Colegiul Agroindustrial Ungheni

Lucrare practica nr.1

Executat -Hlistun Alexandru Profesor-Usatii Eugen

Disciplina: Bazele Merceologiei

Tema: Sistemul de codificare a marfurilor.
Durata: 90 min
Locul de munca: Cabinet
Mersul lucrarii:
Sisteme de clasificare şi codificare a mărfurilor utilizate
în întreprinderi
Sistemul codificarii cu bare

Codificarea reprezinta operatiunea de transpunere în cod a elementelor definitorii ale unor obiecte,

servicii sau fenomene.

Principalul obiectiv al codificarii este identificarea rapida si precisa a elementelor unei multimi; daca se

preiau si semnificatiile relatiilor stabilite între elementele multimii respective, codificarea îndeplineste
si functia de reprezentare a clasificarii.

Codul este o combinatie de elemente simbolice folosita pentru transmiterea unei informatii:

                                             litere (cod alfabetic),
                                             cifre (cod numeric),
                                             litere si cifre (cod alfanumeric).
Codul cu bare este modalitatea de reprezentare grafica a caracterelor numerice sau alfanumerice prin
alternarea unor bare albe si negre, cu dimensiuni predefinite.
Codul cu bare pune la dispozitia utilizatorilor o metoda de introducere automata a datelor în sistemul
informatic, cu o viteza si o acuratete deosebite.

Activitatile comerciale moderne presupun localizarea si identificarea rapida a obiectului tranzactiei. În

acest context s-a consacrat conceptul de trasabilitate, definit drept aptitudinea de regasire a istoricului,
utilizarii si localizarii unei entitati prin identificari înregistrate, fiind evidente posibilitatile oferite de utilizarea în
scopurile mentionate a unui sistem informational adecvat si usor accesibil, cum este codul cu bare.

Principalele aplicatii  ale codificarii cu bare sunt:

   numerotarea, codificarea si identificarea automata a produselor;

   gestionarea si urmarirea automata  a stocurilor;
   identificarea partenerilor de afaceri în comunicatia comerciala electronica;
   înregistrarea automata la casele de marcat din magazine.

Câteva din cele mai importante avantaje ale utilizarii sistemului codificarii cu bare la producator sunt:

Urmarirea si controlul productiei în punctele de lucru si pe flux;

 Managementul intrarilor, iesirilor si stocurilor de marfuri în magazii si depozite;
Inventarierea stocurilor, mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar ;
Controlul accesului si înregistrarea prezentei personalului.

Pentru comercianti, codificarea cu bare asigura:

   o gestionare mai eficienta a stocurilor, oferind un grad înalt de computerizare a operatiilor cu
bunurile respective;
   o înregistrare mai rapida si mai precisa a produselor, ceea ce conduce la cresterea calitatii
serviciilor pe care le ofera clientilor;
   obtinerea de beneficii importante prin instalarea unui sistem de scanning, care poate fi folosit în
toate practicile manageriale, cum ar fi: cresterea produc 20420c25u tivitatii la punctele de
vânzare; eliminarea bonurilor si a erorilor de înregistrare; scaderea timpului alocat operatiilor contabile.
Pentru consumator, folosirea codurilor cu bare conduce la:
 disparitia erorilor de pret ce pot sa apara la casele de marcare;
 reducerea timpului petrecut  la casele de marcare;
 eliminarea facturii si înlocuirea ei cu un bon pe care sunt trecute denumirea si pretul fiecarui
articol  achizitionat.

Elemente de baza ale codificarii cu bare

Aplicarea tehnologiei codului cu bare a debutat în 1952 si se bazeaza pe recunoasterea acestor combinatii
de bare alb-negre cu ajutorul unor echipamente informatice specializate, însotite de software-ul adecvat.
Dispozitivele moderne executa o citire optica, informatia cu continut comercial fiind preluata într-o singura trecere si
prelucrata cu ajutorul softului specializat.

În 1977 s-a constituit organismul european specializat, care din 1981 se numeste EAN International
(Asociatia Europeana de Numerotare a Articolelor) - cu sediul la Bruxelles, iar sistemul armonizat de
denumire si codificare a produselor cuprinde peste 80 de state membre; acest sistem a fost adoptat si de
România în 1995, prin aderarea la Conventia internationala privind Sistemul armonizat de denumire si
codificare a marfurilor, nomenclatorul continând 5018 grupe de marfuri identificate prin coduri de câte sase
cifre. În plus, standardele române sunt compatibile si aliniate integral la standardele internationale privind
codificarea cu bare.

Printre cele mai cunoscute coduri liniare folosite în practica internationala se numara Codul UPC, Codul EAN,
Codul 39, Codul 93, Codul 128, Codul 2 din 5, Codul 2 din 5 înlantuit si  Codabar, fiecare dintre acestea fiind
standardizate la nivel european si preluate si ca standarde românesti (Comitetul Tehnic CT 300 - Coduri cu bare).

