VERIFICAREA FACTURII

INTRARILE – CHELTUIELILE CLIENTULUI

VERIFICAREA FACTURII
Factura trebuie să conțină, obligatoriu, următoarele elemente:
 Numărul documentului. Trebuie să fim atenți, atunci când emitem facturi, ca
numerele acestora să fie în ordine cronologică (de exemplu: factura cu numărul
2, emisă în data de 5 ianuarie, o va urma pe cea cu numărul 1, emisă în data de
4 ianuarie și niciodată invers);
 Data documentului. Verificați întotdeauna ca documentul pe care îl emiteți, sau
cel pe care îl primiți, să aibă înscrisă data;
 Data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile, sau data la care a fost
achitat avansul pentru respectiva factură;
 Datele de identificare ale clientului și ale furnizorului (denumire, adresa
sediului social și al punctului de lucru, codul de înregistrare în scopuri de TVA
sau codul de identificare fiscală), iar dacă plata/încasarea facturii se face prin
bancă, este indicat să se menționeze conturile bancare și denumirea băncii, ale
participanților la tranzacție;
 Denumirea sau numele prestatorului/beneficiarului care nu este în România,
dar care și-a desemnat un reprezentat fiscal și denumirea, adresa și codul de
înregistrare în scopuri de TVA ale reprezentantului fiscal;
 Denumirea și cantitatea bunurilor livrate sau serviciilor prestate
 Baza de impozitare a bunurilor/serviciilor și avansurilor, prețul unitar (fără TVA)
precum și rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preț, în cazul în care
acestea nu sunt incluse în prețul unitar;
 Cota de TVA precum și TVA exprimată în lei
 Mențiunea “autofactură” dacă aceasta este emisă de beneficiar în numele
furnizorului
 Mențiunea “taxare inversă“, dacă este cazul
O referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe
facturi ori documente pentru aceeași operațiune.
Pe lângă aceste elemente, factura trebuie să conțină mențiunea “TVA la încasare“,
dacă emitentul acesteia aplică sistemul TVA la încasare, data scadenței sau termenul
scadent și este indicat ca datele delegatului să fie completate.
În cazul în care clientul este o persoană fizică (prin persoană fizică înțelegem orice
persoană care nu este PFA, II, AF) în locul codului de înregistrare fiscală se va
menționa CNP al acesteia.
Sintetizând cele de mai sus, vă recomand să verificați cu mare atenție toate datele pe
care le conțin facturile emise și primite, dar, în special, să fiți atenți la codul de
înregistrare fiscală sau cel de înregistrare în scopuri de TVA să fie unul valabil și să
corespundă cu denumirea societății asociată acestuia pe document. Avantajul pe care
vi-l aduce facturarea online, pentru a vă ușura munca, în ce privește verificarea codului
de înregistrare fiscală sau în scopuri de TVA, este că nu vă permite să facturați dacă
introduceți un cod fiscal greșit.
De asemenea, după ce alegeți plaja de numere din care facturați, dacă optați pentru
facturarea online, numerele vor fi generate automat, în ordine crescătoare și
cronologică. 
Vă mai rămâne, deci, să fiți atenți atunci când introduceți denumirea
produselor/serviciilor și prețurile acestora.
În ce privește facturile primite, verificați întotdeauna codul de înregistrare fiscală sau în
scopuri de TVA al furnizorului dumneavoastră, pentru a nu avea surpriza să deduceți
TVA de pe factura vreunui furnizor care nu este înregistrat în scopuri de TVA, sau a
cărei înregistrare a fost anulată. Nu lăsați deoparte nici datele de identificare ale
beneficiarului, verificați să vă fie corecte și complete.

INTRARILE – CHELTUIELILE CLIENTULUI

Noţiunile de „venituri” şi „cheltuieli” sunt întâlnite deseori în activitatea financiar-

contabilă.  În vederea înţelegerii şi contabilizării într-un mod corect,  analizăm definițiile
reglementate de art. 19 din OMFP nr. 1802/2014 privind aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale
consolidate, cu modificări ulterioare.
Una dintre componentele esențiale ce au legătură cu evaluarea performanței financiare
ale unei societăţi o reprezintă contul de profit și pierdere, iar în cadrul acestuia se
disting veniturile și cheltuielile.
Veniturile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale
datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
Legat de această definiție, trebuie să înțelegem ce sunt beneficiile economice. Acestea
reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau
echivalente de numerar către societate.
Această contribuţie se reflectă fie sub forma creşterii intrărilor de numerar, fie sub forma
reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de producţie.     
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în
mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de scăderea valorii unei
datorii sau creşterea valorii unui activ.
Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active
sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor, rezultată din vânzarea
produselor sau serviciilor, ori scăderea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat din
activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

 Venituri din exploatare (venituri din vânzarea de produse, mărfuri, prestări

servicii, venituri din producţia de imobilizări, venituri din subvenţii pentru
acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, venituri din
creanţe recuperate, penalităţi contractuale etc);
 Venituri financiare (venituri din dobânzi, venituri din diferenţe de curs valutar,
venituri din sconturi primite, alte venituri financiare).

Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua
în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a
valorii unui activ sau de o creştere a valorii unei datorii.
Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii valorii datoriilor
sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea
echipamentelor).
Cheltuielile societăţii reprezintă de regulă valorile plătite sau de plătit pentru:

 Consumuri de stocuri şi servicii prestate de care beneficiază societatea;

 Cheltuieli cu personalul;
 Executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:

 Cheltuieli de exploatare care cuprind: cheltuieli cu materia primă, costul de

achiziţie al obiectelor de inventar consumate, contravaloarea energiei electrice, a
apei şi a gazului consumat etc.; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
cheltuieli cu serviciile executate de terţi, redevenţe, chirii, comisioane, cheltuieli
de protocol, reclamă şi publicitate, deplasări, detaşări, servicii bancare etc;
cheltuieli cu personalul, cheltuieli privind obligaţiile bugetare etc.
 Cheltuieli financiare care cuprind: dobânzi privind exerciţiul financiar în curs,
diferenţele nefavorabile de curs valutar, sconturile acordate clienţilor etc.