soldului, prin nivelul rulajului şi obligativitatea constituirii sale,
contul curent se prezintă ca un cont de întreprindere. În Ńările dezvoltate economic, în
urma amplificării procesului de bancarizare, se constată totuşi un număr mai mare de
conturi deschise de persoanele fizice în raport cu societăŃile comerciale.
2). Depozitele la vedere, se referă la depozitele în lei sau valută constituite la alte
bănci, ale căror durată de constituire este egală cu o zi lucrătoare (depozite pe 24 ore –
CALL MONEY).
Depozitele la vedere reprezintă un cont slab remunerat sau chiar neremunerat,
destinat să primească sume de la titular la vederea unei utilizări pe termen scurt. Soldul
contului este creditor şi poate fi retras în orice moment, fără preaviz. În practică se
întâlneşte şi cazul în care banca cere, mai ales pentru sume importante, un preaviz pe
termen foarte scurt, de obicei o zi lucrătoare.
În lipsa unei scadenŃe definite (observaŃie valabilă şi pentru conturile curente),
durata constituirii contului la vedere depinde de nevoile şi bunul plac al titularului. Acest
fapt ar induce pentru bancă o reŃinere în a utiliza o astfel de resursă. Totuşi, o observare
pe termen mai lung permite constatarea unei anumite stabilităŃi şi perenităŃi a acestei
resurse, ceea ce permite băncii alocarea sa pe o perioadă mai lungă.
Conturile utilizate pentru aceste depozite la vedere sunt: contul 131 – “Depozite la
bănci” (pentru depozitele create la alte bănci) şi contul 132 – “Depozite ale băncilor”
(depozitele altor bănci la bancă). Contul 131 – “Depozite la bănci” este un cont de activ.
El este debitat atunci când se crează depozitul la alte bănci şi se creditează la lichidarea
depozitului. Contul 132 – “Depozite ale băncilor” este un cont de pasiv. El este creditat la
constituirea depozitului şi este debitat la lichidarea depozitului creat altei bănci.
Dobânzile aferente unor astfel de operaŃiuni sunt contabilizate în conturile 1317 –
“CreanŃe ataşate”, pentru dobânzile de încasat şi 1327 – “Datorii ataşate”, pentru
dobânzile de plătit.
Durata de viaŃă a unui plasament (depozit) prezintă următoarele etape:
- data contactării (semnării convenŃiei) – înregistrarea extrabilanŃieră a
depozitului de la data contractării până la data plasării efective;
- data efectuării plasamentului (data tranzacŃiei) – data la care fondurile
(activele)sunt puse la dispoziŃia părŃii cu care s-a încheiat convenŃia
(înregistrate în bilanŃ);
- data maturităŃii – data la care capitalul şi dobânda se întorc la banca care
efectuează plasamentul.
Dobânzile încasate se înregistrează în contul 70131 “Dobânzi de la depozitele la
vedere”.
3). Depozitele la termen, se referă la depozitele în lei sau valută constituite la alte
bănci, ale căror durată iniŃială de constituire este mai mare de o zi lucrătoare. Ele pot fi
simple depozite la termen sau pot avea şi un alt scop (obŃinerea unor garanŃii) şi atunci se
constituie depozite colaterale.
Creditele obişnuite se referă la sumele plasate la alt bănci comerciale pe baza unor
contracte/convenŃii de credite. Ele se acordă fără garanŃie (în alb).
În practică, utilizarea creditelor are loc în relaŃia cu băncile cu care nu există
limite (plafoane) pentru constituirea de depozite sau aceste limite nu sunt suficient de
mari. Aceste credite pot fi: credite acordate pentru o zi; credite la termen (durata
creditului este mai mare de o zi); credite financiare (credite cumpărător), acordate
băncilor nerezidente (străine) dar ai căror beneficiari finali sunt agenŃi economici
nerezidenŃi.
Pe lângă creditele obişnuite mai sunt şi creditele mobilizate care se referă la
creditele acordate ce au garanŃie efecte de comerŃ (de exemplu, cambii) livrate sau
nelivrate sau titluri nelivrate. Deci, dreptul de proprietate al acestor active se transferă
temporar (pe durata creditului) asupra băncii care a acordat creditul. Este vorba de o
“mobilizare” a acestor efecte de comerŃ şi titluri.
Contabilizarea acestor credite se face cu ajutorul contului 151 - “Valori primite în
pensiune”, iar dobânzile aferente se înregistrează în contul de venituri corespunzător:
contul 7015 – “Dobânzi de la valorile în pensiune”.
Capitolul 5: CONTABILITATEA PASIVELOR OPERAłIONALE
Introducere la tema tratată: Acest capitol îŃi propune să prezinte capitalurile
proprii şi asimilate atât din punct de vedere teoretic, legislativ, practic dar şi înregistrările
contabile care le implică apariŃia lor.
Obiectivul capitolului: Pasivele operaŃionale sunt acele elemente ale pasivului
bilanŃier cu care banca operează în mod curent şi prin care se realizează activitatea de
bază a băncii. Ele produc cheltuieli contabilizate prin conturile din clasa 6.
Cuprinsul capitolului 5: Contabilitatea pasivelor operaŃionale
Pasivele operaŃionale sunt acele elemente ale pasivului bilanŃier cu care banca
operează în mod curent şi prin care se realizează activitatea de bază a băncii. Ele produc
cheltuieli contabilizate prin conturile din clasa 6.
Depozitele bancare reprezintă o modalitate de plasare a disponibilităŃilor,
respectiv o modalitate de a atrage resurse de la alte bănci. Pe piaŃa interbancară, aceste
depozite sunt realizate pe termene scurte şi foarte scurte.
Depozitele la bănci se împart în:
1). Conturile de corespondent (LORO), sunt conturi deschise de alte bănci la
“noi”, prin ele evidenŃiindu-se mişcările de bani ale acestora. Contul prin care se
evidenŃiază este “Cont curent la BNR” pentru disponibilul din BNR şi “Cont de
corespondent ale băncilor (Loro)” numai pentru valută, toate operaŃiunile în lei ale
băncilor desfăşurându-se prin contul curent de la BNR.
2). Depozite la vedere de la bănci, care se referă la depozitele în lei sau valută
primite de la alte bănci, ale căror durate de constituire este egală cu o zi lucrătoare.
Împrumuturi obişnuite se referă la împrumuturile primite de la BNR pentru
anumite destinaŃii speciale evidenŃiate în conturi distincte, stabilite prin Regulamente
BNR (de exemplu, împrumuturi pentru finanŃarea agriculturii), dar şi la împrumuturi
primite de la alte bănci sub forma: împrumuturi de pe o zi pe alta, împrumuturi la termen
şi împrumuturi financiare.
Pe lângă împrumuturile obişnuite mai sunt şi împrumuturi mobilizate care se
referă la împrumuturile primite pentru care s-au garanŃii de natura efectelor de comerŃ (de
exemplu, cambii) livrate sau nelivrate sau a titlurilor nelivrate. Ele reprezintă în pasivul
băncii care primeşte împrumutul “oglinda” creditelor mobilizate din activul băncii care
dă creditul.
Contabilizarea acestor credite se face cu ajutorul contului 152 - “Valori date în
pensiune”, iar dobânzile aferente se înregistrează în contul de cheltuieli corespunzător:
contul 6015 – “Dobânzio la valorile date în pensiune”.
EvidenŃa disponibilităŃilor, în lei şi valută se Ńine prin contul 2511 - “Conturi
curente” care este un cont bifuncŃional şi prin contul 2521 – “Conturi de factoring” care
este un cont de pasiv (pentru operaŃiile de factoring).
Depozitele clienŃilor pot fi la vedere (contabilizate prin contul 2531 - “Depozite la
vedere”) şi la termen contabilizate prin conturile: 2532 – “Depozite la termen” (pentru
depozitele simple) şi 2533 – “Depozite colaterale” (pentru depozitele care folosesc şi
altor destinaŃii – garanŃii pentru scrisorile de garanŃie, acreditive etc)
Depozitele la vedere se constituie pentru o zi lucrătoare şi dobânda plătită, acestea
se reflectă în contul 60251 - “Dobânzi la depozitul la vedere”.
Rata dobânzii la depozite poate fi fixă pe întreaga perioadă a depozitului sau
poate fi fluctuantă, banca modificând-o (în general în funcŃie de rata dobânzii de bază a
băncii care este influenŃată de inflaŃie, curs de schimb)
La scadenŃă, dobânda la depozit se poate plăti în contul curent al clientului sau
poate majora depozitul (dacă acesta se prelungeşte)
Capitolul 6: CONTABILITATEA OPERAłIUNILOR DIVERSE