Ele se deosebesc prin particularitatile sirului de caractere folosit la codificare, astfel:

    codurile numerice, care reprezinta doar cifre (codurile EAN si UPC);
    coduri alfanumerice, care reprezinta atât cifre, cât si litere (codurile 128 si 39);
    coduri cu lungime fixa, la care dimensiunea sirului de caractere este fixa (de exemplu, la codul EAN sirul are
13 elemente, iar în varianta scurta are opt elemente);
    coduri cu lungime variabila, unde sirul de caractere poate avea o lungime variabila (codurile 128 si 39).

Principalele coduri cu bare utilizate în comertul international

Codul UPC (Universal Product Code)  este folosit mai ales în economia S.U.A. (dupa unele surse se pare ca
peste 95% din produsele comercializate în S.U.A. sunt codificate în acest fel) si a aparut prin anii '70 din necesitatea
cresterii eficientei activitatilor din reteaua comerciala cu amanuntul de pe piata americana, dorindu-se automatizarea
prelucrarii informatiilor legate de desfaceri.

Acest cod este format dintr-o serie de 12 caractere numerice, fiecare cu semnificatie aparte (figura 5.1):

    primul caracter este de fapt o "cheie a clasificarii" (key number);

    urmatoarele cinci identifica producatorul;
    urmatoarele cinci identifica produsul;
    ultimul caracter este o cifra de control, servind la înlesnirea citirii optice si se calculeaza în functie de
caracterele precedente.
 Figura 5.1 Structura codului
UPC

Codul EAN
(European Article
Numbering)  este o replica
europeana la codul UPC si a aparut din necesitatea uniformizarii sistemelor de clasificare si codificare a
marfurilor în schimburile internationale.

Codul EAN (figura 5.2) este o serie de 13 caractere numerice, în cazul României structura fiind
urmatoarea:

   indicativul tarii - primele trei cifre reprezinta prefixul tarii, atribuit de EAN si se aplica produselor
fabricate si chiar comercializate în tara (pentru România este 594);
   identificarea produsului se face prin noua cifre: CNP (Codul National al Producatorului), care este
atribuit de EAN România în momentul aderarii si are patru cifre, urmat apoi de CIP (Codul Interfata al
Produsului) care are cinci cifre si serveste la identificarea produsului în cele mai mici amanunte[1];
   cifra de control are acelasi rol ca si în cazul codului UPC:

Prefix tara CNP CIP

Figura 5.2 Structura codului  EAN

Trebuie precizat ca la producator se aplica numerotarea conform codului EAN numai pentru
produsele care se distribuie în mod general si fara restrictii. În celelalte cazuri, numerele nu au nici o
semnificatie, numarul nu poarta informatii despre entitatea identificata (despre tara de origine, furnizorul, tipul
sau pretul articolului) si nici nu constituie mijloc de clasificare; cu alte cuvinte, numarul respectiv are doar rol
de identificare unica a articolului respectiv.

Pentru codificarea EAN la producator exista doua versiuni:

   versiunea generala, care rezerva noua pozitii numerice pentru "identificarea produsului" (asa cum
am aratat mai sus), astfel încât codul complet va avea 13 caractere numerice. Aceasta versiune se numeste
EAN 13;
   versiunea scurta, care rezerva câmpului "identificarea produsului" doar patru cifre, astfel încât
codul complet va avea opt caractere numerice. Aceasta versiune se numeste EAN 8 si se foloseste în cazul
în care ambalajul produsului nu are suficient spatiu pentru a permite tiparirea în conditiile impuse de standard
a simbolului EAN 13, deci aceasta versiune este un caz exceptional.

Utilizarea sistemului EAN asigura o serie de avantaje specifice, ce se adauga celor asigurate de
codificare, în general.

Prin intermediul acestui sistem, producatorii  se pot informa operativ în legatura cu modificarile care
apar în desfacerea produselor, ceea ce le asigura posibilitatea adaptarii rapide la cerintele pietei (prin
largirea sau restrângerea gamei sortimentale, retragerea produselor fara succes comercial etc).

Pentru comercianti, sistemul EAN asigura posibilitatea cunoasterii, în orice moment, a situatiei

stocului pentru fiecare produs, care poate fi astfel reînnoit operativ.

Se poate realiza comanda automata a produselor, printr-un calculator interconectat cu cel al

furnizorului. Pot fi, de asemenea, mai bine urmarite rezultatele actiunilor promotionale.
 Un sistem de codificare propus în spatiul japonez, dar nedezvoltat pe scara larga, este codul Calra (figura 5.3).
Desi nu este un cod cu bare în adevaratul sens al cuvântului, ofera o capacitate de cuprindere mult mai mare decât codul
EAN (conduce la obtinerea unui volum de informatie de ordinul a 1012 combinatii numerice).

Figura 5.3 Structura codului  CALRA

Tot un caz particular de codificare EAN

este cel folosit pentru carti (ISBN) si publicatiile
periodice (ISSN). Editorii au posibilitatea de a-si
codifica articolele sau publicatiile lor într-o maniera
recunoscuta pe plan international.