ALEXANDRU LAPUSNEANUL de Costache Negruzzi

Nuvela romantica

Prima nuvela istorica din literatura romana, „Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi este
capodopera ciclului “Fragmente istorice”si apare la 30 ianuarie 1840 in primul numar al revistei „ Dacia
literara". Punctul de plecare al nuvelei il constituie letopisetele lui Grigore Ureche si Miron Costin, fara
nicio intentie insa de reconstituire istorica.

Titlul operei este un motiv anticipativ avertizand cititorul asupra personajului principal, pivot al
diegezei(naratiunii). Numele domnitorului, prezent in forma articulata, sustine caracterul exceptional al
personajului scotand in evidenta trasaturi precum impulsivitatea, cruzimea exacerbata dusa pana la
sadism, spiritul tiranic si chiar ateismul. Tema este una de factura istorica evocand un moment
zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandria Lapusneanu (1564-
1569), perioada in care luptele pentru tron insemnau varsare de sange. Moldova celei de-a doua
jumatati a secolului al XVI-lea devine un spatiu fictional in care guverneaza un domnitor tiran pentru
care dorinta de a ucide devine patima si placere.

Compozitional, nuvela este alcatuita din patru capitole, fiecare avand un tiltu semnificativ: I:”Daca voi nu
ma vreti, eu va vreu”-sunt cuvintele rostite de domnitor la intrarea in tara; II:”Ai sa dai sama, doamna!”-
sunt cuvinte rostite de vaduva unui boier prin care domnita Ruxanda este avertizata asupra complicitatii
tacite la crime prin neluarea unei pozitii;III:”Capul lui Motoc vrem”-sunt rostite de gloata dezlantuita;
IV:”De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu”-sunt cuvinte rostite de domnitor pe patul de moarte.
Cronotopul este bine delimitat pentru a sustine verosimilitatea faptelor prezentate. Astfel,primele trei
capitole prezinta evenimente imediate dupa revenirea la tron a lui Alexandru Lapusneanu, iar in ultimul
capitol se trece prin rezumare patru ani mai tarziu, la secventa mortii domnitorului, la Cetatea
Hotinului. Spatiul general il constituie Moldova, care are ca centre biserica, Curtea domneasca, Tecuci si
Cetatea Hatinului. Perspectiva narativa este heterodiegetica , avand ca marca stilistico- gramaticala
persoana a Ill-a a verbelor si a pronumelor. Desi viziunea este auctoriala, naratorul fiind detasat,
omniscient, deci extradiegetic, exista totusi unele abateri, intruziuni ale vocii auctoriale, anumite pareri
subiective: „era groaza a privi aceasta scena sangeroasa..", „ dupa aceasta desantata cuvantare”.
Focalizarea este neutra. Conflictul exterior este de ordin social-politic si pune in evidenta lupta dintre
domnitor si boieri. Conflictul psihologic vizeaza doua aspecte: Lapusneanu, cel care a fost alungat de la
domnie si aspira la dreptate si Lapusneanu care traieste patima puterii. Opozitiile definesc decisiv
materialul epic si coerenta viziunii artistice asupra unui subiect istoric. Un alt conflict se da intre
Alexandru Lapusneanu si doamne Ruxanda, determinat de faptul ca cei doi au principii morale diferite.
In plan secundar, apar conflictele dintre Alexandru Lapunsneanu si Motoc, determinat de dorinta de
razbunare a domnitorului, si dintre Alexandru Lapusneanu si Stroici si Spancioc, determinat de interesele
politice diferite.

Prezenta unui personaj exceptional in imprejurari exceptionale sustine caracterul romantic al nuvelei.
Alexandrul Lapusneanu este inzestrat cu trasaturi de exceptie intre care inteligenta, curajul, diplomatie,
abilitate, dar si cu defecte majore, cruzime exacerbata dusa pana la sadism, spirit vindicativ, lipsit de
scupule, impulsivitatea, viclenia, puterea de disimulare(mascare).

Alexandru Lapusneanul “este prima nuvela istorica din literatura noastra si ea aduce in fata cititorilor un
antimodel de conducator-domnul despotic, autoritar si tiran, reconstituind culoarea de epoca in
aspectul ei documentar. În cadrul ei coexista elemente clasice, romantice si realiste.Elemente clasice:
echilibrul compozitiei, constructia simetrica( incipitul simetric cu finalul ce aduc imaginea personajului
central), aspectul verosimil al faptelor, caracterul obiectiv al nartiunii.

Este o nuvela de factura romantica prin inspiratia din istoria nationala, prin specie, tema, personaje
construite pe baza antitezei, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor si al scenelor.

Interesul romantic pentru specific si culoarea locala deschide drumul observatiei realiste a cadrului: prin
tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, surprinderea psihologiei incerte a
multimii revoltate sosita la poarta cetatii.