Actualități la psihopedagogie (03 februarie2020)

Incluziunea adolescenților cu tulburări de limbaj în învățământul profesional

tehnic.
Rezumat:
Perioada învățământului profesional tehnic coincide cu adolescența. Perioada adolescenței este la
fel de complexă și complicată pentru adolescenții cu dizabilități. Incluziunea copilului este
dorința fiecărui părinte, de-al integra în socium și de-ai asigura un viitor. În învățământul tehnic
întîlnim deseori adolescenți care vor să obțină o pregătire necesară pentru viitoarea profesie,
datoria noastră e să-i susținem, să le oferim consilierea și consultanța necesară pentru a nu se
simți marginalizați.

Decizii:
 Oferirea accesului la informație și comunicare, inclusiv în format accesibil pentru elevii
cu tulburări de limbaj;
 Eliminarea barierelor psiho-sociale – opiniilor, valorilor și atitudinilor care împiedică
incluziunea socială a elevilor și tinerilor.

I. Cadrul internațional de politici privind dreptul la educație și educația incluzivă

Conceptul incluziunii își are originile în Declarația Universală a Drepturilor Omului
(ONU, 1948), care recunoaște că toate ființele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi
drepturi. Această declarație induce ideea că incluziunea este acceptarea tuturor oamenilor,
independent de diferențele dintre ei. Este vorba despre aprecierea persoanelor pentru ceea ce sunt
și competențele lor, mai degrabă decât despre felul în care merg, vorbesc sau se comportă.
Incluziunea permite oamenilor să valorifice diferențele dintre ei, prin aprecierea că fiecare
persoană este unică în felul său. Ulterior, conceptul a l a fost completat, îmbogățit, fiindu-i
atribuite diferite nuanțe semantice. Organizații internaționale cu notorietate, precum UNESCO,
UNICEF, Banca Mondială și altele, au lansat viziunea lor asupra EI și a conceptelor ce derivă
din aceasta.
UNICEF promovează modelul şcolii prietenoase copilului – un concept holistic (cu
contribuţie-cheie în asigurarea calităţii educaţiei), care se referă la un mediu sigur, sănătos şi
protector de învăţare. Școala prietenoasă copiilor este incluzivă, efectivă, sănătoasă şi
protectoare, încurajând participarea copiilor, familiilor şi comunităţilor; se bazează pe
respectarea drepturilor copilului, dă prioritate celor mai dezavantajați copii.
În 1994 UNESCO susținea că :Educaţia incluzivă caută ,,să răspundă tuturor
necesităţilor copiilor, tinerilor sau adulţilor, cu un accent deosebit pe cei vulnerabili la
marginalizare şi
excludere socială ”. Unii copii se nasc cu deficienţe, precum ochi care nu văd bine; picioare şi
braţe deformate; sau un creier care nu se dezvoltă în mod obişnuit. Unii copii rămîn cu
deficienţeîn urma unor maladii, precum pojarul şi malaria cerebrală sau în urma unor accidente,
precum arsurile şi căderile.
În anul 2001, Parlamentul European a aprobat Rezoluția Către o Europă fără bariere
pentru persoanele cu dizabilități19, iar în 2003 – Rezoluția privind promovarea și protejarea
drepturilor și demnității persoanelor cu dizabilități20, urmată, în același an, de Rezoluția
Consiliului European privind angajarea și integrarea socială a persoanelor cu dizabilități, precum
și Rezoluția cu privire la oportunități egale în educație și formare pentru elevii și studenții cu
dizabilități. Aceste ultime documente sunt considerate principalele angajamente europene care
ghidează statele membre, dar și cele care aspiră la integrarea în UE, în elaborarea politicilor
educaționale incluzive.
Adoptarea de către ONU la finele anului 2015 a Agendei 2030, reprezintă un imbold
puternic pentru soluționarea problemelor stringente globale. Acest program de acțiune în
domeniul dezvoltării durabile conține un obiectiv (Obiectivul nr.4 – Educație de calitate), care
presupune garantarea unei educații de calitate, incluzive și echitabile, și promovarea
oportunităților de învățare de-a lungul vieții pentru toți.
Implementarea educației incluzive la nivelul instituției de învățămînt presupune, alături
de alte procese complexe, și reconsiderarea abordării copilului drept subiect al învățării.
În acest cadru general, pedagogii trebuie să fie pregătiți pentru inovarea continuă în domeniul
tehnologiilor educaționale, astfel încât să răspundă necesităților diferite și în continuă schimbare
ale celor care învață. Aspectul-cheie al inovării, care trebuie să guverneze predarea și procesul
educațional în general, este flexibilitatea: o abordare flexibilă și sensibilă la cerințele speciale ale
fiecărui copil/tânăr constituie standardul de bază pe care se edifică sistemul de formare a cadrelor
didactice.