Introducere la tema tratată: Acest capitol îŃi propune să prezinte înregistrările
contabile a tuturor categoriilor patrimoniale care nu au o clasă specifică de conturi:
decontări cu personalul, decontări cu bugetul statului sau decontările cu debitorii şi
creditorii diverşi.
Obiectivul capitolului: Contabilitatea bancară a operaŃiunilor diverse se referă la
contabilitatea debitorilor şi creditorilor băncii, respectiv creanŃele şi datoriile băncii în
relaŃiile cu: personalul, asigurările şi protecŃia socială, bugetul statului şi fondurile
speciale, asociaŃii sau acŃionarii, precum şi diverşi creditori sau debitori
Cuprinsul capitolului 6: Contabilitatea operaŃiunilor diverse
6.1Contabilitatea decontărilor cu personalul
6.1 Contabilitatea decontărilor cu personalul
Contabilitatea bancară a operaŃiunilor diverse se referă la contabilitatea debitorilor
şi creditorilor băncii, respectiv creanŃele şi datoriile băncii în relaŃiile cu: personalul,
asigurările şi protecŃia socială, bugetul statului şi fondurile speciale, asociaŃii sau
acŃionarii, precum şi diverşi creditori sau debitori.
CreanŃele reprezintă dreptul unei persoane, numită creditor, de a pretinde de la
altă persoană, numită debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva. CreanŃele sunt elemente
patrimoniale de activ.
Datoriile totale de această natură sunt determinate în cadrul fondului de salarii şi
cuprind următoarele elemente componente: drepturile salariale propriu-zise, sporurile,
adaosurile, premiile din fondurile de salarii, indemnizaŃiile pentru concediile de odihnă şi
cele pentru incapacitate temporară de muncă suportate din fondul de salarii, precum şi
alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de bancă pentru munca prestată şi care se
suportă, potrivit reglementărilor, din fondul de salarii.
În categoria decontărilor cu personalul se include, în afara fondului de salarii şi în baza
prevederilor contractului colectiv de muncă sau altor reglementări legale, şi alte drepturi
şi avantaje, cum sunt cele privind masa caldă, alimentaŃia antidot ş.a., precum şi
stimulentele de natura premiilor din profit şi participarea la profit ce se acordă după
aprobarea bilanŃului contabil anual.
Drepturile de personal neridicate în termen se înregistrează într-un cont distinct,
de persoane.
Reflectarea în contabilitate a decontărilor cu personalul se realizează cu ajutorul
contului sintetic de gradul I 351 – “Personal şi conturi asimilate”, care este un cont
bifuncŃional şi se desfăşoară pe conturi sintetice de gradul II, care sunt conturi de pasiv
(cu excepŃia conturilor 3514 – “Avansuri acordate personalului” şi 35192 – “Alte creanŃe
în legătură cu personalul”), şi au trăsături comune, cum ar fi:
- sunt conturi de obligaŃii, cu funcŃie contabilă de pasiv;
- oglindesc în credit datoriile unităŃii faŃă de salariaŃi;
- în debit reflectă sumele plătite salariaŃilor în vederea stingerii obligaŃiilor de
natură salarială;
- sunt conturi de bilanŃ şi prezintă solduri creditoare, care reprezintă datoriile
salariale nedecontate de unitate.
Contul 3511 – “Personal – remuneraŃii datorate” înregistrează pe credit salariile şi
alte drepturi cuvenite personalului, atât în lei, cât şi în devize (dacă este cazul), iar pe
debit înregisrează salariile nete achitate personalului, reŃinerile din salarii şi sumele
neridicate de personal în termen legal. Soldul creditor al contului reprezintă remuneraŃiile
datorate personalului.
Exemplu:
a). se evidenŃiază fondul de salarii brute cuvenite personalului:
611 = 3511
Cheltuieli cu remuneraŃiile personalului Personal – remuneraŃii datoratze
b). se evidenŃiază reŃinerile din salarii (impozit, contribuŃia salariaŃilor pentru
pensia suplimentară, ajutorul de şomaj, popriri, avansul acordat salariaŃilor, alte sume
datorate):
3511 = %
Personal – remuneraŃii datorate 3533
Impozit pe salarii
35212
ContribuŃia personalului pentru pensia suplimentară
35222
ContribuŃia personalului la fondul de şomaj
3516
ReŃineri din remuneraŃii datorate terŃilor
3514
Avansuri acordate personalului
35191
Alte datorii în legătură cu personalul
c). se evidenŃiază plata salariilor nete, precum şi salariile neridicate în termen:
3511 = %
Personal – remuneraŃii datorate 101
Casa
3515
Drepturi de personal neridicate
d). se evidenŃiază plata ulterioară a salariilor neridicate în termen:
3515 = 101
Personal – remuneraŃii datorate Casa
Contul 3515 – “Drepturi de personal neridicate” este un cont de pasiv. Se creditează
cu sumele datorate personalului, neridicate în termen reprezentând salarii, sporuri,
adaosuri, alocaŃii de stat pentru copii, stimulente din profit, ajutoare de boală şi alte
drepturi şi se debitează cu sumele achitate personalului, drepturile de personal
neridicate, prescrise, datorate bugetului statului potrivit legii, sau înregistrate ca
venituri excepŃionale aferente perioadei. Soldul creditor al contului reflectă drepturile
de personal neridicate.
Fondurile de asigurări sociale şi de protecŃie socială cuprind obligaŃiile băncii pentru
contribuŃia la asigurările sociale şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează a se încasa de către bancă în
perioadele următoare, aferente exerciŃiului în curs, se înregistrează la finele acestuia ca
alte datorii şi creanŃe sociale.

