Istoria Rusiei

în date, povești și ilustrații

1

Anul 988
Creștinarea Rusiei
Cnezatul Moscovei a devenit
important în timpul lui Dmi-
tri Donskoi (1350-1389). În
locul zidurilor de lemn a fost
construită o cetate din piatră
albă– Kremlinul inițial. Rivalii
principali, cnezatele Riazanu-
lui și Tveri, au trebuit să-i ac-
cepte supremația.
2
Creștinarea a avut loc, când la dom
nie se afla cneazul kievean Vladimir
Sviatoslavici, nepotul lui Igor, fiul lui
Riurik. Creștinismul a fost adoptat
ca credință unică pentru a întări
puterea proaspăt adunată la un loc de
Vladimir. Despre acesta se spune că
atunci când a primit botezul creștin
s-a prefăcut în cu totul alt om.
Creştinarea Rusiei a influenţat
mult dezvoltarea viitoare a statului.
Creştinarea a ajutat la întărirea
puterii cneazului, la adunarea
triburilor ruseşti într-o populaţia
omogenă, a dat posibilitatea Rusiei
Kievene să intre în condiţii egale în
„orchestra” ţărilor europene și a
contribuit la dezvoltarea culturii,
comerţului, construcţiilor din
cărămizi.
Anul 1147
Prima menținere
documentara a Moscovei
Moscova a fost înființată în timpul
cneazului Iuri Dolgoruki (1090
– 1157), într-o perioadă în care
înfloritoare era regiunea Vladimir-
Suzdali. Moscova a fost așadar
inițial doar una dintre multele cetăți
de lemn construite de Dolgoruki.
Moscova a fost înfiinţată pe colina
Boroviţki, în locul adunării a 2 râuri
– Moscova şi Neglinaia. Datorită
acestei poziţii favorabile, Moscova
a devenit centrul comerţului
medieval rusesc şi apoi capitală
neoficială a Rusiei la 11 septembrie
1375, iar oficial – din anul 1428.

sec. XIII - XV
Dominanța
Hoardei de Aur
A fost primul pas pentru
eliberarea definitivă a ță-
rii. Bătălia a stabilit locul de
conducere pentru cneazul
din Moscova. Dmitri Donskoi
transmite fiului său, Vasili, ti-
tlul de Mare Cneaz fără apro-
barea mongolo-tătarilor pent-
ru prima dată în istorie.
Începând cu secolul al XIII-lea,
pământurile rusești au fost invadate
de mongolii-tătari. Distrugând un
cnezat după altul, hanul Batîi a fost cel
care a pus bazele Hoardei de Aur de
care cnezatele au devenit dependente,
păstrându-și totuși suzeranitatea.
Pentru eliberarea de sub jugul mongol,
era necesarǎ unirea cnezatelor rusești.
Depășirea contradicțiilor dintre
cnezatul Moscovei și cnezatul Tveri
ȋn privința conducerii acestei uniuni
devenise o sarcinǎ politicǎ majorǎ.
In acest context, cneazul Moscovei,
Ivan Kalita, obține o mare reușitǎ: el
este investit de cǎtre hanul mongol sǎ
colecteze și să livreze el ȋnsuși tributul
cǎtre Hoarda de Aur. Obținȋnd un astfel
de control, el acumuleazǎ sume mari
de bani pentru dezvoltarea cnezatului
Moscovei.
Anul 1380
Batalia de la Kulikovo
Cneazul moscovit Dmitri Donskoi
refuză să plătească dările către
hanul Mamai, ceea ce rezultă într-o
serie de bătălii, dintre care cea
mai răsunătoare rămâne cea de la
Kulikovo, de pe Don, din care rușii
au ieșit învingători. Ca urmare a
înfrângerii principalelor forțe ale
Hoardei de Aur, dominația politicǎ și
militară a acesteia a primit o serioasă
lovitură. Un alt inamic al Moscovei,
Marele Ducat al Lituaniei, intrǎ și el
ȋntr-o crizǎ politicǎ prelungitǎ.
3

