Organizarea Judecatoreasă

Organizarea judecatorească a Transilvaniei princiare cunoaște si ea ,

pe de o parte , o continuitate a unor practici anterioare si , pe de alta parte, o
evolutie si modificari cerute de complexitatea problemeor ivite.
Prerogativa supremă in materie judecatorească revine principelui , ce are
dreptul de judecată in ultima istanță si de grațiere. In actvitatea jurdică,
principele era ajutat de Tabla Princiară, președintele căreia era membru al
Consiliului princiar.
Tabla Princiară judeca in apel pricinile înaintate de la comitate ,
scaune secuiești si districte , orașe libere regești si , ca ultimă instanță ,
anumite pricini , precum dreptul de proprietate , respectarea privilegiilor.
La nivel de comitate , scaune secuiești , scaune si districte săsești
existau instanțe proprii de judecată formate din Scaunul general de judecată
(sedes generalis, sedria generealis) , prezidat de comitele suprem in cazul
comitatelor , de judele regal la secui ca și la scaunele săsești . Alături de
acești președinți , in scaunele de judecată mai intrau un notar si un numar
variabil de asesori jurați , aceștia in proporție reprezentativă pentru religiile
recepte. Se intrunea de patru ori pe an , in diferite localități , nefiind un sediu
fix.
Apar ca prime foruri de judecată Scaunele parțiale (sedes-partialis) , ce
judecau pricini mai mici de 100 florini ale nobililor si , Scaunele filiale (sedes
filialis) , ce judecau procesele civile , penale ale populației ce nu beneficia de
prerogativa nobiliară , ambele prezidate de vicejudele regal sau vicecomiții si
asesori.
Pentru secui , Scanul general de judecată cu sediul la Odorhei era in
primul rand o instanță in apel și doar in cazuri speciale for de primă instanță .
Potrivit reglementărilor din anii 1559-1562 , judele regal scăunal este cel ce
are dreptul de a ține scaun de judecată in prezenta căpitanului , asesorilor si
notarului cu care va imparti gloaba sau birșagul perceput in pricini referitoare
la furt , omucideri . În scaunele secuiești , în fruntea scaunului parțial si a celui
filial de judecată s-a aflat vicejudele scăunal (vice iudex regius ) .
Întregul teritoriu al scaunelor si districtelor sătești a avut o organizare
judecătorească specifică. Toate pricinile se judecau in interiorul acestei
comunități , forul suprem reprezentandu-l scaunul Universității săsești sau
Sedria celor 7 scaune ( Sedria septem iudicium ), unde intrau cei 7 juzi
scăunali si asesori , cu sediul la Sibiu , de unde , in cazuri excepționale , se
ajungea un apel direct la principe , ocolindu-se Tabla princiară . 1
Se mai impun , de asemnea, cateva precizări referitoare la
organizarea justiției orășenești . În cadrul orașelor libere regești , cu drepturi
egale comitatelor, scuanelor, si districtelor , ce-și aleg și trimit proprii
reprezentanți în Adunarea țării , dupa cum iși aleg și organele administrative
și judecatorești , primesc dispozitiile direct de la principe.
1
Istoria Romanilor , Volumul V , O epocă de înoiri in spirit European (1601-1711-1716) pagina 709-
714
 În astfel de situație se afla in teritoriu comitantes orașul liber grecesc ,
Cluj, pana in anul 1660 ,cand in urma căderii Oradiei sub stăpanire otomană ,
își pierde aceasta calitate , devenind oras înnobilat , supus comitatului , în
fapt un oraș cu statut de cetate de margine . Pe teritoriul scaunelor secuiești ,
singur orașul Targu Mureș a avut același statut de oraș liber regesc, țn timp
ce in cuprinsul Universității săsești au avut acesta calitate Sibiul , Brașovul ,
Sighișoara, Mediașul, Bistrița , si Sebeșul . Pe teritoriul acestor orașe libere
regesti prima instanță de judecată era formată de judele primar si judele
regal , cu asesorii si notarul de la care,in apel, pricinile se judecau in fața
consilierilor orașelor. În situații cu totul deosebite se face un ultim apel la
Tabla princiară , ocolindu-se scaunul comitantes.
Orașele nobile au și ele propria instanță de judecată prezidată de
judele orașului , de la care apelul se face la Scaunul general de judecată al
comitatului.
Din categoria orașelor nobile au facut parte următoarele : Clujul dupa
anul 1660, Dej, Turda Veche , Turda Nouă , Aiudul .
În interiorul orașelor și targurilor , pe langă scaunul obișnuit de
judecată , a fost înființată cu timpul instiuția Divizioratului ce se ocupa in
exclusivitate cu împărțirea bunurilor între urmașii unui decedat.
În sfarșit , mai exista situații speciale , precum in cazul crimelor de
înaltă trădare , cand primul si ultimul for de judecată îl reprezintă Adunarea
țării , in care se mai judecă si pricinile falsificatorilor de monedă si alte cuze.

Visteria Statului (fiscul , erariul )

Una din instituțiile financiare importante ale statului a fost Visteria țării ,
numită in documente thesauriatus. În fruntea acestei instituții s-a aflat marele
vistier sau marele tezaurar .
Practica a fost ca principele să desemneze dintre persoanele de
încredere pe deținătorul acestei funcții , căruia sa-I reglementeze atribuțiile.
Așa s-a întamplat , spre exemplu, în anul 1583 , cand pe langă alte
reglementări și instrucțiuni date de Ștefan Barhory , ajuns rege al Poloniei ,
pentru cei 3 locțiitori ce au condos țara pe langă minorul Sigismund Bathory ,
se referiri si cele ale tezaurului .
Momentul era legat si desigur si de numirea unui nou tezaur.
Principala obligației acestui demnitar este de a avea grijă de visterie și de
bani , să adune feluritele dări, să sporească veniturile țării , să le țină evidența
, să le administreze după cum vor cere cei 3 locțiitori. Reglementările noi și
mai precise din anul 160 se datorează lui Gabriel Bethlen . Vistierlui îi revine
sarcina de a urmări și administra veniturile din ocnee , minele de aur și de
argint , tricesimi și vămi , dări. 2

2
Ibidem,pag 709