AE Ocuparea productivă în România: o provocare majoră

pentru integrarea în Uniunea Europeană

OCUPAREA PRODUCTIVĂ ÎN ROMÂNIA: O PROVOCARE MAJORĂ

PENTRU INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Emilia Herman
Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş, România

Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:

Herman, E., 2016. Productive Employment in Romania: A Major Challenge to the
Integration into the European Union. Amfiteatru Economic, 18(42), pp. 335-350

Rezumat
Este larg recunoscut faptul că ocuparea productivă a forţei de muncă reprezintă un
element esenţial al creşterii economice favorabilă incluziunii sociale, putându-se constitui
într-o forţă motrice în diminuarea decalajelor dintre ţările europene (resimţite, mai ales,
prin productivitate şi venituri) în vederea integrării reale în Uniunea Europeană.
Scopul principal al acestui articol este de a evidenţia procesul de integrare din
perspectiva ocupării productive şi a principalilor săi determinanţi, în România, în perioada
de post-aderare la UE şi de integrare în structurile economice europene, respectiv perioada
2007-2014. Rezultatele acestui studiu scot în evidenţă un nivel scăzut al ocupării productive
în România, determinat, în principal, de nivelul scăzut al productivităţii muncii şi al
salariului, de ocuparea vulnerabilă ridicată, de ocuparea ridicată şi ineficientă în agricultură,
precum şi de nivelul redus al ocupării în activităţile bazate pe utilizarea intensivă a
cunoaşterii. Existenţa decalajelor semnificative, între România şi ţările dezvoltate ale UE,
în ceea ce priveşte ocuparea productivă şi nivelul de dezvoltare economică, precum şi
manifestarea, în România, a celui mai ridicat nivel al riscului de sărăcie în muncă din UE
evidenţiază nevoia de a accelera creşterea productivităţii muncii, printr-o restructurare
eficientă a economiei, dinspre sectoarele cu productivitate scăzută spre sectoarele cu
productivitate înaltă. Subliniem faptul că este foarte important să se asigure accesul
persoanelor afectate de riscul sărăciei în muncă la beneficiile obţinute prin creşterea
productivităţii muncii. Rezultatele acestui studiu pot fi utile pentru factorii de decizie în
vederea îmbunătăţirii ocupării productive astfel încât ocuparea productivă să contribuie
eficient la integrarea reală a României în UE.

Cuvinte-cheie: ocupare productivă, integrare, creştere favorabilă incluziunii sociale,

România, productivitatea muncii, sărăcia în muncă, UE.

Clasificare JEL: O47; J21.


Contact autor - emilia_herman@yahoo.com; emilia.herman@ea.upm.ro

206 Amfiteatru Economic

Integrarea europeană: provocări din perspectivă macro şi microeconomică AE

Introducere

Prin Strategia Europa 2020, Uniunea Europeană îşi propune „să devină o economie
inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii sociale, caracterizată prin niveluri ridicate de
ocupare a forţei de muncă, productivitate şi coeziune socială” (EC, 2010a). Această strategie
propune trei priorităţi care se susţin reciproc: creştere inteligentă, creştere durabilă şi creştere
favorabilă incluziunii sociale. Prin creştere favorabilă incluziunii sociale (inclusive growth), la
nivelul UE, se urmăreşte creşterea ratei de ocupare, realizarea unui nivel educaţional mai ridicat
al cetăţenilor europeni, modernizarea pieţelor muncii şi sistemelor de protecţie socială şi
garantarea accesului tuturor la beneficiile creşterii economice (EC, 2010b). România, ca stat
membru care îşi doreşte ca prin integrare şi prin convergenţă nominală şi reală să-şi continue
dezvoltarea economică şi socială, a adaptat Strategia Europa 2020 la situaţia sa specifică,
stabilindu-şi, prin Programul Naţional de Reformă (G.R., 2011), următoarele obiective naţionale
pentru o creştere favorabilă incluziunii: o rată de ocupare a forţei de muncă (între 20 şi 64 ani)
de 70%, până în 2020, cu 5 p.p. (puncte procentuale) sub obiectivul UE; reducerea abandonului
şcolar la mai puţin de 11,3% (peste obiectivul UE de 10%); creşterea până la cel puţin 26% a
ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 30-34 de
ani (sub obiectivul UE de 40%) şi reducerea populaţiei care suferă sau riscă să sufere de sărăcie
sau de excluziune socială, cu 580000 persoane.
În literatura de specialitate (Szirmni et al., 2013; Schmid, 2014; Islam şi Islam, 2015;
WEF, 2015) există opinia conform căreia creşterea economică favorabilă incluziunii sociale
cuprinde următoarele elemente esenţiale: creştere rapidă, stabilă şi durabilă a PIB-ului/capita;
reducerea susţinută a sărăciei şi inegalităţii veniturilor; creşterea ocupării productive;
îmbunătăţirea durabilă a indicatorilor dezvoltării umane şi o protecţie socială de bază pentru
toţi. Ocuparea productivă a forţei de muncă este considerată un element esenţial al creşterii
favorabile incluziunii, atât prin traducerea beneficiilor creşterii economice în reducerea
sărăciei, cât şi prin reducerea inegalităţii în distribuirea veniturilor (ILO, 2012). Munca
productivă este, de asemenea, principala sursă de venituri pentru majoritatea oamenilor şi o
forţă motrice pentru dezvoltarea durabilă (Anker et al., 2002). Conceptul de ocupare
productivă şi antonimul său - lucrători săraci şi şomeri - realizează interacţiunea dintre
ocuparea productivă şi munca decentă, pe de o parte, şi reducerea sărăciei, pe de altă parte,
afirmă ILO (2012). Sărăcia în muncă este un concept complex. Această complexitate derivă,
pe de o parte din combinarea a două dimensiuni diferite, muncă şi sărăcie, şi, pe de altă parte,
din combinarea a două niveluri de analiză (nivel individual şi colectiv), respectiv statutul
individual al persoanei ocupate şi statutul gospodăriei (din perspectiva venitului) în care acea
persoană trăieşte, gospodărie care este sub pragul de sărăcie (Lohmann, 2009; EU, 2012;
Herman, 2014). Sărăcia în muncă reprezintă „o barieră critică ce împiedică progresul în ceea
ce priveşte reducerea sărăciei prin ocupare durabilă” (EAPN, 2013) şi este privită drept o
provocare socio-economică reală a statelor membre ale UE, şi nu numai (EU, 2013; Herman,
2014). Este unanim acceptat că ocuparea productivă este „legătura cheie dintre creşterea şi
dezvoltarea economică şi reducerea sărăciei, şi că împreună cu protecţia socială, oferă
principale modalităţi pentru reducerea sărăciei” (ILO, 2012).
Experienţa ţărilor care au reuşit să se integreze în UE, prin realizarea un real progres
în diminuarea decalajelor economice (în special, PIB per capita, productivitatea muncii,
venit) şi în reducerea sărăciei, a scos în evidenţă rolul important al ratelor înalte de creştere
economică combinate cu rate ridicate ale creşterii ocupării forţei de muncă. În acelaşi timp,
această experienţă reflectă faptul că ratele înalte de creştere economică, atât de necesare în
procesul de „catching-up”, „sunt insuficiente pentru a asigura reducerea sărăciei dacă

