Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stare de conservare
Domesticit
Clasificare științifică
Regn: Anim
alia
Încrengătu Chord
ră: ata
Subîncreng Verte
ătură: brata
Clasă: Mam
malia
Subclasă: Theria
Infraclasă: Place
ntalia
Ordin: Carni
vora
Familie: Felida
e
Subfamilie Felina
: e
Gen: Felis
Specie: F.
silvestris
Subspecie: F. s.
catus
Nume trinomial
Sinonime
Modifică text
Pisica de casă, pisica domestică sau mâța (Felis catus[3] sau Felis silvestris
[1]
catus ) este un mamifer din ordinul carnivorelor, familia Felidae, subfamilia Felinae. Este
alături de oameni de peste 9500 ani[4] și în prezent este cel mai cunoscut animal domestic în
toată lumea.[5] Pisica domestică este foarte apropiată de pisica sălbatică europeană (Felis
silvestris silvestris), ca și de pisica sălbatică africană (Felis silvestris libyca), împreună
formând o specie unică: Felis silvestris.
Cuprins
1Rase de pisici
2Domesticirea pisicii
3Comportamentul pisicii
o 3.1Sociabilitate
o 3.2Luptele între pisici
o 3.3Zgâriatul
4Anatomie
o 4.1Scheletul și mușchii
5Părul
6Simțurile
o 6.1Auzul
o 6.2Văzul
o 6.3Mirosul
o 6.4Gustul
o 6.5Simțul tactil
o 6.6Alte simțuri
7Comportamentul
o 7.1Mieunatul
o 7.2Torsul
o 7.3Spălatul
o 7.4Somnul
o 7.5Reproducerea, gestația, nașterea
o 7.6Întreținerea
8Alergiile de la pisici
9În istorie
10Alimentația
11Boli
12Pisicile în cultură
13Note
14Vezi și
15Legături externe
Anatomie[modificare | modificare sursă]
Scheletul și mușchii[modificare | modificare sursă]
Scheletul capului pisicii
Scheletul pisicii este format din 250 de oase. La nivelul
capului, dentiția cuprinde incisivii, caninii, premolarii de carne, dar nici un dinte „plat”
(ca molarii) pentru a strivi hrana: aceștia nu sunt necesari pentru că pisica își „sfâșie” hrana cu
ajutorul mușchilor puternici ai fălcilor, apoi și-o înghite fără a o mesteca. Vertebrele gâtului
sunt scurte, iar coloana vertebrală foarte flexibilă. Vertebrele cozii prelungesc coloana
vertebrală, numărul acestora variind în funcție de rasă. Coada are rol în echilibru. Labele
anterioare se termină cu cinci „degete” prevăzute cu gheare retractile keratinoase; labele
posterioare, mai lungi, se termină cu patru „degete”, de asemenea prevăzute cu gheare
retractile.
Mușchii spatelui sunt foarte flexibili, cei ai labelor posterioare foarte puternici,
particularități care conferă animalului suplețe și o „detentă” amplă în sărituri.
Din cauza regimului alimentar mai diversificat și mai sărac în
proteine, intestinele pisicii de casă sunt mai lungi decât cele ale strămoașei sale sălbatice.
Această trăsătură, împreună cu diminuarea taliei sale, este adaptarea cea mai semnificativă a
pisicii la noul său mod de viață.
Părul[modificare | modificare sursă]
Părul pisicii este alcătuit din fire lungi care poartă „desenul” (pete, dungi etc.), la
baza cărora se găsesc fire mai scurte și în final, puful, toate acestea asigurând o bună izolație a
corpului.
Simțurile[modificare | modificare sursă]
La origine, pisica vâna în zori sau seara, fapt care a dus la dezvoltarea simțurilor
sale și la o percepție a universului diferită de a oamenilor, care la un moment dat i-au atribuit
chiar puteri supranaturale. Se vorbește despre pisici care au prezis cutremure de pământ și alte
catastrofe, explicația probabilă fiind că urechea lor este capabilă să perceapă vibrații pe care
oamenii le ignoră.
Auzul[modificare | modificare sursă]
„Auzul pisicii”
Auzul pisicii este foarte sensibil la frecvențele înalte, mergând până la 30 000 Hz,
în timp ce urechea umană este limitată la 20 000 Hz. Datorită celor 27 de mușchi care îl
controlează, pavilionul fiecărei urechi poate pivota în mod independent, pentru a localiza
originea unui zgomot și distanța de la care acesta provine.
Văzul[modificare | modificare sursă]
Comportamentul[modificare | modificare sursă]
Pisică domestică
Pisica este un animal independent. Spre deosebire de câine, ea se plimbă și se
curăță singură.