contabile a tuturor categoriilor de cheltuieli întâlnite în operaŃiunile ontabile bancare.
Obiectivul capitolului: Cheltuielile instituŃiilor bancare reprezintă sumele sau valorile
plătite sau de plătit pentru: împrumuturile primite şi alte surse atrase, serviciile
prestate şi lucrările executate da care beneficiază banca, materialele consumabile,
cheltuielile cu personalul, executarea unor obligaŃii legale sau contractuale, cheltuieli
excepŃionale.
Cuprinsul capitolului 7: Bazele organizării şi conducerii contabilităŃii
Din punct de vedere financiar-contabil, cheltuiala exprimă o constatare,
înregistrată în conturi, a unui consum de valori materiale, de muncă vie sau bănească, a
unui fapt generator de cheltuieli în viitor pentru acoperirea unei datorii contractate sau o
pierdere de valoare care trebuie să fie acoperită.
Cheltuielile instituŃiilor bancare reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit
pentru: împrumuturile primite şi alte surse atrase, serviciile prestate şi lucrările
executate da care beneficiază banca, materialele consumabile, cheltuielile cu
personalul, executarea unor obligaŃii legale sau contractuale, cheltuieli excepŃionale.
Pentru înregistrarea cheltuielilor se are în vedere caracterul de proces al activităŃii
consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate. Efectuarea cheltuielilor se
derulează în mai multe etape succesive sau simultan în timp.
Cheltuielile de exploatare bancară sunt generate de activitatea de bază a societăŃii
bancare şi formează cea mai numeroasă grupă de cheltuieli. În majoritatea lor, acestea
sunt cheltuieli ce privesc exerciŃiul financiar curent.
Dobânzile plătite de bancă pentru remunerarea resurselor obŃinute sub formă de
împrumuturi sau depozite reprezintă cele mai importante cheltuieli de exploatare. Alte
cheltuieli sunt constituite din comisioane plătite de bancă şi din pierderi înregistrate la
variaŃiile de curs sau la cesiunea titlurilor şi devizelor.
Cheltuielile privind operaŃiunile cu clientela se referă la dobânzi aferente
operaŃiunilor de factoring, împrumuturilor primite de la clientela financiară, soldurile
creditoare ale conturilor curente deschise la bancă, depozitelor constituite de clientelă,
comisioanele aferente operaŃiunilor cu clientela ş.a.
Conturile care privesc dobânzile şi vărsămintele asimilate se debitează în
corespondenŃă cu creditul conturilor “Datorii ataşate”, iar cele care privesc comisioanele
se debitează în corespondenŃă cu creditul conturilor care arată plata efectivă a
comisionului.
.
Capitolul 8: CONTABILITATEA VENITURILOR BANCARE
contabile a tuturor categoriilor de cheltuieli întâlnite în operaŃiunile ontabile bancare.
Obiectivul capitolului: Din punct de vedere financiar-contabil, veniturile băncii
reprezintă valorile sau sumele încasate sau de încasat din dobânzi aferente creditelor
acordate şi altor plasamente, livrări de bunuri, executările de lucrări, prestările de
servicii şi din avantajele pe care banca a consimŃit să le primească, executarea unei
obligaŃii legale sau contractuale din partea terŃilor, venituri excepŃionale.
Cuprinsul capitolului 8: CONTABILITATEA VENITURILOR BANCARE

