Fuga în Egipt

- scenetă de Crăciun (2004) -

realizare de Lucian, Maria şi Adi

ACTUL I

Cântec: O ce veste minunată

Povestitor: O, ce veste minunată ni s-a arătat! Miracolul Naşterii Mântuitorului s-a
arătat ochilor noştri. Să ne deschidem inima şi să-l primim pe Isus în inimi! Să ne
lăsăm pătrunşi de liniştea şi simplitatea copilului Isus, aşa cum au făcut-o păstorii şi
magii şi toţi cei ce l-au văzut.
În liniştea unei seri răcoroase, undeva într-un grajd sărac, un copil vine în această lume
şi, neţinându-se cont de locul unde se naşte, este primit ca un rege.

Păstor 1: Mulţumim Domnului pentru minunea dăruită astăzi nouă!

Păstor 2: În veci fii lăudat, Doamne, pentru marea ta bunătate!

Păstor 3: Bucuria noastră să rămână pentru totdeauna bucuria tuturor oamenilor.

Povestitor: Astfel îl primeau doi simpli păstori pe Fiul Domnului venit în această
lume. Îi oferă apoi darurile lor, ies şi se îndreaptă spre turmele lor.
În acest timp, trei magi, oameni de vază, intră în umilul locaş, după ce, conduşi de o
stea, plecaseră să-l caute pe cel ce avea să fie Salvatorul lumii.

Cântec: Sus la Betleem (magii vin încet din spate)

Melchior: Cercetările noastre de atâţia ani au un rezultat: astăzi s-au împlinit profeţiile. Acum
te-am găsit, profetule!

Baltazar: Cine ar fi crezut că un rege se va naşte într-un grajd? ŞI el nu este un rege

oarecare… el este Mântuitorul oamenilor!

Gaşpal: Da… da…, ai dreptate! Dar să nu uităm că am reuşit să-l găsim pentru că ne-a ajutat
şi Irod. Dacă el nu ne-ar fi dat voie să-i călcăm ţara, căutările noastre ar fi fost zadarnice.

Povestitor: Aşadar, după ce şi aceştia i-au dăruit Pruncului darurile lor – aur, smirnă
şi tămâie – s-au pornit cale-ntoarsă spre palatul lui Irod.

Melchior: … Deci ne-am hotărât: ne întoarcem pe la Irod să-i spunem locul exact unde s-a
născut micuţul rege Isus.

Baltazar: Da… Şi parcă spunea că doreşte şi el să se închine lui…

(apare îngerul în spatele magilor)

Înger1: Aşteaptă! Eu sunt trimisul Domnului şi am venit a vă spune să vă întoarceţi pe alt
drum căci Irod este furios că s-a născut un mare rege şi vrea să-l ucidă.

Povestitorul: Miraţi de apariţia dumnezeiască, magii se întorc şi se îndreaptă spre

ţările lor pe un alt drum, cu bucurie în inimă că l-au avut în faţa ochilor pe Mântuitorul
lumii, pe Isus.
După plecarea magilor, un alt înger i se arătă lui Iosif în vis şi-i aduse o poruncă de la
Domnul.

Înger 2: Iosife, ia Pruncul şi pe Maria, fugiţi în Egipt şi rămâneţi acolo până vi se va porunci
să vă întoarceţi.

Povestitorul: Iosif a luat pruncul şi pe Sfânta Fecioară şi, fără a mai sta pe gânduri, a
pornit în mijlocul nopţii spre Egipt.

Cântec: Cântă-n coruri mii şi mii

ACTUL II

Povestitorul: În timp ce magii se întorceau pe un drum ocolit spre ţările lor, Irod
tremura de furie şi de frică la gândul că altcineva îi va lua tronul.

Irod: Nu pot să cred că s-a născut un rege! Eu sunt singurul rege, unicul moştenitor al acestei
împărăţii! Să-mi ia altul tronul şi averea?!? Oooo, simt că înnebunesc… Nu mai pot… Nu…
Nu se poate! Trebuie să-l împiedic, să-l găsesc şi să-l ucid!

Soldatul: Dar, maiestate, acum nu sunteţi în pericol. E doar un copil, nici nu-i ştiţi părinţii.
Cine ştie de unde vine!

