Sociologie Româneascã, Volumul IV, Nr.
4, 2006
RECENZII
Zoltán Rostás ºi Sorin Stoica
(coord.)
Televizorul în „micul infern”,
Bucureºti, Editura Tritonic,
2005, 272 p. Colecþia
Comunicare/Media
În 2004 s-au raportat frecvente conflicte
între jurnaliºti ºi proprietarii companiilor
de media, problema cenzurii a fost pe
prima paginã a ziarelor centrale, s-au þinut
conferinþe de presã despre amestecul puterii
politice în spaþiul editorial, iar demon-
straþiile din faþa Parlamentului au adunat
ONG-uri, asociaþii profesionale ºi jurna-
liºti deopotrivã. ªi totuºi, agenda media
ºi agenda politicului nu au influenþat semni-
ficativ agenda publicului lor – sau cel
puþin cu aceastã impresie rãmânem dupã
parcurgerea lucrãrii Televizorul în „micul
infern” (Editura Tritonic, 2005), coordo-
natã de profesorul Zoltán Rostás ºi asis-
tentul sãu, Sorin Stoica.
Cartea prezintã mai curând „micul
infern” (metaforã cu care este descris
spaþiul vieþii private) în etape diferite ale
raportului sãu cu agenda media. O primã
fotografiere a „micului infern” este de
datã recentã, din 2004. A doua presupune
o întoarcere în anii 1993-1994. Familia,
celãlalt, „micul infern” sau raporturile
de putere din grupul primar sunt surprinse
în faþa „micului ecran”, mai întâi în peri-
oada sãrbãtorilor de Paºti în 2004 ºi apoi
în zilele de Crãciun din ’93-’94.
Modul cum viaþa privatã a românilor
în postcomunism intrã sau nu sub influenþa
televizorului este redat într-o manierã etno-
graficã. Zoltán Rostás este cunoscut pentru
preocupãrile privind ªcoala de Sociologie
Viaþa ºtiinþificã 189
de la Bucureºti, iar cercetãrile sale de
istorie oralã se bazeazã pe tehnica inter-
viului (nestructurat) de viaþã. Cine este
familiarizat cu studiile lui Rostás va fi
luat prin surprindere de ineditul tipului
de proiecþie pe care o propune de aceastã
datã. Studenþii Facultãþii de Jurnalism ºi
ªtiinþele Comunicãrii din anul II au primit
ca temã de seminar sã observe în detaliu
comportamentul ºi experienþele membrilor
familiei lor în relaþia cu televizorul. Coordo-
natorul mãrturiseºte în Prefaþã cã stu-
denþii au avut aceastã sarcinã pentru
vacanþã.
Studenþii fac parte din douã generaþii
separate la o distanþã de un deceniu. De
aceea, ºi viaþa publicã cu împlinirile sau
neajunsurile ei este atât de diferitã. Ca sã
dãm numai un exemplu din agenda poli-
ticã: 2004 este anul în care România a
încheiat negocierea celor 31 de capitole
cu Uniunea Europeanã ºi este deja membrã
a NATO. În decembrie 1994, Consiliul
European de la Essen adopta strategia de
preaderare, al cãrei scop era pregãtirea
economiei candidaþilor pentru funcþiona-
rea în conformitate cu regulile Pieþei Interne
a Uniunii Europene, iar Acordul de Asociere
a României la Uniunea Europeanã urma
sã intre în vigoare abia la 1 februarie
1995.
Rostás ºi Stoica îºi asumã explicit,
încã de la început, ipoteza specificã dome-
niului analizei receptãrii: în familie, tele-
vizorul este mai degrabã un obiect de
decor, pe durata în care televizorul este
deschis oamenii îºi continuã viaþa în mod
obiºnuit, discutând despre altceva, mâncând,
certându-se sau împãcându-se, mai mult
sau mai puþin în faþa micului ecran. Obser-
vaþiile studenþilor din ambele generaþii
190 Recenzii
întãresc apoi prezumþiile iniþiale: „Rareori
privim la TV în timp ce ascultãm ºtirile.
De obicei ne apucãm sã facem mâncare
sau curãþenie în timp ce crainicul vor-
beºte” (Diana Ursachi); „Televizorul încã
mai merge. De azi de dimineaþã de când
i-a dat tata drumul. Nu îl ascultã nimeni,
este un zgomot de fundal” (Paula Sandu);
„Doar anumite emisiuni sunt urmãrite:
«Iartã-mã», «Surprize, surprize» ºi câte-
odatã ºtirile. În afara acestora, oamenii
spun: «Nu este nimic la televizor»” (Ioana
Mucenic). Sau confesiunea supremã: „O
singurã satisfacþie am la þarã, privitor la
televizor – pot sã adorm. Televizorul este
aºezat chiar în faþa patului ºi pot sã adorm
în timp ce mã uit la televizor. Mi s-a
pãrut cã vacanþa asta m-am uitat la
televizor doar ca sã adorm mai repede”
(Ioana Mucenic).
