Infracţiunea de încredinţare a conducerii navei de către o persoană fără brevet

sau certificat de capacitate

Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale care asigură siguranţa
navigaţiei prin sancţionarea penală a comandantului care încredinţează nava de care
dispune unei persoane fără ca aceasta să aibă dreptul să o conducă.
Obiectul material îl constituie orice navă pentru conducerea căreia o persoană trebuie
să aibă brevet sau certificat de capacitate obţinute şi valabile în condiţiile prevăzute de lege.
Latura obiectivă constă în încredinţarea de către comandant a unei nave pentru a fi
condusă de o persoană care nu are brevet sau certificat de capacitate ori de către o persoană
care nu are brevet sau certificat de capacitate corespunzător categoriei din care face parte
nava, unei persoane care are brevetul sau certificatul de capacitate corespunzător categorie
navei însă acesta nu este confirmat, reconfirmat, ori este suspendat sau anulat.
Deşi textul incriminator nu mai prevede, ca o condiţie, pentru existenţa infracţiunii, ca
brevetul sau certificatul de capacitate să fie corespunzător tipului de navă condus, atât
doctrina juridică cât şi practica judiciară au statuat că infracţiunea există şi atunci când
încredinţarea navei se face de către o persoană care are brevet sau certificat de capacitate,
însă acesta nu este corespunzător navei care i se încredinţează. Infracţiunea subzistă şi
atunci când comandantul unei nave maritime,vrachier, petrolier, pachebot încredinţează
nava unui ofiţer care are brevet care îi dă dreptul să conducă o navă fluvială de pasageri.
Pentru existenţa laturii obiective acestei infracţiuni, este necesar să fie întrunite
cumulativ mai multe condiţii:
- existenţa unei situaţii - premiză, adică comandantul să dispună de o navă pentru
conducerea căreia este necesar un brevet sau certificat de capacitate;
- comandantul să predea efectiv nava care se află în detenţia sa;
- predarea navei să se facă în scopul conducerii de către o nltă persoană;
- predarea navei să se facă unei persoane care nu are brevet sau certificat de
capacitate valabile, adică:
a) persoana nu are nici un fel de brevet sau certificat de capacitate;
b) persoana are brevet sau certificat de capacitate care nu corespund categoriei
din care face parte nava incredinţată spre conducere;
c) persoanei respective i-a fost suspendat sau anulat brevetul sau certificatul de
capacitate, ori nu i-a fost confirmat sau reconfirmat de către autorităţile portuare
competente;

1
 Este necesar ca persoana căreia i s-a predat nava să o fie lipsa oricăreia din
condiţiile menţionate conduce automat l.i inexistenţa infracţiunii.
Urmarea imediată are o natură materială şi este formată din doua condiţii
cumulative:
Preluarea efectiva a navei de la comandant si conducerea efectivă a navei de către
persoana căreia i-a încredinţat-o. Acesta infracţiune este de rezultat iar consumarea ei are
loc in momentul în care ambele condiţii ale urmării materiale imediate s-au îndeplinit.
Pentru existenţa infracţiunii nu are importanţă distanţa parcursă cu nava încredinţată
spre conducere. După momentul consumării, infracţiunea continuă până în momentul în
care conducerea navei încetează, din orice cauză.
Infracţiunea poate exista şi sub formă continuată şi sub forma unui concurs real de
infracţiuni, atunci când comandantul încredinţează nava în mod repetat la diferite intervale
de timp aceleiaşi persoane sau unor persoane diferite care nu au brevet sau certificat de
capacitate corespunzător.
Latura subiectivă constă în vinovăţia comandantului sub formă de intenţie directă sau
indirectă sau chiar culpă cu privire la aspectul omisiv şi numai intenţie directă cu privire la
aspectul comisiv al faptei (încredinţarea navei).
Subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat deoarece nu poate fi decât
comandantul unei nave. Nu are importanţă dacă comandantul navei este proprietarul
acesteia sau are numai paza juridică a navei.Participaţia sub forma coautoratului este
exclusă, însă sub forma instigării sau complicităţii este posibilă.
Subiect pasiv al infracţiunii este statul, deoarece el este titularul valorii sociale ocrotite
prin incriminare.

Exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate, de către personalul de

