Domul din Milano,cu o suprafață în interior de 11.700 metri pătrați.

Catedrala milaneză, una

dintre imaginile emblematice ale Italiei și ale Europei, este cel de-al treilea edificiu
bisericesc romano-catolic ca mărime din Italia, după Bazilica San Pietro din Roma și
Catedrala Santa Maria din Florența. Denumită în italiană Basilica cattedrale metropolitana di
Santa Maria Nascente și cunoscută de toată lumea ca Domul din Milano, biserica a fost
întotdeauna dedicată Fecioarei Maria. Statuia ce o reprezintă pe Madonnina (Maica
Domnului) este acoperită cu aproape 4000 de piese de aur, a fost realizată în 1762, are o
înălțime de 4,16 metri, iar de la pământ până la statuie sunt 108,50 metri. Este amplasată în
cel mai înalt vârf al catedralei. Decorurile statuare, bolțile, ornamentele în marmură, fațada,
turlele – totul e o reprezentare ce ne amintește destinul neschimbat al omenirii, în viziune
creștină.Nu există o altă catedrală în lume care să aibă mai multe statui ca Domul din
Milano. Dacă urci pe acoperișul ei, chiar dacă nu le vei putea număra, te vei vedea înconjurat
și copleșit de ele.Se spune că,dacă s-ar pune fiecare statuie una deasupra alteia, ar ajunge la o
înălțime de peste 5300 de metri. În interior, cea mai faimoasă statuie – sculptată în 1562 –
este cea a sfântului Bartolomeu, sfântul jupuit de viu, potrivit unei legende persane. De
aproape, de departe, profilul Domului este caracterizat de cele 135 de turle. Turlele sunt
specifice arhitecturii gotice, în mod special bisericilor, datorită ideii de spiritualitate pe care
o transmit cu apariția lor suplă menită să atingă cerul. Aceste turle sunt pline de elemente
ornamentale și statuete de diferite dimensiuni – peste 1800. Spre deosebire de alte catedrale,
Domul din Milano are un număr relativ mic de picturi, ceea ce reprezintă un model al
catedralelor gotice europene.