Mieunatul[modificare | modificare sursă]
„Torsul”
Încă din primele zile de viață, puiul de pisică toarce în timpul suptului, iar mama îi
răspunde. Ea toarce din plăcere, la fel de bine ca în suferință: stresată, rănită sau chiar
muribundă, o auzim torcând. Cel mai des, ea toarce pentru a-și exprima dependența; față de
mamă la naștere, față de om mai târziu, când este bolnavă sau când este mângâiată. Regăsim
acest comportament la rudele sale, marile feline, care însă torc doar în primele luni de viață.
Torsul este produs printr-o mișcare coordonată a glotei, laringelui și a anumitor
mușchi. Aceste vibrații sonore implicând întreg corpul sunt întâlnite la majoritatea felinelor,
ca și la alte animale, dar mecanismul lor, ca și utilitatea, ramân de neexplicat. Se crede că
această stare, ca și somnul, ar avea un rol reparator pentru organismul pisicii. Cand torc,
pisicile emit vibratii sonore identice cu cele utilizate în medicină pentru a calma durerea, a
trata o fractură sau o leziune la tendon. Poate așa se explică și faptul că, dintre mai multe
pisici și mai mulți câini care au suferit o leziune ori o intervenție chirurgicală de aceeași
gravitate, aceste pisici se vor vindeca de trei ori mai repede, iar sechelele lor sunt de cinci ori
mai puține. Concluzia: torsul unei pisici ar avea o acțiune anabolizantă, ce ajută vindecarea.
[9]
Adulte, felinele mari nu mai torc; pisica este singura care toarce sub mângâierile stăpânului:
ea vede în acesta „a doua sa mamă”.
Spălatul[modificare | modificare sursă]
Pisicile se spală folosindu-și limba. În cazul în care o pisică nu poate ajunge la
zona unde dorește să se spele, aceasta își va linge laba și o va trece peste locul unde nu poate
să ajungă. Uneori, pisicile se spală una pe alta.
Somnul[modificare | modificare sursă]
Pisica doarme în medie 15-18 ore pe zi, fiind activă doar circa 6-9 ore, mai ales o
parte din timpul nopții, perioadă propice vânătorii. Ea este deseori folosită în cadrul
experiențelor asupra ciclului somnului. Conform unor studii, pisica este animalul cu cea mai
mare proporție de faze de somn paradoxal în timpul cărora ea visează. În acest timp, s-a
constatat o activitate electrică foarte intensă a creierului, ochilor și mușchilor.
Reproducerea, gestația, nașterea[modificare | modificare sursă]
Pisicile sunt apte de reproducere în general începând cu vârsta de nouă luni (s-au
văzut totuși pisici născând la numai șapte luni).
Pisoi nou născut
Femela trece prin numeroase perioade de „călduri”, mai ales
între primăvară și toamnă. În aceste perioade, femela pisică adoptă un comportament hiper-
activ și destul de neplăcut pentru proprietari: caută mângâieri, se freacă și se tăvălește pe jos,
miaună strident pentru a anunța starea ei motanilor din împrejurimi. Cât despre masculi, ei își
marchează teritoriul proiectând jeturi de urină foarte puternic mirositoare. Dacă li se permite
să iasă, ei se luptă adesea cu alți masculi, slăbesc și își neglijează toaleta, fapt care îi expune la
riscuri de contaminare sau la contractarea de boli (coryza, leucoza, FIV etc.). În concluzie,
este recomandată sterilizarea precoce.
În istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Pisicile în Egiptul Antic.
Alimentația[modificare | modificare sursă]
Corpul lor produce vitamina C (la fel ca multe alte animale) și își pot procura
restul nutrienților din creierul și intestinele șoarecilor consumați.[14]
Boli[modificare | modificare sursă]
Pisicile sunt extrem de discrete în manifestările îmbolnăvirilor. O pisică sănătoasă
are apetit normal, se spală, toarce, se joacă, urinează și defecă normal.
Atunci când o pisică refuză hrana, mai ales dacă aceasta este carne sau pește,
lucrul este foarte grav si înseamnă că animalul este bolnav. Tusea și respirația accelerată sau
dificilă sunt semne ale tulburărilor respiratorii. Căderea părului, însoțită de mâncărime, este
un semn al bolilor de piele, eczemă sau dermatomicoze. Mâncărimea la urechi, manifestată
prin scărpinări violente cu gheara, însoțită de sebum negricios, este semn de râie auriculară.
Nu se vor administra în alimentație oase de pui sau de pește deoarece pisica se va îneca și nu
se va administra carne de porc crudă deoarece produce boala lui Aujeszky(en), boală incurabilă
asemănătoare cu rabia.