Sărbătoarea Sfântului Amfilohie de la Poceaev

În fiecare an în ziua de 12 mai este prăznuit Sfântul Amfilohie(1897-1971), care

împreună cu Sfântul Iov sunt cei doi mari sfinţi ai Lavrei Poceaevului, cea mai
mare mănăstire de călugări din Ucraina. Moaştele lor întregi stau mărturie în racle,
în peştera situată sub Catedrala Adormirea Maicii Domnului, acolo unde se află şi
o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului din sec. al XVI-lea, numită
„Icoana care face să răsară soarele”.
Mai multe sute (sau poate mii) de credincioşi din toate colţurile lumii vin zilnic în
pelerinaj pentru a se închina Sfintelor moaşte, Icoanei şi Urmei Maicii Domnului,
la Poceaev. Pentru că am fost acolo de nenumărate ori dar şi pentru că parohia
noastră a primit în dar câte o părticică din aceste Sfinte moaşte, mă simt dator să
scriu câteva rânduri despre Sfântul Amfilohie.
Sfântul Amfilohie este în primul rând un sfânt tămăduitor, care în viaţa sa a
vindecat trupeşte dar şi sufleteşte foarte mulţi oameni prin minuni, fără a avea vreo
şcoală medicală, ci doar cu puterea credinţei şi rugăciunii. A primit de la
Dumnezeu mai multe daruri: darul profeţiei şi al discernământului, darul facerii de
minuni şi al vindecării de boli, darul izgonirii demonilor, darul smereniei şi al
dragostei.
Sfântul Amfilohie cunoştea gândurile oamenilor, îi ştia pe cei ce vin la el, fie cu
gânduri bune dar şi cu gânduri viclene, însă îi primea pe toţi cu aceeaşi dragoste. În
mod deosebit Sfântul a vindecat bolnavii psihic, considerând că acestea sunt bolile
secolului, cauzate de duhul ateismului, izgonitor al harului Duhului Sfânt. Celor
depresivi le recomanda metanii, purtarea cruciuliţei la gât, evitarea fumatului şi
alcoolului, participarea la slujbe, postul şi Sfânta Împărtăşanie.
S-a născut pe 27 noiembrie 1897, în satul Iloviţa Mică, regiunea Sumscina, unde
alături de cei 9 fraţi ai săi a primit o educaţie creştină aleasă, având multă râvnă
multă pentru rugăciune şi dragoste de Biserică. De la tatăl său a învăţat tratarea
luxaţiilor şi îndreptarea oaselor. În anul 1912, la vârsta de 15 ani, a fost înrolat în
armata Ţarului, participând la Primul Război Mondial, fiind trimis apoi ca
infirmier în Siberia. În 1919 se întoarce în satul său natal, unde ajută mulţi bolnavi.
În 1925 alege calea mântuirii prin monahism, intrând la Lavra Poceaev, în 1932
fiind tuns în monahism cu numele Iosif. După un an va fi hirotonit ierodiacon, apoi
ieromonah. A absolvit cursurile Şcolii Teologice din Lavra Poceaev. Mai târziu,
după primirea Schimei celei Mari, noul său nume va fi Amfilohie.
În anii următori a îndeplinit mai multe ascultări: iconom, pomicultor, ajutor la
pangar, cântăreţ la strană, duhovnic al pelerinilor. Pe lângă toate acestea, Părintele
îi vindeca pe cei bolnavi, chiar dacă era ziua sau noaptea, aproape sau departe,
această veste a minunilor sale răspândindu-se pretudindeni în zonă. Tămăduitorul
Amfilohie îşi găsea de fiecare dată timp pentru fiecare. Închinându-şi viaţa lui
Dumnezeu şi aproapelui, Părintele Amfilohie a primit de la Dumnezeu darul
1
cunoaşterii cu duhul, darul vindecării bolnavilor. Părintele izgonea pe demoni,
celor surzi le reda auzul, celor orbi vederea, celor suferinzi le oferea mângâiere.
Petrcându-şi ziua cu oamenii şi în ascultări, Părintele se ruga mai mult noaptea
spunând: „Ziua este pentru ascultare, noaptea este pentru
rugăciune”.                        
Părintele iubea foarte mult natura. O simţea. Încerca să înfrumuseţeze pământul cu
flori şi diferiţi copaci. Primăvara era pentru el un anotimp al raiului, iar pădurea
din timpul primăverii un paradis. Având inimă bună, Părintele se întrista foarte
mult pentru sufletele oamenilor răi, pentru că răul nu stă în firea omenească.
Dragostea sa faţă de oameni stareţul o arăta prin faptă şi de aceea oamenii veneau
la el cu credinţă, umplându-şi sufletul de harul divin. De multe ori repeta:” Cum
vei fi tu pentru oameni, aşa vor fi şi oamenii pentru tine”.
Sfântul Amfilohie nu a scăpat nici de regimul comunist-ateu, în 1962 fiind arestat
şi trimis într-un spital de psihiatrie. Fiind apoi eliberat, s-a mutat în satul natal, dar
oamenii au continuat să-l caute pentru a dobândi vindecarea bolilor. A construit un
mic paraclis unde săvârşea slujbe şi sfinţea apa. Lângă acesta a pus o masă lungă
pentru pelerini, căci pe toţi îi chema la binecuvântata sa masă.
Sfântul Amfilohie a trăit pe pământ 77 de ani. După ce comuniştii au încercat să-l
omoare de mai multe ori, l-au otrăvit cu mâncare şi a trecut la cele veşnice pe 1
ianuarie 1971. Întreaga viaţă a Sfântului a fost o jertfire de sine adusă lui
Dumnezeu şi aproapelui în numele dragostei, pentru că dragostea este principalul
rod al vieţii creştinului, este legea vieţii cereşti,fiind nemuritoare.
La 23 aprilie 2002, la 30 de ani de la moartea sa, cu aprobarea Sfântului Sinod,
Părintele a fost dezhumat şi a fost găsit trupul său intact. Analizându-se viaţa,
faptele şi minunile Părintelui Amfilohie de la Poceaev, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe din Ucraina a hotărât ca acesta să fie adăugat la numărul  tuturor
sfinţilor, trupul său să fie cinstit ca sfinte moaşte, s-a stabilit icoana acestuia, iar
ziua lui de prăznuire să fie pe 12 mai,ziua canonizării sale.
Şi în zilele noastre se petrec la moaştele Sfântului multe minuni ştiute sau neştiute,
pentru că sunt “templu al Duhului Sfânt”, după cum ne spune Sfânta Scriptură. Cei
credincioşi simt în sufletul lor lucrarea dumnezeiască şi puterea  nevăzută a
Sfântului atunci când îl cheamă în rugăciune şi se ating de Sfintele sale moaşte şi
se închină icoanei sale.
Pentru rugăciunile Sfântului Amfilohie şi ale tuturor sfinţilor, Doamne Iisuse
Hristoase miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!
 