Anul 1480
Rusia a devenit
independenta de Hoardă
După moartea lui, țara rămasă
fără moștenitor a intrat într-o
perioadă tulbure, au apărut
falși Dmitri, poporul s-a
răsculat și străinii au început să
considere Rusia o pradă ușoară.
4
La 100 de ani distanță de la lupta
de la Kulikovo, statul rus a obținut
independența față de hoardă. Acest
eveniment important a avut loc în
timpul lui Ivan al III-lea, strănepotul
lui Dmitri Donskoi. Ivan al III-lea a
refuzat categoric să mai plătească
dările reintroduse de hanii mongoli,
fiind pregătit pentru un război. Dar
soarta a făcut ca totul să se termine
fără sânge, cele două armate s-au
întâlnit pe Ugra, dar timp de trei luni
nici una nu s-a hotărât să inițieze
atacul. Apoi, hanul Ahmat a decis că
e mai bine să se întoarcă acasă. Ideea
monarhiei ruse ortodoxe absolute,
a unui stăpân asupra tuturor
meleagurilor ruseşti, limitat doar de
legile ortodoxe prin conştiinţa ţarului
este susţinută de întregul popor.
Anul 1547
Încoronarea primului țar
După obținerea independenței cne
zatele rusești se unesc într-un stat
condus de Ivan al III-lea. Statul
crește și se întărește, iar Ivan al IV-
lea (1533-1584) este primul încoronat
țar. Încoronarea are loc în Biserica
Uspenski din Kremlin. Țarul, marele
suveran, era un titlu echivalent cu cel
de împărat, rege sau han. Țarul era
considerat trimis al lui Dumnezeu pe
pământ și se bucura de înaltă stimă.
Domnia lui Ivan al IV-lea a fost
ținută minte ca un timp sângeros,
de aceea țarul a fost și numit „cel
Groaznic”. Dintr-un astfel de acces
de furie și-a omorât și fiul, pe Dmitri,
lovindu-l mortal în cap.
 La sfârșitul secolului al XVI-lea
4 noiembrie 1612 și începutul secolului al XVII-lea,
boierii ruși de la Moscova au început
Eliberarea Moscovei să se înțeleagă cu străinii și ajunseseră
de cotropitorii polonezi în punctul în care erau pregătiți să
recunoască suveranitatea regelui
polonez. S-a intensificat lupta dintre
boieri și stǎpȋnirea țarului. Țara se
afla într-o situație economică dificilă,
agravatǎ de anii de foamete 1601-
1603, care a condus la ruinarea a mii
de gospodǎrii mari și mici. Poporul,
aflând, s-a înfuriat și la chemarea
negustorului Kuzma Minin din
Nijni Novgorod și cneazului Dmitrii
Pojarski s-au strâns in anuata
populară.

In istorie, Minin și Pojarski sȋnt cunoscuți ca salvatori ai Patriei: sȋnt demne de

apreciere eforturile lor alǎturi de ceilalți cetǎțeni care, ȋn vremuri atȋt de tulburi,
au acționat ȋntr-o atȋt de surprinzătoare unitate. Pe 4 noiembrie 1612, milițiile
populare conduse de Kuzma Minin și Dmitri Pojarski au luat cu asalt cartierul
Kitai-Gorod, eliberând Moscova de oștirile invadatorilor polonezi. Astǎzi, ȋn Rusia,
data de 4 noiembrie este sărbătoare națională: Ziua Unității Naționale.

11 iulie 1613 După eliberarea Moscovei de

invadatorii străini, la Moscova au
Inceputul sosit deputați din toate colțurile țării,
dinastiei Romanov pentru a alege pe noul țar. După
multe discuții a fost ales boierul
Mihail Feodorovici Romanov, în
vârstă de 16 ani, care a devenit astfel
primul țar al dinastiei Romanov ce
avea să domnească timp de 300 de
ani.

