Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

1. Aspecte generale privind sursele de finantare a investitiilor

In realizarea unui proiect de investitii, un rol important il are rezolvarea anumitor

probleme, intre care:
 Asigurarea resurselor financiare
 Alegerea izvoarelor de finantare in conditiile asigurarii unui cost cat mai redus al
capitalurilor ce se vor folosi pentru realizarea investitiilor
 Recuperarea fondurilor investite si reducerea duratei acestei recuperari
 Rambursarea creditelor si plata dobanzii la termen
 Asigurarea unei rentabilitati cat mai mari de pe urma lucrarilor de investitii
Atragerea capitalului si alocarea acestuia in diferite obiective de investitii reprezinta o
problema fundamentala .
Alocarea fondurilor in diverse variante de investitii se face pe baza eficientei
obiectivelor; in mod asemanator obtinerea fondurilor trebuie sa tina seama de eficienta, adica de
cheltuielile comparative si riscurile pe care le implica diverse izvoare ale acestora.
Avand in vedere costul, de regula ridicat al investitiilor, o problema de prim ordin care se
ridica este gasirea si alegerea surselor necesare pentru finantare, precum si evaluarea
rentabilitatii acestora, comparand costurile de finantare cu rezultatele financiare previzibile.
Procedura de alegere a investitiei presupune insa, pe langa evaluarea si compararea
rentabilitatii proiectelor avute in vedere, in contextul strategiei generale a intreprinderii, si
greutatile in obtinerea surselor de finantare. Daca selectia proiectelor de investitii se face in
functie de criterii financiare, trebuie sa se tina cont, totodata, si de prioritatile dictate de politica
intreprinderii in cadrul strategiei de dezvoltare a acesteia. Evident ca fiecare proiect se adopta pe
baza unui studiu comercial, tehnic si financiar care sa justifice oportunitatea investitiei.
Finantarea pe termen lung a intreprinderilor presupune nevoi de fonduri, cu caracter
permanent sau pentru peioade mari de timp, operatiune care se poate realiza in diverse forme,
functie de conditiile concrete ale intreprinderii si ale pietei financiare. Caile de finantare pe
termen lung sunt in stransa legatura cu caile de investire, formand impreuna cu acestea politica
financiara a intreprinderii, respectiv gestiunea pe termen lung.

20
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

Intr-o economie de piata, sursele principale de finantare a investitiilor sunt:

 Fonduri proprii
 Fonduri imprumutate ( pe termen lung si mediu)
Privite din punct de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor, sursele de finantare pe
termen lung pot fi grupate astfel:
 Finantari interne ( autofinantarea )
 Finantari externe (cresteri de capital, imprumuturi diverse)
In acoperirea financiara a investitiilor, intreprinderile trebuie sa-si mobilizeze mai intai
fondurile proprii ce se degaja din autofinantare si apoi sa apeleze la resurse externe, spre a obtine
un cost cat mai redus al capitalului. Trecerea la economia de piata, conectarea economiei
romanesti la cea mondiala, cresterea nivelului ei de competitivitate, impune inlocuirea si
formarea in acest scop a unor resurse financiare corespunzatoare.
In etapa actuala, la noi in tara, este necesara stimularea agentilor economici in efectuarea
de investitii, ceea ce se poate obtine, intre altele, prin scutirea sau reducerea impozitului asupra
beneficiului alocat in acest scop, iar creditul bancar ca principala sursa imprumutata trebuie sa
devina o parghie veritabila de sustinere a dezvoltarii. Creditele trebuie sa fie acordate numai
pentru proiecte cu eficienta ridicata, spre a se crea conditii optime de rambursare si dezvoltare.
Acordarea de credite bancare este necesar sa fie conditionata de participarea intreprinderii cu
fonduri proprii la finantarea investitiilor (intr-o anumita proportie).
Tot in aceasta perioada se impune ca statul prin bugetul sau sa intervina intr-o masura
mai mare in finantarea investitiilor concomitent cu procurarea de fonduri prin emisiunea de
actiuni si obligatiuni.
Toate resursele de finantare a investitiilor se reflecta intr-o sectiune de previziune
financiara denumita “fondul de dezvoltare “si care nu este altceva decat un buget de finantare a
investitiilor sau un plan anual de finantare a acestora.

21
 Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

SURSELE PRINCIPALE DE FINANTARE ALE INVESTITIILOR

FONDURI AUTOFINANTAREA
PROPRII

IMPRUMUTURI
OBLIGATARE

SURSE DE
IMPRUMUTURI DE LA
FINANTARE
INSTITUTII PUBLICE
SPECIALIZATE

FONDURI
IMPRUMUTATE IMPRUMUTURI
ACORDATE DE STAT

IMPTUMUTURI
ACORDATE DE BANCI

CREDIT FURNIZOR

LEASING

22
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

2. Surse proprii de finantare ale investitiilor, consecinta a autofinantarii

Finantarea pe termen lung a intreprinderilor presupune nevoi de fonduri, cu caracter

permanent sau pentru perioade mai mari de timp, operatie care se poate realiza in diverse forme,
functie de conditiile concrete ale intreprinderii si ale pietei financiare. Caile de finantare pe
termen lung sunt in stransa legatura cu caile de investire, formand impreuna cu acestea politica
financiara a intreprinderii, respectiv gestiunea pe termen lung.
Autofinantarea este cel mai raspandit principiu de finantare si presupune ca
intreprinderea isi asigura dezvoltarea cu forte proprii, folosind drept surse de finantare o parte a
profitului obtinut din exercitiul anterior si fondul de amortizare, acoperind atat nevoile de
inlocuire a activelor imobilizate, cat si cresterea activului economic. In cadrul surselor proprii,
care formeaza fondul de dezvoltare, se include:
1. Profitul
2. Fondul de amortizare
3. Sume din lichidarea si vanzarea activelor fixe
4. Alte resurse proprii
Locul insemnat pe care il ocupa autofinantarea printre celelalte cai de finantare decurge
din faptul ca creeaza avantaje atat pentru actionari cat si pentru societatea comerciala ca persoana
juridica.
 Actionarii sunt avantajati deoarece, capitalizand o parte a profitului, creste
valoarea bursiera a intreprinderii, creste cursul actiunilor detinute de ei, creste avutia lor. In afara
de aceasta, profitul reinvestit este exonerat de la plata impozitului pe profit sau se aplica reduceri
substantiale de impozit, ceea ce creaza posibilitati mai mari de reinvestire.
 Intreprinderea, ca persoana juridica, este avantajata deoarece nu mai este nevoita
sa apeleze nici la actionari, nici la piata financiara pentru a obtine fondurile de care are nevoie
pentru dezvoltare. Totodata creste autonomia financiara a intreprinderii fata de banci.
Politica de autofinantare a unei intreprinderi este sinteza cailor de productie, comerciale
si financiare, care orienteaza activitatea sa. Fluxul resurselor de autofinantare rezulta din
performantele economice si financiare, fiind grupate insa in functie de posibilitatile repartizarii

