ce zic la cosmetica?

Respiraţia reprezintă însumarea reacţiilor biochimice aerobe sau anaerobe

producătoare de energie. Mecanismul de bază este reprezentat de oxido-reducerea
biologică (pierderea ionilor de hidrogen sau a electronilor) de către o substanţă
chimică (donor) şi transportul lor pe molecula unei alte substanţe numită acceptor.
În funcţie de natura acceptorului final, respiraţia poate fi: aerobă sau anaerobă.
În respiraţia aerobă, acceptorul final de electroni este reprezentat de
oxigen. Respiraţia aerobă necesită existenţa membranei celulare, iar electronii sunt
pasaţi de la un reducător la un oxidant prin membrană cu ajutorul unui set specific de
transportori. Substratul reducător frecvent utilizat este NADPH-ul.
Enzimele catenei respiratorii sunt:
- nicotinice (cu coenzima NAD şi NADP);
- flavinice (cu gruparea proteică FMN sau FAD);
- ferice (grupul prostetic conţine Fe sub formă de derivaţi ai protohemului, spre
exemplu citocromi, citocromoxidază, peroxidază etc).
Pentru sinteza ATP-ului se utilizează fosforilarea oxidativă (la nivel de
catalizator) cuplată cu partea terminală a lanţului respirator.
În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este reprezentat de orice
substanţă anorganică diferită de oxigen sau de orice substanţă organică
(fermentaţia); fosforilarea se face la nivelul substratului.
Tipul fermentativ este reprezentat de ansamblul acizilor care rezultă prin
fermentaţia zaharidelor şi reprezintă un caracter fiziologic stabil, foarte important din
punct de vedere taxonomic şi biochimic.
Etapele fermentaţiei sunt mai reduse, câştigul energetic fiind mai mic. De
exemplu în cazul genului Clostridium, prin fermentaţie acetică se obţine 1 mol ATP,
iar prin fermentaţie butirică se obţin 0,5 moli ATP.
Fermentaţia butirică a fost descoperită de Louis Pasteur în anul 1861 (produsă
de Vibrion butyrique, numit ulterior Clostridium butyricum). 
Rolul biologic al fermentaţiei este reprezentat de producerea energiei şi nu de
obţinerea unor produşi finali.
Cu alte cuvinte, fermentația este un proces metabolic care produce modificări
chimice în diverse substraturi organice prin acțiunea enzimelor. În biochimie, ea este
definită ca fiind extracția de energie din compusi macroergici în absența oxigenului.
 În contextul producției de alimente fermentate, se poate face referire mai pe
larg la orice proces în care activitatea microorganismelor aduce o schimbare
dezirabilă la un produs alimentar sau băutură.
În majoritatea microorganismelor, fermentația este mijlocul principal de a
produce adenozintrifosfat (ATP) prin degradarea în mod anaerob a substanțelor
nutritive organice.
Alături de fotosinteză și de respirația aerobă, fermentația este deci o altă
modalitate de valorificare a energiei din molecule, dar este singura comună tuturor
bacteriilor și eucariotelor.
Prin urmare, ea este considerată a fi cea mai veche cale metabolică, potrivită
pentru un mediu care încă nu avea oxigen. Drojdia, o ciupercă, apare în aproape orice
mediu capabil să susțină microbii, de la suprafețele pectinice ale fructelor până la
intestin si este specializată să recolteze materiale bogate în zahăr pentru a produce
etanol și dioxid de carbon.
Fermentația este întâlnită frecvent si în celulele eucariote ale speciilor
superioare. De exemplu, mușchii mamiferelor efectuează fermentația în perioadele de
exercițiu intens în care aportul de oxigen devine limitat, ceea ce duce la crearea
acidului lactic. În nevertebrate, fermentația produce în plus si succinat și alanină.
Bacteriile fermentative joacă un rol esențial în producția de metan în habitate,
de la excrementele bovinelor la digestoarele de canalizare și sedimentele de apă dulce.
Bacteriile din coloniile metanogene produc hidrogen, dioxid de carbon, formiați și
acetați, precum și acizi carboxilici. Ulterior, microbii cu echipamentul enzimatic
necesar convertesc dioxidul de carbon și acetatul în metan. Bacteriile acetogene
oxidează acizii, obținând mai mult acetat alături de hidrogen sau formiați. În cele din
urmă, metanogenii (din domeniul Archea) convertesc acetatul în metan.
Produsele de fermentare sunt considerate produse reziduale, deoarece nu pot fi
metabolizate în continuare fără utilizarea oxigenului. Fermentația are loc în mod
normal într-un mediu anaerob.
În prezența O2, NADH și piruvatul sunt utilizate pentru a genera ATP în
respirație în cadrul ciclului acizilor tricarboxilici. Aceasta se numește fosforilare
oxidativă și generează mult mai mult ATP decât glicoliza singură, deoarece eliberează
energia chimică a O2.
Din acest motiv, fermentația este rar utilizată atunci când este disponibil
oxigen în aport suficient. Cu toate acestea, chiar și în prezența oxigenului abundent,
unele tulpini de drojdie precum Saccharomyces cerevisiae preferă fermentația în
defavoarea respirației aerobe, atâta timp cât există un aport adecvat de zaharuri
(fenomen cunoscut sub numele de efectul Crabtree).