bord care asigură siguranţa navigaţiei pe apă a navei
1. Modalitatea simplă. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale care
ocrotesc siguranţa navigaţiei pe apă, ocrotire realizată prin sancţionarea penală a
personalului de bord care asigură direct siguranţa navigaţiei.
Infracţiunea fiind de pericol nu are un obiect material. Latura obiectivă a infracţiunii
constă în exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate de către personalul de bord
care asigură siguranţa navigaţiei pe apă.
Intrucât legiuitorul foloseşte noţiunile de “personal de bord” şi “personal de bord care
asigură direct siguranţa navigaţiei pe apă a navei” sunt necesare explicaţii cu privire la
2
 semnificaţia acestor noţiuni.
Personalul de bord este sinonim cu personalul navigant ambarcat, care este alcătuit
din totalitatea marinarilor care îndeplinesc o funcţie la bordul navei şi sunt înscrişi în rolul
de echipaj al acesteia.
Pentru exercitarea fiecăruia din serviciile de la bord este necesară îndeplinirea
condiţiilor de vârstă, studii, stagiu şi brevet sau certificat de capacitate, precum şi a unor
condiţii psiho-fiziologice corespunzătoare fiecărei funcţii, condiţii impuse de către
Ministerul Transporturilor.
Sunt asimilaţi personalului navigant - inspectorii de navigaţie civilă şi ofiţerii din
cadrul căpităniilor de port.
Personalul navigant ambarcat, inclusiv comandantul navei, loi mcază echipajul navei
şi se împarte pe locurile de muncă
- personal navigant de punte;
- personal navigant de maşini; personal navigant de telecomunicaţii;
- personal navigant medico-sanitar; personal navigant administrativ şi auxiliar.
Un navigator se consideră că se află în stare de ebrietate în două situaţii alternative:
- dacă are în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,80g/l alcool pur in sange;
- dacă navigatorul are o îmbibaţie alcoolică mai mică de decat limita legala, însă
acesta prezintă micşorări ale facultăţilor de echilibru ori de mişcare, constatate clinic sau
prin orice alte mijloace de probă.
Cu privire la limita de stabilită de legiuitor pentru incriminarea faptei, practicienii
dreptului au reţinut că aceasta a fost stabilită cu un oarecare subiectivism de către
reprezentanţii naviganţilor şi armatorilor, lesne de înţeles.
Raportul de cauzalitate între faptă şi consecinţele acesteia este prezumat de lege,
însemnând că nu este necesară stabilirea şi dovedirea lui de către organele judiciare.
Latura subiectivă constă în vinovăţie sub forma exclusivă a intenţiei.
Subiectul activ principal al infracţiunii este circumscris de legiuitor, el fiind numai
persoana fizică responsabilă pe navă care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
-să fie navigator care prin atribuţiile de serviciu asigură direct siguranţa navigaţiei pe apă;
-să exercite atribuţiile de serviciu în legătură directă cu siguranţa navigaţiei navei pe apă.
La această infracţiune, coautoratul este exclus, însă este posibilă participaţia sub
forma instigării sau complicităţii.
Subiectul pasiv al infracţiunii este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite prin
incriminarea faptelor.

3
 Infracţiunea de refuz a personalului de bord, care asigura direct siguranţa
navigaţiei pe apă a navei, de a se supune recoltării probelor biologice în vederea
stabilirii alcoolemiei
Infracţiunea se savarseste in modalitatea simplă având doar forma consumată. Deşi
tentativa este posibilă, textul legal nu prevede expres sancţionarea acesteia.
Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale privind siguranţa navigaţiei pe apă.
Pentru existenţa elementului material al laturii obiective se cer întrunite, cumulat
următoarele condiţii:
1. să existe o situaţie - premiză care constă în exercitarea atribuţiilor de serviciu de
către personalul de bord care asigură direct siguranţa navigaţiei pe apă a navei;
2. cel puţin unul din membrii personalului menţionat să se sustragă de la recoltarea
probelor biologice.
Infracţiunea există în toate situaţiile în care un făptuitor se sustrage de la recoltarea
sângelui, a urinei, a sputei sau a oricăror alte substanţe organice umane care ajută la
stabilirea alcoolemiei.
Prin sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în
literatura juridică şi practiva judiciară, s-a stabilit că trebuie să se înţeleagă acţiunea de
împiedicare a organelor de stat competente să preleve materii organice umane pentru
stabilirea alcoolemiei în sânge şi gradul acesteia.
Sustragerea înseamnă în această situaţie o acţiune comisivă sau omisiv - activă de
împotrivire la recoltarea probelor biologice.
Nu se va considera sustragere de la recoltarea probelor biologice dacă navigatorului
nu i s-a pus în vedere printr-un ordin, o invitaţie sau o somaţie de către căpitanul de port sau
poliţist, să se supună recoltării probelor biologice, întrucât acesta nu este obligat să se
supună unei astfel de operaţiuni din proprie iniţiativă.
Din practica aplicarii dispoziţiilor legale, a rezultat că metodele de sustragere pot
consta în: refuzul explicit al navigatorului de a accepta prelevarea probelor biologice,
prezentarea în vederea recoltării după o perioadă mare de timp, părăsirea navei ş.a.
Pentru existenţa sustragerii nu este necesar ca reprezentantul căpităniei portului sau
poliţiei să uzeze de forţa pentru a încerca să înlesnească recoltarea probelor biologice de
către personalul medical, fiind necesar doar refuzul făptuitorului Ia somaţiace i-a fost
adresată.
4
 Nu va exista sustragere de la recoltarea probelor biologice, atunci când navigatorul
refuză să i se recolteze probele de sânge, dacă acesta suferă de o boală faţă de care este
contraindicată o asemenea măsură (hemofilie, diabet etc).
Consumarea infracţiunii este instantanee şi are loc în momentul manifestării refuzului
de a se supune invitaţiei sau somaţiei exprese a căpitanului de port sau poliţie de prelevare a
probelor biologice.
Nu poate fi considerată “desistare” acceptarea ulterioară, evident după o anumită
perioadă de timp a recoltării probelor biologice.
Atunci când timpul scurs de la refuz şi până la acceptare este scurt, se permite a
făptuitorul încearcă să se sustragă de la recoltare prin tergiversare.
Latura subiectivă constă în vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei directe
sau indirecte. Infracţiunea nu e susceptibilă de participaţie sub forma coautoratului,
însă participaţia poate exista prin complicitate sau instigare.
Subiectul activ este circumscris de legiuitor, el neputând fi orice persoană fizică, ci
numai un membru al personalului de bord care asigură direct siguranţa navigaţiei.
Subiectul pasiv este statul, acesta fiind titularul valorii sociale ocrotite, prin
incriminarea faptei.