23
 Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

beneficiilor, amortizarii si de politica de indatorare. Previziunile de finantare interna joaca un rol

principal in politica financiara a intreprinderii.
Desi autofinantarea este o politica financiara sanatoasa si de dorit, nu este oportun sa se
exagereze in aceasta directie pentru ca intreprinderea sa nu fie rupta de piata financiara si pentru o
mobilitate mai mare a capitalului. Acoperindu-si integral nevoile de crestere economica din surse
interne, se poate usor scapa din vedere costul capitalului propriu comparativ cu cel imprumutat,
creandu-se aparenta inselatoare ca primul ar fi oarecum gratuit. Realitatea economica si financiara
arata insa ca, indiferent de provenienta, costul capitalului se egalizeaza, in multe cazuri costul
capitalului propriu fiind chiar mai ridicat decat al celui imprumutat.
Orice politica de autofinantare trebuie analizata in functie de rentabilitatea pe care o
degaja profitul reinvestit. Daca rentabilitatea noilor proiecte acoperite prin autofinantare este
egala cu rentabilitatea reclamata de actionari, politica de autofinantare este neutra pentru
intreprindere. Numai atunci cand rentabilitatea investirilor acoperite din autofinantare este mai
mare decat remuneratia ceruta de actionari, autofinantarea are un efect pozitiv pentru
intreprindere in sensul ca creste valoarea financiara a acesteia. Astfel autofinantarea contribuie la
cresterea mijloacelor financiare ale intreprinderii dar nu permite cresterea beneficiilor pentru
reinvestire decat daca creste rata rentabilitatii noilor proiecte peste pretentiile de remuneratie ale
actionarilor.
In principiu, costul autofinantarii este egal cu costul fondurilor proprii externe in sensul
ca actionarii asteapta aceeasi rentabilitate de la beneficiile reinvestite, ca si de la aporturile de
numerar realizate de ei cu prilejul cresterilor de capital. Cu alte cuvinte autofinantarea apare, ca
si fondurile proprii externe, un mijloc de finantare costisitor. Faptul ca societatea dispune liber de
sumele obtinute prin autofinantare, ca nu varsa remuneratia catre actionari (fluxuri financiare
negative ) nu inseamna ca sumele respective sunt gratuite.
In ceea ce priveste capacitatea de autofinantare trebuie subliniat ca acesta este mai mare
decat autofinantarea efectiva. Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se
obtine ca rezultat al tuturor operatiunilor de incasari si plati efectuate de intreprindere, intr-o
perioada de timp, avand in vedere si incidenta fiscala. Nu totalitatea capacitatii de autofinantare
ramane la dispozitia intreprinderii pentru nevoi de finantare interna, ci mai putin beneficiile
distribuite actionarilor sub forma de dividende si participatii la beneficii ale salariatilor.

24
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

3. Surse de finantare externa a investitiilor

Finantarile externe pot fi realizate:

 Sub forma directa, prin care agentii economici cu necesitati de finantare se imprumuta pe
piata finaciara direct de la cei care au lichiditati de plasat.
 Sub forma indirecta, cand intre detinatorii de lichiditati si cei cu necesitati de finantare apar
intermediari financiari sub forma bancilor si altor institutii financiare nebancare.

FINANTARE IMPRUMUT
DIRECTA OBLIGATAR

IMPRUMUTURI
FINANTARE DE LA
EXTERNA ORGANISMAE
PUBLICE
SPECIALIZATE

FINANTARE IMPRUMUTURI
INDIRECTA DE LA BANCI

IMPRUMUTURI
DE LA STAT

CREDIT
FURNIZOR

LEASING

25
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

A. IMPRUMUTUL OBLIGATAR

Apelul la imprumutul obligatar sau economiile publice este un contract de credit incheiat
intre o masa de creditori si un singur debitor, o modalitate de procurare de resurse financiare pe
termen lung si intr-un cuantum ridicat, necesare asigurarii cresterii economice si respectarii unor
obligatii de plati asumate.
Imprumutul obligatar poate fi :
 Imprumut obligatar privat
 Imprumut obilgatar public

In cazul imprumuturilor obligatare private acestea se pot emite fie individual, de catre
societati comerciale puternice, fie grupat. Aceasta din urma varianta poate avea loc prin
asocierea mai multor agenti economici care sa garanteze solidar imprumutul sau prin intermediul
unor institutii sau organisme de plasament colectiv, constituite ca societati anonime, care
repartizeaza fondurile receptionate sub forma de credite intreprinderilor aderente cu nevoi de
finantare.
Obilgatiunile sunt similare cu imprumuturile pe termen, dar o emisiume de obligatiuni
presupune in general publicitate, oferta catre public si vanzarea propriu zisa catre diferiti
investitori. Intr-adevar, cand o firma face o emisiune de obligatiuni, mai multi investitori
individuali si institutionali pot cumpara aceste obligatiuni, in timp ce in cazul unui imprumut la
termen exista, in general, o singura institutie care acorda imprumutul.

Obligatiunile sunt de mai multe tipuri cele mai importante fiind urmatoarele:
 Obligatiuni ipotecare. Printr-o obilgatiune ipotecara (“mortgage bond”),
compania gajeaza anumite proprietati desemnte ca garantie pentru obilgatiune. 1Gajul este o
conditie a imprumutului. In cazul in care compania nu plateste imprumutul, detinatorii acestor
obligatiuni pot sechestra si vinde proprietatile pentru a-si satisface drepturile. Toate obligatiunile

1
Exista de asemenea, ipoteci personale , garantate de proprietati personale, dar acesta este, in general un instrument
intermediar. Proprietatile reale sunt, prin definitie, terenuri si cladiri. Proprietatile personale sunt, prin definitie,
orice fel de propretati materiale.