La nivel industrial, cea mai mare parte a proceselor folosesc proceduri de tip
discontinuu (batch) sau semidiscontinuu (fed-batch) , deși fermentația continuă poate
fi mai economică cu mențiunea că ea întâmpina diverse provocări, în special legate de
dificultatea menținerii sterilității.

Într-un proces discontinuu, toate ingredientele sunt combinate și reacțiile se

desfășoară fără alte aporturi exogene. Fermentația de acest tip a fost folosită de
milenii pentru a face pâine și băuturi alcoolice și este încă o metodă larg răspândită,
mai ales când procesul nu are toți parametrii pe deplin înțelesi.
Cu toate acestea, poate fi scump deoarece fermentatorul trebuie sterilizat
folosind un nivel ridicat abur de presiune între sarje. Din raționamente practice,
adesea se adaugă cantități mici de substanțe chimice pentru a controla pH-ul sau
pentru a înlătura spuma.
Cinetica procesului este influențată si de cinetica microbiană. Există o fază de
lag în care celulele se adaptează mediului lor si abia apoi o fază în care are loc o
creștere exponențială.
Odată ce multe dintre substanțele nutritive au fost consumate, creșterea
încetinește și devine neexponențială, dar producția de metaboliți secundari (inclusiv
antibiotice și enzime importante din punct de vedere comercial) se accelerează.
Aceasta continuă printr-o fază staționară după ce majoritatea substanțelor
nutritive au fost consumate și apoi celulele mor.

Fermentația de tip semidiscontinuu se diferențiază de cea de tip discontinuu

prin faptul că unele ingrediente sunt adăugate în timpul fermentației. Acest lucru
permite un control mai mare asupra etapelor procesului.
Consecințele se reflectă mai ales în producția de metaboliți secundari care
poate fi crescută prin adăugarea unei cantități limitate de nutrienți în faza de creștere
neexponențială.
 În fermentația continuă, există un influx continuu de substraturi și un eflux
continuu de produse finale. Există trei tipuri constructive distincte: chemostatele (care
mențin constant nivelul de nutrienți) turbidostatele (care mențin masa celulară
constantă) și reactoarele cu recirculare (în care mediul de cultură curge constant
printr-un tub, în timp ce celulele sunt recirculate de la ieșire la intrare).