Infracţiunea de părăsire a postului sau navei, fără aprobare, de către un

membru al echipajului, ori de către pilot, în timpul efectuării serviciului
Modalităţi calificate sau agravate, toate în forrmă consumată. La această infracţiune,
tentativa nu este de conceput şi in mod firesc ea nu este sancţionată.
Obiectul juridic special este rezultat din relaţiile sociale care ocrotesc siguranţa
navigaţiei pe apă prin sancţionarea penala a membrilor echipajului sau a pilotului care
părăsesc postul încredinţat pe nava, ori chiar nava, dacă prin aceasta s-ar fi putut întrerupe
sau stânjeni navigaţia sau pune în pericol siguranţa navei ori încărcăturii.
Obiectul material al infracţiunii poate fi, în funcţie de situaţia concreta, nava sau
încărcătura acesteia.
Latura obiectivă a infracţiunii în modalitatea simplă constă m părăsirea postului
încredinţat pe o navă unui membru al echipajului ori pilot sau chiar părăsirea navei de către
aceştia fara aprobare.
Prin “părăsirea postului” trebuie sa se înţeleagă plecarea, depărtarea de sau din locul
stabilit pe nava în care membrul echipajului îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu sau a
pilotului înainte de a-şi fi îndeplinit atribuţiile menţionate
5
 Prin expresia “fară aprobare” trebuie să se înţeleagă că părăsirea postului sau navei
se poate tace tara încunoştiiuţarea expresă a comandantului sau a persoanei care îl
înlocuieşte la comanda navei în condiţiile prevăzute de lege.
Piloţii fluviali care prestează serviciul permanent la bordul unei nave fluviale fac parte
din echipajul navei şi li se aplica prevederile referitoare fa echipaj'.
Spre deosebire de piloţii maritimi, piloţii fluviali, tăcând parte din echipaj, pot primi -
după efectuarea operaţiunii de pilotaj în zonele în care acesta este obligatoriu- şi alte
atribuţii pe navă din partea comandantului.
In aceste condiţii, pilotul, ca membru al echipajului, poate ti subiect activ al acestei
infracţiuni dacă părăseşte postul sau nava fără aprobare, dacă prin aceasta a creat
consecinţele prevăzute de text. Fiind o infracţiune de pericol, legea prezumă urmarea
imediată şi raportul de cauzalitate. Infracţiunea se consumă antaneu, în momentul în care
membrul de echipaj sau pilotul:
-Se depărtează de postul aflat pe navă, ori de navă, în condiţiile în care nu-şi mai
poate îndeplini atribuţiile de serviciu, în mod corespunzător.
-Tentativa nu este incriminată, cu toate că ea este posibilă.
-Revenirea subiectului activ la post sau la navă, după consumarea infracţiunii, poate
constitui temei pentru acordarea circumstanţei atenuante, însă în nici un caz nu poate fi
reţinută desistarea.
Dacă părăsirea navei sau postului în condiţiile descrise mai sus este repetată, ne aflăm
în prezenta unui concurs real de infracţiuni.
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.
Fapta fiind comisă, nu este sancţionată penal când este săvârşită din culpă.
Subiectul activ principal este calificat. El nu poate fi orice persoană fizică care
răspunde penal, ci numai un membru al echipajului sau pilotul care se află în momentul
săvârşirii faptelor la conducerea navei.

Infracţiunea de dormire în timpul serviciului de cart sau de garda

1.Modalitatea simplă a infracţiunii
Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale privind siguranţa navigaţiei pe
apă, ocrotite prin sancţionarea penală a dormirii în timpul serviciului de cart sau gardă, dacă
prin aceasta s-ar pune în pericol ori ar fi afectată, în mod direct, siguranţa navei, navigaţiei,
ori încărcăturii.

6
 Infracţiunea nu are obiect material deoarece este o infracţiune de pericol.
Latura obiectivă constă în fapta de a dormi în timpul serviciului de cart sau gardă.
Pentru existenţa laturii obiective este necesară întrunirea cumulativa, următoarele condiţii:
- să existe o faptă de dormire;
- fapta de dormire să fi avut loc în timpul serviciului de cart sau gardă;
- prin dormire să se fi creat o stare reală de pericol pentru:
a) siguranţa navigaţiei;
b) siguranţa încărcăturii navei.
Noţiunea de “cart” trebuie înţeleasă în sensul serviciului efectuat la bordul navei de
către un membru al echipajului pe o durată de 4 ore.
Prin “gardă” trebuie să se înţeleagă paza efectuată de membrii echipajului la navă.
Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru siguranţa
navigaţiei, a navei sau a încărcăturii.Din examinarea condiţiilor prevăzute de textul
incriminator rezultă că starea de pericol trebuie probată deoarece aceasta nu este prezumată
de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care navigatorul se află în stare de
somn, iar altcineva constată că s-ar putea ivi un pericol pentru siguranţa navei şi încărcăturii
care nu a putut fi observat de persoana aflată în serviciul de cart sau garda
Latura subiectivă consta în vinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte,
fapta nefiind sancţionată când este savarsita din culpă.

2. Modalităţile calificate. Elementele caracteristice ale acestora sunt comune

celorlalte infracţiuni calificate, astfel încât nu le vom repeta.

