Prostata

Prostata – glanda situata in spatiul pelvisubperitoneal, inferior vezicii urinare si

dezvoltata in jurul portiunii initiale a uretrei.

Culoare : cenusiu-rosiatica
Consistenta : neteda,elastica dar ferma.

Dimensiuni :
La adult : - in plan vertical : 3 cm
- transersal : 4 cm
- sagital : 2,5 cm
 Copil : se dezvolta intr-un ritm rapid la pubertate iar procesul se incheie la maturitate
cand atinge limitele fiziologice
 Batrani : se poate atrofia; in cele mai multe cazuri se hipertrofiaza si comprima uretra
Greutate : 20 -25 gr
 Conformatie exterioara :
- Nou-nascut : forma sferica
- Adult : are aspectul unui con usor recurbat anterior
Cuprinde : - 4 fete : - o fata anterioara
-o fata posterioara
- doua fete inferolaterale
- o baza : orientata superior

- un varf : orientat inferior

Examenul clinic : medicul urolog, prin efectuarea tuseului rectal, percepe forma
prostatei ca fiind un as de pica, ale carui extremitati superioare (coarnele) se continua cu
veziculele seminale iar varful cu uretra.Se observa si santul median (situat pe partea posterioara)
care delimiteaza cei doi lobi ai prostatei.

Loja prostatica, este continuta intr-o loja limitata de sase pereti:

 peretele anterior (format din oasele pubiene)
 peretele posterior (format din septul recto-vezico-prostatic Denonvilliers)
 doi pereti laterali (muschii ridicatori anali)
 peretele inferior (diafragma urogenitala)
 peretele superior (format si ligamentele puboprostatice si fundul vezicii urinare, ductele
deferente si veziculele seminale)

Spatiul prostatic se deliminteaza intre peretii lojii si glanda. Acest spatiu este umplut cu
tesut conjunctiv lax, depedent de tesutul pelvisubperitoneal.

Raporturi:

 Fata anterioara, este verticala, convexa

- simfiza pubiana (la 2 cm)
- acoperita de sfincterul uretrei (striat sau extern)
 Fata posterioara, inalta, orientata oblic
- in partea inferioara este acoperita partial de sfincterul uretrei (neted, intern) -
- ampula rectala.
Intre ampula rectala si prostata se gaseste septul recto-vezico-prostatic
Denonvilliers.
 Fetele inferolaterale, sunt convexe
- muschii ridicatori anali
 Baza: 2 versanti, si o creasta mediana transversala
* versant ant. = colul VU
* versant post. = vezicule seminale + ducte deferente
* creasta = posterior de colul VU
- ridicata de lobul mijlociu
  Varful, se sprijina pe diafragma urogenitala.

Raporturi interioare: Prostata este strabatuta de uretra, utriculul prostatic si ductele

ejaculatoare.
 VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA PROSTATEI

ARTERELE
- vezicalele inferioare
- rectalele mijlocii.
Din acestea se desprind ramuri capsulare și trabeculare;ambele emit arteriole care
se capilarizează în jurul glandelor.
VENELE care provin din această rețea capilară urmează o traiectorie paralelă, dar inversă
arterelor.Acestea au deschidere în largul plex venos prostatic, ce înconjoară glanda, iar apoi se
varsă în vena rușinoasă internă.
NERVII își au originea în plexul nervos prostatic, situat pe fețele posterioară și laterale
ale glandei. La rândul său, plexul nervos prostatic provine din plexul hipogastric inferior. Nervii
au traiectul de-a lungul vaselor și se termină prin fibre senzitive, secretorii și motoare.
Testiculul

Conformație externă

- Testiculul are formă ovoidală

- I se disting următoarele elemente descriptive:
1. Fața laterală
2. Fața medială
3. Extremitatea superioară
4. Extremitatea inferioară
5. Marginea anterioară
6. Marginea posterioară

1. Fața laterală
- Convexă
- Este acoperită parțial de epididim
- Este acoperită de tunica vaginală

2. Fața medială
- Este acoperită de tunica vaginală
- Uneori este convexă, alteori plană

3. Extremitatea superioară
- Orientată înainte și lateral
- Aici se fixează apendicele testiculului
- Răspunde capului epididimului

