Instalații pentru reciclarea deșeurilor

CURS 4

COMPOSTAREA DEȘEURILOR ORGANICE

4.1. Introducere
Gestionarea deșeurilor solide organice, precum reziduurile agricole, forestiere și deșeurile
solide municipale, este importantă din punct de vedere economic, social și al protecției mediului.
Tratarea deșeurilor implică totalitatea proceselor chimice, fizice și biologice care au rolul de a
modifica anumite caracteristici ale deșeurilor, în scopul reducerii volumului acestora și
caracterului periculos, facilitând astfel valorificarea acestora.
Compostarea este cea mai simplă și eficientă tehnologie de tratare biologică a fracției
organice.
Conform Statisticii Eurostat, la nivelul țărilor membre U.E, în 2017 s-au generat 486 kg
deșeuri municipale/locuitor, iar 46,3% din deșeurile municipale au fost reciclate și compostate.

4.2. Principii de bază ale procesului de compostare

Compostarea este un proces aerob de descompunere biochimică a materiei organice,
rezultând în final un produs stabil fără germeni patogeni, numit compost, care poate fi utilizat în
agricultură ca îngrășământ organic.
În figura 4.1 este prezentată schema bloc a principiului de bază al procesului de
compostare.

Dejecții și reziduuri Compost

agricole +
+ Descompunere Apă
Apă microbiană +
+ Căldură
Oxigen +
Dioxid de carbon

Fig. 4.1.Principiul de bază al procesului de compostare

În timpul procesului de compostare, materia organică este transformată prin procese de

degradare și humificare.
În grămada de compost se găsesc 3 categorii de microorganisme:
- Bacterii - sunt prezente în timpul primei etape a compostării și descompun zaharurile
simple și celuloza.
- Fungii sunt prezenți în etapele următoare ale compostării și degradează substanțele
lemnoase, proteinele, hemiceluloza, lignina și pectina.
- Actinomicetele descompun acizii organici, amidonul, zaharurile, hemiceluloza,
celuloza, lignina, proteinele, polipeptidele și aminoacizii.
Durata compostării poate fi redusă prin adăugarea de aditivi sau inocul bacterian

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 1

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

(Trichoderma viride, Aspergillus niger sau Aspergillus flavus).

Deșeuri organice care pot fi compostate - deșeuri biodegradabile din locuințe și

gospodării (resturi din bucătărie, resturi din grădină – iarbă tăiată, frunze, coajă de copac, resturi
de la tunderea copacilor și gardurilor vii, dejecții animaliere), resturi de la prelucrarea legumelor
și fructelor, resturi de la prelucrarea cărnii și peștelui, deșeuri municipale biodegradabile
(nămolul de la stațiile de epurare a apelor uzate, ziare, carton), deșeuri de la prelucrarea lemnului
(rumeguș, așchii de lemn) și reziduuri de la culturile agricole.

Fazele procesului de compostare

La alegerea tehnologiei de compostare se ține seama de:
 sortimentele de materii prime care vor fi compostate;
 cantitatea, calitatea şi ritmul de producere a deşeurilor;
 tipul compostului care se doreşte a se produce;
 posibilităţile economice şi tehnice.
Compostarea cuprinde 3 grupe principale de operații (faze):
 pregătirea materiei prime;
 maturizarea sau producerea compostului crud;
 compostarea propriu - zisă.
Procesele de descompunere a materiei organice pot fi accelerate prin pregătirea
corespunzătoare a reziduurilor proaspete şi prin adaos de aer în cantităţi necesare pentru
descompunerea substanţelor organice.
În uzinele de compost se folosesc instalații și mașini specifice pentru operații de
cântărire, cernere, separare magnetică, amestecare, transport şi dozarea materialelor.
În figura 4.2 se prezintă fazele de lucru la o staţie de compostare care prelucrează în
comun reziduuri menajere solide şi nămoluri de epurare a apelor reziduale orăşeneşti.