Vol. 18 • Nr. 42 • Mai 2016 207

AE Ocuparea productivă în România: o provocare majoră
pentru integrarea în Uniunea Europeană

beneficiile creşterii economice nu sunt distribuite în mod cât mai echitabil” UN (2013).
Astfel, „crearea ocupării productive joacă un rol hotărâtor în această privinţă ca o punte de
legătură între creşterea economică şi reducerea sărăciei” UN (2013). Diminuarea
decalajelor dintre România, în calitate de stat membru al UE, şi UE, resimţite mai ales prin
productivitate şi venituri, necesită crearea unui cadru favorabil pentru o ocupare productivă,
care să asigure bunăstare economică.
O privire de ansamblu asupra nivelului actual al principalilor indicatori
macroeconomici (anul 2014), ilustrează, pe de o parte, efortul economiei româneşti în
procesul de integrare economică, şi, pe de altă parte, locul pe care România îl ocupă între
ţările UE (Eurostat, 2015). Astfel, România înregistrează un PIB per capita şi o
productivitate a muncii (PIB/persoană ocupată) foarte puţin peste jumătatea mediei UE-28
(de 100%), 55%, respectiv 56,7%. Îngrijorător este faptul că România nu reuşeşte să
avanseze spre poziţii mai favorabile, ocupând penultimul loc în UE, atât înainte cât şi după
aderarea la UE. Mai mult decât atât, se înregistrează cea mai ridicată rată a riscului de
sărăcie după transferurile sociale din UE, respectiv 25,4%. În condiţiile în care România
ocupă primul loc în ceea ce priveşte sărăcia în muncă, ocuparea vulnerabilă, ocuparea în
agricultură, şi ultimul loc în ceea ce priveşte ponderea ocupării cu nivel de educaţie
superior, a ocupării în servicii şi a ocupării în activităţi bazate pe utilizarea intensivă a
cunoaşterii (în total ocupare), se dovedeşte că creşterea economică favorabilă incluziunii
sociale şi crearea ocupării productive reprezintă provocări reale pentru România în procesul
de integrare şi convergenţă în UE.
În lumina acestor considerente, scopul acestui articol este de a evidenţia procesul de
integrare şi convergenţă din perspectiva ocupării productive şi a principalilor săi factori de
influenţă, în România, în perioada de post-aderare la UE şi de integrare în structurile
economice europene, respectiv perioada 2007-2014, pentru a identifica unele măsuri
necesare pentru a fi luate astfel încât ocuparea productivă să contribuie eficient la integrarea
reală a României în UE.
În continuare, articolul este structurat astfel: prima secţiune cuprinde o revizuire a
literaturii de specialitate, sintetizând principalele rezultate ale studiilor empirice şi teoretice
pe tema ocupării productive, a factorilor de influenţă şi a rolului ocupării productive în
procesul de integrare reală; a doua secţiune prezintă metodologia de cercetare, urmată, în a
treia secţiune, de prezentarea rezultatelor cercetării, iar la final o secţiune de concluzii.

1. Revizuirea literaturii de specialitate

Realizarea obiectivului de coeziune economico-socială în contextul integrării

europene, prin reducerea disparităţilor reale între ţările membre şi între regiuni, implică
crearea condiţiilor pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii sociale.
Conform WEF (2015) creşterea economică pe termen lung, generalizată în toate sectoarele
economice, ce creează o ocupare productivă semnificativă şi reduce sărăcia este numită
creştere favorabilă incluziunii sociale. Una din provocările majore ale economiilor
naţionale este capacitatea redusă de a genera o creştere a locurilor de muncă, chiar şi în
condiţiile unui proces de creştere economică (Herman, 2012; Bodea şi Herman, 2015).
Această idee este confirmată de evidenţele empirice care indică faptul că deşi în multe ţări
s-a înregistrat creştere economică, rata de creştere dorită a ocupării productive nu a fost
atinsă (Islam, 2013). Prin urmare, ritmul şi modelul creşterii economice sunt deosebit de
importante în cazul creşterii economice favorabilă incluziunii, măsura esenţială a

208 Amfiteatru Economic

Integrarea europeană: provocări din perspectivă macro şi microeconomică AE
incluziunii fiind dată de modul în care creşterea economică produce câştiguri în standardul
de viaţă înainte de tranferurile sociale (WEF, 2015).
Experţii ILO (ILO, 2015a) susţin că lipsa creşterii şi dezvoltării favorabilă
incluziunii determină un nivel ridicat al sărăciei şi inegalităţii, precum şi insuficiente locuri
de muncă productive. Dimpotrivă, un nivel scăzut al inegalităţii poate creşte cererea
agregată, prin direcţionarea veniturilor celor care au tendinţa de a consuma mai mult, care,
la rândul ei, poate genera creştere economică (Stiglitz, 2013; ILO, 2015a) şi, în consecinţă,
o creştere a oportunităţilor productive de angajare.
Ocuparea productivă este fundamentală pentru realizarea creşterii favorabile
incluziunii, subliniază Islam şi Islam (2015). Ocuparea productivă este definită ca
„ocuparea care generează venituri din muncă ce permit lucrătorilor şi persoanele aflate în
întreţinerea lor realizarea unui nivel al consumului deasupra pragului de sărăcie” (ILO,
2012) şi “este compusă din trei dimensiuni: remunerarea muncii, stabilitatea locului de
muncă şi condiţiile de muncă” (Szirmni et al., 2013).
Importanţa ocupării productive şi decente, ca obiectiv politic-cheie, este larg
recunoscută în ţările din întreaga lume, indiferent de nivelul de dezvoltare. Astfel,
obiectivul-ţintă „realizarea ocupării depline şi productive şi a muncii decente pentru toţi,
inclusiv femei şi tineri” a fost adoptat de Organizaţia Naţiunilor Unite, în contextul
Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (UN, 2010). Un nivel ridicat al bunăstării
economice, ce poate exprima performanţa economiilor naţionale ce parcurg un proces de
integrare, implică existenţa locurilor de muncă productive şi decente care stimulează
cererea în economie şi oferă legătura crucială dintre creştere economică şi reducerea
sărăciei, contribuind astfel la formarea unei societăţi mai echitabile şi mai coerentă social
(Anker et al., 2002). Raportul ILO (ILO, 2014) subliniază faptul că politicile naţionale şi
internaţionale nu vor genera dezvoltare dacă nu se fac eforturi pentru a îmbunătăţi
oportunităţile privind locurile de muncă decente şi productive şi dacă reducerea sărăciei în
muncă nu devine o prioritate majoră. În condiţiile existenţei unui nivel foarte ridicat al
sărăciei în muncă, crearea de locuri de muncă mai bune este mult mai importantă decât
crearea mai multor locuri de muncă (Herman, 2014), avându-se în vedere că locurile de
muncă, cu un nivel calitativ mai ridicat, sunt principalele motoare ale dezvoltării şi
contează mai mult pentru dezvoltare (WB, 2012; ILO, 2014). Prin urmare, cea mai eficientă
şi durabilă cale pentru populaţia aptă de muncă de a scăpa de sărăcie este un loc de muncă
productiv şi destul de bine remunerat (ILO, 2015b).
Cercetările empirice (Andreß şi Lohmann, 2008, Guillen şi Dahl, 2009; Crettaz şi
Bonoli, 2010; Fraser et al., 2011; EU, 2012; Bodea şi Herman, 2014; Herman, 2014)
demonstrează influenţa unor factori multipli asupra nivelului şi dinamicii sărăciei în muncă,
privită ca o formă a deficitului în ocuparea productivă (ILO, 2012), cum ar fi: diferite
disfuncţionalităţi ale pieţei forţei de muncă, salarii şi venituri scăzute (care, de obicei, sunt
asociate cu niveluri scăzute ale productivităţii), caracteristicile personale şi statutul
profesional al persoanei ocupate, structura gospodăriei în care trăieşte persoana ocupată,
politica socială etc.
Pentru a cuantifica progresul realizat în atingerea obiectivului de Dezvoltare al
Mileniului - „ocupare deplină şi productivă şi muncă decentă pentru toţi” - ILO (2012)
utilizează patru indicatori specifici, ce reflectă direct aspecte ale ocupării: rata de creştere a
productivităţii muncii, rata de ocupare, rata sărăciei în muncă, rata ocupării vulnerabile
(proporţia lucrătorilor pe cont propriu şi a lucrătorilor familiali neremuneraţi în total
populaţie ocupată). Creşterea productivităţii este asociată cu reducerea sărăciei în muncă şi
a locurilor de muncă vulnerabile deoarece noile surse de locuri de muncă favorizează

