UN OM DE STIINTA ADUCE DOVADA LUMII DE DINCOLO Creierul doctorului Eben Alexander a fost atacat de o boala extrem de rara. Timp de Sapte zile s-a aflat in coma. Apoi, tocmai cand doctorii se gandeau sa intrerupa tratamentul, ochii bolnavului s-au deschis bruse. Se intorsese in lumea aceasta. Insanatosirea lui Alexander este un miracol medical. Dar adevaratul miracol al povestii sale se afla altundeva. Cat timp corpul lui a zacut in coma, Alexander a calatorit dincolo de aceasta lume sia intalnit o fiinta angelica. Aceasta I-a calauzit in cele mai departate taramuri ale existentei superfizice. Acolo s-a intalnit si a vorbit cu sursa Divina a universului insusi. Inainte de aceasta calatorie, el nu gasea impacare intre Cunostintele de neurochirurg si credinta in ceruri, Dumnezeu sau suflet. Astazi, Alexander este convins ca adevarata sanatate nu poate fi dobandita decat atunci cand realizam ca Dumnezeu si sufletul sunt reale sica moartea nu reprezinta sfarsitul existentei personale, ci doar o tranzitie. Dr. Eben Alexander a fost in ultimii 25 de ani neurochirurg universitar, lucrand timp de 15 ani la Brigham & Women si la Spitalul pentru copii din Boston al Facultatii de Medicina Harvard. fl puteti vizita la www.lifebeyonddeath.net. ey www.lifestylepublishing.ro ISBN: ANCapitolul 5 Lumea de dincolo Intuneric, dar un ttuneric vizibil — ca sicum ai fi seufun dat in nimol, dar ai putea sd vezi totugi prin el, Sau poate ch »Jeleu murdar" ar fio mai bund deseriere, Transparent, dar intr-un mod incetogsat, neclar, claustrofobie gi sufocant, Constiinta, dar o congtiint’ faird memorie sau identitate ca un vis in care stii ce se petrece in jurul thu, dar habar nu ai cine sau ce esti. Si sunet: o bataie profunda, ritmic’, depirtata gi totugi puternica, astfel incat fiecare puls trece prin tine, Ca o biitale de inima? Parca, dar mai intunecaté, mai mecanici — precum sunetul metalului lovit de metal, ca gi cum un fierar uriag, lucrand in subteran, loveste o nicovala aflata undeva, departe: 0 izbeste atat de tare, incdt zgomotul vibreazi prin pimint, sau prin namol, sau prin ceea ce te inconjoart. N-aveam un corp — nu unul de care si fiu congtient, in orice caz. Eram pur gi simplu,., acolo, in acea intunecime pulsatorie, bubuitoare. Altidata, l-ag fi numit ,primordial". Dar, in momentele acelea, nu gstiam acest cuvant, De fapt, nu stiam absolut niciun cuvant, Cuvintele folosite aici au apiirut mult mai tarziu, cand, revenit in lumea asta, mi-am con= Semnat amintirile. Limbajul, emotiile, logica: toate acestea disparusera, ca si cum regresasem la o stare a existentel de ‘a inceputurile vietii, poate chiar pana la stadiul bacteriilor ; aE a stiinta mea, pusesera stiipanire pe crelert Cat timp area evans habar. Cand aisle ovit in aceasta lume? Nu am alu aga un loc unde nu exist& o perceptie a timp DOVADA LUMI DE DINCOLOcum 0 avem in lumea obignuité, 8 descrii eu DreCIZie Ce Bint ste aproape imposibil, Cand se intAmpl ram acolo, aveam senzatia ch eu (orice ar {i Inseminal jeu!) eram dintotdeauna acolo gi voi continua meren aA fu — Nu ca mi-ar fi pasat de asta, cel putin la ine eput, In defini tiv, de ce mi-ar fi pasat, dac’ starea aceon de exiNen A era ain ape care o Cunoscusem vreodati? Neavand niclo amintire despre ceva mai bun, nu mi deranja prea mult ef mA afl acolo. imi amintesc totusi cum conceptualizam ef sar putea sau nu sa supravietuiesc, dar indiferenta pe care 6 simeam legat de asta imi dadea un sentiment si mai mare de invulne abilitate. Nu aveam nici cea mai mici idee despre legile care guvernau lumea in care ma aflam, dar nici nu mii gribeam 6A le aflu. La urma urmei, la ce mi-ar fi servit? Nu pot sa spun exact cfind s-a intamplat, dar da un anumit moment am devenit constient de uncle obiecte din jurul meu, Semanau un pic cu