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 2

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

Fig. 4.2. Fazele de lucru la o staţie de compostare

I – pregătirea materiei prime; II – maturizare (producere compost crud); III – compostare propriu-zisă;
a –deșeuri solide; b – mâluri şi ape fecalo-menajere; c – bucăţi metalice feroase;
d – fracţiune fină; e –deșeuri cu granulaţie medie; f – fracţiune grosieră; g – mâluri deshidratate;
h – cenuşă; i – compost crud; j – compost matur

4.3. Factorii care influențează compostarea

1. raportul C/N este foarte important deoarece procesul de compostare presupune reacții
de degradare biologică. Microorganismele consumă energie (C organic degradabil) și N pentru
dezvoltarea și activitatea lor, raportul C/N ideal pentru compostare fiind de 25 – 35;
2. dimensiunea și distribuția particulelor materiei prime influențează creșterea
microorganismelor și menținerea unei porozități adecvate pentru aerare. Dacă particulele au

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 3

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

dimensiunea mai mare, descompunerea substratului este mai îngreunată, iar particulele prea mici
pot reduce porozitatea substratului. Dimensiunea optimă a particulelor în compostare este
cuprinsă între 5 – 20 cm;
3. aerarea este un factor cheie pentru procesul de compostare. O aerare corectă
controlează temperatura, elimină excesul de umiditate și de CO2 și asigură O2 necesar pentru
procesele biologice. Concentrația optimă de O2 este cuprinsă între 15 – 20%;
4. porozitatea substratului (fig. 4.3) se referă la spațiile dintre particulele din grămada de
compost, având o influență mare asupra performanțelor procesului de compostare;
5. 5. conținutul de umiditate afectează activitatea microbiană și descompunerea materiei
organice. Conținutul de umiditate al materiei organice variază de la 25-80%, cu valori
recomandate între 50-70%. Pentru a crește umiditatea substratului se pot folosi mașini de stropire
a grămezii de compost.

Fig. 4.3. Interstițiile dintre particulele din Fig. 4.4. Întoarcerea și stropirea unei
grămada de compost grămezi de compost

În tabelul 4.1 sunt prezentate valori pentru conținutul de umiditate și raportul C/N
pentru diferite tipuri de materii prime utilizate ca substrat în procesul de compostare.

Tabelul 4.1. Conținutul de umiditate și raportul C/N pentru diferite substraturi

Nr. crt. Materia primă Conținutul de umiditate [%] Raportul C/N

Reziduuri bogate în carbon

1 Fân 8 – 10 15 – 30
2 Tulpini de porumb 12 60 – 70
3 Siloz de porumb 65 – 68 40
4 Paie 5 – 20 40 – 150
5 Frunze – 30 – 80
6 Rumeguș 20 – 60 200 – 700
7 Așchii de lemn – 100 – 500
8 Ziare, carton 3–8 400 – 800
Reziduuri bogate în azot
9 Dejecții animaliere 80 5 – 25
10 Gunoi de păsări 20 – 40 5 – 15
11 Deșeuri vegetale – 10 – 20

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 4

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

6. temperatura – are trei faze în timpul compostării materiei organice (fig. 4.5):
a. faza mezofilă (T < 50°C), în care temperatura crește rapid timp de 1–3 zile, bacteriile
mezofile și fungii degradând compușii simpli (zaharurile, aminoacizii, proteinele);
b. faza termofilă este caracterizată de temperaturi ridicate în celula de compostare,
datorate căldurii eliberate în urma reacțiilor de catabolism microbian (biodegradare cu eliberare
de energie). Aici, microorganismele termofile degradează grăsimile, celuloza, hemiceluloza și
lignina. Temperatura ridicată (55 – 65 °C) este esențială pentru reducerea germenilor patogeni.
c. faza de răcire sau faza mezofilă II, este caracterizată prin scăderea temperaturii
datorată reducerii activității microbiene, la valori cuprinse între 40 – 45°C. Pe parcursul fazei de
răcire, degradarea de către fungi a polimerilor (celuloza) continuă.
Maturarea se desfășoară la temperatura mediului ambiant, aici formându-se acizi humici
și fulvici. Variația temperaturii în timpul compostării este importantă în dezvoltarea
comunităților microbiene. Pe parcursul diferitelor etape ale fazei de biodegradare, compușii
organici sunt descompuși în CO2 și NH3, cu consum de O2;
7. valoarea pH-ului cuprinsă între 6,7-9 unități favorizează activitatea microbiană.
Dejecțiile animaliere pot ridica pH-ul în celula de compostare, iar resturile de alimente îl pot
scădea. Compostul final are pH-ul între 6,5-7,5 unități;
8. substanțele toxice pentru bacteriile termofile aerobe, de ex metalele grele (manganul,
cuprul, zincul, nichelul, cromul și plumbul) pot inhiba descompunerea materiei organice și
trebuie îndepărtate din substrat înainte de a începe compostarea.
În tabelul 4.2 sunt prezentate valorile optime ale parametrilor implicați în procesul de
compostare, la diferite intervale de timp.