Vol. 18 • Nr. 42 • Mai 2016 209

AE Ocuparea productivă în România: o provocare majoră
pentru integrarea în Uniunea Europeană

trecerea de la sectoare cu o productivitate scăzută la sectoare cu o productivitate medie şi

ridicată sau pentru că unele domenii de activitate devin mai productive şi astfel se pun
bazele pentru câştiguri salariale mai mari (UN, 2010). Pentru a realiza rate înalte de creştere
a ocupării productive, se impun schimbări structurale, dinspre sectoarele cu o productivitate
redusă, precum agricultura şi alte sectoare tradiţionale, spre industria modernă, transport şi
comunicaţii şi servicii moderne (Islam, 2013).
Cercetările empirice (ILO, 2014) scot în evidenţă manifestarea unei relaţii pozitive
între ocuparea salarială şi un nivel ridicat al consumului, precum şi între ocuparea salarială
şi productivitatea muncii. Astfel, se consideră că, în cazul ocupării salariale, este mult mai
probabil să se genereze venituri mai mari decât în situaţia ocupării vulnerabile, venituri
care, la rândul lor, determină o îmbunătăţire a standardului de viaţă a salariaţilor şi a
familiilor acestora. Câştigurile salariale sunt esenţiale în obţinerea unor venituri decente
pentru săraci (WB, 2012), nivelul salariului fiind considerat un indicator cheie al calităţii
locului de muncă, având o importanţă vitală în reducerea sărăciei în muncă (UN, 2010).
Global Wage Report (ILO, 2015b) relevă faptul că instituţiile şi politicile pieţei forţei de
muncă - inclusiv salariul minim pe economie şi negocierile colective- produc un efect
important în distibuirea veniturilor, în sensul reducerii inegalităţilor.
Analiza rezultatelor studiilor anterioare ne-au ghidat în formularea întrebării
fundamentale de cercetare a acestui studiu: Care sunt caracteristicile ocupării productive în
România şi în ce măsură ocuparea productivă poate fi o forţă motrice în reducerea
decalajelor dintre România şi celelalte ţări ale UE în vederea unei integrări eficiente în
structurile economice europene?

2. Metodologia de cercetare

În vederea identificării caracteristicilor ocupării productive în România, în

perioada 2007-2014, în primul rând, s-au analizat multiplele aspecte ale creşterii
economice favorabile incluziunii sociale, pe baza următorilor indicatori: creşterea ocupării
(variaţia anuală a populaţiei ocupate-%), creşterea economică (variaţia anuală a PIB-ului
real-%), creşterea productivităţii muncii (variaţia anuală a PIB-ului real/populaţie ocupată-
%), rata ocupării (20-64 ani), rata şomajului, rata şomajului în rândul tinerilor (15-25 ani),
rata riscului de sărăcie, înainte şi după transferurile sociale. Conform Eurostat (2015) rata
riscului de sărăcie reprezintă ponderea, în totalul populaţiei, a persoanelor care au un venit
disponibil echivalent sub pragul riscului de sărăcie, stabilit la 60% din mediana venitului
disponibil echivalent, după transferurile sociale. În al doilea rând, s-a analizat ocuparea
productivă prin prisma următorilor indicatori specifici sferei ocupării: productivitatea
muncii (PIB/persoană ocupată), ocuparea salarială (ponderea salariaţilor în total ocupare),
ocuparea în funcţie de sectorul de activitate, ocuparea în activităţi bazate pe utilizarea
intensivă a cunoaşterii (KIA) şi salariul minim pe economie (euro/salariat). Ponderea
lucrătorilor pe cont propriu şi a lucrătorilor familiali neremuneraţi în total ocupare
(ocuparea vulnerabilă) şi rata riscului de sărăcie în muncă sunt utilizate pentru a analiza
deficitul ocupării productive. În ceea ce priveşte sărăcia în muncă, s-a utilizat definiţia dată
de Eurostat, conform căreia rata riscului de sărăcie în muncă “arată ponderea persoanelor
care lucrează (sunt ocupate) şi care au un venit disponibil echivalent sub pragul riscului de
sărăcie” (Eurostat, 2015). Este important de menţionat faptul că în categoria lucrătorilor
săraci intră şi persoanele ocupate care sunt afectate de riscul sărăciei şi ca urmare a
contextului gospodăriei în care trăiesc (Herman, 2014).