26
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

ipotecare fac obiectul unui contract de emisiune (“indenture”), care este un document oficial care
prezinta in detaliu, atat drepturile detinatorilor de obligatiuni, cat si ale companiei.
 Obligatiuni generale. O obligatiune generala (“debenture”) este o obligatiune
negarantata, ce nu ofera nici un drept de gaj asupra vreunei proprietati ca garantie pentru
nerespectarea obligatiilor. De aceea, detinatorii obligatiunilor negarantate sunt creditori generali,
al caror drept este asigurat de proprietatile care nu au fost gajate. In esenta, obligatiunile generale
se bazeaza numai pe capacitatea activelor companiei de a genera profituri. Avantajul oferit de
obligatiunile generale din punct de vedere al emitentului este ca nu sunt implicate proprietati care
sunt disponibile pentru finantari ulterioare.
 Obligatiuni negarantate subordonate. Termenul de subordonat inseamna inferior.
In caz de faliment, datoriile subordonate au drepturi asupra activelor numai in urma datoriilor
primare. Obligatiunile negarantate subordonate (“subordinated debentures”) pot fi subordonate
fie unor datorii pe termen scurt specifice, ( de regula, imprumuturi bancare), fie tuturor celorlalte
datorii. In caz de lichidare sau reorganizare, detinatorii de obligatiuni negarantate subordonate nu
pot fi platiti inainte ca datoriile primare denumite in contractul de emisiune, sa fie platite in
totalitate.
 Obligatiuni amortizate in serie. In cazul unei obligatiuni obisnuite, plata
principala este in mod normal, scadenta la data maturitatii obligatiunii. Totusi, intr-o emisiune de
obligatiuni amortizate in serie, cate o parte din valoarea imprumutului devine scadenta si este
rambursata in fiecare an. Obligatiunile platite sunt identificate printr-o loterie si investitorul nu
stie dinainte ca obligatiunile sale vor fi platite. Astfel, emisiunea de obligatiuni este echivalenta
cu un numar de emisiuni separate de obligatiuni fiecare cu o maturitate diferita, dar emise toate
in acelasi timp.
 Obligatiuni de venit (“income bonds”). Rezultate, de regula, in urma
reorganizarilor, obligatiunile de venit platesc dobanda numai daca profitul net este suficient
pentru a indeplini aceasta obligatie. Deoarece plata dobanzii se face din profituri si nu are o
valoare fixa, aceasta plata este tratata ca o plata de dividende si nu este deductibila din impozitul
pe profit. Pentru a fi considerata obligatiune de venit, o astfel de obligatiune nu trebuie sa aiba
nici un element fix in plata dobanzii.
 Obligatiuni retractabile (“retractable bonds”). O astfel de obligatiune ofera
detinatorului posibilitatea de a vinde obligatiunea emitentului la valoare nominala la o data

27
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

specificata inainte de maturitate. In mod normal, caracteristica de retractare exista la datoriile pe

termen lung si este identificata in contractul obilgatiunii. Aceasta caracteristica de retractare este
in avantajul detinatorilor obligatiunii daca ratele dobazilor sunt mai mari decat rata cuponului in
perioada electorala. Valoarea optiunii de retractare, si deci ecomomia companiei la cheltuielile
cu dobanda, depinde de volatilitatea estimata a ratelor dobanzilor. Optiunea de retractare este
unul din “clopotei” inclusi intr-o emisiune de obligatiuni ca” indulcitori” pentru investitorii in
obligatiuni.
 Obligatiuni extensibile (“extensible bonds”). O obligatiune extensibila este o
obligatiune pe termen scurt care ofera detinatorului optiunea de a schimba in datorii pe termen
lung cu o valoare similara pana la o data specificata, rata dobanzii fiind determinata la data
emisiunii originale. Rata dobanzii noii datorii este egala sau cel putin mai mare decat rata
dobanzii emisiunii originale. Emisiunea originala are, de regula, o maturitate de 5 ani si noile
datorii emise sunt pe termen mai lung, de regula 10 ani. Ca si optiunea de retractare, aceasta
optiune poate avea o valoare pentru detinatorul de obligatiuni: astfel, randamentul unei
obligatiuni extensibile trebuie sa fie mai mic decat al unei obligatiuni similare fara optiunea de
extensibilitate.
 Obligatiuni internationale. Sunt de doua feluri:
 Obligatiuni straine (“foreign bonds”) este o emisiune catre investitorii
unei tari straine, in moneda tarii respective.
 Euroobligatiunile care sunt caracterizate intr- o alta moneda decat a tarii
in care sunt vandute. Pentru companiile care emit euroobligatiuni, o caracteristica importanta a
acestui proces este nivelul de transparenta mult mai mic decat pentru obligatiunile emise intern;
aceasta ofera companiilor un acces mai rapid la pietele de capital si costuri de tranzitie reduse
datorita cerintelor reduse, ale organismelor de reglementare.

28
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

B. IMPRUMUTURI DE LA INSTITUTII PUBLICE SPECIALIZATE

(BIRD – BERD)

Resursele financiare interne ale tarii sunt insuficiente in raport cu nevoile mari de
investitii fapt pentru care pentru nevoile de redresare si retehnologizare a economiei se apeleaza
si la imprumuturi externe si investitii directe de capital strain.
Creditele externe sunt de mai multe categorii, si anume: credite guvernamentale, in
spatele carora se afla statul, chiar daca mijlocul prin care se acorda sunt bancile, credite bancare
unde riscul este exclusiv al bancilor, credite acordate de institutii internationale, precum Fondul
Monetar International, Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana
pentru Reconstructie si Dezvoltare.
Creditul international imbraca o diversitate de structura atat in ceea ce priveste
participantii care actioneaza sub forma de debitori sau creditori externi, cat si in ceea ce priveste
multitudinea de obiecte de credit, a categoriilor de credit, a tehnicilor de realizare a operatiunilor,
a costului creditului, a mecanismul de asigurare si de garantare a creditului.

I. Finantarea investitiilor prin credite BERD

1.1. BERD - scurt istoric, functii

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) este o institutie financiara

internationala cu sediul la Londra.
Scopul acestei institutii bancare este acela de a imbina rolul de organism financiar cu cel
al activitatii unei banci de afaceri care isi propune sa supervizeze privatizarile, fuzionarile si
achizitiile in toate tarile Europei Centrale si de Est. BERD are in vedere sprijinirea unor obiective
publice destinate dezvoltarii, precum si extinderea sectorului privat; de asemenea, incurajarea
tarilor occidentale de a investi in Europa de Est.
Imprumuturile acordate vor fi repartizate in proportie de 40% pentru sectorul public si
60% pentru sectorul privat.