Irod: Tu habar nu ai ce vorbeşti. Cine ştie ce armată poate să-şi adune. Trebuie să-l ucid
acum. Nu mai pot aştepta! Nu… nici gând. Nu mai aştept! Trebuie să-l elimin! Da, eu – cel
mai mare şi singurul!

Irodiada: Ce-i atâta agitaţie? Maiestate, de ce eşti trist, tu… bucuria mea…?

Irod: S-a născut un nou rege. Nu ştiu de unde vine şi unde se află, dar… în curând n-o să mai
am tron.

Irodiada: Cum, eu? Tu…? Fără tron…? Niciodată! Să facem un plan, să facem un plan şi să
descoperim unde se află. Trimite soldaţii!!!

Irod: Nu… nişte magi trebuie să sosească dintr-un moment într-altul. S-au dus să se închine
lui. Or să se întoarcă să-mi spună unde este. Soldaţii… să se pregătească soldaţii!

Irodiada: Acum mă simt mult mai liniştită. Când vor veni magii, acţionăm. Să cânte muzica.
Domnul meu nu are voie să fie trist.

2
 Povestitorul: La palat se petrecea, banchetul abia începuse.. Spre seară, încet, încet,
Irod adoarme în acompaniamentul muzicii. Însă gândul lui a rămas neclintit la regele
care se născuse. Ar fi vrut să meargă el să-l găsească, să pună mâna pe el şi, printr-un
semn, să-l facă să dispară şi, astfel, tot zbuciumul lui să se topească. Dar în noaptea
care-i întuneca mintea nu găsea nici un rege. Vedea doar copii care se jucau şi
râdeau… care să fie acel copil… I-a văzut şi pe magi zâmbind fericiţi, dar nu se
apropiau de el, ci plecau în ţările lor. Voia să alerge la ei, să-i strige…

Irod: Hei, voi, unde este noul rege? Spuneţi-mi să mă închin şi eu! Hai, veniţi, veniţi la mine!

Povestitorul: Văzând că aceştia îşi continuau drumul, se îndreptă spre copii…

Irod: Care să fie? Tu trebuie să fii! Sau poate tu? Sau el?...

Povestitorul: Strigă, copiii dispar, Irod se trezeşte.

Irod: O să-i ucid pe toţi! Unde-s magii?

Soldatul: N-au trecu încă pe aici.

Irodiada: Ce s-a întâmplat? Eşti palid! Tremuri!

Irod: Am visat o mulţime de copii, dar nu l-am găsit pe el… Ucideţi toţi copiii!

Soldatul: Dar, maiestate, toţi copiii?

Irodiada: Să-i ucidem pe cei de parte bărbătească, până la doi ani, să fim siguri că am scăpat
de el!

Povestitorul: Jale şi plânset se auzea pe toate străzile oraşului. Durerea mamelor se

ridica ca un nor ceţos deasupra caselor. Câte mame îşi vor mai pierde încă fiii!

Soldatul: Înălţimea voastră, ordinul a fost executat.

Irod: I-aţi ucis pe toţi? Până la ultimul?

Soldatul: Da, înălţimea voastră, până la ultimul.

Irod: Minunat! Irodiada, auzi, bastardul a fost ucis. Vino să ne bucurăm! Să cânte muzica!

3
 ACTUL III

Povestitorul: Au mers Maria, Iosif şi micul Prunc ce au mers zile întregi prin frigul
aspru al pustietăţilor. Într-una din zile, se întâlnesc cu un străin care se îndrepta spre
Israel.

Asur: Bună străinilor! Eu sunt Asur şi sunt un biet străin singuratec. Dar voi cine sunteţi şi ce
aţi păţit de umblaţi cu pruncul acela prin pustietăţile astea?

Iosif: Bună, eu sunt Iosif, iar ea este Maria. Umblăm duşi de voia Domnului şi ne îndreptăm
către Egipt.

Asur: Eu merg în Israel; poate îmi găsesc fiul… mi-am pierdut toată familia. Doar unul dintre
fii îmi mai trăieşte, dar a fost luat de vărul meu şi crescut acolo. Casa a fost însă prădată de
tâlhari, iar el a fost luat ca slugă… Acum umblu prin lume cu speranţa că înainte de a muri am
să-l găsesc. Dar voi, nu vreţi să cumpăraţi ceva de la mine, să trăiesc şi eu? Nu aveţi ceva de
mâncare?