Infracţiunea de părăsire de către comandant a navei în stare de pericol

1. Modalitatea simplă a infracţiunii

Obiectul juridic al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privind
siguranţa navigaţiei pe apă, ocrotite prin sancţionarea penală a comandantului în
situaţia în care acesta părăseşte nava, în caz de pericol.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie nava aflată în pericol.
Latura obiectivă rezidă în părăsirea navei de către comandant, în caz de
pericol, înainte de a-şi fi exercitat până la capăt îndatoririle de serviciu pentru
salvarea navei. Pentru existenţa laturii obiective se cer întrunite alternativ trei
condiţii:
- existenţa unei situaţii premiză, adică existenţa unei nave aflată în pericol;

7
- părăsirea navei de către comandantul acesteia;
- părăsirea navei să aibă loc înainte de exercitarea până la capăt a îndatoririlor
de serviciu pentru salvarea acesteia.
Prin expresia “stare de pericol” folosită de textul incriminator trebuie să
înţelegem existenţa oricărui pericol pentru navă (pericol de scufundare, pericol de
distrugere prin incendiu, pericol de eşuare, pericol de abordaj etc).
Urmarea imediată nu este prezumată de lege, urmărind a fi stabilită şi
probată de organele judiciare.Consumarea infracţiunii se produce în momentul în
care comandantul, deşi ştie că nu şi-a îndeplinit până la capăt îndatoririle de
serviciu, părăseşte nava.
Revenirea pe navă după o oarecare perioadă de timp şi luarea unor măsuri de
înlăturare a pericolului pentru navă, pot constitui circumstanţe atenuante, însă, în
nici un caz, desistare.
Depărtarea de navă trebuie să fie suficient de mare ca să semnifice părăsirea
acesteia deoarece în caz contrar, ne aflăm în prezenţa tentativei care nu este
sancţionată expres de lege.
Latura subiectivă constă în vinovăţia sub forma intenţiei directe sau
indirecte, deoarece fapta fiind comisivă nu este sancţionată când este săvârşită din
culpă.
Subiectul activ principal este calificat, el neputând fi decât comandantul
navei, expres arătat în textul incriminator.
Infracţiunea nu este susceptibilă de participaţie sub forma coautoratului, ci
numai sub forma instigării, complicităţii sau a participaţiei improprii.

2. Modalităţile agravante: Elementele caracteristice sunt cele expuse cu prilejul

analizării anterioare a infracţiunilor privind siguranţa navigaţiei.

Infracţiunea de neîndeplinire de către comandantul navei a obligaţiilor de

asistenţă şi salvare a navelor şi persoanelor aflate în pericol pe apă ori
necomunicarea celeilalte nave, în caz de abordaj, a datelor necesare
identificării navei proprii

1. Modalitatea simplă a infracţiunii

Obiectul juridic special al infracţiunii este format din relaţiilc sociale privind
siguranţa navigaţiei pe apă.

8
Obiectul material îl formează atât navele cât şi persoanele în pericol pe apă.

Latura obiectiva implica urmatoarele conditii:

-un pericol pentru nave şi persoane în situaţia în care comandantul nu oferă ajutor;
-pericolul de a nu putea fi identificată nava comandată de făptuitor şi implicit a nu
se putea stabili răspunderea pentru producerea abordajului.
Comandantul de navă este obligat să acorde asistenţă celorlalte nave
implicate în abordaj, echipamentului şi pasagerilor acestora şi-n măsura
posibilului, să indice celeilalte nave numele propriei sale nave, portul de
înmatriculare al acesteia şi portul cel mai apropiat la care va ajunge.
Comandantul unei nave care se află în călătorie, este gata de plecare, nu mai
are obligaţia de a da asistenţă şi salvare în cazul în care comandantul navei aflate în
pericol, refuză expres ajutorul, precum şi atunci când primeşte informaţia că
ajutorul nu mai este necesar.
Motivele de neacordare a ajutorului în situaţia menţionată mai sus se
consemnează în jurnalul de bord.
Obligaţia comandantului de a acorda asistenţă şi salvare există şi în cazul
când în apele naţîonalese află în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de
le bordul acestora.
Consumarea infracţiunii are loc în funcţie de împrejurările concrete, de fapt
atunci când:
-comandantul navei ia cunoştinţă de existenţa unei nave sau unor persoane
aflate
în pericol pe apă şi nu ia măsurile necesare pentru acordarea sprijinului şi asistenţei
pentru salvarea acestora;
-comandantul nu comunică altor nave implicate într-un abordaj cu nava sa
datele de identificare a navei proprii deşi are I» tsibilitatea să facă acest lucru.
Consumarea infracţiunii se face instantaneu şi-n consecinţă tentativa nu este
posibilă.
Latura subiectivă a infracţiunii constă în vinovăţie sub forma intenţiei
directe sau indirecte sau a culpei, deoarece fapta lumi omisivă se sancţionează
expres numai atunci când este savarşita cu intenţie.
Subiectul activ principal este calificat, el neputând fi altă persona fizică
responsabilă penal decât comandantul navei.