Tabelul 4.2. Valori optime ale parametrilor pe parcursul procesului de compostare

Nr. Faza de început Faza de răcire Faza de maturare
Parametru
crt. (2 – 5 zile) (săptămâna 2 – 5) (3 – 6 luni)
1 Raportul C/N 25:1 – 35:1 15:1 – 20:1 10:1 – 15:1
2 Umiditate [%] 50 – 60 45 – 55 30 – 40
3 Concentrație O2 [%] 10 10 10
4 Dimensiune particule [cm] < 25 < 15 < 1,6
5 Temperatură [°C] 45 – 60 45 Temperatura mediului
6 Densitate [kg/m3] 250 – 400 < 700 < 700
7 Materie organică [%] 50 – 70 > 20 > 20
8 Azot total [%] 2,5 – 3 1–2 1

4.4. Pregătirea materiei prime

Recomandările privind alegerea și utilizarea materiilor prime pentru compostare:
a) structura compostului trebuie să cuprindă cât mai multe straturi de materiale, deoarece
în procesul de compostare acestea se completează reciproc fizic, chimic și biologic, asigurând
creșterea valorii de utilizare a produsului finit; este de preferat prelucrarea comună a materialelor
solide și lichide, procedeu foarte avantajos din punct de vedere sanitar, completarea reciprocă
fiind foarte bună (conținut de umiditate foarte bun, raport carbon/azot îmbunătățit etc.);
b) materialele dăunătoare sau inhibitoare descompunerii (cele care se descompun greu) să

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 5

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

fie sortate și înlăturate, eventual compostate separat;

c) îmbunătățirea calității compostului prin adaos de materiale complementare, mărindu-se
valoarea de utilizare.
Calitatea compostului este mai bună dacă în grămadă se adaugă argilă, bentonită și
îngrășăminte chimice (1–2%). Dacă materiile prime au conținut redus de calcar, în etapa de
maturizare se adaugă materiale cu conținut calcaros care împiedică acidifierea.
Principalele operaţii de pregătire a materiilor prime sunt:
1. Cântărirea cu cântare tip basculă are rolul de a introduce în flux o cantitate de materii
prime corespunzătoare capacităţii de lucru nominale a uzinei;
2. Stocarea se face pe perioade limitate în buncăre tampon care să asigure alimentarea
continuă a utilajelor de pregătire. Buncărele de stocare au uși cu închidere/deschidere mecanizată
/ automatizată iar în zonă se vor monta instalații de aspirare a prafului și aerului viciat.
La uzinele mici și mijlocii, în partea inferioară a buncărelor se montează transportoare cu
bandă cauciuc cu inserție textilă sau din material plastic, cu lățime 1–2 m și viteza reglabilă,
unghiul de înclinare ideal fiind > 20˚. Pentru distanțe scurte și diferențe de nivel mari se folosesc
transportoare cu raclete înclinate la unghiuri de 75˚. Pentru transport pe verticală se folosesc
elevatoare cu cupe.

Fig. 4.5. Sisteme de transport utilizate la deservirea buncărelor

a) cu bandă; b) cu raclete; c) elevator cu cupe

Pentru distanțe scurte se folosesc transportoare vibratoare sau elicoidale (fig. 4.6) care
asigură afânarea și omogenizarea materialului.

Fig. 4.6. Sisteme de transport pentru distanțe scurte

a) transportor vibrator; b) transportor elicoidal

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 6

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

La uzinele mari au și buncăre de depozitare adânci deservite de macarale cu graifer în

vederea golirii (fig. 4.7).

Fig. 4.7. Graifer pentru deșeuri

3. Cernerea este operația de bază a procesului de pregătire și are ca scop sortarea după
dimensiuni (granulație) a materialelor. Se folosesc:
- ciururi rotative cu tambur cilindric - au înălțime relativ mare, datorată montării în
cascadă a mai multor secții, în funcție de numărul de fracțiuni care se realizează;
- sita rotativă (trommel) - un tub cilindric perforat aflat în mişcare de rotaţie având axa
înclinată faţă de orizontală (fig. 4.8) și sortează deşeurile după dimensiune înainte de mărunțire.

