Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organziarea Administrati-Teritoriala
Organziarea Administrati-Teritoriala
Organziarea Administrati-Teritoriala
Administrația administrativ-teritorială
Chiar daca aceasta din urma a fost pierduta la jumatatea secolului al XVI-lea,
trebuie spus totusi ca sistemul institutional-politic romanesc a fost pastrat (cu
schimbari minore) pana in secolul al XIX-lea, cand statele romanesti au iesit de
sub suzeranitatea otomana. Constituirea statelor medievale romanesti a fost un
process de lunga durata si s-a realizat in doua etape: unificarea formatiunilor
politice prestatale si crearea institutiilorpolitice, administrative si religioase
necesare afirmarii si apararii statului.
Originea unităților administrativ-teritoriale este dinaintea statelor feudale.
Vechile obști sătești, vicinale, organizate in cnezate si voievodate (tari)
au stat atat la baza constituirii noilor state feudale romanesti, cat si la baza
organizarii administrativ-teritoriale. Denumirea de 'județ' vine de la judicium
(instanța de judecată) si marcheaza atribuția judecatorească străveche a acestei
unităti administrative, continuitatea institutională a judex-ului roman si
importanța ei in concepția vremii.
Județele erau conduse de dregători locali desemnați prin termeni ca : judeti
bani, vornici (de județ) ,sudeti. Atribuțiile capeteniei unui judet erau foarte largi: el
judeca pe toti locuitorii satelor libere, strangea darile, organiza slujbele cuvenite
domniei si executa masurile de represiune impotriva rezistentelor fata de ordinea
1
http://www.creeaza.com/referate/istorie/ORGANIZAREA-ADMINISTRATIV-
TERI383.php
de drept. Avea la dispozitie globnici, birari, podvodnicari, in afara de cetele de
curteni si slujitori organizati in unitati militare, sub comanda marilor vatafi.
Judetele, de regula, au preluat numele apelor de-a lungul carora s-au format. 2
Incepand din secolul XVI conducerea unitatilor administrative se dubleaza,
prin suprapunerea unui aparat format din slujitori domnesti. Cu timpul se va
realiza o contopire a celor doua categorii de dregatori, interesele locale fiind
subordonate tot mai mult celor centrale, in conditiile sporirii necontenite a
obligatiilor fata de Poarta.
In Moldova, tinuturile s-au format tot pe baza unitatilor geografice
naturale sau in legatura cu domeniile oraselor si cetatilor. In fruntea tinuturilor,
ce cuprindeau in interiorul lor cetati, se aflau parcalabii iar in
celelate sudetii. Tinuturile cu cetati, in secolele XVI - XVII aveau unul sau doi
parcalabi. In afara de parcalabii de cetati, mai functiona si un parcalab de tinut;
conducatorii tinuturilor de granita se numeau 'starosti '.
Prin reforma lui Constantin Mavrocordat din 1741, parcalabii de tinut au fost
inlocuiti cu ispravnicii. Tinuturile au intrat, treptat, sub controlul administrativ a
doi ispravnici. Acestia au primit atributii largi, administrative si judecatoresti, dar
limitate exclusiv la satele din tinut, fiindu-le interzise orice act de imixtiune in
justitia oraseneasca.
Organizarea teritorial-administrativa a voievodatului Transilvaniei s-
a cristalizat treptat, ajungand sa se inchege definitiv la inceputul secolului al
XIV-lea.Datorita faptului ca romanii din Transilvania erau organizati inca inainte
de expansiunea maghiara in structuri politice si administrative proprii, acestea
au supravietuit in cadrul voievodatului. Alaturi de districtele romănești, aflate pe
teritoriile unor vechi cnezate si voievodate, au fost introduse si scaunele
secuiesti si săsești.3
Districtele romanești erau subdiviziuni administrative teritoriale conduse
de cnezi, voievozi si juzi, precum si de adunări ale nobililor si cnezilor. Ele aveau
o populatie exclusiv romanească.
2
Academia Romană Istoria Romanilor volumul V (1601-1711-1716)
Acad. Virgil Candea , Dr. Constantin Rezachevici.
3
Ibidem
Incepand din secolul XIV, atributiile conducatorilor districtelor romanesti au
fost tot mai mult uzurpate de reprezentanti ai regelui sau ai voievodului.
Documentele atesta existenta in cadrul voievodatului Maramuresului a 8
districte aflate, pana in secolul XIV, sub conducerea unui voievod roman si care
se bucurau de dreptul de a aplica obiceiul juridic romanesc. Procesele erau
judecate, potrivit obiceiului romanesc, de catre un tribunal format din 12 jurati.
5
Ibidem
al batranilor, cu o compozitie mai larga. Adunarea populara a membrilor
comunitatii era convocata, cel putin o data pe an, pentru alegerea conducerii
orasului sau pentru solutionarea unor probleme de importanta deosebita.
6
Academia Romană Istoria Romanilor volumul V (1601-1711-1716)
Acad. Virgil Candea , Dr. Constantin Rezachevici.
interzicea anumitor dregatori si slujitori domnesti sa-si exercite autoritatea lor
pe teritoriul acestor sate; se exceptau, bineinteles, infractiunile grave ce
constituiau 'cazuri domnesti'. Inainte de constituirea statelor feudale, multe din
sate au fost aservite sau cumparate de mari familii feudale. Dupa constituirea
statelor feudale, domnul le-a recunoscut aceste drepturi de proprietate asupra
satelor.
7
Emil Cernea,Emil Molcut – Istoria statului si dreptului romanesc,editura
Universul Juridic
Bibliografie :