210 Amfiteatru Economic

Integrarea europeană: provocări din perspectivă macro şi microeconomică AE
În vederea identificării decalajelor în ceea ce priveşte dezvoltarea economică (PIB
per capita) şi ocuparea productivă, dintre România şi celelalte state membre ale UE, s-a
realizat o analiză comparativă, efectuată pe un eşantion de 28 de ţări din UE, pentru anul
2014. Pentru studierea sensului şi intensităţii relaţiei dintre indicatorii analizaţi la nivelul
acestui eşantion (Tabel nr. 1) s-a utilizat coeficientul de corelaţie Pearson (r). S-a utilizat
analiza de regresie simplă pentru identificarea legăturilor funcţionale dintre PIB/capita
(variabilă dependentă) şi productivitatea muncii (variabilă independentă), precum şi a
legăturilor dintre productivitatea muncii (variabilă dependentă) şi indicatorii specifici
ocupării productive (ocuparea în servicii şi ocuparea în KIA).
Tabel nr. 1: Variabile incluse în analiza decalajelor la nivelul UE-28, 2014
Deviaţia
Variabile
N Min. Max. Media standard
PIB per capita (în PPS)1 - % 27* 47 134 91.59 25.89
Ocupare productivă
Productivitatea muncii (PM)
(PIB/persoană ocupată)1 -% 27* 43.7 143.9 91.71 23.59
2
Ocupare în servicii (O_servicii) -% 28 42 83 70.83 9.63
Ocupare în KIA** * (O_ KIA)2 - % 28 19.5 60 36.06 7.19
Ocupare salarială (O_salarială)2 % 28 64 91.2 83.96 6.42
Salariul minim pe economie (SME)3 21** 173.8 1921.1 751.1 537.68
Deficitul ocupării productive
Ocupare vulnerabilă**** (O_vulnerabilă) 2 - % 28 5.4 30.9 11.99 6.26
Ocupare în agricultură (O_ agricultură) 2 - % 28 1.2 29.4 6.38 6.22
Rata riscului de sărăcie (RRS) în muncă2 - % 28 3.6 19.6 8.32 3.49
Notă: 1% din UE-28 = 100%; 2 % din total ocupare; 3euro/salariat; *UE-28 fară Luxemburg (această
ţară înregistrează valori extreme în ceea ce priveşte PIB/capita şi productivitatea muncii); **UE-21
cuprinde doar statele membre în care este legiferat SME (fără Austria, Danemarca, Finlanda,
Germania, Italia, Cipru şi Suedia); ***O activitate este considerată activitate bazată pe utilizarea
intensivă a cunoaşterii dacă populaţia ocupată cu nivel de educaţie terţiar (ISCED 97, nivel 5-6)
reprezintă mai mult de 33% din totalul populaţiei ocupate în acea activitate (Eurostat); ****Ponderea
lucrătorilor pe cont propriu şi a lucrătorilor familiali neremuneraţi în total ocupare.
Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

Datele statistice cu privire la variabilele analizate, în prezentul articol, au fost

colectate din baza de date Eurostat (2015). Procesarea şi analizarea datelor s-a bazat pe
utilizarea SPSS 13.0 (Statistical Packages for the Social Sciences).

3. Rezultatele cercetării şi discuţii

Un traseu important în procesul de integrare în UE a unei economii naţionale trebuie

să-l reprezinte un proces de creştere durabilă şi favorabilă incluziunii astfel încât să se atingă
un nivel ridicat de dezvoltare economică durabilă şi un standard înalt de viaţă, reducându-se
astfel decalajele între statele membre. În perioada 2007-2014, România, ca stat membru al
UE, a continuat procesul de creştere economică început în anul 2000, fiind întrerupt în
perioada 2009-2010, atât ca urmare a crizei economice globale, cât şi a acţiunii unui complex
de factori interni (Figura nr.1). Deşi România a făcut unele progrese în ceea ce priveşte
dezvoltarea economică, nivelul actual al PIB-ului/locuitor reprezintă doar 55% din media UE-
28 (Tabel nr. 2), asigurând României doar poziţia 27 din 28 de ţări în UE. O creştere
economică favorabilă incluziunii sociale şi durabilă, aşa cum UE, şi implicit şi România, şi-a

Vol. 18 • Nr. 42 • Mai 2016 211

AE Ocuparea productivă în România: o provocare majoră
pentru integrarea în Uniunea Europeană

propus prin Strategia Europa 2020, implică, pe de o parte, ca procesul de creştere economică
să fie însoţit de creşterea ocupării, şi, pe de altă parte, ca beneficiile creşterii economice să fie
distribuite cât mai echitabil. Potrivit datelor din Figura nr. 1, în România, în perioada 2007-
2014, procesul de creştere economică nu a fost urmat de o creştere a ocupării, înregistrându-se
o elasticitate negativă a ocupării în funcţie de creşterea economică: PIB-ul real a înregistrat o
creştere anuală medie de 2,1%, în timp ce populaţia ocupată a înregistrat o scădere medie
anuală de 1%. Studiile anterioare (Herman, 2012) arată că şi în perioada precedentă de
creştere economică s-a identificat o elasticitate negativă a ocupării.
Tabel nr. 2: Indicatori specifici „creşterii favorabile incluziunii sociale”
2007 2014
Indicatori (%)
RO UE-28 RO UE-28
PIB/locuitor (în PPS) 42 100 55 100
Productivitatea muncii pe persoană ocupată 42,5 100 56,7 100
Productivitatea muncii pe oră lucrată 49,3 100 58,9 100
Rata de ocupare (20-64 ani)
[Target România=70%; Target UE=75%] 64,4 69,8 65,7 69,2
Rata şomajului (15-74 ani) 6,4 7,2 6,8 10,2
Rata şomajului în rândul tinerilor (15- 25 ani) 20,1 15,5 24 22,2
Rata riscului de sărăcie (RRS) înainte de
transferurile sociale 30,9 25,8 28,5 26,1
RRS după transferurile sociale 24,8 16,5 25,4 17,2
RRS în muncă 18,3 8,4 19,6 9,5
Sursa: Eurostat, 2015

La nivelul UE-28, în perioada 2007-2014, datele statistice (Eurostat, 2015) confirmă

„jobless growth’ process”, evidenţiindu-se capacitatea redusă a creşterii economice (creştere
economică medie anuală de 0,53%) de a genera locuri de muncă (creştere medie anuală a
ocupării de 0,11%). În aceeaşi perioadă, în România, creşterea medie anuală a productivităţii
muncii este mai ridicată decât media UE, dar, în România, populaţia ocupată a scăzut, în timp ce
la nivelul UE, a crescut. Din acest considerent, înţelegerea factorilor care acţionează asupra
productivităţii este importantă pentru formularea politicilor în vederea susţinerii creşterii
economice. Deşi productivitatea muncii a crescut, în perioada 2007-2014 (Tabel nr. 2),
România, în 2014, a înregistrat o productivitate a muncii puţin peste jumătatea mediei UE (UE-
28=100), a doua cea mai scăzută valoare din UE. În acelaşi an, Bulgaria ocupă ultimul loc, în
UE, în ceea ce priveşte productivitatea muncii şi nivelul de dezvoltare economică (PIB/locuitor).