Domnia familiei Romanovilor a ȋncetat pe 2 martie 1917, prin abdicarea

împăratului Nicolae al II-lea, iar în noaptea de 16-17 iulie 1918, în conformitate cu
decizia comitetului executiv al Sovietului Regional Ural al deputaților muncitori,
țărani și soldați, împăratul, împreună cu familia și anturajul, au fost executați.

5
 Anul 1649 Codul Consiliului este un set de legi al
statului moscovit, care reglementează
Adoptarea legilor vitale diverse aspecte ale societății ruse
din acea perioadǎ. După încheierea
perioadei Vremurilor tulburi,
Romanovii a început o intensǎ
activitate legislativă: ȋntre anii 1611-
1648 au fost emise nu mai puțin de 348
de decrete, iar după emiterea codului
de legi din anul 1550, ȋncǎ alte 445
de acte legislative. Codul Consiliului
construiește un nou sistem de norme
care sȋnt acum clasificate în funcție
de domeniile de drept.

Codul nu a avut vreun precedent în istoria dreptului ȋn Rusia și depășește cu

mult bogăția Codului de Legi al celor o sutǎ de capitole (Stoglav). Nici ȋn codurile
europene de legi, ȋn practica acelor ani, nu a existat vreun echivalent. Codul
Consiliului a funcționat până în anul 1832, când, sub conducerea reformatorului
legislativ Speranski, a fost elaborat Codul de Legi al Imperiului Rus.

Marile transformări din Rusia secolului

Anii 1689-1725 al XVIII-lea se leagă cu domnia lui
Anii de domnie Petru I, supranumit „cel Mare” încă
ai lui Petru I de contemporani. Rusia medievală
rămăsese în urmă față de restul
Europei, iar Petru a reușit propulseze
în rândul lumii, reformându-i armata
și să dezvoltându-i comerțul. Noile
teritorii adăugate de Petru în urma
bătăliilor pe mare și pe uscat au avut
o importanță comercială deosebită,
deschizând posibilități de schimb pe
mare prin Marea Baltică și Azov.

În timpul lui Petru I, Rusia devenise unul dintre statele de care depindea soarta
întregii lumi. În Rusia s-a instalat puterea absolută, s-au întărit frontierele.
Rusia a ajuns în sfârșit la mare. S-a modificat şi s-a dezvoltat armata. Rusia
a devenit imperiu, iar Duma Boierilor a fost schimbată cu Senatul. Petru a
introdus paşapoartele pentru ţărani. Era perioada dezvoltării accelerate a
artelor, ştiinţei, tehnicii, industriei, construcţiei de case şi maşini.
6
16 mai 1703 Prin decretul lui Petru cel Mare din
mai 1703 s-a început construirea unui
Inființarea nou oraș pe teritoriul nou cucerit de
Sankt- Petersburgului la suedezi, la vărsarea Nevei. Orașul
trebuia să deschidă drumul către
Europa Occidentală și să devină
noua capitală a Rusiei.
Planul viitoarei fortǎrețe a fost schițat
de țarul Petru însuși. Construcția
fortificațiilor trebuia sǎ se desfǎșoare
foarte rapid, pentru a se finaliza ȋn
decursul scurtei veri nordice.

Inițial, zidurile au fost construite din pǎmȋnt, iar ridicarea fortificațiilor de

piatră a început cu trei ani mai târziu - în 1706. Nu a existat o decizie formalǎ,
potrivit căreia Sankt-Petersburgul sǎ devinǎ capitalǎ. Transferul capitalei de
la Moscova a ȋnceput în anul 1710, când ȋn Sankt-Petersburg au început să se
mute oficialii de rang înalt, iar în anul 1711 s-au mutat și senatorii. În anul 1712
s-au mutat ambasadele Marii Britanii, Franței, Țărilor de Jos și Prusiei. Tot ȋn
1712, la Sankt-Petersburg s-a stabilit și curtea imperialǎ.