9
 INFRACŢIUNI CONTRA DISCIPLINEI ŞI ORDINII LA BORD

Infracţiunea de refuz de a exercita un ordin cu privire la îndatoririle de

serviciu privind siguranta navigaţiei şi a navei
Obiectul juridic special îl consituie relaţiile sociale care asigură disciplina la
bordul navelor şi implicit siguranţa navigaţiei,prin urmarirea penală a
navigatorului, care refuză să îndeplinească îndatoririle de serviciu referitoare la
siguranta navigaţiei şi a navei.
La această infracţiune nu există obiect material.
Latura obiectivă constă în refuzul de a exercita un ordin cu piinie |,i
îndatoririle de serviciu privind siguranţa navigaţiei .
Cerinţe:
-Ordinul să fie emis de către un factor de decizie care să ia măsuri de
siguranţă a navigaţiei
-Ordinul trebuie să se refere la îndatoririle de serviciu pe care personalul
îmbarcat îl are cu privire la siguranţa navigaţiei şi a navei. Dacă ordinul se referă la
alte obligaţii de serviciu, fapta nu constituie această infracţiune specială, însă poate
constitui infracţiunea de abuz în serviciu sau o contravenţie;
-Să existe din partea navigatorului un refuz de executare a ordinului dat, în
legătură cu siguranţa navigaţiei sau navei de către un factor competent
(comandantul navei);
-Fapta să nu constituie o infracţiune mai gravă, în sensul că această
infracţiune specială nu reţine dacă fapta întruneşte elementele constitutive ale unei
infracţiuni mai grave;
-Prin refuzul ordinului trebuie să se înţeleagă respingerea, neacceptarea
dispoziţiei orale sau scrise dată de comandantul navei sau înlocuitorul acestuia, în
conformitate cu dispoziţiile legale privind siguranţa navigaţiei şi a navei. Aceasta
înseamnă că pentru a se reţine această infracţiune este necesar ca ordinul să fie
adus în prealabil la cunoştinţa navigatorului sau altei persoane care are atribuţii de
serviciu în acest sens.

10
 Nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii, mijlocul prin care ordinul a
fost adus la cunoştinţă. Un astfel de ordin, poate fi transmis direct sau prin
intermediul altei persoane, în scris sau oral, prin telefon, radio, TV etc.
Refuzul de executare a ordinului trebuie să exprime o poziţie psihică
conştientă a făptuitorului, deoarece în situaţia în care legiuitorul ar fi dorit să
sancţioneze penal o simplă omisiune de îndeplinire a unui ordin ar fi folosit
sintagma “omisiunea executării unui ordin”.
Urmarea imediată a faptelor incriminate constă în crearea unei stări de
pericol pentru transportul naval sau pentru nave, fiind deci o infracţiune de pericol
(formală).
Raportul de cauzalitate trebuie dovedit în sensul că trebuie probată luarea la
cunoştinţa a ordinului dat, de către făptuitor.
Consumarea infracţiunii se produce instantaneu, în momentul în care
făptuitorul cunoaşte conţinutul ordinului dat şi refuză să-l execute întocmai.
Tentativa nu este posibilă la această infracţiune.
Executarea ordinului după exprimarea termenului stabilit ar putea constitui
circumstanţe atenuante în favoarea infractorului. Este posibil ca ordinul să conţină
dispoziţii cu privire la mai multe operaţiuni care ar trebui executate în mai multe
termene, de către făptuitor. în această situaţie, nu poate fi reţinută decât o singură
infracţiune, deoarece este vorba de un singur ordin şi de un singur refuz.
Evident că, atunci când făptuitorul refuză în mod repetat executarea mai multor
ordine, ne aflăm în prezenţa unui concurs real de infracţiuni sau a infracţiunii
continuate în funcţie de împrejurările concrete care vor elucida dacă există mai
multe rezoluţii infracţionale sau nu.
Latura subiectivă constă în vinovăţie sub forma exclusivă a intenţiei directe
sau indirecte, faptele incriminate constând într-o omisiune activă, legea
nemenţionând expres faptele săvârşite din culpă.
Subiectul activ principal poate fi orice persoană care are îndatoriri de
serviciu privind siguranţa navei şi a navigaţiei. Aceste persoane pot fi îmbarcate
sau pot face parte din personalul de siguranţă de la uscat.
Subiectul pasiv este statul.
Ceea ce diferenţiază modalitatea simplă de cea calificată este subiectul activ
principal şi pedeapsa aplicabilă. La modalitatea simplă, autor al infracţiunii poate fi
orice persoană responsabilă penal, care are atribuţii de serviciu privind siguranţa
navigaţiei şi a navei.
11
 Cu toate că subiectul este calificat, la infracţiunea modalităţii simple pot
participa mai mulţi subiecţi, toţi având ca sarcini de serviciu asigurarea siguranţei
navigaţiei şi navei, toţi sau în parte refuzând un ordin dat de un organ competent,
de exemplu: la săvârşirea modalităţii simple poate participa un membru al
echipajului minim de siguranţa precum şi un căpitan de port, de la port-control care
are atribuţii de dirijare a traficului naval în rada portului şi acvatoriul portuar.
La modalitatea calificată, autor nu poate fi decât comandantul navei.

Infracţiunea de lovire a superiorului de către inferior

La această infracţiune, tentativa este posibilă, însă nu se sancţioneaza.
Obiectul juridic special, la ambele modalităţi de săvârşire este format din
relaţiile sociale cu privire la disciplina şi ordinea la bordul navelor şi implicit la
siguranţa navigaţiei şi a navei pe apă.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie corpul persoanei lovite.
Latura subiectivă constă în vinovăţia sub forma intenţiei directe sau
indirecte, legea nesancţionând expres faptele săvârşite din culpă.
Subiectul activ principal poate fi numai un membru al echipajului care se
află în relaţii ierarhice de subordonare faţă de partea vătămată.
La ambele modalităţi de săvârşire, participaţia este posibilă sub forma de
coautorat, instigare şi complicitate.
Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar este un
membru al echipajului care are un grad superior făptuitorului.
La modalitatea calificată, subiectul pasiv secundar, în momentul lovirii,
trebuie să se găsească în exercitarea atribuţilor de serviciu.
Latura obiectivă rezidă în lovirea unei persoane care se află la bordul unei
nave de către un membru al echipajului ierarhic inferior, de exemplu lovirea
secundului navei de către un motorist. Pentru existenţa laturii obiective ar trebui
întrunite cumulativ următoarele cerinţe:
-să aibă loc o acţiune de lovire;
-lovirea să se săvârşească la bordul unei nave;
-lovirea să privească membrii ai echipajului aceleiaşi nave;
-autorul trebuie să aibă un grad inferior persoanei lovite.