Figura nr. 1: Creşterea economică, ocuparea şi productivitatea muncii,

în România, 2007-2014
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

212 Amfiteatru Economic

Integrarea europeană: provocări din perspectivă macro şi microeconomică AE
La nivelul UE-28, între nivelul de dezvoltare economică (PIB/locuitor) şi
productivitatea muncii pe persoană ocupată (PM) s-a identificat o corelaţie pozitivă,
puternică (r= +0,930; p<0,01;Figura nr. 2 şi Tabel nr. 3). Astfel, zece state din UE-15, au
obţinut ambii indicatori peste media UE-28. Italia şi Spania au numai productivitatea
muncii peste media UE-28, iar restul statelor membre înregistrează valori mai reduse
comparativ cu media europeană în cazul ambilor indicatori.
Tabel nr. 3: Matricea corelaţiilor multiple
Variabile 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. PIB/locuitor 1,0 0,93* 0,72* 0,75* 0,33 0,93* -0,33 -0,66* -0,42**
2. PM 1,00 0,76* 0,77* 0,20 0,92* -0,20 -0,64* -0,37
3. O_servicii 1,00 0,78* 0,42** 0,77* -0,42** -0,82* -0,40**
4 . O_ KIA 1,00 0,45** 0,85* -0,45** -0,69* -0,31
5. O_ salarială 1,00 0,19 -0,98* -0,57* -0,53*
6. SME 1,00 -0,19 -0,55* -0,21
7. O_vulnerabilă 1,00 0,62* 0,57*
8. O_ agricultură 1,00 0,61*
9. RRS_muncă 1,00
Notă: Corelaţia este semnificativă la un prag de: *0,01; **0,05 (2-tailed).
Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

Rezultatele analizei de regresie simplă [R2 = 0,864; F (1,25) =159,35; sig=0,000;

coef. de regresie (β) = +0,930] reflectă influenţa pozitivă a productivităţii muncii asupra
PIB-ului pe locuitor, la nivelul UE-28. Aşadar, decalajele dintre ţările membre ale UE, în
termeni de dezvoltare economică, pot fi explicate prin diferenţele înregistrate de
productivitatea muncii.

140
AT
DE DK NL
IE
120
UK SE
BE
FI IT
PIB / locuitor

100 FR
CZ SI
MT
EE LT CY ES
80 PT
LV HU SK
EL
60 RO PL
HR
R Sq Linear = 0.864
40 BG

40 60 80 100 120 140

Productivitatea muncii

Figura nr.2: Corelaţia pozitivă dintre dezvoltarea economică

şi productivitatea muncii, în UE-28, 2014
Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

Datele statistice referitoare la compoziţia PIB, pe baza metodei veniturilor (Eurostat,

2015), arată faptul că remunerarea salariaţilor reprezintă doar 32,5% din total PIB (în scădere
faţă de 2007 cu 4,1 p.p), cu 15,2 p.p. sub media UE-28. În acelaşi timp, datele ilustrează
faptul că excedentul brut de exploatare deţine o pondere ridicată în PIB (56,1%) şi în creştere.
Acest fapt dovedeşte că lucrătorii români primesc doar o treime din ceea ce produc, în timp ce
mai mult de jumătate din PIB este destinat remunerării capitalului. Mai mult decât atât, aceste

Vol. 18 • Nr. 42 • Mai 2016 213

AE Ocuparea productivă în România: o provocare majoră
pentru integrarea în Uniunea Europeană

date arată că beneficiile creşterii economice nu sunt distribuite în mod echitabil, generându-se
consecinţe negative asupra sărăciei, în general, şi a sărăciei în muncă, în special
În anul 2010, când a fost lansată Strategia Europa 2020, rata de ocupare (20-64
ani) în România a fost sub nivelul mediu al UE (64,8% comparativ cu 68,6%),
poziţionându-se pe locul 17 din 28 de ţări. Până în anul 2014, rata de ocupare a crescut cu
0,9 p.p, România ocupând doar locul 23 din 28 (Tabelul nr. 2). În ciuda acestei uşoare
creşteri a ratei de ocupare, România, în aceeaşi perioadă, a pierdut 703,8 mii locuri de
muncă, populaţia ocupată reducându-se de la 9364,8 la 8661,4 mii persoane. Chiar dacă
România înregistrează un nivel relativ scăzut al ratei şomajului (sub media UE, conform
datelor din Tabelul nr. 2), acest nivel poate masca o ocupare neproductivă, vulnerabilă şi
informală, sărăcie în muncă etc., iar după cum vom arăta în cele ce urmează, problemele
României în ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă sunt departe de a fi rezolvate. Şomajul în
rândul tinerilor (sub 25 de ani) rămâne o provocare în România şi în întreaga UE. În 2014,
tinerii din România se confruntă cu o rată a şomajului de 24% (mai ridicată comparativ cu
media UE-28, de 22%), de 3,5 ori mai ridicată decât în rândul adulţilor.
Există o incidenţă mai mare a riscului de sărăcie a populaţiei totale în România decât
la nivelul UE-28, atât înainte cât şi după transferurile sociale (Tabel nr. 2). Astfel, în 2014, în
România, 28,5% din populaţia totală se confruntă cu riscul sărăciei, înainte de transferurile
sociale şi 26,1% după aceste transferuri. La nivelul UE-28, datorită acţiunii politicilor sociale, se
înregistrează o rată a riscului de sărăcie după transferurile sociale de 17,2%, cu 8,9 p.p. mai
puţin. În România, diferenţa dintre cele două rate este mult mai mică, respectiv de 3,1 p.p, fapt
ce reflectă fie nivelul redus al cheltuielilor sociale ca % din PIB (14,8% din PIB, în 2013,
deţinând penultima poziţie din UE), fie ineficienţa politicilor sociale. De asemenea, datele
reflectă un risc al sărăciei mai redus în rândul populaţiei care lucrează decât în rândul populaţiei
totale, ceea ce confirmă faptul că a avea un loc de muncă reprezintă o modalitate de protecţie
împotriva sărăciei şi excluziunii sociale (Bodea şi Herman, 2014). În acelaşi timp, datele
statistice (Tabel nr. 2 şi Figura nr. 3) arată existenţa în România a unui nivel ridicat al ratei de
sărăcie în muncă, chiar cel mai ridicat din UE-28 (19,6% comparativ cu 9,5%).

20.00
RO

15.00
EL
Sărăcia în muncă (%)

EE ES
LU PT IT
10.00 LV UK
SE LT
SI
SK
HU NL
AT
5.00

DK IE
FI CZ R Sq Cubic =0.526
0.00

5.00 10.00 15.00 20.00 25.00 30.00

Ocuparea vulnerabilă (%)

Figura nr. 3: Sărăcia în muncă şi ocuparea vulnerabilă, în 2014, în UE-28

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

Acest fapt subliniază ideea că un loc de muncă nu este o garanţie împotriva riscului
de sărăcie, scoţând în evidenţă nevoia de locuri de muncă productive care să-l ajute pe
lucrător să scape din capcana sărăciei. În 2014, 19,6% din populaţia ocupată (de 18 ani şi

214 Amfiteatru Economic

Integrarea europeană: provocări din perspectivă macro şi microeconomică AE
peste) se confruntă cu riscul sărăciei în muncă, constatându-se o creştere a a acestui indicator,
în perioada 2007-2014, atât în România, cât şi la nivelul UE (Tabel nr.2). Nivelul ratei de
sărăcie în muncă este influenţat de caracteristicile individuale ale ocupării, conform datelor
din Figura nr. 4. Astfel, se manifestă un nivel mai ridicat al ratei de sărăcie în muncă în cazul
ocupării pe cont propriu, a ocupării cu timp parţial, a ocupării temporare şi a celei cu un nivel
de educaţie scăzut. În România, riscul ridicat al sărăciei în muncă în cazul muncii flexibile
(contracte temporare şi locuri de muncă part-time), în condiţiile în care majoritatea acestei
munci este involuntară, reflectă faptul că utilizarea acestor modalităţi de flexibilizare a muncii
şi de reducere a şomajului merg mână în mână cu subocuparea şi sărăcia în muncă.