În anii domniei ei Rusia s-a întari și

Anii 1762-1796 transformat într-o mare putere. A
Anii de domnie intrat în istorie ca reformatoare a
a Ecaterinei cea Mare statului. Ecaterina era renumită pentru
priceperea cu care alegea oamenii
necesari și credincioși Rusiei – Grigori
Potiomkin, Aleksandr Bezborodko,
Piotr Rumianțev, Aleksandr Suvorov,
Fedor Ușakov. În această perioadă,
Rusia a depășit Anglia din punct de
vedere al tehnicii militare. S-a observat
o creștere a industriei și a comerțului
internațional, iar teritoriul imperiului
s-a extins.

Această perioadă este, de asemenea, perioada de înflorire a artei ruse. Domnia

Ecaterinei a lăsat o amprentă strălucitoare în istoria Rusiei datorită personalității
ei puternice şi simţului de mare conducător al ţării. Ecaterina a obţinut ieşirea
la Marea Neagră și a mărit teritoriul spre sud cucerind peninsula Crimeea. A
câștigat o mare influenţă şi respect pe plan internaţional, niciun tun nu a tras
fără permisiunea Rusiei de atunci.
7
 Anul 1812 Napoleon cucerise la începutul
secolului al XIX-lea aproape
Războiul Patriotic întreaga Europă. Mai rămăsese
doar Rusia pe care se hotărăște s-o
supună, atacând Moscova. Poporul
rus se dovedește însă de nesupus.
După marea luptă de la Borodino,
Napoleon se socotește învingător
(26 august), și ocupă Moscova, dar
strategia lui Kutuzov de a-și retrage
armata și a distruge totul în urmă și
în calea francezilor duce la pierderi
imense pentru armata lui Napoleon
și îl obligă pe acesta să se retragă.
Pentru ȋntȋia oarǎ apar
detașamentele de partizani ȋn
rǎzboiul ȋmpotriva lui Napoleon.
Pierderile armatei lui Napoleon ca
urmare a acțiunilor partizanilor,
numai ȋn Moscova, s-au ridicat la 25
de mii de oameni.

14 decembrie 1825 Ofițerii participanți la Războiul

Răscoala decembriștilor
Patriotic din 1812, cei mai importanți
reprezentanți ai nobilimii ruse au
încercat un atac împotriva puterii de
atunci din Rusia. Ei considerau că
principalul învingător al războiului
cu Napoleon este poporul și cereau
îmbunătățirea situației acestuia
și, mai presus de orice, abolirea
iobăgiei.

Revolta din Piața Senatului a costat viața a 1271 de oameni. In plus, ȋn noaptea
de 14 decembrie 1825, țarul Nicolae emite un decret pentru arestarea celor
mai activi participanți la revoltǎ. 710 de persoane sȋnt trimise la închisoare.
Organizarea revoltei a avut numeroase deficiențe, iar implicarea maselor
populare a fost aproape inexistentǎ. Prin urmare, numărul mic de revoluționari
decembriști a permis țarului suprimarea rapidǎ a revoltei. A fost, totuși, un
prim semnal că ȋn țarǎ existǎ o mișcare activă împotriva puterii de stat.

8
Anii 1860-1870 În a doua jumatate a secolului
al XIX-lea, in Rusia au început
Marile Reforme transformările care au intrat istorie
drept Marile Reforme. Acestea au
fost un punct de cotitură in istoria
Rusiei. 10 Pe parcursul celor 10 ani
s-au realizat: o reformǎ a statutului
țǎranilor, care a dus la desființarea
iobăgiei (1861); o reformǎ financiară
(ȋncepȋnd cu anul 1863); o reformǎ
a educației (1863); o reformǎ a
guvernǎrii locale (zemstvo) și o
reformă urbană (1864); o reformǎ
judiciară (1864); o reformǎ a
administrației publice (1870); o
reformǎ militară (1874). Intr-o
perioadǎ relativ scurtǎ de timp,
reformele politice, administrative
și financiare ale țarului Alexandru
al II-lea au reușit să reconstruiască
complet statul și sistemul de
guvernare.