Infracţiunea de lovire a inferiorului de către superior

12
 Această infracţiune specială este în modalitatea simplă şi într-o singură
formă, consumată, deoarece legea nu prevede expres sancţionarea tentativei, cu
toate că infracţiunea este susceptibilă de tentativă; această infracţiune specială are
aceleaşi elemente constitutive ca şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
Obiectul juridic special este format atât din relaţiile sociale privind
disciplina şi ordinea la bordul navelor, cât şi din relaţiile sociale privind ocrotirea
persoanei care face parte din echipajul unei nave.
Obiectul material al infracţiunii îl reprezintă corpul persoanei fizice lovite
inferioare în grad făptuitorului.
Latura obiectivă constă în acţiunea de lovire a inferiorului de către superior.
Prin lovire trebuie să se înţeleagă exercitarea asupra corpului unei persoane care
face parte din echipajul navei, a unui act de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice,
însă fără ca acestea să necesite zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pentru existenţa acestei infracţiuni speciale este necesar ca lovirea să se
producă la bordul unei nave.
Urmarea imediată constă în suferinţele fizice provocate victimei. în cazul
acestei infracţiuni nu este necesară stabilirea şi dovedirea urmării imediate
deoarece aceasta este presupusă.
Intre faptă şi urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate care
va fi stabilit şi probat de organele judiciare, mai ales în cazul exercitării indirecte a
violenţei, exemplu: navigatorul superior în funcţie, comandantul sau secundul
navei ameninţă un ofiţer telegrafist care fuge pe scările punţii de comandă, cade şi
se loveşte.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care au fost create victimei
suferinţele fizice.
In situaţia în care un navigator superior în funcţie loveşte repetat victima,
faptele întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni. Dacă însă,
acţiunea de lovire, chiar repetată, are loc la intervale mari de timp, poate exista un
concurs real de infracţiuni sau o infracţiune unică continuată, în funcţie de
existenţa uneia sau mai multor rezoluţii infracţionale.
Dacă un navigator loveşte mai multe persoane care îndeplinesc funcţii
inferioare pe navă, chiar în acelaşi timp, va exista un concurs real şi nu o singură
infracţiune continuată.
Tentativa nu este incriminată deşi infracţiunea este susceptibilă de tentativă.

13
 Latura subiectivă constă în vinovăţie sub forma intenţiei directe şi indirecte,
întrucât fapta, fiind comisivă, nu este sancţionată când este săvârşită din culpă.
Subiectul activ principal este calificat, deoarece el nu poate fi decât un
membru al echipajului care are o funcţie superioară celei avute de victimă.
Participaţia este posibilă sub forma de coautorat, instigare sau complicitate.
Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar - un
membru al echipajului unei nave, ierarhic inferior în funcţie autorului. Deci se
poate afirma că şi subiectul pasiv la această infracţiune este calificat..

Infracţiunea de arborare, fără drept, pe o navă, a pavilionului român

Infracţiunea este prevăzută în modalitatea simplă; tentativa la această
infracţiune, deşi este posibilă, nu este sancţionată.
Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale privind realizarea
justiţiei prin sancţionarea penală a arborării, Iară drept, a pavilionului român.
Pavilionul, alături de nume şi numărul înscris pe corpul navei sunt
elementele principale de identificare ale acesteia. De asemenea, naţionalitatea
navei este dată de pavilionul autorizat sn-1 poarte.
Legea prevede condiţiile în care se acordă dreptul de arborare a pavilionului
român. Acest drept îl au:
- navele proprietatea persoanelor fizice sau juridice române;
- navele proprietatea persoanelor fizice şi juridice străine care au sediul unei
filiale sau domiciliul in România;
- navele proprietatea persoanelor fizice sau străine închiriate de persoane
fizice sau juridice române.
Navele care arborează pavilionul român sunt de naţionalitate română şi nu
pot naviga sub pavilionul altui stat.
Navele autorizate să navigheze sub pavilion român trebuie să facă dovada
acestui drept cu acte, care să ateste dreptul de arborare a pavilionului respectiv.
Din aceste prevederi legale, rezultă că arborarea pavilionului român poate fi
tăcută strict în condiţiile prevăzute de lege.
Arborarea în alte condiţii a pavilionului român pe o navă, mai ales atunci
când naviga în apele teritoriale româneşti sau în zona contiguă, poate avea ca scop
sustragerea de la răspundere pentru încălcarea unor dispoziţii legale. Din acest