Figura nr. 4: Decalaje în rata riscului de sărăcie în muncă,

în funcţie de caracteristicile ocupării: România vs. UE-28, 2014
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

Rata ocupării vulnerabile este semnificativ mai mare în România decât la nivelul
UE-28 (31% comparativ cu 12,2%), România poziţionându-se pe primul loc în UE-28, fiind
urmată de Grecia (29,6%), Italia (18,1%) şi Polonia (17,2%), potrivit datelor din Figurile
nr. 3 şi 5. În România, în 2014, 31% din total persoane ocupate sunt lucrători pe cont
propriu şi lucrători familiali neremuneraţi, o problemă majoră reprezentând-o persistenţa
unei ponderi foarte ridicate a lucrătorilor familiali neremuneraţi (11,6%, în 2014, şi 12,6%,
în 2007). Alarmant este faptul că 35,4% din totalul lucrătorilor familiali neremuneraţi
înregistraţi la nivelul UE-28 (2814,5 mii persoane) sunt lucrători români (995,1 mii persoane).
Rata sărăciei în muncă în rândul ţărilor UE-28 se corelează pozitiv cu ocuparea
vulnerabilă (r= +0,57; p<0,01, Tabel nr. 3) şi cu ocuparea în agricultură (r= +0,61; p<0,01,
Tabel nr. 3). În schimb, rata sărăciei în muncă se corelează negativ cu ocuparea salarială (r=-
0,53; p< 0,01) şi ocuparea în servicii (r = - 0,40; p< 0,05). Prin urmare, în statele membre
unde există un nivel ridicat al ocupării vulnerabile şi al ocupării în agricultură, rata sărăciei în
muncă este, de asemenea, ridicată (de exemplu: România, Grecia, Italia, Polonia, Portugalia)
şi vice versa (Figura nr. 3).

Vol. 18 • Nr. 42 • Mai 2016 215

AE Ocuparea productivă în România: o provocare majoră
pentru integrarea în Uniunea Europeană

Figura nr. 5: Structura ocupării în funcţie de statutul profesional

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

În România, o mare parte din ocuparea vulnerabilă se regăseşte în agricultură. 88,2%

din ocuparea în agricultură este ocupare pe cont propriu, inclusiv lucrători familiali
neremuneraţi (Eurostat, 2015), fiind foarte probabil să se încadreze în categoria de lucrători
săraci. Din perspectiva structurii ocupării în funcţie de sectoarele de activitate, România se
află într-o situaţie particulară în rândul statelor membre, înregistrând cea mai ridicată pondere
a ocupării în agricultură, dar şi cea mai scăzută ocupare în servicii (Figurile nr. 6 şi 7), cu
puternice consecinţe sociale şi economice asupra convergenţei şi integrării reale în UE.

Figura nr. 6: Ocupare şi VAB, în funcţie de sectorul de activitate, 2007-2014

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

Deşi în perioada 2007-2014, s-a înregistrat o tendinţă de reducere a ocupării în

agricultură şi o creştere în sectorul serviciilor, procesul de restructurare a economiei româneşti
rămâne insuficient şi neterminat. Astfel, în 2014, agricultura românească reprezintă 29,4% din
total ocupare şi 5,3% din total VAB, comparativ cu media europeană de 5%, respectiv 1,6%,
fapt ce reflectă un nivel foarte redus al productivităţii muncii şi al ocupării productive în acest
sector. Raportul dintre contribuţia fiecărui sector la VAB şi ocupare, reprezintă o dovadă în
plus a nivelului redus al ocupării productive din România. Valorile calculate ale acestui raport
pentru fiecare sector, în anul 2014, pe baza datelor din Figura nr. 6 (în servicii=1,39, în
industrie=1,26 şi în agricultură=0,18) dovedesc că serviciile creează locuri de muncă mai
productive faţă de cele din industrie sau agricultură. La nivelul UE, acest raport este mai mare
pentru industrie decât pentru servicii (1,11 faţă de 1,01).

216 Amfiteatru Economic

Integrarea europeană: provocări din perspectivă macro şi microeconomică AE
Coroborând aceste rezultate cu legătura negativă identificată între productivitatea
muncii şi ocuparea în agricultură (r=-0,641, p< 0,01) şi cu legătura pozitivă (r=+0,756,
p< 0,01) identificată între productivitatea muncii şi ocuparea în servicii (Figura nr. 7, Tabel
nr. 3) se arată că, în statele membre UE, lucrătorii vulnerabili şi cei care sunt ocupaţi în
agricultură prezintă o probabilitate mai mare să fie prinşi în cercul vicios al productivităţii
reduse şi remunerării scăzute faţă lucrătorii salariaţi şi cei ocupaţi în sectorul serviciilor.
Aceşti lucrători săraci deţin abilităţi limitate de a investi în sănătatea şi educaţia familiilor
lor, ceea ce va face mult mai dificil pentru generaţiile viitoare să fie mai productive şi să
obţină venituri mai mari (ILO, 2014). Rezultatele analizei de regresie simplă arată că
nivelul productivităţii muncii, în UE-28, este influenţat pozitiv de nivelul ocupării în
servicii [R2=0,572; F (1,25) =33,41; sig=0,000; β=+0,756]. Acest fapt reflectă nevoia de
eficientizare a structurii sectoriale a ocupării din România în vederea integrării reale în UE.