9 ianuarie 1905 - 1907 În anii 1905-1907 a avut loc prima

revoluție din Rusia. Revoluția
Prima revoluție intratǎ ȋn istorie ca “Duminica
sȋngeroasǎ”, a marcat începutul
tulburărilor revoluționare. Trupele
țariste au deschis focul la ordin
asupra unei manifestații pașnice
din fața Palatului de Iarnă, pentru
depunerea unei petiții adresate
țarului. Au fost ucise aproximativ o
mie de persoane, și circa 2 mii au fost
rǎnite.

Pe 17 octombrie, țarul Nikolae al II-lea semneazǎ Manifestul care proclamǎ

libertatea politică și promite alegeri libere în Duma de Stat. Revoluția a fost
ȋnfrȋntǎ din cauza lipsei de unitate a obiectivelor acțiunilor muncitorilor și
țăranilor, din cauza problemelor organizatorice și a inexistenței unui lider
politic al revoluției, la care s-a adǎugat și lipsa de sprijin din partea armatei.
Revoluția a fost învinsă, dar puterea a fost nevoită să facă câteva concesii
poporului.
9
 O adevărată catastrofă pentru
Anii 1914-1918 Imperiul Rus a fost Primul Război
Primul Război Mondial Mondial.
Greutatea acțiunilor militare a
atârnat în principal de Rusia. La
război au participat 12 milioane de
soldați ruși. În timpul războiului
au apărut mulţi eroi – Generalul
N.Yudenici nu a pierdut nicio bătălie,
P.Nesterov s-a dovedit cel mai but
aviator făcând „bucla” lui Nesterov,
profesorul N.Zelinski a creat prima
mască de gaze, general A.Brusilov a
câștigat mult prin ofensiva bruscă şi
reușită.
Războiul a sleit complet țara de puteri.
Imperiul care cu puțin timp în urmă
era pe valul dezvoltării se afla acum
aruncat cu un deceniu în urmă. O
mare parte din forța de muncă se afla
pe front, motiv pentru care agricultura
a căzut la pământ. După trei ani de
război Rusia însemna ruină, sărăcie,
criză, transport nefuncțional. În țara
care cu câțiva ani în urmă hrănea
toată Europa a început foametea.

Februarie - octombrie 1917

Revoluții din Rusia

Revoluția din februarie 1917 și cea

din octombrie 1917. Prima a dus la
răsturnarea puterii. Nikolai al II-lea
a abdicat de la tron și a fost executat
un an mai târziu împreună cu
întreaga familie regală. Puterea a fost
împărțită între Guvernul provizoriu
și consilii – organe colective de
conducere formate din oameni din
popor.
Starea țării după revoluția din
februarie s-a înrăutățit, iar de acest
lucru a profitat partidul comuniștilor
10 bolșevici.
 Pe 25 octombrie (7 noiembrie, după
noul calendar) 1917, bolșevicii au
dat o lovitură de stat și au ajuns la
putere. Această lovitură a intrat în
istorie ca Revoluția din Octombrie.
În luna octombrie, de partea
bolșevicilor trecuserǎ 400 de mii de
oameni. În cursul Revoluției din 25
octombrie 1917 toate punctele-cheie
din oraș au fost ocupate de bolșevici,
sub conducerea lui Lenin. În seara de
25 octombrie, la al 2-lea Congres al
Sovietelor Deputaților din ȋntreaga
Rusie, s-a anunțat transferul puterii
cǎtre cel de-al 2-lea Congres al
Sovietelor. Pe 26 octombrie a fost
adoptat Decretul privind Pacea
și Reforma Agricolǎ. Congresul a
format guvernul sovietic, denumit
Consiliul Comisarilor Poporului,
din care fǎceau parte: Lenin
(președinte), Troțki (Comisar al
Poporului pentru afaceri externe),
Stalin (Comisar al Poporului pentru
Naționalități). A fost instituitǎ
“Declarația drepturilor popoarelor
din Rusia”, ȋn care se menționa
că toți oamenii au drepturi egale
la libertate și dezvoltare, ȋntr-o
societate fǎrǎ clase exploatatoare și
clase asuprite.

