Legile frecării la alunecare

Teoria lucrării:
Forța de frecare la alunecare nu depinde de mărimea suprafaței de contact dintre corpuri.
Forța de frecare la alunecare depinde direct proporțional de natura corpurilor aflate în
contact. Mărimea care ne dă date despre natura suprafațelor afltae în contact se notează cu
litera µ (miu) și poartă denumirea de coeficient de frecare. Coeficientul de frecare e o
mărimefizică care nu are unitate de măsură, adică este adimensională.
Forța de frecare la alunecare depinde direct proporțional de normala la suprafața de
contact.
Forța de frecare este forța ce apare la contactul dintre două corpuri și se opune mișcării
relative a unui corp față de celălalt
⟶
Formula: Ff = N*µ

Dispozitivul experimental folosit pentru studiul legilor frecării se compune din:

scripete, 2 corpuri de masa m1 si m2, masă și fir.

O x

y
x O
scripete
N m1
⃗
Ff T
⃗ T
⃗
1 1

m2 ⃗
T
G1
⃗ 2

masă fir G2
⃗

Mod de lucru:
Sa considerăm un corp (cub), care alunecă pe suprafața altui corp (masă). Cele două
suprafețe în contact, oricât de bine ar fi lustruite mai au încă asperități pe care, chiar dacă nu
le vedem cu ochiul liber le putem vedea la microscop. Asperitățile acestea constituie tot
atâtea piedici și corpul, dacă nu este în stare să le sară, să le rupă, să le îndoaie, va rămâne în
repaus. Alunecarea întâmpină deci o forță de opunere, pe care o numim frecare și forța
tangențială minimă, în stare să scoată corpul din repaus este, evident egală și opusă ca sens
acestei frecari.
Am folosit un program de simulare a forței de frecare recomandat de doamna profesor. Cu
ajutorul acestuia am aflat valorile fortei de frecare în funcție de greutate și am reușit să
completăm tabelul cu numărul 2. Informațiile de la teoria lucrării le am luat din caietul de
fizică și de pe internet. Pentru a completa secțiunea constatări ne-am consultat și am scris ce
am observant că se întâmplă. Toți membrii echipei au contribuit în mod egal la acest proiect.
Fiecare a avut sarcini stabilite de la început.

Date experimentale:
1.
S(cm2) S1 = 60 cm2 S2 = 40 cm2
Nr corpuri 1 2 3 1 2 3
G(N) 1 2 3 1 2 3
Ff (N)
Ff
G
Observaţie. Atât faţa Sl cât şi faţa S2 sunt acoperite cu materiale de aceeaşi natură.

Repetăm experimentul folosind suprafețe cu grad de asperitate diferit

2.
S(cm2) S1 = 60 cm2(lemn-lemn) S1 = 60 cm2(lemn-oțel)
Nr corpuri 1 2 3 1 2 3
G(N) 10 20 30 10 20 30
Ff (N) 5 10 15 6 12 18
Ff 0,5 0,5 0,5 0,6 0,6 0,6
G

Constatări:
1.Forța de frecare variază în funcție de tipul materialelor aflate în contact.

2. Forța de frecare este direct proporțională cu reacțiunea normală.

3.Forța de frecare nu depinde de suprafața corpurilor.

Concluzii:
1.Dacă forța de frecare nu ar înceta să existe, totul ar aluneca la nesfârșit, zdrobindu-se
într-un haos geneal.
2. Dacă mișcarea sistemului este uniformă, putem constata cu ajutorul dinamometrului
că tensiunea din fir este mereu egală cu greutatea maselor marcate.
3.Coeficientul de frecare la alunecare este constant și este egal cu raportul dintre masa
discurilor și masa corpului din lemn.
Efectele forţelor de frecare
În natură cât şi în tehnică frecarea poate fi utilă, dar poate avea şi efecte nedorite.
Vom da câteva exemple în acest sens:

1. Forța de frecare poate degrada suprafața cu care se află în contact.

2. Din cauza forței de frecare folosim mai multă energie pentru a mișca un corp.
3.Vehiculele nu pot atinge viteza dorită din cauza forței de frecare cu solul și aerul