160.0 Agricultură Servicii

IE IE
140.0
BE BE
R Sq Linear = 0.41
NL FR SE
120.0 NL
FI
FI
100.0 UK
CY SK EL ES
SK PT
80.0 MT PT MT

LT RO RO PL HU LV
60.0 HU
BG R Sq Linear = 0.572
BG
40.0

0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0

Ocuparea în funcţie de sectoarele de activitate (%)

Figura nr. 7: Corelaţia dintre productivitatea muncii şi ocuparea în agricultură

şi în servicii, în 2014, în UE-28
Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

Relaţia pozitivă, foarte puternică, dintre productivitatea muncii şi salariul minim

lunar, în UE-21, în 2014 (r=+0,919, p< 0,01, Tabel nr. 3), evidenţiază faptul că nivelul
scăzut al salariului minim dintr-o economie poate fi explicat prin nivelul redus al
productivităţii muncii. România, în 2014, a înregistrat penultimul nivel al salariului minim
lunar în UE-21, respectiv de 205,34 euro.
Decalajele dintre România şi UE, resimţite prin productivitatea muncii, pot fi
explicate şi prin nivelul de educaţie a populaţiei ocupate, având în vedere că „standardul de
viaţă a oamenilor depinde de productivitatea muncii, iar muncitorii sunt mai productivi dacă
lucrează cu echipamente mai bune şi sunt mai eficienţi dacă beneficiază de educaţie şi
instruire” (Baumol et al., 2009). Potrivit datelor din Figura nr.8, România are o pondere
scăzută a populaţiei ocupate cu studii superioare (în totalul populaţiei ocupate), doar 18,4% în
comparaţie cu media UE-28, de 32,6%. Un nivel scăzut al ocupării în activităţile bazate pe
utilizarea intensivă a cunoaşterii (KIA) presupune existenţa unui nivel scăzut de educaţie, şi
invers. Şi în ceea ce priveşte ocuparea în KIA (% din totalul populaţiei ocupate), România
ocupă ultimul loc în UE-28, cu o valoare puţin peste jumătatea mediei UE-28 (19,5% faţă de
36%), remarcându-se decalaje semnificative, atât între România şi ţările dezvoltate ale UE,
cât şi între România şi noile state membre (Figurile nr. 8 şi 9). Alarmant este ritmul redus
creştere a acestor indicatori în perioada 2007-2014.

Vol. 18 • Nr. 42 • Mai 2016 217

AE Ocuparea productivă în România: o provocare majoră
pentru integrarea în Uniunea Europeană

Figura nr. 8: Ocuparea în funcţie de nivelul de educaţie şi ocuparea în KIA (%)

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

Rezultatele analizei de corelaţie (r=+0,767; p< 0,01;Tabelul nr. 3,) şi regresie

[R2=0,642; F (1,25) =35,64;sig=0,000; β=+0,767] reflectă influenţa pozitivă a ocupării în KIA
asupra productivităţii muncii, în rândul statelor membre ale UE-28, scoţându-se în evidenţă
faptul că un nivel de educaţie ridicat al populaţiei ocupate reprezintă o importantă sursă de
creştere a productivităţii muncii şi, implicit, o cale de reducere a decalajelor dintre ţări.

140.0
IE

BE
120.0 AT NL FR
Productivitatea muncii

IT SE
DK
100.0 FI DE
ES UK
SK PT
CZ
80.0 SI EL MT
CY
PL
RO LTHR EE HU
60.0
BG LV
40.0 R Sq Cubic =0.642

15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0

Ocupare în KIA (% din total ocupare)

Figura nr. 9: Corelaţia pozitivă dintre productivitatea muncii şi ocuparea în KIA,

în 2014, în UE-28
Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de baza de date Eurostat, 2015

Creşterea ocupării, în conformitate cu Strategia Europa 2020, se dovedeşte a fi o

provocare importantă pentru piaţa forţei de muncă din România. Situaţia actuală evidenţiază
că sunt necesare acţiuni suplimentare în vederea atingerii obiectivelor cantitative, care să
genereze o creştere a ocupării cu consecinţe asupra diminuării decalajelor, în termeni de
productivitate şi venit, facilitându-se astfel integrarea europeană a României.

218 Amfiteatru Economic

Integrarea europeană: provocări din perspectivă macro şi microeconomică AE

Concluzii şi implicaţii

Acest studiu a investigat procesul de integrare din perspectiva ocupării productive

şi a principalilor săi determinanţi, în România, în perioada 2007-2014. Este deosebit de
important să se evalueze ocuparea productivă şi să se identifice oportunităţile-cheie şi
obstacolele în calea creării ocupării productive, având în vedere că ocuparea productivă
reprezintă un element esenţial al creşterii economice favorabile incluziunii sociale,
putându-se constitui într-o forţă motrice în reducerea decalajelor dintre ţări cu scopul
integrării acestora în UE.
Rezultatele studiului arată faptul că procesul de creştere economică din România
este mai puţin favorabil incluziunii sociale. Astfel, creşterea economică nu a fost însoţită de
o creştere a populaţiei ocupate; rata de ocupare, considerată drept obiectiv-ţintă pentru o
creştere favorabilă incluziunii, a înregistrat o creştere insuficientă; riscul sărăciei este cel
mai ridicat din UE-28, dar şi în creştere; lucrătorii români beneficiază cel mai puţin din
ceea ce produc (din PIB) fapt ce determină un risc ridicat al sărăciei în muncă. În ciuda unei
creşteri economice pe termen lung (2000-2014, excepţie 2009-2010) rezultatele indică
decalaje mari în ceea ce priveşte PIB-ul pe locuitor şi productivitatea muncii între România
şi media UE-28. De asemenea, s-a identificat că România se caraterizează printr-un nivel
scăzut al ocupării productive determinat, în principal, de productivitatea redusă a muncii,
de ocuparea vulnerabilă ridicată, de ocuparea ridicată şi ineficientă în agricultură şi de
ponderea scăzută a populaţiei ocupate cu studii superioare. Mai mult decât atât, nivelul
scăzut al salariilor, cauzat de un nivel redus al productivităţii muncii, reprezintă un
important generator al nivelul scăzut al ocupării productive. În consecinţă, în ceea ce
priveşte sărăcia în muncă, antonimul ocupării productive, România se situează pe primul
loc în UE, fapt ce pune sub semnul întrebării integrarea reală a României în structurile
europene. Rezultatele analizei de regresie reflectă, pe de o parte, influenţa pozitivă a
productivităţii muncii asupra PIB-ului/locuitor, şi, pe de altă parte, influenţa pozitivă a
nivelului ocupării în servicii şi a ocupării în activităţile bazate pe utilizarea intensivă a
cunoaşterii asupra productivităţii muncii. Aceste rezultate dovedesc că ocuparea productivă
reprezintă o forţă motrice în diminuarea decalajelor economice şi sociale dintre statele
membre şi, implicit, în integrarea reală în UE.
Existenţa marilor decalaje resimţite prin productivitatea muncii, între România şi
ţările dezvoltate ale UE, precum şi existenţa unui nivel scăzut al ocupării productive, însoţit
de un risc foarte ridicat al sărăciei în muncă, reflectă nevoia de a accelera creşterea
productivităţii muncii, printr-o restructurare eficientă a economiei, dinspre sectoarele cu
productivitate scăzută spre sectoarele cu productivitate înaltă. Subliniem faptul că este
foarte important ca populaţia ocupată săracă să beneficieze de câştigurile în productivitatea
muncii. În vederea integrării reale a României în UE şi pentru a realiza o creştere
economică favorabilă incluziunii sociale considerăm că obiectivul – creşterea ocupării
productive- trebuie să fie evidenţiat mult mai clar în centrul strategiilor europene şi ale
României. Rezultatele acestui studiu pot fi utile pentru factorii de decizie în vederea
îmbunătăţirii ocupării productive.
Limitele cercetării se referă la analiza unui număr limitat de indicatori specifici
ocupării productive, precum şi la metodele de analiză statistică utilizate, bazate pe corelaţie
şi regresie simplă. Aceste limitări se vor constitui ca puncte de iniţiere a unor cercetări
viitoare ce vor explora mai profund ocuparea productivă, prin includerea indicatorilor ce
reflectă activităţile specifice sectorului industriei şi cel al serviciilor. Viitoarele cercetări
pot analiza, pe baza modelării economice, mecanismele şi cauzele ce determină ocuparea în

