Rosca Antonia

Trimalchio, un fost sclav devenit bogat, doreste sa se laude tuturor invitatilor cu bogatiile sale,
tablourile ce simbolizeaza cum el a devenit de unul singur un milionar. Trimalchio isi face
cunoscuta averea in mod subtil prin servitorii sai: unii turnau gheata peste mainile invitatilor,
altii le taiau unghiile. Servitorii si mancarea cu care Trimalchio se lauda reprezinta o extensie a
bogatiei sale. Mancarea este servita pe un magar, iar aperitivele minutios aranjate constituie o
„delicatesa”. De altfel, maslinele negre sunt asezate langa cele albe, ce simbolizea balanta
dintre bine si rau sau ghinion si noroc. In centrul ospatului lui Trimalchio sta imitatia de
opulenta aristocratica. Pe masa, sclavii nu inceteaza sa aglomereze imense platouri cu toate
felurile posibile de mancare. Asa cum mancarea este facuta sa arate ca si cum ar fi altceva,
Trimalchio este intruchiparea sclavului ridicol si incult in omul bogat si nobil.