Maria: Ba da… Iosife, dă-i o jumătate din pâinea ce ne-a mai rămas. Dumnezeu o să aibă
grijă de noi.

Asur: Mulţumesc oameni buni! Domnul să vă ajute!

Maria: Şi pe tine să te ajute să-ţi găseşti fiul…

Povestitorul: Drumul până în Egipt era lung şi aspru; vântul isca mereu furtuni de
nisip iar tâlharii îşi puteau găsi mereu victime printre cei care călătoreau prin acele
locuri. Astfel că nici tânăra familie nu putu scăpa de aceşti oameni răi. Într-o clipă se
făcu că Maria Şi Iosif se treziră înconjuraţi de o bandă de răufăcători.

Artena: Voi, străinilor, ce căutaţi pe aici? Dacă vreţi să treceţi, trebuie să plătiţi.

Iosif: Noi umblăm în căutarea unui adăpost, nu avem cu ce să vă plătim… eu sunt un biet
tâmplar, iar soţia mea abia a născut…

Tâlhar 1: Cum se poate? Ceva trebuie să aveţi! Dacă nu ne daţi… căutăm noi… numai
fleacuri… şi un copil.

Tâlhar 2: N-au nimic bun. Parcă-s de la capătul pământului!

Artena: Dacă aşa stau lucrurile, îi luăm să plătească cu munca. De astăzi sunteţi ai mei!
Călătoria voastră s-a sfârşit! Veţi munci pentru mine.

Povestitorul: Maria şi Iosif, împreună cu Pruncul, plecau spre tabăra tâlharilor,

convinşi că vieţile lor erau în mâinile Domnului. Micuţul rege nu a fost întâmpinat nici
aici cu bucurie, căci bucuria se află numai în inimile curate, iar acestea sunt tot mai
puţine.

Cântec: Doarme-n ieslele sărace

4
 ACTUL IV

Povestitorul: În acest timp, bătrânul singuratec Asur, care îi întâlnise pe Maria şi

Iosif, noaptea în pustietate, auzi o voce:

Înger 3: …Asur… Asur

Asur: Da! Sunt aici. Cine este?

Înger 3: Sunt mesagerul Domnului şi am venit să-ţi spun să te întorci şi să-i cauţi pe Iosif şi
pe Maria, împreună cu Pruncul lor, străinii cu care te-ai întâlnit zilele trecute, şi ai să vezi că
ei te vor ajuta să-ţi găseşti fiul. Ai încredere, Dumnezeu te va ajuta.

Asur: Cum… nu se poate… dar ce pot să facă oamenii aceia săraci pentru mine?

Povestitorul: Dar într-o clipă îngerul dispăru fără a-i mai da lui Asur nici o explicaţie.
Acesta, buimăcit, nici nu ştie ce să mai creadă, dar, gândindu-se că nu are nimic de
pierdut, hotărăşte ca a doua zi să plece în căutarea familiei sărace.
În tot acest timp, Maria şi Iosif, ajunşi în tabăra tâlharilor, sunt trataţi ca nişte sclavi,
fiind puşi la tot felul de munci.

Artena: Tu vei lucra cu ceilalţi bărbaţi la construitul armelor şi la adunat hrana, iar femeia ta
va lucra în casă. Ai grijă să nu faci vreo greşeală căci n-ai să-ţi mai vezi femeia şi copilul.

Ezra: Eşti nouă aici? Daţi-i ceva de treabă!

Povestitorul: Maria, după ce şi-a ales un loc potrivit unde să-l aşeze pe Isus astfel
încât să-l poată vedea, s-a încredinţat lui Ezra, femeia tâlharului şef Artena, dar nu îi
era frică, ştiind că Domnul va avea grijă de familia ei.
După un timp, femeile i-au arătat cum să coase haine pentru bărbaţi, iar Maria, calmă,
făcea întocmai…
Micuţul Isus stătea liniştit, parcă necunoscând situaţia în care se afla familia lui, însă
zâmbetul lui nu era văzut numai de mama lui, dar şi de celelalte femei care au începu
să-l privească şi să le placă de chipul lui minunat şi gingaş.

Cântec: Cântec de leagăn (Dormi Pruncuşorul meu drag)

Femeia 1: Ia priviţi ce copil frumos!

Femeia 2: Eu simt că nu-mi pot lua ochii de la el.