niste radiicini gi putin cu nigte vase de sin ge dintr-un uter vast si namolos. RaspAndind o lumind rogie tunecata si murdara, acestea se intindeau in Jos dintr-un loc incert situat foarte sus inspre alt loc la fel de indepartat, in jos. In retrospectiva, privind la ele, m& simjeam ca o cfirtité sau o rama, ingropata adanc in paimant gi totugi cumva capabilé 9 vada matricele incalcite ale ridacinilor gi copacilor din jurul et. Tata de ce, cand m-am géndit ulterior la acest loc, am ajuns sa-l numese Taramul Vederii cu Ochi de Rama. Pentru multi vreme, am banuit ca era posibil sa fie un fel de amintire a mo dului cum s-a simtit creierul meu in perioada cAnd bacteriile au dat navala peste el. Dar, cu cat ma géndeam mai mult la aceasta explicatie (gi, repet, asta s-a fntaémplat mult, mult mai tarziu), cu atat mai putina logica mi se parea ca are. Pentru ci — gi ¢ greu sai Teprezinti asta daca n-ai fost acolo tu insuli — congtiinta mea nu era incetogata sau distorsionata cind ma aflam in acel loc, Era doar... limitatd. Nu am fost uman cit m-am aflat acolo, Nu am fost nici macar animal. Eram ceva de dinainte gi de mai jos de toate astea. Fram pur si simplu un punct singular de con Stientizare intr-o mare atemporala brun-rogeatii, Au loaLe aatea, CAnd ann LaCu eft ziboveam mai mult in acel loc, cy atat maj a (in confortabil ma simteam. La inceput, eram atat di imersat in el, inefit nu era nicio diferenta intre mentul pe jumatate infiordtor, pe impresura, Dar, treptat, ae atemporala g de adanc 7 oes »Tine* si ele Jumatate familiar care m5 astd senzatie de imersie Profungs yi [ard granite a lasat locul senzatiei ca, de fapt, : nu ficeam deloe parte din aceasta lume subterana, pring in capeana ei, Chipuri animalice grotegti rabufneau din mél, gemeau si (ipau, dupa care dispareau din nou. Auzeam cand si cand cate un raget infundat, Uneori, aceste ragete se schimbau in niste incantatii indbugite, ritmice, incantatii care erau, in acelasi Unp, Tngrozitoare gi straniu de familiare — ca si cum, la un moment dat, stiusem c& eu le scosesem pe toate. Tntrucat nu aveam nicio amintire privind existenta mea Anterioara, timpul meu in acest taéram s-a extins mult. Luni? Ani? O eternitate? Indiferent de raspuns, in cele din urma am 4juns la un punct unde senzatia de insecta taratoare a preva- lat acestui sentiment agreabil gi familiar. Cu cat incepeam mai mult si ma simt ca un eu — cu atat chipurile care apareau $i dispdreau din acea intunecime deveneau mai urate si mai amenin{itoare. Bufniturile ritmice din departare au devenit mai clare si s-au intensificat si ele — devenind ca un rit de munca pentru cine stie ce armata de lucratori subterani, asemanatori unor troli, care faceau o munca nesfarsita si deo Monotonie brutal, Migcarea din jurul meu a devenit tot mal Putin vizuald si mai mult tactila, ca si cum niste creaturi se Ingriimideau pe lang mine, din cand in cénd frecdndu-se de Corpul meu cu pieile lor netede sau tepoase. : Apoi am devenit congtient de miros: aducea un pic CU ais dea teeale un pic cu cel de sange si un werent “a hiaieetat a mee biologic, cu alte cuvinte, Gay stientizared mea ge a © viata biologic’. Pe masura ce a orabil de P2- nicd. Oricine ee pesto aprons iy Jo. Trebuia orice eram, locul meu nu era aco! Ci Ca eram Dar unde si ma duc? POVADA LUMI DE DINCOLOcand imi puneam intrebarea aceasta, ceva nou a it din intunericul de deasupra: ceva care nu era rece, fntunecos, ci exact opusul tuturor acelor lucruri. Daca stradui cata viata ag mai avea de trait, n-as reusi lati si-i fac dreptate acestei entitati care se apropia | de mine... n-ag reusi nici pe departe sa descriu cat de A era. am sa incerc.DOVADA LUMII DE DINCOLO ADUSA DE UN NEUROCHIRURG O CARTE REVOLUTIONARA. LECTURA EI VA VA SCHIMBA. ANY Dr. Eben Alexander M0) Sa