Societatea ȋmpǎrțitǎ pe clase a fost lichidatǎ, moșiile au trecut în mâinile

țăranilor iar obiectivele industriale, - fabrici, mine – au trecut în mâinile
muncitorilor. Ca urmare a Revoluției din Octombrie a început războiul civil,
cu milioane de victime, ceea ce a condus la o masivǎ emigrare în alte țări.
Marea Revoluție din Octombrie a influențat cursul ulterior al evenimentelor
din istoria lumii.
11
 Statul Sovietic s-a format în
Anii 1917 - 1923 condițiile Războiului Civil, când
Războiul civil o parte din popor lupta împotriva
celeilalte. Țara s-a împărțit în două
tabere: albi și roșii.
Albii sȋnt ȋn cea mai mare parte ofițeri
și soldați care juraserǎ credințǎ
țarului și se aflau ȋn exercițiul
funcțiunii la momentul declanșǎrii
rǎzboiului civil. Jurământul de
credințǎ fațǎ de țar îi obliga să apere
patria și țarul. Roșii erau considerați
ca o bandă de țărani analfabeți
care au preluat puterea printr-o
revoltǎ armată. Steagul lor era roșu,
culoarea sângelui, ca o ilustrare
a ideii de a câștiga libertatea prin
sânge.
Finalul războiului civil a fost
marcat de victoria bolșevicilor.
Istoricii considerǎ cǎ succesul lor se
datoreazǎ sprijinului larg al maselor
populare. Rezultatele războiului
civil din Rusia au fost îngrozitoare.
Țara a fost ruinatǎ. Estonia, Letonia,
Lituania, Polonia, Belarus și Ucraina
de Vest, Basarabia precum și o parte
din Armenia s-au desprins de Rusia.
Pierderile de populație, inclusiv
ca urmare a foametei, epidemiilor,
etc. s-au ridicat la 25 de milioane.
Ele sunt comparabile cu pierderile
totale ale tuturor țărilor care luaserǎ
parte la ostilitățile Primului război
mondial. Nivelul de producție din
țară a scăzut brusc. Aproximativ
2 milioane de oameni au părăsit
Rusia, emigrȋnd în alte țări (Franța,
Statele Unite ale Americii). Aceștia
erau reprezentanți ai nobilimii ruse,
ofițerii, clerul, intelectualii.

12
 Populația a susținut puterea
30 dec. 1922 bolșevicilor. Oamenii obosiseră să
Nașterea se mai lupte în războaie. Sperau ca
Uniunii Republicilor puterea să fie o expresie a intereselor
Sovietice Socialiste poporului și să fie capabilă să păstreze
pacea și ordinea în țară. Pământul,
fabricile și uzinele au devenit
proprietate comună a întregului
popor. Au început să fie înființate
noi școli, institute, universități și
astfel o mare parte a poporului a
avut acces la educație. Cetățenii
URSS beneficiau gratuit de locuință,
educație și servicii medicale. În ciuda
faptului că le lipseau multe lucruri și
apăreau continuu probleme serioase
de alimentație, mulți oameni sovietici
fuseseră convinși: credeau că trăiesc
bine și că va fi și mai bine.
Perioada sovietică uimește prin
entuziasm. Mulți oameni erau
dispuși să muncească în ciuda
foamei, a frigului, dificultăților și
greutăților.
Au fost obținute mari realizǎri în
domeniul educației. In 1939, nivelul
de alfabetizare în RSFSR atinsese
deja 89 la suta. Stilul specific al
perioadei - în literatură, pictură și alte
forme de artă – devenise “realismul
socialist”. Eroii artei oficiale din acea
perioadǎ sȋnt animați de entuziasm
ȋn muncă, de devotament față de
ideile lui Lenin și Stalin, de principiile
bolșevice. In arhitecturǎ, la ȋnceputul
anilor ‘30 stilul dominant rǎmȋne
constructivismul.