Din punct de vedere financiar-contabil, veniturile băncii reprezintă valorile sau sumele
încasate sau de încasat din dobânzi aferente creditelor acordate şi altor plasamente,
livrări de bunuri, executările de lucrări, prestările de servicii şi din avantajele pe care
banca a consimŃit să le primească, executarea unei obligaŃii legale sau contractuale din
partea terŃilor, venituri excepŃionale.
În cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exerciŃiului se cuprind, de
asemenea, veniturile din vânzarea activelor, producŃia de imobilizări şi diminuarea sau
anularea provizioanelor.
Cifra de afaceri în activitatea bancară se obŃine prin însumarea veniturilor
rezultate din:
- dobânzi şi venituri asimilate (din operaŃiuni de trezorerie şi operaŃiuni
interbancare, din operaŃiuni cu clientela, din operaŃiuni cu obligaŃiuni şi alte
titluri cu venit fix şi alte dobânzi şi venituri similate);
- venituri din titluri cu venit variabil;
- comisioane;
- câştiguri sau pierderi din operaŃiuni financiare (rezultatul net din operaŃiuni cu
titluri de tranzacŃii, de plasament şi din operaŃiuni de schimb);
- alte venituri din activitatea de exploatare.
Veniturile din activitatea de exploatare bancară reprezintă cea mai diversă şi mai
importantă categorie de venituri. Acestea sunt detaliate în mod asemănător cheltuielilor
din activitatea de exploatare, fiind compuse din dobânzi încasate la operaŃiuni de
creditare şi la depozite create la bănci, din comisioane încasate, din dobânzi, dividende şi
diferenŃe favorabile înregistrate la operaŃiunile cu titluri şi devize, ca şi veniturile create
la operaŃiunile de finanŃare prin leasing. Cesiunile de imobilizări pot crea, de asemenea,
venituri de exploatare bancară.
Toate conturile de venituri din grupa 70 – “Venituri din activitatea de exploatare
bancară” sunt conturi de pasiv şi încep a funcŃiona prin creditare. Creditarea se face,
de regulă, în corespondenŃă cu debitarea unor conturi ataşate, pentru veniturile din
dobânzi, de titluri, pentru veniturile create de acestea prin debitarea contului 3722 –
“Contravaloarea poziŃiei de schimb”, în cazul unor venituri la operaŃiunile în devize.
Veniturile din operaŃiunile de trezorerie şi operaŃiunile interbancare se referă la
următoarele categorii de venituri: dobânzi aferente disponibilităŃilor în cont curent la
B.N.R., în conturile de corespondent nostro, depozitelor constituite la bănci, creditelor
acordate băncilor, comisioanelor diverse încasate şi alte venituri.
Veniturile din operaŃiunile cu clientela se referă la:
- dobânzile aferente creanŃelor comerciale şi creditelor acordate clientelei nebancare,
creditele acordate clientelei financiare, creditele acordate pe baza valorilor primite în
pensiune;
- dobânzile percepute la conturile curente ale clientelei;
- dobânzi aferente creanŃelor restante şi îndoielnice din operaŃiunile cu clientela şi alte
categorii de venituri.