29
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

Obiectivul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare este de a promova

tranzitia la economia de piata in tarile care anterior erau planificate centralizat si de a sustine
dezvoltarea sectorului privat in cadrul acestei transformari.
Ca si in cazul bancilor regionale de dezvoltare, rolul principal al BERD este de a
finanta proiecte. Unul din aspectele indelung discutate a fost implicarea bancii exclusiv in
finantarea sectorului privat, dupa modelul CFI ( parere impartasita de Anglia si SUA ) sau
implicarea ei si in sustinerea proiectelor de infrastructura guvernamentala. Facand un
compromis, Acordul de Constituire al BERD contine o clauza, prin care imprumuturile
acordate de banca sectorului public nu trebuie sa depaseasca 40% din totalul imprumuturilor.
Pentru a satisface obiectiile Statelor Unite, imprumuturile catre guverne sunt explicit limitate.
Ele sunt acordate pentru “orice intreprindere de stat care opereza competitiv si participativ in
cadrul economiei de piata si oricarei intreprinderi de stat pentru a-i facilita tranzitia spre
controlul si proprietatea privata”. In acest fel banca are un mandat ferm in ceea ce priveste
sectorul privat.

1.2.Operatiuni BERD in Romania

BERD finanteaza proiecte pentru care in Romania inca nu sunt disponibile alte surse
comerciale de finantare utilizand o serie larga de produse financiare. Acestea includ:
imprumuturi si/sau participare directa de capital, precum si alte forme de cvasi-capital sau
imprumuturi subordonate, depinzand de nevoile clientului. In functie de dimensiunea proiectului
de investitie, Banca va putea oferi:
 capital social
si/sau direct sau indirect prin intermediari financiari.
 imprumuturi

1.2.1.Finantarea directa prin BERD

Ca principiu, participarea maxima a Bancii se ridica la 35% din costul total al unui
proiect de investitie si trebuie sa reprezinte cel putin 5 milioane ECU. Costul total al unui proiect
de investitii poate include costul actiunilor, o crestere de capital, capital circulant,

30
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

modernizare/crestere a productiei, distributiei, marketingului si sistemelor de management

precum si valoarea activelor existente ale companiei locale (in cazul unei societati mixte sau
preluare) sau valoarea terenurilor, cladirilor, echipamentelor, forta de munca, etc.
Alegerea variantei de finantare prin imprumut sau capital social este determinata pe baza
unor principii comerciale solide si difera de la caz la caz. In orice caz, un angajament financiar
solid din partea sponsorului este solicitat de la bun inceput. Pentru proiecte mai mici de 5
milioane ECU BERD indruma sponsorul catre intermediarii financiari.

Instrumentele de finantare directa sunt:

 imprumuturile
 capitalul social
 facilitatile comerciale.

a) Imprumuturile

Banca acorda imprumuturi in valuta, pe criterii comerciale, clientilor din sectorul privat.
Rambursarea se face in valuta, cu o dobanda fixa sau variabila exprimata ca o marja peste
LIBOR.
Imprumuturile se ramburseaza in mod normal intre 5 si 7 ani incepand dupa o perioada
de gratie care dureaza de la 1 la 2 ani.Termenii sunt negociabili.
Imprumuturile se acorda pe baza capacitatii proiectului de a genera fluxuri de numerar si
pe baza abilitatii clientului de a efectua plata dupa o anumita perioada agreata.
Majoritatea imprumuturilor sunt garantate cu un set din activele si/sau creantele
clientului. Conditionalitati specifice pot fi cerute in anumite cazuri. Cheltuielile administrative
ale BERD precum si cheltuielile neprevazute aparute pe durata proiectului sunt suportate
deasemnea de catre sponsor. Acolo unde este posibil, BERD cauta oportunitati de co-finantare a
proiectului cu alti investitori in scopul cresterii sumei totale a imprumutului si a calitatii
finantarii disponibila catre sponsori.

31
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

b) Capital social
Investitiile minoritare de capital social sunt facute sub diferite forme incluzand
subscrierea de actiuni ordinare sau preferentiale. De asemenea, se poate opta pentru investitii de
cvasi-capital, cum ar fi imprumuturile subordonate, obligatiunile sau subscrierea emisiunii de
actiuni de catre o companie pe pietele de capital locale sau internationale. Investitiile de capital
social sunt facute pentru a sprijini proiectul in stadiile sale initiale si de aceea planul de finantare
trebuie sa indice clar cum si unde va fi vanduta in viitor participarea Bancii (strategie de iesire).
Banca nu urmareste sa preia controlul sau sa-si asume responsibilitatea manageriala
pentru companiile respective. Termenii si conditiile de participare la capitalul social depind de
riscurile si de profiturile viitoare ale proiectului.

c) Facilitati comerciale

Banca include bancile locale in diferite Programe pentru Facilitati Comerciale, pentru a le
ajuta sa-si formeze o reputatie solida si pentru a le face mai usor acceptate pe piata financiara de
comert international. In cadrul acestor programe, BERD emite garantii partiale de plata, pentru a
sustine tranzactiile bazate pe scrisori de credit emise de bancile locale.

1.2.2. Finantarea indirecta prin BERD sau finantarea cu ajutorul IF

BERD acorda linii de credit bancilor locale si participa la capitalul social al fondurilor de
risc, pentru a asigura finantarea IMM (Intreprinderi Mici si Mijlocii), care sunt prea mici pentru
a fi finantate direct de catre BERD. Aceste banci si fonduri, numite Intermediari Financiari (IF)
iau decizii independente de acordare a unor imprumuturi/investitii, decizii supuse insa anumitor
cerinte care reflecta politica de investitii a BERD.
IF sunt alesi pe baza calitatii managementului lor, a conditiilor si performantei financiare
si a concordantei planului lor de afaceri cu obiectivele operationale ale BERD.

32
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

a) Linii de credit

Liniile de credit sunt acordate in valuta forte bancilor locale care au demonstrat ca au
capacitatea de a acorda clientilor lor imprumuturi performante, in valuta si pe termen mediu.
Liniile de credit sunt structurate astfel incat sa faciliteze o crestere a numarului imprumuturilor
pe termen lung, care sunt mai potrivite planurilor de investitii ale clientilor lor privati.
IF isi stabilesc propriile criterii de acordare a imprumuturilor, dar cateva criterii
principale de finantare a unui proiect si caracteristici ale subimprumuturilor sunt:
 Sponsorul (sponsorii) proiectului are (au) antecedente dovedite in domeniul respectiv;
 Proiectul este semnificativ finantat prin capital social, de obicei 35%;
 Proiectul demonstreaza capacitatea de a genera valuta forte;
 Sume: 100.000-5 mil. $;
 Termen: un an sau doi- perioada de gratie si cinci ani pentru rambursare;
 Rata: LIBOR+ marja ;
 IF solicita studiu de fezabilitate de tip propriu.

b) Fonduri de capital

BERD participa la crearea unor fonduri locale de capital, conduse de manageri de fond
experimentati, pentru a mari disponibilitatea de capital pentru IMM-urile locale, societati mixte
si alte companii. Acest capital poate fi folosit pentru restructurarea si dezvoltarea operatiunilor
companiilor respective.

