Selsinele sunt maşini electrice traductoare de la o deplasare unghiulară la un semnal

electric, selsin emiţător, sau invers, selsin receptor. De cele mai multe ori utilizarea selsinelor
se face în sisteme de transmisie sincronă a mişcării şi sunt folosite în pereche, câte două
selsine identice (selsin emiţător şi receptor). Dacă două mecanisme nu pot fi cuplate mecanic
la arbore din diverse motive (de ex.: poziţionarea lor în spaţiu nu o permite), dar ele trebuie să
execute aceeaşi mişcare, atunci pot fi cuplate prin intermediul a două selsine, realizându-se
aşa numitul arbore electric. Dispozitivul a cărui mişcare trebuie reprodusă este cuplat cu
selsinul emiţător; acesta converteşte semnalul mecanic (deplasarea) în semnal electric, îl
transmite selsinului receptor, care la rândul lui realizează conversia inversă, transmiţând
mişcarea unui alt mecanism. Construcţia selsinelor este asemănătoare cu a maşinii sincrone
clasice: armătura statorică cu crestături şi o înfăşurare trifazată simetrică, iar rotorul cu poli
aparenţi sau înecaţi şi cu înfăşurarea de excitaţie conectată însă la o reţea monofazată de
curent alternativ. Există şi alte variante constructive, de exemplu cu construcţia inversată, sau
cu poziţionarea ambelor înfăşurări pe armătura statorică, cu adăugarea unei înfăşurări de
amortizare, etc., construcţii specifice anumitor tipuri de aplicaţii. Funcţionarea selsinelor în
regim indicator presupune existenţa a două selsine identice, conectate ca în figura 5.6, cu
înfăşurările de fază statorice interconectate şi cu înfăşurările de excitaţie legate la aceeaşi
reţea de curent alternativ: i ex = Iex max sin ωt.