Fig. 4.8. Ciur rotativ Trommel

- ciururi oscilante plane (fig. 4.9) – au dezavantajul se pot înfunda cu materiale textile,
resturi vegetale, materiale plastice, resturi de sticlă și ceramică. În prima fază se separă fracțiile
fine care se adaugă ulterior la materialele de compostat. Separarea fracțiilor fine facilitează
operațiile ulterioare de pregătire: sortarea manuală, separarea magnetică și sfărâmarea.

Fig. 4.9. Ciur vibrant plan

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 7

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

Sortarea manuală are loc în spații special amenajate (fig. 4.10), pe mese de sortare
(transportoare cu bandă cu viteză de deplasare foarte mică) în jurul cărora sunt operatorii separă
deșeurile pe diverse categorii.
Pe fluxul de compostare pot fi necesare operații de mărunțire a materiei prime cu ajutorul
morilor cu ciocane (fig. 4.11) sau al concasoarelor.

Fig. 4.10. Sortare manuală Fig. 4.11. Moara cu ciocane

4. Separarea materialelor feroase se face utilizând diverse tipuri de separatoare

magnetice.
Cea mai folosită soluție este cea a transportoarelor care au montate elemente magnetice
(magneți permanenți) pe tamburul de acționare a benzii (fig. 4.12). Deșeurile care vor fi
compostate ajung pe banda de transport 1. În timpul transportului materialele feroase sunt atrase
din masa de deșeuri cu ajutorul magneților (2) montați pe tamburul (3), în timp ce materialele
neferoase vor cădea imediat ce părăsesc banda de transport în buncărul (4). După rotirea
cilindrului la 180°, în zona nemagnetică, materialele feroase cad în buncărul (5).

Fig. 4.12. Separator magnetic

1 – bandă de transport; 2 – magneți permanenți; 3 – tambur cilindric rotativ;
4 – buncăr pentru materiale neferoase; 5 – buncăr pentru corpuri metalice feroase;
a – traseul corpurilor metalice feroase; b – traseul materialelor neferoase

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 8

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

Pentru extragerea bucăților de materiale feroase se folosesc și benzi magnetice de

lungime mică montate deasupra benzii principale de transport a reziduurilor. În partea din mijloc
a benzii sunt montați electromagneți puternici ficși care atrag fierul din masa de material,
urmând ca în procesul de transport, în zona nemagnetică acesta să fie separat pe un alt traseu prin
cădere liberă. Benzile magnetice pot fi longitudinale (fig. 4.13) sau transversale (fig. 4.14) față
de banda principală.

Fig. 4.13. Banda magnetică

longitudinală
1 – banda principală de transport a
reziduurilor;
2 – banda magnetică;
3 – electromagneți;
4 – buncăr pentru corpuri metalice
feroase;
5 – buncăr pentru materiale
neferoase;
a – traseul corpurilor metalice
feroase; b – traseul materialelor
neferoase

Fig. 4.14. Banda magnetică transversală

1 – banda magnetică;
2 – electromagneți;
3 – banda principală de transport a reziduurilor;
4 – buncăr pentru materiale neferoase;
5 – buncăr pentru corpuri metalice feroase;
a – traseul corpurilor metalice feroase;
b – traseul materialelor neferoase

Reziduurile feroase de dimensiuni mici (lame, ace) sunt înglobate în celelalte

componente ale deșeurilor și nu sunt prinse de banda magnetică, însă vor fi separate într-o nouă
etapă de separare cu electromagneți rotativi, după afânarea deșeurilor când acestea sunt
transportate cu transportoare vibratoare.

5. Separarea altor tipuri de materiale

Materialele dure, (pietre, sticla, ceramica, metale neferoase) înrăutățesc calitatea
compostului. Echipamentele utilizate pentru separarea acestor materiale sunt buncărele de

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 9

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

separare, separatorul aruncător și separatorul cu bandă înclinată, care funcționează pe principiul

diferențelor între proprietățile fizice ale materialelor separate față de cele ale restului
materialelor.
Buncărul de separare (fig. 4.15) este alimentat de transportorul cu bandă (1) care aduce
materialele mărunțite în coșul de alimentare (2), de unde rotorul aruncător cu palete (3) le aruncă
cu viteză periferică relativ mare. Datorită densității, formei și coeficientului de rezistență a
aerului diferite, particulele sunt aruncate la distanțe diferite: fracția ușoară ajunge în buncărele 4
a, iar fracția grea este aruncată în buncărul 5 b.