Ipoteza coordonatorilor este confirmatã
de fiecare nouã cercetare: mass-media
au o influenþã neglijabilã în viaþa de zi cu
zi a publicului. „Paradoxal la mine este
cã, deºi sunt studentã la FJSC, nu m-am
mai uitat la ºtiri din clasa a VIII-a, de
când am înþeles cã în România nu se
întâmplã nimic extraordinar peste noapte
ºi nu vezi decât aceleaºi imagini depri-
mante ºi promisiuni deºarte în fiecare zi.”
(Irina Mihãilescu) ªi doar „pentru cã a
fost Paºtele, am petrecut ceva mai mult
timp în faþa televizorului, în restul tim-
pului televizorul este un simplu somnifer.
Mama întotdeauna adoarme în faþa tele-
vizorului. […] Televizorul a înlocuit o
vazã cu flori ºi nimic mai mult” (Aniþa
Olteþeanu). Perspectiva generalã asupra
media este aceea a efectelor slabe, modelul
uses and gratification.
Apar ºi pãreri în contra curentului majo-
ritar: efectele media nu sunt puternice,
nu este schema liniarã a „glonþului magic”
(Melvin DeFleur) ºi nici teoria „stimul-
-rãspuns” fondatã pe credinþa în unifor-
mitatea reacþiilor umane la aceiaºi stimuli.
(Modelul hegemonic a fost schiþat de
Antonio Gramsci ºi reluat de repre-
zentanþii ªcolii de la Frankfurt: Adorno
ºi Habermas.) Efectele sunt recunoscute
ca subtile, deºi limitate. Modelul este agenda
setting (Shaw ºi McCombs) sau uses and
gratifications. Mass-media nu ne deter-
minã sã gândim într-un fel anume, dar ne
determinã sã ne gândim la ceva anume:
„ªtiu cã atunci când a fost prima datã
«Basic Instinct» (mama) nu m-a lãsat sã
mã uit pentru cã «este pentru oameni mari»,
iar eu am tras cu ochiul la TV de pe
geamul din baie, care dã în balcon, de
unde se vede oblic ecranul TV-ului. Ce face
curiozitatea din oameni…”. Sau „Mi-aduc
aminte cã mama, astã-varã, când a cântat
Ricky Martin la Cerbul de Aur, m-a sunat
sã mã întrebe dacã mã uit la recitalul lui.
Ceea ce ºi fãceam, deºi era unu noaptea
ºi eu eram la mare” (Irina Mihãilescu).
Altcineva observã c㠄din una în alta, am
ajuns la un subiect în mare vogã: Big
Brother. ªi dacã tot a venit vorba, am dat
ºi drumul la TV, cã tocmai trebuia sã
înceap㔠(Diana Ursachi).
Timpul petrecut în faþa televizorului
este perceput de unii receptori ºi ca o
tentativã de anulare a libertãþii de alegere
ºi de consum: „Este interesant cã mama
vede uneori televizorul ca pe un mic viciu:
«Am stat asearã la televizor pânã la douã
când am atâta treabã de dimineaþ㻔(Ioana
Mucenic) sau „Pentru mine TV-ul nu con-
stituie «zgomot de fond»; nici chiar radioul.
Eu mã implic foarte tare în receptarea
acestor media. De aceea, nici nu pot sta
toatã ziua cu TV-ul deschis, pentru cã mã
absoarbe ºi mã întrerupe din celelalte acti-
vitãþi” (Irina Mihãilescu).
Instruiþi de profesorii lor, studenþii au
ca puncte de reper în observarea relaþiei
dintre familie ºi televizor: vorbitul la
telefon, perioada de funcþionare a tele-
vizorului în timpul zilei, mâncatul în faþa
ecranului, poziþia televizorului în camerã,

controlul asupra telecomenzii ºi, pe dea-
supra, jurnalul zilnic de observare parti-
cipativã. Transferate din studiile de kinezicã
ºi proxemicã, observaþiile despre controlul
asupra telecomenzii sunt analize fine ale
luptei continue pentru putere în interiorul
familiei, dar ºi asupra tipului de culturã
politicã specificã unui grup primar sau
altuia: sunt culturile paternaliste, familii
în care tatãl decide care este canalul care
poate fi urmãrit de ceilalþi. „Singurul motiv
real de disputã între noi rãmânea tele-
vizorul: el voia sã se uite mereu la
Discovery ºi mai ales la emisiunile despre
pescuit, eu la MTV” (Irina Mihãilescu);
ori sunt culturile care acceptã contestarea
autoritãþii între generaþii, dar care au totuºi
o tentã parohialã: „Între mine ºi tata este
o continuã luptã pentru telecomandã.