Veniturile din operaŃiunile cu titluri reflectă venituri din: dobânzi şi vărsăminte
asimilate aferente creditelor acordate pe baza titlurilor primite în pensiune livrată,
câştiguri (diferenŃe favorabile) din reevaluarea sau cesiunea titlurilor de tranzacŃie la
preŃul pieŃei, inclusiv din reevaluarea titlurilor date cu împrumut, dobânzi aferente
titlurilor cu venit fix, pe perioada reziduală cu cupon nescurs, dividende şi venituri
asimilate aferente titlurilor de plasament cu venit variabil, diferenŃe favorabile rezultate
din cesiunea titlurilor de plasament, dobânzi aferente titlurilor de investiŃii pe perioada
reziduală – cu cupon nescurs, comisioane aferente operaŃiunilor cu titluri.
Veniturile din operaŃiunile în afara bilanŃului cuprind următoarele categorii de
venituri:
- comisioane pentru acorduri de refinanŃare, cauŃiuni, avaluri, andosări şi alte garanŃii
date de bancă, comisioane de angajament, de confirmare, de deschideri, de credite;
- alte comisioane privind angajamentele date.
Venituri din prestaŃiile de servicii financiare cuprind: comisioanele cuvenite
băncii, aferente serviciilor de mandat prestate clientelei pentru gestionarea şi depozitarea
portofoliului de titluri, operaŃiunile cu titluri efectuate în contul clientelei, fără mandat, la
ordinul acesteia, comisioane pentru asistenŃă şi consiliere, inginerie financiară precum şi
pentru alte prestaŃii care ajută la înfiinŃarea şi dezvoltarea agenŃilor economici,
comisioane pentru mijloace de plată la dispoziŃia clienŃilor (cecuri, cărŃi bancare,
documente pentru retrageri de numerar şi pentru viramente bancare), precum şi
comisioane aferente operaŃiunilor de încasări şi plăŃi efectuate pentru clientelă, venituri
obŃinute de bancă pentru prestaŃiile de servicii financiare conexe: obŃinerea de informaŃii
(solvabilitatea sau poziŃia financiară a clienŃilor şi a băncilor), comisioane aferente
valorilor remise la încasarea şi alte venituri din prestările de servicii financiare.
Alte venituri din activitatea de exploatare bancară se referă la: veniturile cuvenite
băncii care privesc operaŃiile efectuate în comun de către două sau mai multe bănci
pentru realizarea de produse bancare (ex.: cărŃile bancare), cheltuielile refacturate de
către bancă privind operaŃiunile de exploatare bancară efectuate în comun, transferarea
cheltuielilor de exploatare bancară la data închiderii contabile, fie într-un cont de bilanŃ,
fie într-un alt cont de cheltuieli, venituri din vânzarea valorilor din aur, metale şi pietre
preŃioase, precum şi alte venituri diverse de exploatare bancară.
Capitolul 9: CONTABILITATEA TRANZACłIILOR ÎN VALUTĂ