Un număr mare de ingrediente vegetale valoroase sunt accesibile prin această

transformare. Câteva exemple sunt:

1. nucă de cocos fermentată: (extract de fructe lactobacillus / Cocos nucifer): o

substanță de condiționare și hidratare intensă cu efecte antimicrobiene care pot
înlocui agenții conservanți sintetici convenționali.
2. Chilli fermentat (lactobacillus & Capsicum frutescens extract de fructe de
fructe): Spre deosebire de extractele de ardei iuti, acest ferment contine
capsaicina care previne aparitia iritatiilor. De asemenea, stimulează circulația
sângelui, ceea ce determină ca nutrienții să fie mai bine absorbiți de piele.
Părul și scalpul sunt întărite și promovată creșterea părului.
3. dovleac fermentat (lactobacillus / filtrat de fructe de dovleac): acest ferment
prețios, cu dovleac bogat în vitamina A, se înmoaie și se netezește datorită
efectului său exfoliant. Părul fragil și deteriorat este îngrijit intens.
Proprietățile hidratante și netezitoare conferă părului strălucire strălucitoare -
de la rădăcini până la capete.

Astaxantina

Extractul din anghinare de Ierusalim a fost folosit pentru producerea

astaxantinei folosind Phaffia rhodozyma fără hidroliza în mediu de inulină acidă sau
enzimatică. Mediul de cultură care conține anghinarea ca sursă de carbon a fost
optimizat, iar strategiile de alimentare, inclusiv cele bazate pe regimuri fixe, au fost,
de asemenea, comparate cu cele din fermentațiile alimentare- diagrame exponențiale,
măsurarea pH-ului și adăugarea optimă de substrat pentru îmbunătățirea sintezei
biomasei celulare și a astaxantinei prin P. rhodozyma.
 Astaxantina are un puternic caracter antioxidant, anti-îmbătrânire, precum si
funcție antiinflamatoare, conferă rezistență la expunerea la UV și stimulează
sistemului imunitar, ceea ce îi atribuie un excelent potențial comercial în industria
farmaceutică, alimentară și furajeră.
Astaxantina este un pigment roșiatic care aparține unui grup de substanțe
chimice numite carotenoizi. Ea apare natural în anumite alge și provoacă culoarea roz
sau roșu în somon, păstrăv, homar, creveți și alte fructe de mare.
Astaxantina este luată pe cale orală pentru tratarea bolii Alzheimer, bolii
Parkinson, accidentului vascular cerebral, colesterolului ridicat, bolilor hepatice,
degenerării maculare legată de vârstă (pierderea vederii legată de vârstă) și pentru
prevenirea cancerului.
De asemenea, este utilizată pentru sindromul metabolic, care este un grup de
afecțiuni care cresc riscul de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și diabet.
Mai mult, ea este utilizată pentru îmbunătățirea performanței la efort, scăderea
leziunilor musculare după exerciții fizice și scăderea durerilor musculare după
exerciții fizice intense.
Astaxantina este luată pe cale orală pentru a preveni arsurile solare (desi
efectul este mai semnificativ în cazul aplicării topice), pentru a îmbunătăți somnul și
pentru sindromul tunelului carpian, dispepsia, infertilitatea masculină, simptomele
menopauzei și artrita reumatoidă.
Astaxantina se aplică direct pe piele pentru a proteja împotriva arsurilor solare,
pentru a reduce ridurile și pentru alte beneficii cosmetice. În alimente, este utilizat ca
colorat pentru producțiile în industria de somon, crabi, creveți, pui și ouă.
În agricultură, astaxantina este folosită ca supliment alimentar pentru puii
producători de ouă.
În ultimii ani, astaxantina din drojdia roșie folosind Phaffia rhodozyma sau
microalga Haematococcus pluvialis a fost investigată pe scară largă ca sursă
potențială de pigment natural.

Levanul
 Levanul este un polizaharid compus din unități de fructoză cu legături β-2,6-
glicozidice. Microorganismele sintetizează levan ca amestec de fracții cu greutate
moleculară mică și înaltă.
Datorită proprietăților sale, are o o gamă largă de aplicații în produse
cosmetice, farmaceutice, alimentare și medicamente. Se pare că greutatea moleculară
a levanei ar putea afecta utilizarea sa industrială.
Polimeri biodegradabili, în special polizaharidele, au atras atenția oamenilor de știință
care caută noi compuși cu proprietăți cosmetice, deoarece pot fi eliminate prin căi
metabolice normale.