Femeia 3: După cum zâmbeşte pare a fi sănătos.

Femeia 1: Copilul acesta parcă mă face să lucrez cu bucurie munca asta de care m-am
plictisit de atâta timp.

Femeia 3: S-o chemăm şi pe stăpână, poate se va înveseli puţin, căci de când copilul ei este
bolnav, nu mia ştie să zâmbească.

5
 Povestitorul: Stăpâna s-a minunat într-adevăr când l-a văzut pe Isus; a început chiar
să zâmbească şi să-i vorbească, dar a oftat gândindu-se la copilul ei. Toţi cei care îl
priveau pe Isus se simţeau liniştiţi. În câteva zile, micuţul Prunc a schimbat o întreagă
tabără de tâlhari. Cei care altă dată erau agitaţi, fugeau dintr-o parte într-alta, erau
acum liniştiţi, discutau, cântau şi erau plini de bucurie. Ezra l-a mai privit apoi pe Isus
un moment, s-a gândit la toţi oamenii din tabără care păreau schimbaţi şi i-a încolţit în
suflet speranţa salvării fiului ei printr-un gest sau o privire de-a lui Isus. Nu a mai atat
pe gânduri şi a plecat să vorbească c cu Artena despre aceasta.

Ezra: Trebuie să-ţi vorbesc! Copilul acestor străini cred că face minuni! Ai văzut? Toţi
oamenii s-au schimbat de când e la noi.

Artena: Da, da am văzut. Şi ce doreşti acum de la mine?

Ezra: Poate e speranţa noastră! Roagă-l pe tatăl lui să facă ceva şi pentru fiul nostru. Te rog!

Artena: Da, ai dreptate. Şi eu parcă mă simt altfel. Să mergem la el şi săi vorbim!

Iosife, trebuie să-ţi vorbesc. Ştiu că ne-am purtat urât cu tine când ai sosit, dar astăzi
am venit să-ţi cerem ceva. Iată, copilul tău a schimbat pe toată lumea, nu am spus nimic până
acum, chiar şi eu parcă mă simt altfel. Te rog, dă-mi ceva de-al fiului tău, pentru copilul meau
bolnav. Poate dacă îl voi îmbrăca cu un scutec de-al lui Isus, fiul meu se va însănătoşi.

Iosif: Sigur, dacă asta ajută la ceva. Maria, dă-i câteva hăinuţe de-ale lui Isus acestui om să-l
îmbrace pe copilul lui.

Povestitor: Maria nu a întârziat să-i aducă lui Artena lucrurile cerute; ea stătea liniştită. Erau
deja prea multe lucruri noi care s-au întâmplat în ultimul timp. Ce-ar mai putea să se întâmple
nou? Noutatea însă a venit şi a adus cu ea o lume fericită, care vedea în faţa ochilor ei cum
copilul se stinge. Acesta însă, a fost vindecat, iar o dată cu această vindecare a venit eliberarea
de sub suferinţă a celor doi părinţi, iar eliberarea familiei sfinte bătea şi ea la uşă.

Artena: Copilul meu este vindecat! Este în sfârşit sănătos. Mulţumim pentru bucuria pe care
ne-aţi făcut-o. Copilul vostru este chiar deosebit.

Cântec: Fii slăvit Isuse

ACTUL V

Povestitorul: Într-una din zile, printre străinii prinşi de tâlhari era şi Asur, negustorul
singuratec… Odată, pe când lucra alături de bărbaţii din tabăra tâlharilor, îl văzu pe
Iosif.

Asur: Iosife, ce cauţi aici?

Iosif: Asur, tu eşti? Am fost prinşi de tâlhari şi obligaţi să rămânem aici în tabără.

Asur: Dar nu aţi mai ajuns în Egip?

Iosif: Nu.. dar avem încredere că Domnul ne va călăuzi calea şi va avea grijă de noi.

6
Asur: Iosif… am trăit o întâmplare. Mi s-a arătat o creatură îmbrăcată în alb şi mi-a spus să
vă caut şi să-l văd pe pruncul vostru… doar atunci voi putea să-mi găsesc copilul pierdut…
când Pruncul vostru mă va vindeca cu privirea sa… unde este?...

Iosif: Este în cort.