II. Finantarea investitiilor prin credite BIRD

2.1. BIRD - scurt istoric, formarea si utilizarea resurselor

Banca Mondiala este un sistem bancar format, in principal, din Banca Internationala
pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) infiintata in 1945 cu sediul la Washigton si doua
filiale ale acesteia, si anume, Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (AID), infiintata in
1960, si Corporatia Financiara Internationala (CIF), care a inceput sa functioneze in 1956.

33
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

BIRD este un organism interstatal care are o functie complementara cu FMI. Face parte
din sistemul ONU avand rol proeminent in activitatea de finantare si de promovare a dezvoltarii
economice a tarilor membre.
BIRD sprijina statele membre in curs de dezvoltare prin acordarea de imprumuturi pe
termen lung pentru realizarea investitiilor, precum si pentru garantarea de imprumuturi obtinute
de acestea pe piata financiara. De asemenea, BIRD se ocupa de coordonarea ajutorului
international pentru dezvoltare oferit de unele tari dezvoltate pentru unele tari in curs de
dezvoltare.
Avantajele principale puse la dispozitia tarilor membre sunt:
 Contractarea de imprumuturi pentru investitii in vederea realizarii unor
proiecte economice necesare tarii respective. Solicitantul trebuie sa prezinte garantii a caror
marime depinde de proportiile obiectivului economic si de posibilitatile economiei respective de
a suporta sarcina financiara. Nivelul imprumuturilor nu depinde de cota de participare la
capitalul social ca la FMI. Toate imprumuturile la BIRD se acorda in valuta convertibila pe
termen lung maximum 20 ani.
 Participarea la licitatiile internationale organizate de BIRD pentru
adjudecarea lucrarilor finantate de aceasta. O tara membra poate prelua prin licitatie, lucrarile
dintr-o alta tara membra, cu sprijinul bancii.
Banca Mondiala agreeaza in principal documentatiile ce privesc creditele de productie,
pentru finantarea exportului, pentru finantarea investitiilor in general in tarile in curs de
dezvoltare.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca beneficiarii de credite pentru finantare sunt:
 Tarile membre trebuie sa adere in prealabil la FMI si sa participe la
capitalul social al bancii prin varsamintele stabilite. Ele trebuie sa furnizeze informatii de orice
fel privind situatia economica si financiara a tarii respective necesare pentru stabilirea politicii de
imprumuturi fata de aceasta.
 Beneficiarii de credite pot fi agenti guvernamentali, societati comerciale
cu capital privat, precum si societati comerciale care sunt in curs de privatizare si a caror
conducere are un plan viabil de privatizare.

34
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

Formarea si utilizarea resurselor BIRD

Capitalul social al BIRD este format prin subscrierea tarilor membre. Partea de capital
subscris de fiecare tara este stabilita in corelatie cu participarea financiara a acesteia la FMI.
Fondurile BIRD se consituie din cota de 10% din capitalul subscris (1% in aur si
9% in moneda nationala). Restul de 90% se varsa numai in cazuri exceptionale.
Principala destinatie a fondurilor o constituie acordarea de imprumuturi pe
termen lung (15-20 ani) pentru realizarea proiectelor de investitii. Acordarea acestor
imprumuturi se face cu respectarea unor conditii riguroase privind utilizarea si garantarea lor.
Efecturea imprumuturilor se concretizeaza prin achitarea directa a sumelor datorate furnizorilor
pentru realizarea proiectelor de investitii si, uneori, prin remiterea unei transe direct
beneficiarului.
Beneficiarii de imprumuturi au fost, in cea mai mare parte, tarile in curs de dezvoltare
pentru investitii in sectoarele: agricultura, energie, industrie, transporturi si telecomunicatii,
servicii sociale.
BIRD mai acorda imprumuturi pe baza unor programe de dezvoltare pe termen mediu si
lung. Aceasta forma de finantare este conditionata de elaborarea de catre tara solicitatoare a unui
program de dezvoltare si de luarea unor masuri economice si financiare care sa constituie un
suport satisfacator pentru dimensiunea asistentei. In ultimul timp asistenta pe baza de program se
acorda si pentru ajustari structurale necesare in urma unor transformari sociale.

2.2. Imprumuturi BIRD primite de Romania pentru finantarea “ Proiectului

de dezvoltare industriala”.

Prin Acordul de imprumut intrat in vigoare la 19.07.1995, BIRD a acordat ROMANIEI

un imprumut in valoare de 175.000.000 USD pentru finantarea “Proiectului de Dezvoltare
Industriala”, agent al Ministerului Finantelor devenind EXIMBANK.
Proiectul este structurat pe doua componente :
 Credite pe termen scurt pentru finantarea importurilor de completare (importuri de
materii prime, materiale destinate productiei de export ), carora le-au fost repartizate 75 milioane
USD

35
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

 Credite pe termen mediu si lung, pentru finantarea proiectelor de investitii

destinate retehnologizarii, extinderii sau crearii unui sector de lucru destinat exportului, carora
le-au fost alocate initial 102 milioane USD. Ulterior, datorita interesului sensibil mai mare
acordat componentei de investitii in detrimentul celeilalte, s-a realocat o parte din resursele
importurilor de completare catre cele de investitii. In prezent, aproximativ 43 milioane USD sunt
angajati de catre bancile prin care se deruleaza imprumutul.
Finantarea proiectelor de investitii din imprumutul BIRD se poate realiza prin credite pe
termen mediu si lung, acordate societatilor comerciale din sectorul industrial, in vederea
achizitionarii de bunuri si servicii pentru modernizarea si dezvoltarea activitatii societatilor.
Pot beneficia de acest tip de finantare societatile comerciale care indeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii:
A. Conditii de eligibilitate a societatilor comerciale:
este infiintata legal, in conformitate cu Legea nr. 31/1991 a Romaniei
este o societate din sectorul privat sau cu majoritate de stocuri de voturi in
proprietate privata, sau aflata in proces de privatizare
are un program de restructurare si un plan de afaceri destinat asigurarii succesului
financiar si de afaceri pe termen lung
prezinta credibilitate si are o structura financiara satisfacatoare pentru realizarea
efcienta a activitatilor sale, inclusiv a proiectului de investitii pentru care este
solicitata finantarea (desfasoara activitate de cel putin 3 ani)

B. Conditii de eligibilitate a proiectului de investitii:

este fezabil din punct de vedere tehnic si viabil din punct de vedere economic,
financiar si comercial
are o rata de rentabilitate financiara si economica de cel putin 15%
este proiectat in conformitate cu standardele de sanatate, siguranta si mediu
prevazute de reglementarile in vigoare din Romania
din punct de vedere al aspectelor privind mediul inconjurator este aprobat de catre
autoritatile romanesti competente.