În condiții grele, oamenii au făcut minuni – se construiește metroul, un pilot

sovietic efectuează un zbor lung de-a lungul Polului Nord, planurile cincinale se
realizează prin stahanoviți (muncitori ai Uniunii Sovietice dupa modelul minerului
Alexei Stahanov) în trei ani, sunt construite 1500 de fabrici și uzine, etc.

13
 Războiul cu Germania nazistă a
22 iun.1941- 9 mai 1945 intrat în istorie sub numele de Marele
Marele Război pentru Război pentru Apărarea Patriei.
Apărarea Patriei Conducătorul Germaniei Adolf
Hitler se pregătea să șteargă Uniunea
Sovietică de pe fața pământului, să
distrugă o parte din populație, iar
pe cealaltă să o transforme în sclavi.
Războiul cu Germania nazistă
a fost o încercare imensă pentru
întregul popor sovietic, iar poporul
a făcut față acestei încercări. Dar
prețul ei a fost foarte mare: un
număr imens de victime umane și
pierderi uriașe. Numărul total al
morților – 26,6 milioane de oameni
care au avut o contribuție decisivă
în înfrângerea fascistilor – Bătălia
de la Moscova (septembrie 1941),
Bătălia de la Stalingrad (iulie 1942),
Bătălia de la Kursk (iulie 1943),
Operațiunea Bagration (iunie 1944),
Operațiunea Berlin (1945). Pe 8 mai
1945 a fost semnat actul de predare
necondiționată a Germaniei, 9
mai 1945 – Ziua Victoriei trupelor
sovietice asupra invadatorilor
fasciști.

14

8 sept. 1941 - 27 ian. 1944
Blocada Leningradului
În timpul războiului, Leningradul
(așa cum se numea Peterburgul pe
atunci) a trecut prin grele încercări.
Aproape trei ani de zile, 872 de zile
și nopți, orașul de pe Neva s-a aflat
sub asediu. Din cauza blocadei
nu se putea transporta produse
alimentare în oraș. Aproape 850.000
de persoane au murit de malnutriție,
frig, din cauza bombardamentelor
constante și a tragerilor de focuri.
Dar naziștii nu au reușit să-i pună
la pământ pe leningrădeni. Orașul
a rezistat, iar oamenii terminați de
frig și de foame au așteptat ziua în
care blocada a fost ruptă continuând
să lucreze în fabricile și uzinele
rămase, producând muniție pentru
apărătorii orașului și pentru front.
15
 URSS in anii 1945 - 1991

Consecințele teribile ale

ultimului război s-au făcut
simțite pentru mult timp, dar
treptat distrugerile au fost
depășite și în anii ’50 economia
a intrat pe făgașul normal. În
perioada postbelică structura
mondială a fost în mare măsură
așa cum Stalin a sugerat-o la
Conferința de la Yalta din anul
1945. Cu toate acestea, nimeni
nu a putut întârzia începerea
Războiului Rece și a blocului
politic din Europa. URSS a
început să își apere interesele și
granițele, creînd centura statelor
europene socialiste prietene.
URSS dezoltă cu succes știința,
construiește universități; în anul
1949 - testarea primei bombe
atomice din URSS, pe 4 octombrie
1957 – lansarea primul satelit
artificial al Pământului, 21
aprilie 1961 – Yuri Gagarin este
trimis în spațiu. Pe 12 aprilie, în
fiecare an, Rusia sărbătorește
Ziua Cosmonauticii.