Datorită capacității levanului de a crea filme și a vâscozității scăzutee, el poate fi

utilizat în produsele de fixare a părului.
Panourile de expertiză referitoare la ingredientele cosmetice (CIR) au subliniat
faptul că levanul este sigur pentru utilizare în formulările cosmetice.
Levanul este un polizaharid format din unități de fructoză legate cu legături β-
2,6-glicozidice în lanțul său principal și β-2,1 în ramurile sale laterale.
Este sintetizat din zaharoză de o gamă largă de organisme precum bacteriile
(Bacillus subtilis, Zymomonas mobilis, Erwinia herbicola) și ciupercile
(Aspergillus sydowii, A. versicolor).
Levanii de origine microbiană sunt caracterizați printr-o masă moleculară
mare care depășește 500 kDa. Ei pot să fie liniari sau ramificați și să aibă un spectru
larg de aplicații.
Levanul microbian este sintetizat prin levansucrază, o enzimă extracelulară,
care realizează hidroliza zaharozei precum și reacții de transfructozilare cu molecula
de zaharoză sau cu lanțuri de fructooligozaharide ca acceptori. S-a raportat anterior că
biosinteza moleculelor de levan cu greutate moleculară mică și respectiv mare (LMW
și, respectiv, HMW) apare simultan.
Mecanismele prin care sunt produse LMW și HMW de levan nu au fost încă
determinate. Levanul cu greutate moleculară mare are activitate antitumorală si
contribuie la scăderea colesterolului din sânge. Utilizarea polimerul LMW are ca
rezultat o capacitate de încapsulare mai eficientă datorită eliberării constante si lente
de medicamente în timp ce polimerul HMW are o capacitate de încapsulare mai slabă
și afectează eficiența eliberării ingredientului activ conținut în capsule.
 Levanul, un produs al levansucrasei prin biocataliză, are multe aplicații în
domeniile biomedicale - de exemplu, poate fi un purtător de antibiotic și probiotic
concomitent.

Fermentația mierii cu acid gluconic

În studiul ales, mierea a fost fermentată de Gluconacetobacter xylinus în scopul

obținerii mierii bogate în acid gluconic, orientată în aplicații cosmetice.
S-au studiat parametrii procesului de fermentare a mierii si s-au optimizat
datele obținute care au dus la următoarele date:
 Raportul de diluare a mierii și a laptelui de nucă de cocos vechi a fost de 1: 4
 proporția de bacterii Gluconacetobacter xylinus la început a fost de 4%
 pH-ul fermentat a fost de 4,5
 fermentația a fost stabilit la 30°C
 durata a fost de 5 zile.

Acidul gluconic este o componentă a acizilor polihidroxilici. Acidul gluconic

este, de asemenea, un ingredient important în multe produse cosmetice de astăzi,
slăbind legăturile dintre celulele corneene moarte, astfel îndepărtându-le de pe
suprafața pielii (exfolierea).
Mai mult,el stimulează producția de colagen pentru a se regenera și crește
elasticitatea, reduce ridurile și conferă pielii o netezire și apariția mai tânără. Piața se
îndreaptă acum către produse cosmetice naturale și înlocuiește adăugarea de acid
gluconic în produs prin utilizarea de produse de fermentație a acidului gluconic.
Miere fermentată bogată în acid gluconic este un produs cosmetic în scopul
îndepărtării machiajului (acid gluconic) și îngrijirea pielii care foloseste nutrienții
găsiți în miere și produsele formate în timpul procesului de fermentare a mierii.
În prezent, produsele de îngrijire a pielii din miere fermentată au fost
prezentate în mai multe țări din lume, cum ar fi Japonia și Coreea, unde sunt utilizate
cu încredere de multe persoane.
Cu toate acestea, această gamă de produse din miere fermentată nu este încă
disponibilă în Vietnam. În plus, nu a fost publicat niciun articol care să informeze
oamenii despre parametrii și procesul de fermentare a mierii pentru a crea această
linie de produse cosmetice.