Rugăciune către Sfântul Amfilohie
O, Preacuvioase Părinte Amfilohie, Tu, fiind luminat de cunoștința slavei
Dumnezeiești, în faptele credinței întărit prin puterea lui Dumnezeu, iar nu prin
înțelepciunea cea omenească, având nădejde în singurul Dumnezeu, nu în zadar te-
2
ai trudit în lumea aceasta vicleană și desfrânată, și ai dobândit aici roada duhului:
dragoste, bucurie, pace, viață îndelungată, înfrânare și prin aceasta ai dobândit aici
adevăratul har al lui Dumnezeu, dar și harul credinței, al dragostei celei jertfelnice,
care poate toate, toate le rabdă, toate le crede, nu caută ale sale, ci caută folosul
celuilalt și nu se sfârșește niciodată, trece mai presus de ceruri și se sălășluiește în
locașurile Dătătorului de dragoste, ale Însuși Preaînaltului Dumnezeu.
Pe Acela, tu, asemenea apostolilor L-ai proslăvit și L-ai mărturisit fără frică prin
minunile tămăduirilor și ale dragostei față de străini, și te-ai arătat păstor bun,
punându-ți sufletul pentru oi, fiind lumină turmei tale, mântuind oile cuvântătoare
cele rătăcite, care s-au aruncat în robia stricăciunii, arătându-le locaș al harului, i-ai
înnoit duhovnicește, întărindu-i în neputințele lor, slobozindu-i de păcatele de
moarte și aducându-i la cunoștința Adevărului, Care este Însuși Dumnezeul nostru
Iisus Hristos, Cel Care s-a răstignit cu trupul pentru păcatele oamenilor, deschizând
prin aceasta intrarea în Împărăția Cerurilor, unde petreci cu toți drepții și mucenicii
acum cântând preacinstitul nume al Preasfintei Treimi și Îi aduci laudă și
mulțumire Preacuratei Fecioare Maria împreună cu Arhanghelii și cu Îngerii și cu
toți sfinții.
Te rugăm pe tine, Măritule Ales al Domnului, fii nouă mijlocitor și rugător tare
înaintea Domnului pentru mântuirea noastră, a păcătoșilor, de văzuții și nevăzuții
vrăjmași, de năvălirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, ca
întăriți fiind prin rugăciunile tale cele atotputernice înaintea lui Dumnezeu, să
putem cu tărie să luptăm împotriva dușmanilor mântuirii noastre și așa urmându-te
pe tine să ne arătăm biruitori asupra vrăjmașilor, care luptă pentru a dărâma
puterea credinței celei adevărate a Sfintei Ortodoxii, pe care tu ai înălțat-o și ai
mărturisit-o cu glas tare toată viața ta, și pentru aceasta te-ai arătat încununat de
Dumnezeu cu cunună negrăită, strălucind acum în Împărăția Cerurilor înaintea
Tronului Împăratului Celui Atotțiitor, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și
închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul în vecii vecilor. Amin!