Conceptul de “persoană”

psihologia relațiilor interpersonale

c4
De la conștiință, la persoană
 PERSOANA

-PERSONA (lat.) = mască (teatrul antic) – roluri sociale

(analogie) – dreptul roman (persoană fizică/persoană
juridică)
-În sens teologic și filozofic: PERSOANA = SUFLET/minte
(psyche) + TRUP (soma) (tandem indisociabil, rațional,
perfectibil) – dualism
-În sens psihologic, sociologic și antropologic:
DELIMITARE/ASEMĂNARE (dintre noi și ceilalți și mediu)
 ACCEPȚII PSIHO-SOCIO-ANTROPOLOGICE ALE
PERSOANEI

C. G. Jung

Procese psihice “moderne” = reflecție, îndoială, experiență,

perfecționare permanentă

Conștiință și autonomie individuală > natură și valori colective

Individuație (proces psihosocial prin care se particularizează un

individ modern)
 ACCEPȚII PSIHO-SOCIO-ANTROPOLOGICE ALE
PERSOANEI

E. Durkheim
În formarea persoanei participă două categorii de factori:
1.Impersonali (substanța sufletelor individuale, conștiința
colectivă, subiectivitate-intersubiectivitate, obiectivitate)
2.Individuanți (pornesc de la datele corporale)
 ACCEPȚII PSIHO-SOCIO-ANTROPOLOGICE ALE
PERSOANEI

M. Mauss
“Narativa” unică a persoanei:
•mască > un rol > mască/rol ritualic și social > mască
ancestrală/rol simbolic > personaj > persoană > individ > OM
(cu valori morale și metafizice, conștiință subiectivă și
autonomie)
 ACCEPȚII PSIHO-SOCIO-ANTROPOLOGICE ALE
PERSOANEI

-La populațiile arhaice - diferențe consistente în

delimitarea/perceperea persoanei/individului (L. Lévy-Bruhl,
A. Radcliffe-Brown)
-Individ delimitat insuficient de comunitatea căreia îi aparține
(rolul social, nume interșanjabile, roluri ritualice > individul)
-Anti-principii de individuație (Individuația, după C. G. Jung)
 două antiprincipii de individuație

1. Persoana este concepută complex și specific (“n+1”

elemente spirituale, corporale, sociale)

Ex. Dogoni (Africa, S Niger): trup fizic + 8 principii spirituale

+ forța vitală + 8 semințe localizate în clavicule (4
reprezintă punctele cardinale, 4 reprezintă elementele
universului – foc, apă, aer, pămând)
Samo (Burkina Faso): destinul individual + trupul + umbra +
căldura + sudoarea + suflarea + viața + gândirea + dublul.
2. Fuziunea omului cu mediul înconjurător (natura, contextul
social, tribul etc.)

Concluzie: Centrarea pe individ în contextul occidental

(filozofia greacă, tradiția iudeo-creștină) VS altruismul
nediferențiat al comunităților arhaice
D.p.d.v. sociologic: ființa umană ca persoană = un complex
de relații sociale, atribute psihologice și fizice (român, PR-
manager, frate cu X, blond, coleric, ambițios etc.)

RELAȚIA, intersubiectivitatea
ACCEPȚII FILOZOFICE/TEOLOGICE ALE PERSOANEI

-VIRTUS ROMANA (cei care se numără printre personae au

standarde de conduidă morală, profesională etc.)

-Componenta etică a persoanei (școala stoică târzie – sec. I

î.H. – Seneca, Epictet, Marcus Aurelius)

-Accentuarea stoică a autoperfecționării individuale (invitație

la moralitate, rectitudine, autodepășire)
 ACCEPȚII FILOZOFICE/TEOLOGICE ALE PERSOANEI

Marcus Aurelius (sec. II î.H.)

Preocuparea de sine (schimbarea viziunii asupra ta, asupra
oamenilor și vieții, asupra Universului)

1. Ordine în propria gândire (“îmi e permis să caut ce-mi este

util”) (autodisciplină cognitivă și emoțională)
2. Ordine în raporturile interumane (întru dreptate, binele
neamului etc.) (disciplina acțiunii)
3. Raportul sinelui cu ordinea universului (“nu-ți dori ce nu
depinde de tine.”) (disciplina dorinței)
 ACCEPȚII FILOZOFICE/TEOLOGICE ALE PERSOANEI

Persoana la vechii greci (Jean-Pierre Vernant)

(zeul grec cu are existență în sine; relaționalitatea)

Ex. Afrodita – frumusețea în toate avatarurile sale, nu o zeiță

frumoasă
 ACCEPȚII FILOZOFICE/TEOLOGICE ALE PERSOANEI

-sec. VI-V î. H. >> cu Platon, se pun bazele înțelesurilor spirituale ale

persoanei

-Sufletul = element străin vieții terestre >> persoana devine

“misterioasă”

-Forțe psihice individuale – reunite pot duce la autonomizarea sufletului

-PSYCHE perfecționabil (situat în inimă) – deopotrivă intim și universal

->>> originea religioasă a persoanei

 ACCEPȚII FILOZOFICE/TEOLOGICE ALE PERSOANEI

-Descoperirea și autonomizarea vieții interioare >>

independența relativă de trup >> contradicția SUFLET/TRUP
(primii creștini)

-Sufletul = de origine divină, depășește DAR și reprezintă

individualul

-Sf. Grigore de Nyssa (sec. IV) – mintea noastră și divinitatea

sunt la fel, adică nu pot fi cuprinse cu simțurile.

-Corpul ușor VS corpul greu >> creștinizarea filozofiei

-Unicitatea persoanei: Plotin (sec. III d.H.) – neoplatonism: trupul
nu contează >> recuperarea ideii în creștinism
-Singularitate ontologică (principiu ultim de individuație) după
modelul UNULUI
-UNUL = aprioric, transcendentul prin excelență, ceea ce nu se
poate diviza ori multiplica
-Individul specific = rezultatul unor rațiuni formatoare în
permanentă acțiune >>> conținute în suflet
-SUFLET, UNUL, INTELECTUL = IPOSTAZE
-Caracteristicile ipostazei sunt de natură internă (îi determină
unicitatea) trăsăturile exterioare sunt niște accidente >> Sfânta
Treime >> prosopon (gr.) (persoană) >> demnitatea metafizică a
persoanei
LUMEA = PARTE MATERIALĂ + PARTE SPIRITUALĂ

Cele însuflețite + cele neînsuflețite (arbori vs. pietre)

Cu simțire + fără simțire (animale vs. arbori)

Cu rațiune + fără rațiune (oameni vs. animale)

“Stă în puterea celui ce stăpânește simțurile să facă binele

sau răul” (Sf. Grigore de Nyssa, sec. IV d.H.) >> răspundem
de persoana noastră (socialmente și spiritualmente)
…există în mine ceva mai adânc
decât mine (Sf. Augustin)

SINE
EU