Introducere la tema tratată: Sunt considerate operaŃiuni în devize, cele efectuate
într-o altă deviză decât moneda naŃională, leul.
Contabilitatea operaŃiunilor care generează risc de schimb, impune utilizarea
conturilor “PoziŃia de schimb” şi “Contravaloarea poziŃiei de schimb”, deschise în cadrul
bilanŃului şi în afara bilanŃului, pe feluri de devize.
. Cuprinsul capitolului 9: CONTABILITATEA TRANZACłIILOR ÎN
VALUTĂ
financiară
financiară
Sunt considerate operaŃiuni în devize, cele efectuate într-o altă deviză decât
moneda naŃională, leul.
Contabilitatea operaŃiunilor care generează risc de schimb, impune utilizarea
conturilor “PoziŃia de schimb” şi “Contravaloarea poziŃiei de schimb”, deschise în cadrul
bilanŃului şi în afara bilanŃului, pe feluri de devize.
Imobilizările corporale şi necorporale, precum şi stocurile achiziŃionate în devize,
operaŃiunile de leasing, locaŃie simplă şi asimilate efectuate în devize, capitalul social,
precum şi cheltuielile şi veniturile aferente datoriilor şi creanŃelor ataşate în devize, se
evidenŃiază în moneda naŃională prin intermediul contului “Contravaloarea poziŃiei de
schimb”.
Contul “PoziŃie de schimb” reprezintă soldul net al patrimoniului într-o anumită
deviză, iar acest patrimoniu este expresia riscului de schimb. PoziŃiile de schimb sunt
determinate de următoarele elemente:
- elemente de activ şi de pasiv exprimate în devize, inclusiv dobânzile calculate de
primit sau de plătit, scadente sau nescadente;
- operaŃiuni de schimb la vedere sau la termen;
- diferenŃe de dobânzi calculate în devize, de primit sau de plătit, scadente sau
nescadente, referitoare la operaŃiunile în devize înregistrate în afara bilanŃului;
- dobânzi în devize nescurse, de primit sau de plătit, aferente operaŃiunilor de
bilanŃ şi în afara bilanŃului, atunci când fac obiectul unei operaŃiuni de acoperire.
PoziŃia de schimb se clasifică în două mari categorii: poziŃie de schimb structurală
şi poziŃie de schimb operaŃională.
PoziŃia da schimb structurală reflectă activele imobilizate exprimate în devize,
cum sunt: titluri de investiŃii, părŃi în societăŃile comerciale legate, titluri de participare,
titlurile activităŃii de portofoliu, dotări pentru unităŃile proprii în străinătate.
Se observă că, elementele care privesc activele imobilizate exprimate în devize se
exclud din calculul pozŃiei de schimb, ca şi operaŃiunile al căror risc de schimb este
suportat de stat.
PoziŃia de schimb operaŃională reprezintă diferenŃa între poziŃia de schimb totală
şi poziŃia de schimb structurală.
Conturile “PoziŃia de schimb” şi “Contravaloarea poziŃiei de schimb” sunt conturi
de legătură între contabilitatea în devize şi contabilitatea în lei, utilizate pentru
restabilirea echilibrului dintre active şi pasive, prin înregistrarea în contul de rezultate a
câştigurilor şi/sau pierderilor aferente evaluării operaŃiunilor în devize.
Periodic, elementele exprimate în devize, de activ şi de pasiv, din bilanŃ şi în afara
bilanŃului, se evaluează în funcŃie de natura acestora, la cursurile de schimb ale pieŃei
valutare communicate de Banca NaŃională a României. Aceste cursuri se folosesc, de
asemenea, în orice tranzacŃie ce are loc între bancă şi cliebŃii săi, în cazurile în care nu se
specifică utilizarea unui curs de schimb. DiferenŃele dintre sumele rezultate din evaluarea
periodică a conturilor “PoziŃie de schimb” (operaŃională) şi sumele înscrise în conturile
corespunzătoare “Contravaloarea poziŃiei de schimb” (operaŃională”, se înregistrează în
conturile de venituri sau cheltuieli privind operaŃiunile de schimb, după caz, astfel:
- diferenŃele favorabile se preiau în contul 7061 – “Venituri din operaŃiunile de
schimb şi arbitraj” şi apar atunci când “Contravaloarea poziŃiei de schimb” (3722) este
mai mare decât “PoziŃie de schimb” (3721)
3722 > 3721
9362 > 9361
- diferenŃele nefavorabile se preiau în contul 6061 – “Pierderi din operaŃiuni de
schimb şi arbitraj” şi apar atunci când: “Contravaloarea poziŃiei de schimb” (3722) este
mai mică decât “PoziŃie de schimb” (3721).
La data închiderii contabile periodice (lunare) diferenŃele care apar între sumele
reziltate din reevaluarea conturilor “PoziŃie de schimb operaŃională” şi sumele din
“Contravaloarea poziŃiei de schimb structurală” se înregistrează în conturile de venituri
sau de cheltuieli, după caz.
DiferenŃele rezultate din evaluarea periodică a conturilor “PoziŃie de schimb”
(structurală) şi sumele înscrise în comturile corespunzătoare “Contravaloarea poziŃiei de
schimb” (structurală), se înregistrează în conturile “DiferenŃe de conversie”.
Evaluarea operaŃiunilor înregistrate în conturi în afara bilanŃului, corespunzător
evaluării conturilor “PoziŃie de schimb”, se face prin utilizarea conturilor “Conturi de
ajustare devize” în contrapartida contului “Contravaloarea poziŃiei de schimb”.
După reevaluarea şi înregistrarea diferenŃelor rezultate, conturile “PozŃie de
schimb” şi “Contravaloarea poziŃiei de schimb” nu prezintă sold şi nu apar în bilanŃ.
Închiderea acestor conturi se poate realiza prin două modalităŃi:
- conturile se soldează prin corespondenŃă reciprocă la finele anului şi se
redeschid la începutul anului următor;
- conturile sunt compensate fără înregistrări la nivelul sumelor raportate.
Contabilitatea operaŃiunilor în devize se realizează utilizând conturi distincte pe
feluri de devize.
OperaŃiunile de schimb la termen, după scopul pe care-l urmăreşte banca, se
împart în:
1). OperaŃiuni “speculative”(termen sec);
2). OperaŃiuni de “acoperire”.
1). OperaŃiunile de schimb speculative sunt acelea efectuate în cadrul unei serii
succesive de cumpărări sau vânzări de devize în scopul realizării unui profit prin
revânzarea sau răscumpărarea lor în condiŃii conjucturale favorabile.
EvidenŃa operaŃiunilor de schimb “speculative” se realizează în mai multe etape:
a). se înregistrează angajamentul de vânzare sau de cumpărare în conturi în afara
bilanŃului la cursul de la data încheierii contractului, respectiv angajamentului, cu ajutorul
contului “OperaŃiuni de schimb la termen”;
b). periodic, are loc evaluarea angajamentului, la cursul la termen rămas de scurs,
şi se înregistrează în conturile în afara bilanŃului 9363 - “Conturi de ajustare devize”,
9362 – “Contravaloarea poziŃiei de schimb” şi 9361 – “PoziŃie de schimb”. Concomitent,
aceeaşi diferenŃă de curs constatată se înregistrează în bilanŃ, în conturile de venituri sau
cheltuieli din operaŃiuni de schimb, după caz, prin contul 372 – “Conturi de ajustare”.
c). se înregistrează livrarea sumelor care au făcut obiectul contractului, se închid
conturile de ajustare de bilanŃ şi în afara bilanŃului.
2). OperaŃiunile “de acoperire” sunt efectuate cu scopul de a compensa sau reduce
riscul provenind din variaŃia cursului de schimb care poate afecta un ansamblu omogen
de elemente de activ, pasiv sau în afara bilanŃului, exprimate în devize.
OperaŃiunile de SWAP reprezintă operaŃiunile de cumpărare şi vânzare simultană
a aceleiaşi sume în valută cu decontarea la două date de valută diferite (de regulă spot şi
