SPEȚA NR.

17
La 10.08.2016, N.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.I. şi M.P. cu privire la
constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului.
În motivarea acţiunii s-a indicat că la 25 iunie 2014 C.I., acţionând din numele lui N.E., a vândut
lui M.P. apartamentul nr. 22, str. M 11, or. Codru.
Consideră reclamantul că contractul de vânzare-cumpărare este nul, deoarece procura în baza
căreia a acţionat C.I. era nevalabilă, pe motiv că a fost eliberată de către N.E. la 20.04.2012, fără
indicarea termenului de valabilitate. La 15.03.2014, N.E. a decedat, iar succesor este N.I.
Judecătorul a refuzat primirea cererii în procedură, motivând prin faptul că legea nu-i acordă lui
N.I. dreptul adresării în judecată în astfel de circumstanţe.
Rezolvare
Articolul 376. Termenul procurii
    (1) Dacă termenul valabilității nu este indicat în procură, ea este valabilă timp de 3 ani de la
data întocmirii. De asemenea, termenul valabilității poate fi indicat prin stipularea unei condiții
la îndeplinirea căreia procura încetează.
Conform acestei norme dacă termenul valabilității nu este indicat expres în procură, ea nu
poate fi declarată nulă pînă la expirarea termenului sus menționat.
Potrivit articolului 377 alin. 1 lit. f, procura poate înceta din momentul decesului
persoanei fizice care a eliberat procura.
Articolul 377. Încetarea valabilității procurii
    (1) Valabilitatea procurii încetează în cazul:   
f) decesului persoanei fizice care a eliberat procura, declarării ei drept dispărută fără de veste ori
instituirii în privința ei a unei măsuri de ocrotire judiciare, dacă legea nu prevede altfel;

SPEȚA NR.3
A. i-a vândut lui B. automobilul său. Pentru a nu suporta cheltuieli suplimentare, părţile s-au
înţeles că va fi eliberată o procură, de către vânzător cumpărătorului, pe un termen de trei ani de
zile cu dreptul de a conduce şi a dispune de automobil, inclusiv cu dreptul de a se deplasa peste
hotarele Republicii Moldova. O asemenea procură a fost autentificată notarial la 13 martie 2006.
La 17 martie 2019, vânzătorul automobilului A. a decedat. După 2 luni de zile, unicul moştenitor
legal al acestuia s-a adresat în judecată cu cerere privind restituirea automobilului, deţinut fără
justă cauză de către B.
În referinţă, pârâtul a obiectat împotriva pretenţiilor formulate de către moştenitori şi a menţionat
că, de fapt, el este un dobânditor de bună-credinţă, care a achitat pe deplin costul automobilului
şi că dreptul de proprietate a fost dobândit prin uzucapiune.
Reclamantul consideră că posesia exercitată de către B. în baza procurii nu constituie o posesie
utilă, care i-ar da dreptul de a pretinde la dobândirea proprietăţii în baza acestui temei. La fel, el
consideră că contractul de vânzare-cumpărare a automobilului trebuia încheiat în formă
autentică, iar nerespectarea acestei condiţii atrage nulitatea absolută a actului, fără posibilitatea
de a acoperi acest viciu prin uzucapiune.
 Rezolvare
Prin uzucapiune B nu putea dobândi dreptul la proprietate deoarece nu a fost înscrisă în
cartea funciară declarația de renunțare la proprietate.
Dacă cel înscris cu bună credință a posedat bunul pe o perioada mai mare de 5 ani, din
momentul depunerii cererii de înscrieire, drepturile acestuia nu mai pot fi constestate.
Pentru a evita toate aceste neplăceri A și B trebuiau să încheie un contract de vînzare-
cumpărare și să înregistreze automobilul la CRIS Registru.
Asupra dreptului la proprietate în acest studiu de caz se poate expune doar instanța de
judecată.