16
 Începând cu anul 1964,
Uniunea Sovietică a intrat
într-o perioadă de stagnare,
care se caracterizează printr-o
relativă stabilitate în toate
sferele vieții, absența șocurilor
politice și economice și creșterea
bunăstării cetățenilor. URSS
și-a atins apogeul și a ajuns
printre primele puteri ale lumii,
dar, pe de altă parte, nu a pus
cel mai bun fundament pentru
dezvoltarea țării în viitor – în
perioada reconstrucției.
Perioada anilor ‘70 se
caracterizează printr-o politică
externă activă și prin realizarea
de acorduri cu SUA privind
securitatea în lume, odatǎ cu
semnarea actului Conferinței de
la Helsinki pentru Securitate și
Cooperare în Europa.
Venirea la puetere a lui Mihail
Gorbaciov anunța o nouă
perioadă de dezvoltare a statului,
încercarea de a organiza reforma
acestuia fără a-i schimba
fundamentele existenței. Cu
toate acestea, pierzând pârghiile
conducerii țării, acesta a condus
la prăbușirea URSS pe 26
decembrie 1991.

17
 Pe 12 iunie 1990 se adoptă
Declarația de suveranitate a
Rusiei , incepe constituirea
Federației Ruse. 12 decembrie
1993 se adoptă Constituția Rusiei,
conform căreia Rusia este un stat
cu structură federală, incluzând
85 de teritorii constituente,
dintre care 46 sunt denumite
zone, 22 – republici, 9 – ținuturi,
3 – orașe federale (Moscova,
Sankt-Petersburg și Sevastopol),
4 – regiuni autonome și 1 – zonă
autonomă. Conducătorul statului
– Președinte. Primul Președinte
ales a fost Boris Elțin. Puterea
legislativă aparține Adunării
Federale – Consiliul Federației
(superioară) și Duma de Stat
(inferioară). În Rusia se vorbesc
174 de limbi, limba de stat fiind
rusa. Are graniţa cu 18 state.
Scopul Rusiei este dezvoltarea
continuă a statului, îmbunătățirea
nivelului de trai ai populației,
modernizarea statului, realizarea
obiectivelor la nivel național.
În politica externa Rusia optează
pentru: sistemul internaţional
multipolar, soluționarea
provocărilor generale și respectul
pentru diversitatea culturală şi
de civilizație, dreptul popoarelor
pentru autodeterminare,
respectul reciproc a intereselor.
Sistemul de învățământ superior
reunește
607 instituții publice și 358 de
universități private, unde ȋnvațǎ
4,7 milioane de studenți.

18
 Rusia este una dintre cele marile
puteri mondiale ȋn domeniul
spațiului cosmic; lider mondial
în privința numărului de lansări
de nave spațiale; unul dintre cei
trei lideri mondiali în domeniul
producției de energie electrică
nucleară, producǎtor important
de supercalculatoare, posedǎ
unica flotǎ de spărgătoare
atomice de gheață, lider mondial
în fabricarea de lasere industriale
grele (80% din piața mondială),
lider mondial în producția de titan
pentru produse high-tech, lider
mondial în domeniul producerii
de sisteme de navigație marine și
hǎrți electronice, posedǎ cel de-al
doilea arsenal nuclear din lume.
Federația Rusă a fost
recunoscută de către comunitatea
internațională ca stat-succesor al
URSS.
Sărbătorile legale ale Rusiei sunt:
1 ianuarie – Anul Nou, 7 ianuarie
- Crăciunul, 23 februarie –Ziua
Apărătorului Patriei, 8 martie –
Ziua internațională a Femeilor, 1
mai - Ziua primăverii şi a muncii,
9 mai – Ziua Victoriei, 12 iunie –
Ziua Rusiei, 4 noiembrie – Ziua
Unităţii Naţionale, 9 decembrie
– Ziua Eroilor Neamului, 12
decembrie – Ziua Constituţiei.
Cea mai nouă sărbătoare este
ziua de 18 martie – Ziua întrării
Crimeei în componenţa Federaţiei
Ruse. În total în Rusia sunt 211
sărbători mici şi mari.

19
 Vă așteptăm la Centrul Rus de
Știința și Cultura la București

Adresa: Bulevardul Lascăr Catargiu 50, sector 1

Tel: 031 425 44 86
Fax: 031 425 45 60
e-mail: romania@rs.gov.ru
http://rou.rs.gov.ru/
https://www.facebook.com/CentrulrusdestiintasiculturaBucuresti

Tehnoredactare - Cherednik Anastasia

20