forward) la cursuri de schimb stabilite (spot şi forward) la data tranzacŃiei.
OperaŃiunile de SWAP au la baza principiul împrumutului într-o deviză pentru a
da cu împrumut într-o altă deviză, cele două operaŃiuni fiind simultane şi încheiate cu
aceeaşi contrapartidă. Acestea pot fi realizate sub următoarele forme:
- swap de trezorerie sau swap cambist;
- swap financiar sau swap lung de devize.
Swap-ul de trezorerie, denumit şi swap cambist, reprezintă două operaŃiuni de
schimb a unei sume nominale în devize, pe baza a două cursuri diferite – curs la vedere la
iniŃierea operaŃiunii şi curs la termen, la scadenŃa operaŃiunii. În fapt, reprezintă
combinaŃia dintr-o operaŃiune de schimb la termen cu o operaŃiune de schimb la vedere.
Pe perioada dintre cele două operaŃiuni nu se calculează şi nu se varsă dobânzi, deoarece
valoarea acestora a fost inclusă în cursul la termen. Înregistrarea contabilă a operaŃiunii
de swap de trezorerie se realizează similar operaŃiunilor la termen, clasice.
Swap-ul financiar de devize, denumit şi swap lung de devize, este operaŃiunea prin care
se efectuează schimbul unei sume în devize, contra unei sume în altă deviză, urmând ca
la termen să se procedeze la schimbul simetric. Swap-ul financiar reprezintă, în fapt
operaŃiunea de schimb la vedere combinată cu operaŃiunea simetrică de schimb la termen,
însoŃită de fluxurile de dobânzi aferente. Pe toată perioada contractului, părŃile
contractante calculează şi vărsă dobânzi în funcŃie de volumul schimbului de devize.
.
Capitolul 10: CONTABILITATEA OPERAłIUNILOR ÎN AFARA BILANłULUI
Introducere la tema tratată: OperaŃiunile în afară bilanŃului reprezintă angajamente
date şi primite în relaŃiile cu terŃii, precum şi unele bunuri şi operaŃiuni ce nu pot fi
incluse în activul şi pasivul bilanŃier bancar.angajamentele sunt, de fapt, drepturi şi
obligaŃii ale căror efecte asupra mărimii şi structurii patrimoniului băncii sunt
condiŃionate de realizarea unor operaŃiuni ulterioare.
Cuprinsul capitolului 10: CONTABILITATEA OPERAłIUNILOR ÎN
AFARA BILANłULUI
OperaŃiunile în afară bilanŃului reprezintă angajamente date şi primite în relaŃiile
cu terŃii, precum şi unele bunuri şi operaŃiuni ce nu pot fi incluse în activul şi pasivul
bilanŃier bancar.angajamentele sunt, de fapt, drepturi şi obligaŃii ale căror efecte asupra
mărimii şi structurii patrimoniului băncii sunt condiŃionate de realizarea unor operaŃiuni
ulterioare. De exemplu, banca se angajează printr-o scrisoare de garanŃie să plătească la
scadenŃă, în locul unui client, dacă acesta nu o face. Până la scadenŃă, angajamentul
băncii nu crează fluxuri financiare, nu aduce modificări în patrimoniu. Acestea sunt
condiŃionate de o altă operaŃiune, şi anume de neexecutarea obligaŃiei de plată. În acest
moment, angajamentul înregistrat în conturi extrabilanŃiere se transformă într-o
operaŃiune bilanŃieră.
Pentru contabilizarea operaŃiunilor extrabilanŃiere există clasa 9 – “OperaŃiuni în
afara bilanŃului”. Specific acestor înregistrări contabile este faptul că pentru majoritatea
conturilor (excepŃie fac conturile utilizate la operaŃiunile în devize) se foloseşte drept cont
corespondent în operaŃiune contul 999 – “Contrapartida”.
Angajamente de finanŃare reprezintă promisiuni irevocabile de a pune la
dispoziŃie fonduri în favoarea unui beneficiar. În raport cu banca, ele pot avea dublu sens.
Ele se înregistrează la nivelul finanŃării în contract şi se diminuează pe măsură ce
fondurile sunt puse la dispoziŃie. EvidenŃierea contabilă se face în baza următoarelor
conturi din grupa 90 – “Angajamente de finanŃare”.
Angajamente de garanŃie reprezintă operaŃiuni prin care o persoană numită garant
se angajează în favoarea unui beneficiar să efectueze plata unei obligaŃii asumate de o
altă persoană, în condiŃiile în care aceasta nu o poate efectua. Angajamentele de garanŃie
pot fi date sau primite în relaŃie cu o altă bancă sau cu clientela.
În contabilitate, angajamentele de garanŃie sunt înregistrate în grupa 91 –
“Angajamente de garanŃie”din care conturile 911 – “CauŃiuni, avaluri şi alte garanŃii date
altor bănci” şi contul 913 – “GaranŃii date pentru clientelă” sunt conturi de activ. Ele sunt
debitate atunci cînd banca îşi ia angajamentul să garanteze şi sunt creditate la scadenŃa
operaŃiunii care condiŃionează angajamentul, când acesta se stinge printr-o operaŃiune de
plată efectuată de persoana pentru care s-a garantat sau de către bancă.
Angajamente privind titlurile reprezintă angajamentele băncii de a primii un titlu
sau de a-l livra într-o operaŃiune de cumpărare, de vânzare, de cumpărare sau de vânzare
cu posibilitatea de răscumpărare sau în alte operaŃiuni cu titluri. Aceste angajamente sunt
înregistrate în contabilitate prin intermediul conturilor din grupa 92 – “Angajamente
privind titlurile”.
Contul 921 – “Titluri de primit” este un cont de activ. Se creditează cu valoarea
titlurilor cumpărate şi încă neprimite sau a titlurilor vândute cu posibilitatea de cumpărare
şi încă necumpărate şi se creditează la primirea acestor titluri, în corespondenŃă cu contul
999 – “Contrapartida”. Contul 922 – “Titluri de livrat” este un cont de pasiv. El se
creditează cu valoarea titlurilor vândute şi încă nelivrate sau a titlurilor cumpărate pentru
care nu s-a manifestat încă posibilitatea de răscumpărare şi se debitează la livrarea
titlurilor, în corespondenŃă cu contul 999 – “Contrapartida”.
Angajamente privind operaŃiunile în devize sunt angajamente de primire sau
livrare de devize sau lei, apărute în operaŃiuni de schimb sau de împrumut de devize.
Pentru a evidenŃia contabil aceste angajamente se folosesc conturile din grupa 93 –
“OperaŃiuni în devize”.
Spre deosebire de restul conturilor în afara bilanŃului, conturile grupei 93
(excepŃie 932 – “OperaŃiuni privind devizele date şi luate cu împrumut”) nu fac apel
pentru corespondenŃă la contul 999 – “Contrapartida”, ci la conturile 9361 – “PoziŃia de
schimb” şi 9362 – “Contravaloarea poziŃiei de schimb”. Aceste conturi sunt bifuncŃionale
şi funcŃionează după un mecanism asemănător celui întâlnit la conturile 3721 – “PoziŃie
de scimb” şi 3722 – “Contravaloarea poziŃiei de schimb” pentru sumele în devize,
respectiv pentru suma în lei.
Alte operaŃiuni în afara bilanŃului în care se întâlnesc angajamente diverse,
angajamente îndoielnice şi conturile de evidenŃă.în această ordine ele dispun pentru
înregistrare contabilă de grupele 95 – “Angajamente diverse”, 98 – “Angajamente
îndoielnice” şi 99 – “Conturi de evidenŃă”.
Angajamentele diverse reprezintă angajamente date sau primite, care nu se
regăsesc printre cele prezentate anterior. Ele se referă la operaŃiuni de locaŃii în gestiune,
redevenŃe, chirii şi titluri primite sau date în garanŃie.
Angajamentele îndoielnice sunt angajamente de orice natură, care reprezintă un
risc probabil sau cert de neîndeplinire totală sau perŃială. Pentru aceste angajamente
banca constitui provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.