Amândoi suntem foarte încãpãþânaþi, nici
unul nu cedeazã. […] Tata: «Auzi, da’ tu
n-ai nimic mai bun de fãcut? O temã,
un… ceva de citit? Vezi, dacã ai prea
mult timp liber! Tu trebuia sã fi trãit
colo, la þarã, sã te fi vãzut eu atunci dacã
ai mai fi avut gura la fel de mare dupã
ce veneai moartã de obosealã de la câmp… Iisus din Nazareth: «Uitã-te ºi tu la mã-ta,
N-ai fi ºtiut cum sã te duci mai repede la
culcare…». Imediat dupã asta urmeazã
partea în care îmi povesteºte cât de isteþ
ºi silitor la învãþãturã era el ºi cum ducea
vaca la pãscut, de-l târa prin porumb, ºi
el tot nu dãdea drumul la carte: «Cu
cartea într-o mânã ºi cu funia de la vacã
în cealaltã» (am citat)” (Paula Sandu).
Dar sunt ºi culturile politice mai deschise,
familii mai democratice, unde majoritatea
sau cei mai mulþi decid ce trebuie vizionat:
„Atunci când mama, tata ºi Subsemnata
privesc împreunã la televizor, telecomanda
se aflã la tata. Iar dacã mama ºi Subsem-
nata cad de acord asupra unui program,
tata pleacã la televizorul din dormitor,
unde se uitã la ce vrea el” (Andreea Stan).
Ceea ce ni se confirmã este rolul,
uneori primar, pe care televizorul îl are
Recenzii 191
în socializare: „Când eram micã, TV-ul
era într-adevãr un prieten pentru mine.
Dacã nu îl deschideam, mã simþeam foarte
singurã, mai ales dacã mama ajungea mai
târziu seara. ªi recent, când am mai rãmas
singurã noaptea, am þinut TV-ul deschis
pânã m-am culcat” (Irina Mihãilescu).
Televizorul poate face din micul infern
un infern ºi mai mare sau, ca sã para-
frazãm un sociolog al mass-media, tele-
vizorul este dovada cea mai bunã cã oamenii
preferã sã se uite la orice altceva decât
unii la alþii: „În cazul cuplurilor, nu sunt
de acord cu opþiunea de a avea douã
televizoare în camere diferite ºi sã se uite
fiecare la ce vrea: îndepãrteazã oamenii.
Doar în cazul generaþiilor diferite (pãrinþi,
copii) sunt de acord cu TV-uri diferite.
Deºi acum moda la tineret este mai degrabã
sã ai un computer bun cu TV tuner” (Irina
Mihãilescu). ªi tot în vacanþa de Paºti din
2004, televizorul este motiv de conflict:
„Tata o ponegrea pe mama cã este nesimþitã,
cã ºi de Înviere ea se uitã la telenovela
aia imbecilã, în timp ce pe TVR2 era
se uitã la porcãria aia ºi acum, de Înviere.
Am plecat din camerã, cã nu mai suportam»”
(Aniþa Olteþeanu).
Lectura cãrþii coordonate de Zoltán
Rostás ºi Sorin Stoica nu este fascinantã
doar pentru perspectiva antropologiei poli-
tice. Ea poate fi cititã ºi ca o lucrare de
istorie a presei postcomuniste în raportul
cu obiºnuinþele de consum media.
Peisajul mediatic românesc în vacanþa
de Crãciun din 1994 este radical diferit
de cel surprins în vacanþa de Paºti din
2004. Presa scrisã se individualizeazã între
1990 ºi 1992 prin creºterea rapidã ºi haoticã
a titlurilor ºi a tirajelor, iar partizanatul
era politicã redacþionalã între 1990 ºi 1993.