Școala incluzivă în Republica Moldova

În context național, educația incluzivă a fost definită pentru prima dată în Programul de
dezvoltare a educației incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011- 2020, care statuează că
EI este o abordare şi un proces continuu de dezvoltare a politicilor şi practicilor educaţionale,
orientate spre asigurarea oportunităţilor şi şanselor egale pentru persoanele excluse/marginalizate
de a beneficia de drepturile fundamentale ale omului la dezvoltare şi educaţie, în condiţiile
diversităţii umane9 . Potrivit Programului, educaţia incluzivă prevede schimbarea şi adaptarea
continuă a sistemului educaţional pentru a răspunde diversităţii copiilor şi nevoilor ce decurg din
aceasta, pentru a oferi educaţie de calitate tuturor în contexte integrate şi medii de învăţare
comună.
Principiile de bază ale educației incluzive sunt cele consfințite în actele de politici
educaționale, declarațiile forurilor mondiale în domeniu, în alte documente importante. Acestea
vizează egalitatea și egalizarea șanselor; respectarea interesului superior al copilului;
nondiscriminarea, toleranţa şi valorificarea diferenţelor; individualizarea procesului de educaţie
şi dezvoltarea la maximum a potenţialului fiecărui copil; designul universal, managementul
participativ, cooperarea și parteneriatul social.
În baza politicilor internaţionale, în Republica Moldova a fost elaborat și adoptat cadrul
normativ naţional care reglementează diferite aspecte specifice ale drepturilor civile, sociale,
economice şi culturale ale copiilor.

Din punctul de vedere al asigurării cadrului normativ pentru promovarea și realizarea dreptului la
educație al tuturor copiilor, legislaţia și politicile naționale conțin prevederi explicite, în acest
sens.
Dintre cele mai importante documente, relevante pentru constatarea de mai sus, pot fi
menționate: Codul Educaţiei- conform acestui document de politică educațională națională, țara
își propune să creeze, către anul 2020, un sistem de educație care este accesibil tuturor, care
oferă educație de calitate, relevantă pentru societate și economie. Acest deziderat urmează a fi
realizat inclusiv prin promovarea și asigurarea educației incluzive la nivel de sistem educațional,
conform Obiectivului specific 1.6. al Strategiei. La modul concret, se preconizează creșterea
anuală cu cel puțin 10% a accesului copiilor cu CES la învățământul general.
Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-
2020- acest document creează cadrul normativ-strategic pentru realizarea tuturor proceselor
derivate din promovarea educației incluzive la nivel național și constituie bază pentru
dezvoltarea actelor normative în domeniu.
Tulburările de vorbire și de limbaj pot include o serie de dificultăți, de la probleme cu
articularea cuvintelor sau puterea vocii la absența completă acesteia. Acestea includ dificultăți de
pronunție, probleme de fluență, bâlbâiala, articularea dificilă a anumitor cuvinte sau termeni.
Dificultățile se pot întâlni în unul sau mai multe dintre următoarele domenii: exprimarea orală
și/sau scrisă, rezolvarea problemelor, abilitatea de a asculta selectiv, având ca rezultat probleme
în luarea de notițe, interpretarea indicațiilor sociale, urmărirea și concentrarea, și memoria de
scurtă durată.
Pentru realizarea cu succes a încadrării elevilor în învățământul profesional tehnic este
desosebit de important: relațiile cu părinții și cu alți membri ai familiei, participarea în
activitățile școlare și sociale, normele și valorile sociale, infl uența contextului la nivel macro
(politic, economic și sociocultural), interacțiunea dintre diverși factori de risc și rezistența în
momentele când adolescenții se confruntă cu diverse provocări. La considerarea riscurilor, este
important de reținut că multiplii factori de risc pot avea un efect cumulativ asupra adolescenților.
Pe de altă parte, efectele unor factori de risc pot fi reduse prin transformarea treptată în factori de
protecție, întărind rezistența adolescenților. Acești se confruntă cu o multitudine de obstacole
atât în parcursul lor educațional, cât și cel profesional. Angajarea în câmpul muncii reprezintă o
provocare majoră pentru ei din cauza unor bariere, precum: prejudecățile angajatorilor privind
capacitățile și abilitățile lor; mediul inaccesibil, lipsa acomodării locului de muncă și mediului de
lucru; suportul social insufi cient și/sau neadecvat, dependența de asistența socială; lipsa
motivației și pasivității în căutarea unui loc de muncă; lipsa abilităților necesare și/sau a
experienței de muncă.
Eliminarea barierelor fizice sau arhitecturale; 2. Oferirea accesului la informație și comunicare,
inclusiv în format accesibil; 3. Eliminarea barierelor psiho-sociale – opiniilor, valorilor și
atitudinilor care împiedică incluziunea socială a elevilor și tinerilor cu CES; 4. Eliminarea
obstacolelor instituționale – oferirea de servicii deschise și accesibile, dotarea cu echipamente,
dispozitive și tehnologii asistive adecvate pentru persoanele cu dizabilități. Realizarea acestor
măsuri, implică existența unui mecanism intersectorial de cooperare în domeniul educației
ocupării forței de muncă și asistenței sociale, care să asigure planifi carea, implementarea și
monitorizarea activităților de ghidare în carieră și consiliere în scop de efi cientizare a acestora.
Incluziunea copilului este dorința fiecărui părinte, de-al integra în socium și de-ai asigura un
viitor. În învățământul tehnic întîlnim deseori adolescenți care vor să obțină o pregătire necesară
pentru viitoarea profesie, datoria noastră e să-i susținem, să le oferim consilierea și consultanța
necesară pentru a nu se simți marginalizați.

Surse bibliografice
1. Codul Educației nr.152 din 17.07.2014. Monitorul Oficial nr.319-324 din 24.10.2014, art.
nr.634.
2. Educația incluzivă, unitate de curs, Chișinău, 2017.
3. Ghid de bune practice privind ghidarea în carieră și consilierea elevilor și tinerilor cu
Cerințe Educaționale Speciale, Austria, Republica Moldova, Muntenegru 2018.
4. Suport de curs pentru formarea continua a cadrelor didactice, vol. II, Chișinău, 2016.