Fig. 4.15. Buncăr de separare

1 – transportor cu bandă; 2 – coșul de alimentare; 3 – rotor aruncător cu palete;
4 – buncăre pentru fracția ușoară; 5 – buncăr pentru fracția grea;
a – traseul fracției ușoare; b – traseul fracției grele

În cazul separatorului aruncător (fig. 4.16), materialul este aruncat de banda (1) cu viteză
mare pe suprafața unei plăci fixe (2) montată înclinat față de verticală. Datorită coeficientului de
restituire la ciocnire diferit, materialele dure vor ricoșa pe placă în compartimentul 4 al
buncărului. Materialele ușoare cu coeficient de restituire mic cad prin alunecare pe placă, apoi pe
suprafața cilindrului (3) care le antrenează în compartimentul 5.

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 10

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

Fig. 4.16. Separator aruncător

1 – transportor cu bandă;
2 – placă fixă;
3 – cilindru de antrenare a materialelor
ușoare;
4 – compartiment pentru materialele dure;
5 – compartiment pentru materialele ușoare;
a – traseul materialelor dure;
b – traseul materialelor ușoare

Separatorul cu bandă înclinată (fig. 4.17), este format din transportorul de separare (2)
montat înclinat sub transportorul cu bandă (1) care aduce materialul în stare afânată aproximativ
în zona centrală a separatorului (2). Unghiul α se alege între valorile unghiurilor de frecare ale
materialelor dure (grele) și materialelor ușoare. În acest fel, materialele grele, cu coeficient de
frecare mai mic, se deplasează în jos prin alunecare sau rostogolire ajungând în compartimentul
(3), iar materialele ușoare cu coeficient de frecare mai mare se deplasează odată cu banda, în
sens ascendent, și sunt deversate în compartimentul (4).Viteza de deplasare a benzii de separare
și unghiul α pot fi reglate în funcție de natura materialelor care trebuie separate.

Fig. 4.17. Separator cu

bandă înclinată
1 – transportor cu bandă;
2 – transportor de separare;
3 – compartiment pentru
materiale grele;
4 – compartiment pentru
materiale ușoare;
a – traseul corpurilor grele;
b – traseul corpurilor ușoare

Materialele foarte ușoare (hârtie, plastic, folii) sunt separate cu instalații pneumatice.

4.5. Maturizarea materiei prime pregătite

Maturizarea este cea mai importantă operație a procesului de compostare. Procesul se

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 11

 Instalații pentru reciclarea deșeurilor

desfășoară în mai multe faze și este influențat decisiv de compoziția, omogenitatea și umiditatea
substanțelor organice folosite, cât și de cantitatea de aer utilizată în procesul de descompunere.
Faza de început a procesului de maturizare o reprezintă producerea compostului proaspăt (crud),
scopul operației fiind pe de o parte aerisirea, iar pe de altă parte amestecarea materiilor prime
aflate în diferite stadii de descompunere. Cele mai bune dispozitive de întoarcere-amestecare
sunt cele care asigură și o destrămare-sfărâmare a materialelor (fig. 4.18). Pierderile de umiditate
apărute ca urmare a evaporării în timpul dezagregării pot îngreuna procesul de descompunere.
Aceste pierderi sunt cel mai bine compensate prin stropirea uniformă în timpul operației de
întoarcere-destrămare. Dacă materiile supuse compostării sunt prea uscate, trebuie asigurată și o
stropire în timpul procesului de descompunere. În această fază, compostul proaspăt se află în
stare de descompunere avansată, fiind semimatur.Compostul matur se obține după ce toate
componentele organice au fost transformate în agregate de sol și humus. Compostul matur se
prezintă sub formă de pământ negru, afânat, fin granular și cu miros de sol de pădure. Înainte de
utilizare, compostul este cernut în ciururi rotative Trommel pentru îndepărtarea impurităților
rămase (fig. 4.19).

Fig. 4.18. Mașină de întors compostul CMC ST 230

Fig. 4.19. Ciur rotativ Trommel pentru compost

Ș.L.dr.ing. Nicoleta Ungureanu 12