Interesul publicului pentru ziare era mult
mai ridicat decât urma sã ajungã cel pentru
televiziune. Apariþia Evenimentului zilei a
192 Recenzii
însemnat impunerea presei de scandal (tablo-
idã), deºi în continuare se abuza de vechiul
limbaj ceauºist ºi de readucerea în actu-
alitate a temelor vechiului regim. În ’93-’94
asistãm în media la monopolul de stat al
audiovizualului. La puþin timp dupã Revo-
luþie, Societatea Românã de Radiodifu-
ziune ºi Televiziunea Românã erau cele
mai mari ºi mai puternice instituþii din
audiovizual: „A devenit aproape un ritual:
searã de searã, pãrinþii mei se uitã la
Actualitãþi la TVR” (Bianca Iuga) sau
„Bunicii sunt fideli emisiunii de Actualitãþi
a Televiziunii Române. De asemenea, ei
urmãresc sãptãmânal «Dallas» ºi în fiecare
joi «Ceaiul de la ora 5»” (Andreia Radici).
O concurenþã anemicã fãceau instituþiile
media private în ’93-’94: televiziunea
SOTI ori Radio Contact ºi ProFM.
Notiþele studenþilor din 1993-1994 sunt
fiºe de observare, de fapt, descrieri amã-
nunþite, unele pe ore, ale vieþii private ºi
sociale ale subiecþilor, note informative
referitoare la tabieturi, loisir, consum de
presã etc. Generaþia ’93-’94 manifestã un
interes mai mare pentru informaþiile politice
culese prin TV. Dacã în 2004 studenþii
urmãresc TV mai ales pentru MTV ºi
Atomic/TVKlumea, în 1993-1994 studenþii
observã oameni citind ziare în metrou, la
serviciu sau acasã. Informaþia politicã ºi
mai ales disputele din Parlament stârnesc
interesul în 1993-1994: „Se anunþã respin-
gerea moþiunii la TV. Eu ºi Iulian comentãm
cã era de aºteptat, dar cã totuºi exista o
ºansã sã fie aprobatã, deoarece diferenþa
de voturi a fost micã. Pãrerea mea a fost
cã PUNR a jucat un rol decisiv, Iulian
m-a aprobat” (Andreia Radici). În magazine,
vânzãtorii deschid televizorul sport pentru
a urmãri programele TV private sau pentru
a asculta vreun post de radio: „Imediat
dupã Revoluþie, ai mei cumpãrau zilnic
Adevãrul, care avea o orientare proguver-
namentalã. Încetul cu încetul, orientarea
ziarului Adevãrul s-a schimbat. Odatã cu
aceasta, s-au schimbat ºi opiniile alor
mei. […] De la Revoluþie încoace s-a
produs o schimbare în atitudinea oame-
nilor faþã de media. Am observat cã sunt
mult mai deschiºi altor pãreri decât acum
2-3 ani. Persoane care la începutul tele-
viziunii SOTI nici nu voiau sã audã de
aceasta, pentru cã era de «Opoziþie», acum
o accept㠺i o apreciaz㔠(Andreia Radici).
Absenþa sau prezenþa televizorului color
din gospodãrie, abonamentul la cablu sau
antena parabolicã sunt în 1994 indicii ale
statutului social ºi indici ai nivelului de
trai: „Bogdan ne întreabã când vrem sã
ne abonãm ºi noi la TV prin cablu, spunând
cã ei se vor abona prin ianuarie; ne
povesteºte despre un prieten de-al lui care
are televizor color ºi este deja abonat; ne
povesteºte ce frumos se vãd programele
la televizorul acestuia ºi ce programe fru-
moase sunt. […] Eu ºi cu Iulian îi spunem
cã avem de gând sã ne abonãm ºi noi
dacã vom avea cei 50.000 necesari; eu le
povesteam cã am vãzut ºi eu programele
TV prin cablu la o prietenã, dar pe TV
alb-negru; în final, îi spun soþului meu
sã cumpãrãm un TV color mic, cã la cel
alb-negru nu au farmec programele strãine;
Iulian ºi Bogdan încep sã râdã, spu-
nându-mi cã n-au ºtiut cã am atâþia bani”.
Sau în acelaºi sens: „Mãtuºa mea îmi
povesteºte cum ºi-a plãtit prima ratã pentru
instalarea cablului la televizor (12.000 lei
din totalul de 46.000) ºi cum aºteaptã
acum, dintr-o clipã în alta, sã vinã sã-i
instaleze cablul: «Îmi cumpãr televizor
color ºi pe-ãsta aºtept sã mi-l aducã de
vreo douã zile». «Serios, îþi iei televizor
color?» «Pãi, da, dacã cu banii de la
Caritas – adio, am vorbit cu Ghiciulescu,
directorul meu, sã-mi facã rost de unul,
ºtii, adus de la nemþi, numai sã fie aºa,
mai ieftin»” (Camelia Cuºnir).