Vol. 18 • Nr. 42 • Mai 2016 219

AE Ocuparea productivă în România: o provocare majoră
pentru integrarea în Uniunea Europeană

industrie (printr-o abordare cantitativă, calitativă şi structurală), în perioada de

„dezindustrializare prematură”, şi dacă reindustrializarea economiei, inclusiv a ocupării,
poate fi o soluţie eficientă pentru creşterea ocupării productive în România în vederea
integrării reale în UE.

Bibliografie
Andreß, H.J. and Lohmann, H., 2008. The working poor in Europe. Cheltenham: Edward
Elgar Publishing.
Anker, R., Chernyshev, I., Egger, P., Mehran, F. and Ritter J., 2002. Measuring Decent
Work with Statistical Indicators. s.l:ILO [online] Available at:
<http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---integration/documents/
publication/wcms_079089.pdf> [Accessed 28 August 2015].
Baumol, W.J., Litan, E.R. and Schramm, C.J., 2009. Good capitalism, bad capitalism and
the economics of growth and prosperity. New Haven&London: Yale University Press.
Bodea, G. and Herman, E., 2014. Factors behind working poverty in Romania. Procedia
Economics and Finance, 15, pp.711-720.
Crettaz, E. and Bonoli, G., 2010. Why are some workers poor? The mechanisms that produce
working poverty in a comparative perspective. [online] Available at:
<https://www.era.lib.ed.ac.uk/bitstream/1842/3985/1/REC-WP_1210_Crettaz_Bonoli.pdf>
[Accessed 28 August 2015].
EAPN - European Anti-Poverty Network, 2013. Working and Poor. EAPN Position Paper on
In-Work Poverty. [online] Available at: <http://www.eapn.eu/images/stories/docs/EAPN-
position-papers-and-reports/2013-EAPN-in-work-poverty-position-paper-web.pdf>
[Accessed 22 August 2015].
EC, 2010a. EUROPE 2020 A strategy for smart, sustainable and inclusive growth. [online]
Available at: <http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:
FIN:EN:PDF> [Accessed 22 August 2014].
EC, 2010b. Inclusive growth – a high-employment economy delivering economic, social and
territorial cohesion. [online] Available at: <http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-
in-a-nutshell/priorities/inclusive-growth/index_en.htm> [Accessed 22 August 2014].
EU, 2012. Employment and Social Developments in Europe 2011. [online] Available at:
<http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=6176> [Accessed
22 October 2015].
EU, 2013. EU Employment and Social Situation. Quarterly Review. Luxembourg: Publications
Office of the European Union.
Eurostat, 2015. Eurostat. Your key to European Statistics. “Economy and Finance”;
“Population and Social conditions” Database. [online] Available at:
<http://ec.europa.eu/eurostat/data/database> [Accessed 23 October 2015].
Fraser, N., Gutierrez, R. and Pena-Casas, R. eds., 2011. Working poverty in Europe. A
comparative approach. Bakingstoke: Palgrave Macmillan.
Guillen A. M. and Dahl S.A. eds., 2009. Quality of work in the European Union. Concept,
data and debates from a transnational perspective. Brussel: PIE Peter Lang S.A.

220 Amfiteatru Economic

Integrarea europeană: provocări din perspectivă macro şi microeconomică AE
G.R. - Government of Romania. 2011. National Reform Program. [online] Available at:
<http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/nrp/nrp_romania_en.pdf> [Accessed 22 August
2013].
Herman, E., 2012. The influence of the economic growth process on Romanian
Employment. Annals of “Dunarea de Jos” University of Galati Fascicle I. Economics
and Applied Informatics, 1, pp. 5-12.
Herman, E., 2014. Working poverty in the European Union and its main determinants: an
empirical analysis. Engineering Economics, 25(4), pp. 427-436.
ILO, 2014. World of Work Report 2014: Developing with jobs. Geneva: International
Labour Office.
ILO, 2012. Understanding deficits of productive employment and setting targets: a
methodological guide. Geneva: International Labour Office, Employment Sector.
ILO, 2015a. World employment and social outlook: Trends 2015. Geneva: International
Labour Office.
ILO, 2015b. Global Wage Report 2014/15: Wages and income inequality. Geneva:
International Labour Office.
Islam, R., 2013. Integrating productive employment into the Post 2015 Development
Agenda. [online] Available at: <http://southernvoice-postmdg.org/wp-content/uploads/
2013/06/SV-OP-3.pdf> [Accessed 23 October2015].
Islam, R. and Islam, I., 2015. Employment and Inclusive Development. London: Routledge.
Lohmann, H., 2009. Welfare states, labour market institutions and the working poor: A
comparative analysis of 20 European Countries. European Sociological Review, 25(4),
pp.489-504.
Schmid, G., 2014. Inclusive growth: What future for the European Social Model?. IZA
Policy Paper No. 82. [online] Available at: <http://ftp.iza.org/pp82.pdf> [Accessed 22
August 2015].
Stiglitz, J., 2013. The price of inequality: How today’s divided society endangers our
future. New York: W.W. Norton & Company.
Szirmai, A., Gebreeyesus, M., Guadagno, F. and Verspagen, B., 2013. Promoting Productive
and Sustainable Employment: Elaborating a Knowledge and Research Agenda. UNU-
MERIT. [online] Available at: <http://includeplatform.net/wp-content/uploads/2014/10/
Concept-note-on-Productive-Employment-in-Sub-Saharan-Africa-Knowledge-Platform-
on-Development-Policies.pdf> [Accessed 23 October 2015].
UN-United Nations, 2010. Millennium Development Goals Report. Achieving the
millennium development goals with equality in Latin America and the Caribbean:
Progress and Challenges. [online] Available at: <http://www.cepal.org/publicaciones/
xml/5/39995/portada-indice-intro-en.pdf> [Accessed 23 October 2015].
UN, 2013. The twin challenges of reducing poverty and creating employment. [online]
Available at: <http://www.un.org/esa/socdev/documents/employment/twinchallenges.pdf>
[Accessed 23 October 2015].
WEF-World Economic Forum, 2015. The inclusive growth and development Report 2015.
s.l:s.n.
WB-World Bank, 2012. World Development Report 2013: Jobs. Washington, DC: World
Bank.

Vol. 18 • Nr. 42 • Mai 2016 221