Sinteza Conta Inst Credit

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sinteza Conta Inst Credit

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de ŞtiinŃe Economice Bucureşti

Programul de Studii: CIG

„Contabilitate instituŃiilor de credit”

1. ConŃinutul tematic al cursului (programă),

Capitolul 1: Bazele organizării şi conducerii contabilităŃii societăŃilor bancare

• Bianca Preda, Contabilitate bancară, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2009

• Coman Florin., Activitatea financir-contabilă a societăŃilor bancare, Bucureşti,

Capitolul I: BAZELE ORGANIZĂRII ŞI CONDUCERII CONTABILITĂłII

Introducere la tema tratată: Acest prin capitol îşi propune să familiarizeze

Rezumatul temei tratate:

1.1. Definirea sistemului bancar.

1.2. Caraterizarea planului de conturi utilizat în sistemului bancar.

Capitolul 2: CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII ŞI ASIMILATE

Rezumatul temei tratate:

2.1 Contabilitatea capitalului social, a primelor de capital şi rezervelor

Capitalul social poate fi majorat prin:

Capitolul III: CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR

Rezumatul temei tratate:

Introducere la tema tratată: Acest capitol prezinte tipurile de active operaŃionale,

Rezumatul temei tratate:

4.2 Contabilitatea depozitelor la bănci

Capitolul 6: CONTABILITATEA OPERAłIUNILOR DIVERSE

Capitolul 7: CONTABILITATEA CHELTUIELILOR BANCARE

Rezumatul temei tratate:

8.2 Contabilitatea altor veniturilor din operaŃiuni bancare

Capitolul 9: CONTABILITATEA TRANZACłIILOR ÎN VALUTĂ

S-ar putea să vă placă și