Zece ani mai târziu, în 2004, cu prepon-
derenþã în mediul urban, este izbitoare
înmulþirea televizoarelor în gospodãrii,
înlocuirea televizorului alb-negru cu cel

color, apariþia TV tunerului, cearta pe
telecomandã, generalizarea cablului: „În
cazul lui Andrei (fratele mai mic, de 15
ani, elev într-a noua), pot sã spun cã
televizorul a fost înlocuit de calculator.
În medie, petrece cam 5-6 ore zilnic pe
internet, uitându-se la filme pe DVD sau
jucându-se pe calculator” (Paula Sandu,
2004). Studenþii sunt conºtienþi de con-
trastele de consum media dintre generaþii:
„N-am vãzut oameni mai conservatori decât
bunicii mei. Înainte de Goldstar, au avut
un televizor cu lãmpi. Ca sã te poþi uita
la el trebuie sã-l deschizi cu jumãtate de
orã înainte ca sã se încãlzeascã lãmpile ºi
sã aparã treptat imaginea. Cred cã de
atunci pãstreazã ritualul cu pusul ºi scosul
din prizã ºi ideea cã TV-ul nu este ceva
aºa accesibil. Cã nu poþi sã apeºi direct
pe buton ºi gata: apare imaginea; este
mai complicat, trebuie sã te pregãteºti
înainte, sã te gândeºti dacã chiar vrei sã
te uiþi la televizor” (Roxana Moroºanu,
2004).
Consumul ridicat de televiziune în rândul
românilor nu este o noutate nici în opinia
publicã, nici în cercetare. Ca regulã gene-
ralã însã, sondajul de opinie (formã a
anchetei sociologice bazatã pe tehnica ches-
tionarului) nu face apel la itemi referitori
la viaþa privatã a subiecþilor. Cei ches-
tionaþi nu vor fi întrebaþi cât de satisfãcuþi
sunt de viaþa sexualã, dacã sunt sau nu
homosexuali, cum se înþeleg cu soþia/soþul,
cum se simt în bisericã la sãrbãtorile reli-
gioase etc. Tehnicile de investigaþie la
care apeleazã studenþii FJSC în ancheta
din Televizorul în „micul infern” sunt obser-
vaþia directã (participativã/neparticipativã)
ºi jurnalul. Cercetarea calitativã, în genul
temei pentru acasã, îºi permite o serie de
intruziuni în viaþa privatã a subiecþilor,
altfel imposibile. Vrând-nevrând, studenþii
sunt ei înºiºi subiecþi atunci când aplicã
tehnica observaþiei ºi a jurnalului intim.
Cercetarea s-a efectuat acasã la studenþii
Recenzii 193
de anul 2 de la FJSC, iar acordul autorilor
de a face publice observaþiile lor îi exone-
reazã pe coordonatori de o eventualã acuzã
maliþioasã de amestec în viaþa privatã.
ªi totuºi, metoda folositã poate fi ataca-
bilã ºi se înscrie în polemica academicã
cu privire la mãsura în care cercetãrile cu
pronunþat caracter etnografic pot conduce
la rezultate verificabile ºi cuantificabile.
Coordonatorii lucrãrii nu spun nimic despre
eºantionare ºi nu-ºi pun problema repre-
zentativitãþii. ªtim doar cã au fost selec-
tate 11 teme din 2004 ºi 9 teme din
1993-1994. Nu ºtim în baza cãror criterii,
cum ºi de ce s-a fãcut selecþia aºa, ºi nu
altfel. Suntem siguri cã Zoltán Rostás ºi
Sorin Stoica vor reveni în studiile urmã-
toare cu teoretizãri asupra tehnicilor demer-
sului lor. Pânã atunci, volumul Televizorul
în „micul infern” rãmâne un document
valoros de istorie a vieþii private post-
comuniste, iar lectura lui ne ajutã sã privim
cu alþi ochi familia medie româneascã,
obiºnuitã deja cu infernul tranziþiei.
Antonio Momoc
Lynette Šikiæ-Miæanoviæ ºi
Mária Mátéffy (eds.)
New Countryside. Culture,
Local Governance and
Sustainability in Rural
Development, Miercurea Ciuc,
Sapientia, Universitatea
maghiarã din Transilvania,
Departamentul de ªtiinþe
sociale, 2005, 236 p.
Volumul New Countryside. Culture, Local
Governance and Sustainability in Rural
Development, editat de Lynette Šikiæ-
-Miæanoviæ ºi Mária Mátéffy, reprezintã
rezultatul cercetãrilor ºi al discuþiilor care