Mâini.

Citisem undeva-ntr-o carte,

că mâinile ne-nperecheate,
aleargă după o pereche,
chiar dacă este veche.
Dar nu oricum se simt pereche,
chiar de povestea este veche,
cum pe un lan tăcut de grâu,
nu-s fete goale-n brâu.
Dar mâinile pereche sunt,
când în atingere de cânt,
se înfioară şi se strâng,
până ce degete se frâng.
În palma lor un soare cald,
trasează linii, fald cu fald,
iar stele-n cer transmit vibraţii,
din multe, multe constelatii.
Citisem eu atunci, cândva,
că mâinile transmit ceva
din florile de trandafiri,
să crească mari iubiri.
Întreb şi eu, oare-ai simţit,
atunci când seara ne-am iubit,
că steaua noastră are har,
ţinându-ne de mână, doar?