36
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

Principale caracteristici ale imprumuturilor pentru finantarea proiectelor de investitii

 Valoarea maxima a imprumutului: 8.000.000.USD
 Durata imprumutului: 3-16 ani
 Perioada de gratie: 1-5 an
 Moneda imprumutata: USD
 Rata de dobanda: dobanda LIBOR la 6 luni + marja
BIRD +0,5%(marja EXIMBANK)+ marja bancii comerciale prin care se deruleaza
creditul
 Obiectul finantarii
 100% din cheltuielile externe (CIF)
 100% din cheltuielile locale (cost franco-fabrica)
 100% pentru servicii de consultanta
 80% pentru cheltuielile locale pentru achizitionarea altor articole de pe
piata interna.

C. IMPRUMUTURI ACORDATE DE STAT

I. Politica de interventie a statului in economie

Investitiile joaca un rol central, multiplicator in cresterea economica, influentand atat

cererea cat si oferta pe piata. Practic, lucrurile se desfasoara astfel: intreprinderea beneficiara de
investitie se adreseaza pentru realizarea proiectului, furnizorilor de utilaje, antreprenorilor…
Daca acestia sunt din tara, decizia de investite declanseaza o serie de miscari favorabile pentru
tara si economia investitorului: creste cifra de afaceri a furnizorilor interni, creste fondul de
salarii, beneficiile, impozitele, creste productia in ramurile conexe cum ar fi industria usoara,
alimentara… Rezulta ca investirea intr-un anumit sector are un rol multiplicator asupra activitatii
economice generale.
Daca furnizorii si antreprenorii sunt externi, cresterea cifrei de afaceri si a beneficiilor va
influenta pozitiv economia tarii exportatoare de bunuri si servicii.
In consecinta, statul este interesat sa intervina pentru stimularea investitorilor interni si
pentru a le crea conditii favorabile de a rezista in lupta de concurenta internationala.

37
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

Politica intervetionista a statelor in economie urmareste anumite obiective si se

realizeaza prin diverse tehnici.

II. Tehnici de interventie a statului in economie.

In practica tarilor cu economie de piata s-au conturat diverse modalitati de interventie a

statului in economie: subventii, subventii rambursabile, participatii, exonerarii fiscale,
garantii,etc.
 Subventia reprezinta un transfer nerambursabil de la bugetul statului catre un
agent economic, comensurata in functie de pierderile previzionate si care se acorda intr-o singura
transa sau esalonat in timp, functie de producerea efectiva a pierderilor. Are scopul de a mentine
capacitatea productiva a respectivei intreprinderi care nu poate recupera integral costurile prin
preturile de vanzare practicate.
 Subventia rambursabila este, de fapt, o forma intermediara intre subventie si
credit si care functioneaza astfel: daca activitatea se desfasoara cu succes, subventia va fi
rambursata, daca proiectul esueaza sau nu da rezultate satisfacatoare, subventia ramane
definitiva, adica nu se mai ramburseaza. O asemenea tehnica se aplica, cu precadere, pentru
sectorul cercetare fundamentala sau aplicata.
 Participatia statului cu capital la o anumita operatiune economica, alaturi de
intreprinzatorul privat, urmareste completarea fondurilor necesare ducerii la un bun sfarsit a
unui proiect, ceea ce reprezinta un ajutor dat agentului privat care, altfel, n-ar procura fondurile
necesare. In acelasi timp insa, participatia presupune si un interes financiar din partea statului
care ia parte la repartizarea profiturilor.
 Exonerari fiscale, reduceri sau amanari ale platilor in contul impozitelor si taxelor
datorate de catre agentii privati. Inlesnirile fiscale practicate de stat au rolul de a permite
agentilor economici accesul la credite, actionand ca factori care compenseaza volumul
dobanzilor inalte platite.
 Garantia statului, data bancilor, pentru ca agentii econmici sa poata obtine credite
bancare. Garantiile au rolul de a acoperi riscul bancilor, total sau partial. Ele se concretizeaza, de
regula, in scrisori de agreere si care se dau mai ales pentru unitati cu activitati inovatoare cum ar
fi cele din ramura constructiilor de masini.

38
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

Prin tehnicile utilizate statul urmareste rationalizarea ajutorarii agentilor economici,

precum si evitarea caracterului generalizat, obligatoriu sau permanent al interventiilor sale. In
general, se stabileste un sistem de legiferare a conditiilor in care se pot acorda ajutoare din
partea statului, se stabilesc criterii precise de acordare care sunt publicate pentru ca toate
intreprinderile sa ia la cunostinta, astfel incat cele care intrunesc conditiile pot beneficia automat
de ajutor din partea statului.

D. IMPRUMUTURI ACORDATE DE BANCI

In tara noastra, un loc important in acoperirea financiara a investitiilor il ocupa creditele

bancare pe termen mediu si lung.
Asemenea credite se stabilesc prin contracte incheiate de catre banca cu agentii
economici si privesc durata de pana la 5 ani pentru creditele pe termen mediu si peste 5 ani
pentru creditele pe termen lung.
Creditele bancare se acorda pe baza de garantii ferme prezentate de debitori. De fapt,
toate conditiile creditului se negociaza intre banca si debitori: rata dobnzii, termenul de
rambursare, eventuala perioada de gratie, penalizari pentru nerespectarea clauzelor contractuale,
etc. Nivelul dobanzii la creditele bancare este sensibil mai ridicat decat cel utilizat de
organismele financiare specializate.
Creditul bancar pe termen mijlociu, joaca un rol important in finantarea societatilor
comerciale, fiind destinat acoperirii cheltuielilor de investitii in echipament de productie cu
durate de functionare relativ scurte, amenajari, constructii usoare, cheltuieli pentru inovari,
cercetari sau pentru operatiuni de export.
Creditele pe termen mijlociu mobilizate se materalizeaza in efecte financiare care se pot
sconta la banca sau resconta de catre bancile comerciale la banca centrala. Astfel de credite pot
sa prevada si o perioada de gratie de 1-2 ani acordata debitorului; daca creditul este acordat pe un
termen intre 5-7 ani se numeste credit pe termen mediu prelungit.
In aceasta categorie se incadreaza si creditele acordate pentru promovarea expoturilor,
mai ales de utilaje si echipamente sau pentru executarea de lucrari. Practic, creditele se acorda ca
un credit- furnizor sau ca un credit - cumparator.