Povestitorul: Spre seară, Asur merge în cortul unde se afla Isus şi după ce îi cere
Mariei voie să-l vadă… când îl privi pe micuţul Isus, toată tristeţea de pe faţa lui
dispăru. După ce a stat un timp împreună cu Maria şi Iosif, bătrânul a plecat şi s-a
culcat.
În acea noapte, un mesager a apărut în cortul lui Asur:

Înger 4: Asur… ai văzut Pruncul? El este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Tatăl părinţilor voştri…
Ai încredere în el, du-te dimineaţă, după ce răsare soarele, la Artena, şeful tâlharilor, şi
întreabă-l care dintre oameni săi este orb. Acela dintre bărbaţi care va fi orb, acela este fiul
tău.

Povestitorul: Şi spunând acestea, îngerul Domnului plecă. În aceeaşi noapte, Artena

avu şi el un vis: se făcea că un om bătrân, împreună cu doi oameni îmbrăcaţi în alb,
unul la dreapta şi altul la stânga acestuia, se apropiau de el.

Artena: Voi cine sunteţi?

Bătrânul: Artena, fiul meu, ştiu că-ţi doreşti foarte mult să-ţi găseşti tatăl. Mâine, după ivirea
zorilor, îl vei găsi. Primul om pe care îl vei întâlni este tatăl tău.

Povestitorul: Şi spunând acestea, l-a atins pe creştetul capului şi a plecat. A doua zi,
după ce a răsărit soarele, Artena se trezeşte, dar spre mirarea lui, când deschide
ochii… tulburat, îşi dădu seama c peste noapte a rămas orb. Imediat îşi aminteşte de
visul avut şi începe a striga.

Artena: Ezra… Ezra… am rămas orb.

Povestitorul: Toată liniştea de peste noapte dispăru. În tabără era agitaţie mare.

Ezra: Artena, mă duc după Maria şi Iosif.

Artena: Adu-i repede.

Ezra: Maria, Iosif… veniţi repede… Artena a rămas orb.

Povestitorul: Maria şi Iosif, miraţi de cele ce se întâmplau, nu au obiectat, dar în

mintea lor se gândeau: „Cum poate un copil, un prunc, să ajute un orb?” Dar, în cele
din urmă pleacă spre Artena. Pe drum, se întâlnesc cu Asur care, auzind vestea, cade în
genunchi şi începe a plânge, gândindu-se că, în sfârşit, după atâta singurătate, tristeţe
şi căutare, şi-a găsit în sfârşit fiul şi toate astea pentru că Dumnezeu l-a ajutat prin
trimiterea Fiului său în lume spre a-i ajuta pe cei nevoiaşi.

7
 Între timp, Maria şi Iosif, împreună cu Pruncul, au ajuns la cortul în care se afla
Artena. Dar la intrarea cortului, Asur se afla în genunchi şi plângea fără glas. O slugă
îl vede şi-l alungă.

Sluga: Hei tu… pleacă de aici! Nu vezi? Stăpânul este bolnav… pleacă!

Povestitorul: Dar Asur, lovit, se întoarce şi aşteaptă. Maria şi Iosif, împreună cu

micuţul Isus, se apropie de cort.

Ezra: Apropiaţi-vă. Nu vă temeţi. Artena, dă-mi mâna şi atinge copilul…

Povestitorul: Deodată, ochii lui Artena prin viaţă şi primul pe care îl văzu este
bătrânul plâns, îngenuncheat. Şi fără a mai spune nimic, alergă spre acesta, izbucnind
în plâns.

Asur: Fiule!

Artena: Dragul meu tată…

Povestitorul: Momentul este atât de deosebit încât toţi rămaseră înmărmuriţi. Nu se mai
auzea nimic decât glasul cristalin al micuţului. Astfel, cei doi s-au întâlnit şi au rămas
împreună până la sfârşitul vieţii lor. Maria, Iosif şi Pruncul au fost eliberaţi şi au ajuns cu bine
în Egipt şi apoi în Israel înapoi.
Tu, străine în această lume plină de „ploi” şi „furtuni”, deschide-ţi inima şi lasă-l pe micul
Isus să-ţi atingă viaţa şi să între în inima şi în sufletul tău. Lasă-l să intre în tabăra vieţii tale şi
toată viaţa ta plină de singurătăţi, griji şi necazuri se va schimba odată ce îl vei lăsa pe Pruncul
din iesle să te atingă cu iubirea lui.

Cântec: Creştinilor astăzi