14
motiv, sancţionarea penală a arborării fără drept a pavilionului român are rolul şi
de a preveni încercarea de inducere în eroare a organelor de control ale navigaţiei.
Obiectul material îl reprezintă pavilionul român.
Prin pavilion român se înţelege drapelul României.
Latura obiectivă constă în arborarea, fără drept, pe o navă, a pavilionului român.
Prin “arborarea pavilionului român” trebuie să se înţeleagă aşezarea
drapelului României într-un loc vizibil pe navă.
In regulamentul privind navigaţia civilă se prevede că navele maritime,
fluviale sau alte nave de navigaţie interioară, pe toată perioada în care se află în
apele teritoriale ale României vor avea arborat pavilionul naţional, iar la catargul
său la bastionul din prova, pavilionul român, de la răsăritul şi până la apusul
soarelui.
Urmarea imediată constă în starea de pericol ce se creează cu privire la
identitatea naţională sub regimul căreia circulă o navă Urmarea imediată şi raportul
de cauzalitate sunt prezumate iar consumarea infracţiunii se produce în momentul
în care pavilionul român a fost înălţat pe o navă care nu avea acest drept.
Infracţiunea are caracter continuu şi se epuizează numai în momentul
coborârii pavilionului român.
Infracţiunea poate fi şi continuată în funcţie de existenţa mai multor rezoluţii
delictuoase.
Latura subiectivă constă sub forma intenţiei directe sau sau indirecte,
deoarece fapta este comisivă iar textul nu prevede în mod expres sancţionarea
penală a faptelor săvârşite din culpă.
Subiectul activ principal al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă
pe navă.
Participaţia poate exista sub forma coautoratului, instigării sau a
complicităţii.
Subiectul pasiv, ca şi în cazul celorlalte infracţiuni, este statul.

Infracţiunea de neexecutare a ordinului comandantului navei de către

pasageri, în timpul unui sinistru naval
Infracţiunea este prevăzută în modalitatea simplă şi în formă consumată.
Textul incriminator nu sancţionează tentativa la această infracţiune specială.

15
 Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale privind siguranţa
navei şi a navigaţiei pe apă în timpul unui sinistru naval, relaţii ocrotite prin
sancţionarea penală a pasagerilor care nu execută ordinul comandantului.
Infracţiunea nu are obiect material.
Latura obiectivă constă în neexecutarea de către pasageri a ordinului dat de
comandant.
Prin expresia “sinistru naval” trebuie să se înţeleagă distrugerea sau
degradarea unei nave, a instalaţiilor sau a lucrărilor aflate pe navă, având ca efect o
pagubă materială însemnată, moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori
sănătăţii mai multor persoane, scufundarea navei etc.
Pentru a se putea reţine această infracţiune specială, ordinul comandantului
trebuie să fie adus la cunoştinţa pasagerilor mai înainte ca aceştia să fi refuzat
executarea lui.
Pentru existenţa infracţiunii nu are importanţă dacă ordinul comandantului a
fost adus la cunoştinţă individual (fiecărui pasager) sau colectiv (pentru toţi
pasagerii). De asemenea, nu are relevanţă dacă ordinul a fost adus la cunoştinţa
pasagerilor scris, oral, în mod direct sau indirect (prin intermediul altor persoane)
sau prin mijloace diferite de transmitere (afişe, telefon, TV ).
Urmarea imediată a faptei trebuie să constea într-o stare de pericol pentru
navă, persoanele îmbarcate, încărcătură ori navigaţie.Textul incriminator nu cere
pentru existenţa infracţiunii consecinţe materiale, fiind deci o infracţiune de
pericol.Nu sunt necesare stabilirea şi probarea urmării şi raportului de cauzalitate,
deoarece acestea sunt prezumate.
Consumarea infracţiunii se produce în momentul neexecutării ordinului dat
de comandantul navei.Tentativa nu este incriminată.
Infracţiunea specială analizată poate avea caracter de infracţiune continuă
sau se poate afla în concurs real, în funcţie de existenţa uneia sau mai multor
rezoluţii infracţionale.
Latura subiectivă constă în vinovăţie sub forma intenţiei directe sau
indirecte, dar şi sub forma culpei.
Subiect activ principal poate fi orice pasager aflat pe o navă în timpul unui
sinistru naval. Nu există această infracţiune dacă persoana căreia i s-a transmis
ordinul de către comandant este membru al echipajului. De asemenea, nu a fost
săvârşită această infracţiune specială dacă ordinul comandantului nu este transmis
pasagerului în timpul producerii unui sinistru naval.
16
 Coautoratul nu este posibil la această infracţiune, însă participaţia sub forma
instigării şi complicităţii este posibilă.
Subiect pasiv este statul.

Infracţiunea de stânjenire a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale echipajului

de conducere a unei nave sau preluarea, fără drept, a controlului unei nave
Infracţiunea este prevăzută în modalitatea simplă şi două modalităţi calificate.
La această infracţiune textul incriminator prevede expres sancţionarea tentativei şi
a actelor prealabile pe care le asimilează tentativa.
Obiectul juridic special al infracţiunii este format din relaţiile sociale privind
siguranţa navigaţiei şi a navei, relaţii ocrotite prin incriminarea faptelor de
stânjenire a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către echipaj şi activitatea de
conducere a unei nave sau preluarea fără drept a controlului navei direct sau
indirect.
Obiectul material al infracţiunii îl reprezintă o navă aflată în navigaţie.
1. Modalitatea simplă a infracţiunii
Deoarece obiectul juridic special şi obiectul material sunt aceleaşi pentru
toate modalităţile faptelor incriminate, vom analiza doar celelalte elemente care
caracterizează această infracţiune specială.
Latura obiectivă rezidă în stânjenirea exercitării atribuţiilor de serviciu de
către echipaj în conducerea navei ori prelucrarea fără drept a controlului navei,
direct sau indirect, cu condiţia ca prin aceste fapte să fie pusă în pericol siguranţa
navigaţiei şi a navei.
Rezultă că elementul material al laturii obiective este realizat în două situaţii
faptice alternative:
- o acţiune de stânjenire a exercitării atribuţiilor de serviciu de către
navigatorii care conduc nava, cum ar fi de exemplu: defectarea sistemului de
comunicare între comandant şi compartimentul “maşini” al navei;
- prelucrarea controlului asupra navei fără drept, direct sau indirect.
Pentru realizarea primei modalităţi a elementului material al laturii
obiective, nu are importanţă dacă numai unul sau mai mulţi membri ai echipajului
sunt împiedicaţi, opriţi sau stânjeniţi într-una sau mai multe acţiuni care fac parte