39
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

Creditele pe termen mijlociu nemobilizate au aceeasi destiantie ca si cele mobilizate;

banca nu mai primeste nici un efect financiar din partea beneficiarului, in schimb dispune de
garantii materiale constituite in gaj de catre debitor sau de o garantie a unei institutii financiare
specializate. Durata creditului se poate extinde pana la 7 ani, orice banca comerciala putand
acorda credit pe baza unui contract incheiat cu debitorul.
La baza creditelor pe termen mediu si lung stau urmatoarele principii:
 Incheierea unui contract intre agentii economici si banca in care se stipuleaza
conditiile si modul de acordare si rambursare a creditului, durata si volumul sau, nivelul
dobanzii, etc.
 Acordarea creditului pe baza de garantii asiguratorii indiferent de termenele de
rambursare si valoare.
 Plata unei dobanzi, a carei nivel se negociaza de catre agentul economic cu banca
si care, in anumite conditii, se majoreaza devenind cu caracter penalizator.
 Acordarea creditului se face numai dupa analiza situatiei patrimoniale si a
rezultatelor financiare, analiza cunoscuta, in principal, sub denumirea de analiza a bonitatii.
 La acordarea creditului se tine seama de gradul de participare cu fonduri proprii a
agentului economic la finantarea investitiei.
 Pentru acordarea creditelor, agentii economici vor depune la banca o anumita
documentatie.
Rambursarea creditelor se realizeaza in conformitate cu clauzele contractuale anual,
semestrial, trimestrial sau lunar, prin anuitati constante sau variabile, cu sau fara perioada de
gratie. Daca se convine ca rambursarea creditului sa aiba loc la intervale de timp mai scurte de
un an (lunar, trimestrial….), pentru calcularea anuitatilor se impune, in prealabil, transformarea
ratei anuale a dobanzii, prevazuta in contractul de credit in rate lunare, trimestriale …
echivalente.

E. LEASING (CREDIT-BAIL)

Leasingul sau credit contract de inchiriere reprezinta o metoda de finantare care, in

esenta, se poate asimila imprumutului. Intreprinderea utilizatoare a obiectivelor de investitii ce se
dobandesc nu are calitatea de proprietar, ci uzufructier, un fel de chirias in acest contract.

40
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

Contractul de credit se incheie pentru o perioada determinata – in general, pana la amortizarea

activului fix – in cursul careia nici o parte nu poate rezilia contractul.
In schimbul obtinerii avantajelor legate de posesiunea bunului, intreprinderea care l-a
inchiriat plateste societatii de leasing o chirie care cuprinde:
 Amortizarea bunului inchiriat
 Dobanzile aferente fondurilor avansate de societatea de leasing pentru cumpararea
bunului respectiv
 Marja de profit a societatii de leasing
Chiriasul intra in proprietatea bunului, inchiriat la incheierea contractului de leasing,
dupa plata valorii reziduale a bunului convenita dinainte. Pe durata contractului, chiria se
inregistreaza ca o cheltuiala de exploatare, iar la incheierea acestuia valoarea reziduala se
inregistreaza la active fixe.
Din punct de vedere economic, angajamentele ce decurg din creditul - contract de
inchiriere fac parte din datoriile pe termen mijlociu sau lung. Intreprinderea obtine utilizarea la
inceput, apoi devine proprietar al activului fix, in schimbul platilor periodice ( anuitati de plata )
si al cumpararii valorii reziduale.
Din punct de vedere financiar, desi este un contract oneros, leasing-ul prezinta avantajele
in raport cu creditul obisnuit:
 Suplete in utilizare
 Posibilitatea acoperirii integrale a necesarului de capital
 Avantaje fiscale
Creditul-bail este o operatiune de finantare care permite intreprinderii sa dispuna de un
bun dupa cum crede de cuviinta, fara a fi necesar sa-si constituie fond de investitii, ci platind o
chirie.
Intreprinderea isi alege bunul pe care doreste sa-l exploateze, examinand ea insasi
impreuna cu furnizorul caracteristicile tehnice si conditiile de cumparare; comanda este adresata
producatorului prin intermediul societatii de credit-bail; contractul intra in functiune incepand cu
livrarea materialului catre utilizator; durata inchiriarii este prevazuta, in general, pentru perioada
de viata economica a utilajului sau pentru perioada amortizarii fiscale; la expirarea termenului
contractual exista trei posibilitati:
 Fie inapoierea bunului catre proprietar

41
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

 Fie cumpararea lui la o valoare reziduala prevazuta in contract

 Fie reinnoirea contractului de leasing
O forma specifica de leasing mobiliar este “leas-back” sau “cesiunea-bail” care reprezinta
o tehnica prin care creditorul (societatea de leasing) transfera debitorului un bun, in scopul
rescumpararii progresive ulterioare. Este, practic, un mijloc prin care utilizatorul isi procura un
credit garantat printr-un imobil asupra caruia la origine este proprietar.

Avantaje ale creditului – bail

Pe plan financiar, creditul-bail este o operatiune care nu modifica structura financiara a

intreprinderii (indatorarea), ci numai angajamentele de plata anuale. Capitalul propriu ramane
neangajat legal, ceea ce creaza intreprinderii posibilitatea unor imprumuturi bancare.
Operatiunile in mod obisnuit nu acopera, in general, decat 50-60% din valoarea
proiectelor de finantat, restul concretizandu-se in participarea cu fonduri proprii. Spre deosebire
de creditul bancar, leasingul acopera 100% valoarea bunului inchiriat, intreprinderea putandu-si
rezerva capitalul propriu drept garantie pentru contractarea altor imprumuturi de dezvoltare.
Creditul-bail permite accelerarea dezvoltarii fara a pune in pericol autonomia financiara a
intreprinderii.
Pe plan fiscal, platile facute in contul chiriilor micsoreaza baza impozabila.

