A.M. este cetăţean al Republicii Mesopolania. Conform art.

359 al Codului penal

mesopolanian, actele sexuale între persoane de acelaşi sex se pedepsesc cu închisoarea până la
15 ani. A.M. se află în statul Kary din 1993 şi a urmat cursurile unui liceu sportiv, obţinând
diploma de bacalaureat în 2000. După terminarea studiilor, A.M. nu a solicitat autorităţii
competente eliberarea permisului de şedere pe teritoriul kariat.
In seara zilei de 19 august 2002, A.M. se afla împreună cu prietenul său D.C., de
cetăţenie kariata, în parcul Fierăstrău unde au făcut obiectul unui control al actelor de
identitate fiind acuzaţi de jandarmi de acte obscene in public.
La data de 21 august 2002, Autoritatea pentru nekariati a dispus obligarea lui A.M. să
părăsească teritoriul kariat pentru şedere ilegală într-un termen de 5 zile de la aducerea la
cunoştinţă a dispoziţei de părăsire a teritoriului. Această dispoziţie i-a fost adusă la cunoştinţă
lui A.M. la data de 23 august 2002.
La data de 24 august 2002, A.M. a contestat dispoziţia de părăsire a teritoriului la
Curtea de Apel, susţinând că obligarea sa la părăsirea teritoriului îi încalcă în mod grav
dreptul la viaţă de familie aşa cum este el garantat de Constituţia Kariata şi de documentele
internaţionale în materie. A.M. a arătat că are o relaţie stabilă şi de durată cu D.C. împreună
cu care locuieşte din 2000. De asemenea, îşi asumă rolul de părinte faţă de minorul M.C., fiul
lui D.C. dintr-o căsătorie anterioară. Minorul locuieşte împreună cu cei doi, mama sa fiind
decedată, iar A.M. este cel care îl duce la grădiniţă şi la cursurile de engleză şi tenis. A.M. a
mai precizat că este bine integrat în societatea kariată unde se află, de altfel, singurii săi
prieteni, că vorbeşte foarte bine limba kariată şi că are un loc de muncă stabil la casa de modă
„MALTZ”, unde lucrează ca manechin. În subsidiar, A.M. a arătat că în Mesopolania modul
său de viaţă nu este acceptat de morală şi de lege şi că, întorcându-se acolo, riscă pedeapsa
închisorii.
În septembrie 2002, instanţa a respins contestaţia lui A.M. reţinând gravitatea
deosebită a faptelor obscene la care s-a dedat în public precum şi că, prin modul său de viaţă
riscă să-l influenţeze negativ pe minorul M.C. De asemenea, dată fiind lipsa permisului de
şedere, instanţa a considerat întemeiată măsura luată de Autoritatea pentru nekariati.

În cursul procesului, A.M. a fugit din ţară. Măsura Autorităţii pentru nekariati
expirând în trei ani, A.M. s-a întors în cursul anului 2005, reluându-şi legătura cu D.C. în
aceleaşi condiţii ca şi înainte.
În urma sesizării Autorităţii pentru nekariati, organele de securitate kariate au efectuat
cercetări ajungând la concluzia că A.M. reprezintă un pericol pentru securitatea naţională
kariată şi au solicitat procurorului să ia măsurile necesare pentru expulzarea lui A.M. pe acest
motiv.
Fără a-i comunica lui A.M. motivele pentru care cerea expulzarea, procurorul
sesizează instanţa competentă. La dosarul cauzei figurează numai o adresă din partea
organelor de securitate prin care acestea arată că A.M. reprezintă un pericol pentru securitatea
naţională. La solicitarea judecătorului de a i se comunica motivele exacte care determină
periculozitatea lui A.M., organele de securitate arată că, în conformitate cu legea siguranţei
publice, toate faptele care privesc securitatea naţională sunt strict secrete şi nu pot fi
comunicate decât unei comisii speciale a Parlamentului. După deliberări, instanţa decide
expulzarea lui A.M.

A.M. face plângere la CEDO, invocând încălcarea art. 8 din Convenţie. Argumentați
dacă a existat sau nu o încălcare a acestui articol.