Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.DEFINITIE:
Nanismul hipofizar sau piticismul este o afectiune caracterizata prin tulburari de crestere
si dezvoltare cauzate de secretia insuficienta a hormonului somatotrop hipofizar ( hormon de
crestere sau GH). Afectiunea debuteaza in copilarie, dar devine mai evidenta la varsta pubertatii.
Nanismul este o afectiune in care cresterea este foarte lenta sau intarziata. Nanismul
hipofizar este consecinta scaderii functiei glandei hipofize (pituitare) aparute precoce in copilarie
inainte de osificarea cartilajelor de crestere.
Procesul de crestere incepe la nivelul hipotalamusului. Hipotalamusul asigura un dublu
rol de control al secretiilor hormonale hipofizare si de control al activitatii sistemului nervos
vegetativ. Hipotalamusul secreta GH-RH ( hormon eliberator de hormon de crestere) care
stimuleaza adenohipofiza sa secrete hormon de crestere (GH ).
2.CAUZE:
3.CLINIC:
Semnele si simptomele nanismului hipofizar :
- intarziere staturo-ponderala;
- masiv facial slab dezvoltat, "inghesuit", aspect de "papusa";
- colorarea tegumentelor fetei in forma de fluture ;
- piele ridata, aspect uscat, "batut de vant";
- voce pitigaiata, stinsa;
1
- aspect grasut prin depunerea grasimilor la nivelul trunchiului;
- insuficienta dezvoltare a craniului si a mainilor;
- gracilitate musculo-scheletica si hipotonie;
- la baieti, organele genitale externe sunt mai mici fata de normalul varstei;
- intarziere pubertara (2-6 ani);
- infantilism sexual;
- inteligenta normala: complexe de frustrare, comportament corespunzator varstei staturale.
4.DIAGNOSTIC:
5.EVOLUTIE:
6.TRATAMENT:
2
7. EDUCATIE PENTRU SANATATE:
-Înălţimea finală (adultă) a unui copil se poate estima făcând media înălţimii părinţilor, la care se
adaugă 6,5 cm pentru băieţi sau se scad 6,5 cm pentru fete. Calculul este estimativ, abaterea
putând fi de până la 10 cm în plus sau în minus. O evaluare mai exactă ţine seama de mai mulţi
parametri (cu cât sunt mai mulţi, cu atât metoda este mai precisă): vârstă, înălţime, vârstă osoasă,
înălţimea părinţilor. Evaluarea creşte în exactitate pe măsură ce copilul se apropie de vârsta de
adul;.
-Măsurarea copiilor si prezentarea la medic pentru a fi măsuraţi şi cântăriţi;
-Adresarea la medic dacă ritmul de creştere se modifică. Un diagnostic precoce şi un tratament
prompt şi corect vor ajuta copilul să ajungă un adult normal.
Un copil cu statură mică este adeseori tratat de cei din jur (părinţi, educatori) ca şi cum ar
avea o vârstă mai mică, ceea ce îl împiedică să se maturizeze normal din punct de vedere
psihologic.
Aceşti copii trebuie trataţi exact ca ceilalţi copii de aceeaşi vârstă; trebuie să aibă aceleaşi
responsabilităţi şi aceleaşi recompense.
-Nutriţia sănătoasă, suplimentarea cu calciu şi vitamina D pentru profilaxia rahitismului
Francis Bacon