Dezavantaje ale creditului-bail

Pentru utilizator, creditul-bail este o tehnica de finantare a investitiilor pe seama

rentabilitatii exploatarii. Aparent, creditul-bail nu greveaza indatorarea, in sensul ca nici un
imprumut de acest gen nu apare in bilant; in fapt insa, afecteaza inevitabil autofinantarea viitoare
ca urmare a obligatiilor periodice de plata. Ratele practicate, respectiv redeventele, care
cumuleaza chiria, comisionul de serviciu si cota de risc sunt relativ ridicate, ceea ce impune
necesitatea obtinerii unei rentabilitati cel putin acoperitoare.

42
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

F. CREDITUL FURNIZOR

Creditul furnizor este un credit bancar acordat exportatorului (de unde si denumirea sa),
atunci cand acesta consimte partenerului sau o amanare de plata pentru marfa livrata in
strainatate. Practic, operatiunea presupune doua relatii distincte de creditare:
 Un credit in marfa, acordat de exportator importatorului prin acceptarea efectuarii
platii la un anumit termen de livrare.
 Un credit in bani, acordat de banca exportatorului pentru finantarea operatiunii de
export.
Bancile comerciale au la randul lor posibilitatea sa se refinanteze, sa-si intregeasca
fondurile acordate sub forma de credit exportatorilor, de la banca centrala sau o institutie
specializata in finantarea exporturilor din tara lor.
Creditul furnizor este un credit pe termen mediu sau lung. Creditul furnizor are la baza
considerentul ca, desi valoarea marfii livrate este mare, resursele financiare ale exportatorului
permit vanzarea ei pe credit. Creditul furnizor nu depaseste, de regula, 80-90% din valoarea
marfii, diferenta fiind achitata de importator sub forma avansului sau platii la livrare.
Bancile comerciale conditioneaza acordarea creditelor exportatorilor de asigurarea
acestora la o instituie de asigurare. Polita de asigurare emisa in favoarea furnizorului este cedata
de acesta bancii care a finantat exportul. Astfel, polita de asigurare serveste drept garantie bancii
pentru creditul acordat exportatorului pe toata durata valabilitatii sale. Costul asigurarii, sub
forma primei de asigurare platita de exportator, este intotdeauna suportat de importator, fie direct
prin evidentierea ei separata in contract, fie indirect prin includerea in pretul marfii.

Creditul furnizor presupune asadar trei documente:

 Contractul comercial international (exportator – importator)
 Conventia de creditare (exportator – banca)
 Polita de creditare ( exportator – instituia de asigurare )
Deoarece furnizorul este cel ce avanseaza fonduri proprii sau mobilizeaza alte resurse,
creditul furnizor este mai scump, de regula, decat creditul cumparator. Exportatorii includ in
pretul de ofertare si costul propriei finantari, precum si alte speze si comisioane bancare.

43
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

Finantarea prin credit furnizor este redata in urmatoarea schema2:

Banca Banca
Banca
importatorului furnizorului
4

13 5
9 10
2
1
Cumparator Furnizor Institutie specializata in
3 finantarea exporturilor

12
6 8
12 Buget

Piata monetara si Instiutuie de asigurare

de capital si garantare a Piata monetara si
nationala creditelor de capital
nationala

Tara importatorului Tara exportatorului

1) : Incheierea contractului intre exportator si importator, in care se stipuleaza plata unui avans
de 10-20% din valoarea marfii de catre importator si acordarea, de catre exportator, a unui
credit furnizor pentru restul de 80-90% din valoarea facturii
2) : La solicitarea importatorului, banca din tara sa ii acorda un credit pe termen scurt
3) : La randul sau, banca se refinanteaza pa piata monatara si de capital nationala
4) : Importatorul achita suma corespunzatoare avansului
5) :Conventie de credit intre exportator si banca acestuia, avand ca obiect un credit bancar
acordat primului pentru refinantarea acestuia
6) :Conventie de asigurare a creditului, solicitata de banca exportatorului careia ii ofera garantie
prin polita de asigurare emisa in favoarea exportatorului contra (8) platii de catre acesta a
unei prime de asigurare
2
Negus Mariana: Finantarea schimburilor internationale. Politici si tehnici, Editura Humanitas, 1991

44
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

9) :Acordarea creditului solicitat de exportator

10) :Banca exportatorului stabileste relatii cu o instituie specializata de finantare a exporturilor
care ii va asigura refinantarea creditului bancar acordat
11) :Banca exportatorului se poate refinanta si pe piata monetara si de capital nationala
12) :La randul sau, institutia de finantare a exporturilor poate fi finantata de la buget si, in acelasi
timp, poate mobiliza fonduri prin operatiuni directe atat pe piata monetara si de capital
nationala, cat si pe piata valutar- financiara internationala
13) :Exportatorul livreaza pa credit marfurile contractate
In multe situatii exportatorul sau banca sa solicita garantie bancara importatorului.
Garantia bancara reprezinta o modalitate de contractare a riscului de neefectuare a platii de catre
debitor prin angajarea irevocabila a unei banci de a plati in locul debitorului respectiv, la cererea
creditorului. Riscul de neefecutare a platii de catre cumparator este mai mare si mai frecvent in
relatiile internationale.

BIBLIOGRAFIE

45
Capitolul 2: Surse de finantare ale investitiilor

BAKKER A.F.P. - Institutii financiare internationale , Editura Antet,

Bucuresti, 1998
BRAN PAUL – Relatii financiare si monetare internationale, Editura Economica,
1995
BISTRICEANU GHEORGHE, MIHAI ADOCHITEI,

EMIL NEGREA - Finantele Agentilor Economici, Editura Didactica si Pedagogica,

R.A.- Bucuresti, Romania,1998

FLORICEL CONSTANTIN - Relatii valutar financiare interantionale, Editura
Didactica si Pedagogica , R.A.- Bucuresti, Romania,1998
PAUL HALPERN, J. FRED. WESTON,
EUGENE F. BRIGHAM - Finante manageriale Editura Economica, 1998
POPA IOAN – Tranzactii comerciale internationale, Editura Economica, 1997
STANCU ION - Finante , Editura Economica, 1997
STOIAN ION, EMILIA DRAGNE,
MIHAI STOIAN – Comert International. Tehnici si proceduri. Volumul I, Editura
Caraiman, 1997
*** - EBRD in Romania ,Bucuresti

*** - Financing with the EBRD , Londra, martie 1998

*** - Brochure of Information on the EBRD-SOF

Divestiture Facility

*** - Alternative sources of finance for small and medium-

sized projects , Londra, martie 1998

46