Tema nr 8

Andreea Banica

Romania in timpul lui

Nicolae
Ceausescu

După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

(martie 1965), se va desfăşura o ascuţită luptă de
culise pentru succesiunea la conducerea
Partidului Comunist. Puternic susţinut de
primul-ministru al ţării, Ion Gheorghe Maurer,
Nicolae Ceauşescu este ales de Biroul Politic secretar general al partidului. Cel care
va conduce România aproape un sfert de veac a fost ales doar de 5 persoane: Ion
Gh. Maurer, C. Stoica, E. Bodnăraş, AI. Drăghici şi Gh. Apostol. La congresul
partidului, convocat în vara anului 1965, Nicolae Ceauşescu este confirmat în
funcţia de secretar general al P.C.R.

Prima fază a regimului ceauşist (1965-1971) se caracterizează printr-o relativă

liberalizare. Este adoptată 0 nouă constituţie (1965), este schimbată denumirea ţării
în Republica Socialistă România, iar Partidul Muncitoresc Român devine Partidul
Comunist Român. Pe plan intern este sprijinită iniţiativa particulară în comerţ,
îmbunătăţirea gradului de confort al populaţiei şi construirea de locuinţe proprietate
personală.

Se produce desovietizarea şi liberalizarea vieţii culturale prin eliminarea autorilor

sovietici şi reluarea publicării clasicilor literaturii universale. În învăţământ se
revine la sistemul tradiţional, autorii români sunt reintroduşi în manuale şi se
introduce studiul limbilor occidentale în şcoli. În plan extern, este adoptată 0
politică de independenţă faţă de Moscova, se stabilesc relaţii diplomatice cu
Republica Federală Germană (1967), iar în august 1968 este criticată intervenţia
trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia, România refuzând să participe
la înăbuşirea revoltei anticomuniste din această ţară. Vizitele lui Ceauşescu în
Franţa, Anglia, Germania şi S.U.A., precum şi cele ale preşedinţilor Charles de
Gaulle (1968) şi Richard Nixon (1969) vor contribui la creşterea rolului României
pe plan internaţional.
Tema nr 8
Andreea Banica

Concomitent, perioada din 1965-1968 a fost pentru Ceauşescu una de consolidare a

puterii personale prin acapararea unor funcţii importante în conducerea statului şi
promovarea de cadre noi în structurile de conducere ale P.C.R.

A doua fază a regimului ceauşist, neostalinistă (1971-1980), are ca punct de

pornire vizitele făcute de Ceauşescu în China şi Coreea de Nord, când sunt lansate
tezele din iulie, care întrerup cursul liberalizării. În şedinţa Comitetului Politic al
C.C. al P.C.R. (iulie 1971) se decide accentuarea vieţii politice şi ideologice,
accelerarea îndoctrinării populaţiei şi controlul strict al tuturor activităţilor de către
activiştii de partid. Se producea 0 reîntoarcere la autoritarismul politic. Este
introdus principiul rotirii cadrelor, ce permitea marginalizarea grupurilor
contestatare din partid, iar din 1972 membrii familiei Ceauşescu şi rudele sunt
plasaţi în posturi cheie. Din 1973, Elena Ceauşescu începe o cariera politică ce 0 va
propulsa spre vârful puterii, iar din 1974 N. Ceauşescu devine primul preşedinte al
Republicii, socialismul dinastic devenind 0 relitate.

Dezvoltarea economică a ţării a fost expusă indicaţiilor arbitrare ale dictaturii.

Măsuri neştiinţifice şi haotice erau lansate de Ceauşescu însuşi, care urmaăea
dezvoltarea economică a României exclusiv prin eforturi proprii. Se trece la
industrializarea forţată prin ridicare de giganţi industriali care produc ineficient, cu
mare consum de energie, de materii prime şi costuri ridicate, combinatul siderurgic
de la Galaţi devenind simbolul acestei politici. Ridicarea unor construcţii
megalomanice (Casa Poporului, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Canalul Dunăre –
Bucureşti şi transformarea capitalei în port dunărean) şi politica economică
aberantă a regimului comunist au avut consecinţe dramatice pe plan social.
Alimentele de bază sunt raţionalizate iar distribuirea energiei electrice şi termice
este limitată la strictul necesar. Pentru mascarea crizei alimentare ce devenea tot
mai acută, regimul va publica un program de alimentaţie ştiinţifică (1982).
Returnarea datoriei externe (11 miliarde de dolari) se va face prin efortul şi pe
seama poporului, ceea ce va contribui la scăderea masivă a nivelului de trai.

Remediul la dificultăţile tot mai mari pe care le suporta populaţia era înăsprirea
dominaţiei ideologice ce trebuia să ducă la formarea omului nou, dispus să aprobe
entuziast politica dictatorului. După 1974, cultul personalităţii Conducătorului a
câştigat tot mai mult teren, fiind inspirat din modelele chinez şi nord-coreean.
Numeroşi scriitori, artişti şi istorici vor fi la originea unui val de elogii fără
precedent la adresa lui N. Ceauşescu. Milioane de oameni vor fi mobilizaţi pentru a
idolatriza persoana dictatorului iar mai târziu a cuplului prezidenţial. După 1980,
Tema nr 8
Andreea Banica

istoricii oficiali nu vor ezita în fabricarea unor falsuri grosolane pentru a glorifica
trecutul revoluţionar al conducătorului, iar unii scriitori îi adresau omagii exagerate,
pentru ca în final să fie ales preşedinte de onoare al Academiei (1985) şi numit
Erou al R.S.R. (1988) pentru cei 55 de ani de activitate revoluţionară.

Sporirea nemulţumirilor populaţiei faţă de greutăţile cotidiene precum şi faţă de

represiunea internă au condus în decembrie 1989 la 0 puternică revoltă populară,
anunţată de mişcările populare din Ungaria, Germania de Est (R.D.G),
Cehoslovacia şi Bulgaria, de prăbuşirea Zidului Berlinului şi de evenimentele de la
Timişoara. Marea revoltă a poporului român izbucneşte în dimineaţa zilei de 22
decembrie 1989, la Bucureşti. Sub imensa presiune populară care asedia clădirea
Comitetului Central al P.C.R., Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit. Capturat
ulterior, cuplul dictatorial va fi judecat în imprejurări excepţionale şi condamnat la
moarte (25 decembrie 1989). În felul acesta era înlăturat regimul comunist şi se
redeschidea drumul României spre libertate şi democraţie.

Student : Banica Andreea – Ionela

Istorie II