17
din activitatea de conducere a navei. Legiuitorul prevede în mod expres pentru
această modalitate - condiţia ca nava să fie pusă în pericol.
Cu privire la cea de a doua modalitate a elementului material al laturii
obiective, menţionăm că acesta se realizează prin preluarea conducerii navei adică
prin preluarea în totalitate a atribuţiilor comandantului navei în alte condiţii decât
cele ilicite, chiar dacă acţiunea de preluare a controlului asupra navei se exercită
direct ori indirect. De exemplu: nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii dacă
comandantul este înlăturat prin forţă de la conducerea navei (imobilizat, suprimat
fizic etc) sau dirijat prin ameninţări, hipnoză ori alte metode care-1 pun în situaţia
de a nu-şi mai putea impune propria voinţa în comanda navei.
Este evident că, atunci când un comandant de navă este înlăturat de la
conducerea acesteia în condiţiile licite, chiar dacă pentru aceasta este folosită forţa,
latura obiectivă nu există. De exemplu: se constată că în timp ce nava se află în
marş, ofiţerul maritim care este şi comandantul navei este drogat, se află în stare de
beţie voluntară sau involuntară completă, suferă de o maladie care-1 face pentm
moment inapt să conducă nava etc, iar ofiţerul secund al navei îl înlătură de la
pupitrul de comandă prin imobilizare. în aceste împrejurări, preluarea controlului
asupra navei nu se realizează fără drept, iar latura obiectivă nu mai există.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa
navei, la toate modalităţile infracţiunii.
Latura subiectivă constă în vinovăţie sub forma intenţiei directe sau
indirecte.
Subiectul activ principal poate fi orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub forma coautoratului, instigării şi complicităţii.
Subiect pasiv este statul titularul relaţiilor sociale ocrotite prin incriminare.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-au produs
consecinţele faptelor.Tentativa este sancţionată expres.
Prima modalitate agravantă a infracţiunii
Aceasta se deosebeşte de modalitatea simplă prin latura subiectivă şi
pedeapsa aplicabilă.
Latura subiectivă a acestei modalităţi calificate constă în vinovăţie sub
forma exclusivă a intenţiei directe.
Intenţia directă este arătată de scopul prevăzut de legiuitor, care constă în
devierea navei de la itinerariul său.

18
 Prin „deviere de la itinerar” se înţelege abatearea navei aflată în marş de la
drumul stabilit.
Pentru existenţa acestei modalităţi agravante, nu este necesar ca scopul
urmărit sa fi fost realizat. Nefiind o faptă de rezultat, această modalitate calificată
este o infracţiune de pericol, ca şi infracţiunea de bază.

A doua modalitate calificată a infracţiunii

Deosebirea faţă de modalitatea simplă şi prima modalitate calificată, constă
în latura obiectivă, latura subiectivă şi pedeapsa aplicabilă.
Latura obiectivă constă în una din următoarele ipoteze alternative de comitere
a infracţiunii:
- pentru săvârşirea faptei a fost ucisă o persoană;
- săvârşirea faptei a avut una din consecinţele alternative următoare:
1) moartea uneia sau mai multor persoane;
2) alte consecinţe deosebit de grave.
In cazul uciderii unei persoane pentru săvârşirea faptei incriminate, ne aflăm în
prezenţa unei infracţiuni complexe intenţionate, întrucât o faptă care constituie o infracţiune
prin ea însăşi incriminată de legiuitor, ca una din modalităţile agravate ale acestei
infracţiuni speciale.
Consumarea modalităţii agravate de la punctul 1) se produce atunci când are loc atât
uciderea unei persoane, cât şi fapta - scop, adică stânjenirea atribuţiilor de serviciu ale
echipamentului, de conducere a unei nave, preluare fără drept a controlului navei, direct
sau indirect sau devierea de la itinerar.In situaţia în care se produce numai fapta - mijloc sau
numai fapta - scop nu există numai tentativă la această modalitate calificată.
Latura subiectivă, la prima variantă alternativă, constă în vinovăţie sub formă
complexă, adică în intenţie directă pentru uciderea unei persoane şi intenţie directă sau
indirectă pentru fapta - scop.
A doua variantă alternativă se deosebeşte de prima variantă prin latura obiectivă,
latura subiectivă, momentul consumării şi pedeapsa aplicabilă.
Latura obiectivă se diferenţiază de modalitatea simplă şi prima modalitate agravată
prin consecinţe şi anume uciderea uneia sau mai multor persoane sau alte consecinţe,
deosebit de grave.
Momentul consumării infracţiunii în această variantă alternativă îl reprezintă

19
producerea uneia din urmările alternative deosebit de grave.
Latura subiectivă, la această variantă alternativă constă în praeter intenţie.

20