4. Extremitatea inferioară
- Extremitate rotunjită care răspunde cozii epididimului și ligamentului scrotal
 5. Marginea anterioară
- Orientată înainte și în jos
- Ușor convexă

6. Marginea posterioară
- Orientată înapoi și în sus
- Vine în raport cu epididimul, care ocupă partea laterală
- Dă trecere vaselor și nervilor testiculului (margine hilară)

Epididimul

Este format din:

1. Cap
2. Corp
3. Coadă

1. Capul epididimului
- Porțiunea cea mai voluminoasă
- Aderă la extremitatea superioară a testiculului prin lig epididimar sup

- De capul epididimului este atașat apendicele epididimului

2. Corpul epididimului
 - Prismatic triunghiular
- Fața medială are raporturi cu vasele testiculului
- liber, arcuat, nu adera la testicul

3. Coada testiculului
- Aderă la extremitatea inferioară a testiculului prin intermediul ligamentului
epididimar inferior și continuă apoi cu ductul deferent

Structură și căi spermatice intratesticulare

Testiculul este alcătuit din:

1. Tunica albuginee
2. Stroma conjunctivă
3. Parenchim

1. Tunica albuginee
- Înveliș fibros
- Culoare albicioasă-albăstruie
- Grosime de 500 mm
- La nivelul marginii posterioare a testiculului, albugineea prezintă o îngroșare
întinsă de la extremitatea superioară la cea inferioară a testiculului->mediastinul
testiculului (corpul Highmore)

2. Stroma conjunctivă
 - Este alcătuită din septele testiculului, care pornesc de la mediastinul testiculului
- Septurile pleacă radiar și străbat parenchinul fără să ajungă la albuginee
- Septele delimitează lobuliu testiculului care conțin parenchinul glandei

3. Parenchimul testiculului
- Este format din 200-300 de lobuli conici sau piramidali, al căror vârf este orientat
spre mediastin, în timp ce baza privește în direcția albugineei

Lobulii
- Culoare galbenă-roșiatică
- Sunt formați din canalicule în care se produc spermatozoizii->tubi seminiferi
contorți
- În lobuli, între tubii seminiferi contorți se găsește țesut conjunctiv interstițial cu rol
în secreția interna a testiculului
Țesutul conjunctival interstițial
- Se găsesc celule interstițiale Leydig sau „glanda diastematică" a testiculului
Secretă hormoni androgeni și în cantitate redusă estrogeni

Tubii seminiferi contorți

- Conducte sinuoase, încolăcite, în care se desfășoară spermatogeneza
- In fiecare lobul se găsesc 1-3 tubi seminiferi contorți, adică 400-800 într-un testicul
- Lungimea unui tub este de 70-120 cm, iar diametrul de 150-300 micrometri
- Se anastomozează între ei la vârful lobulului formând un singur tub seminifer drept
- Peretele tubilor seminiferi contorți sunt alcătuiți din înveliș conjunctival, membrană
bazală și epiteliu seminal
- Tubii seminiferi drepți părăsesc vârful lobulilor și pătrund în mediastinul
testiculului, unde se anastomozează, formând rețeaua testiculară= rete testis
- Din rețeaua testiculară se desprind ductele eferente
Vestigiile embrionare anexate testiculului și epididimului

1. Apendicele testicular
 Rest din extremitatea cranială a ductului paramezonefricMüler
2. Apendicele epididimului
 Rest din extremitatea superioară a ductului mezonefric Wolff
3. Paradidimul
  Rest al tubilormezonefrici
4. Canaliculele aberante ale epididimului
 Resturi ale canaliculelor mezonefrice caudale

Căi spermatice intratesticulare

- Tubii seminiferi drepți

- Rețeaua testiculară

Testicul- vascularizatie si inervatie

Arterele- La testicul si epididim sosesc 3 artere:
1. Artera testiculara
2. Artera ductului deferent
Ramurile terminale ale arterei testiculare si ale arterei ductului deferent se ramifica si
patrund pe marginea posterioara a testiculului.
3. Artera cremasterica- poate asigura singura nutritia testiculului daca celelalte doua
artere au fost ligaturate.
Venele- formeaza doua grupuri:
1. Grupul anterior este cel mai important. Venele se anastomozeaza foarte bine intre ele
formand plexul pampiniform. Din plex rezulta vena testiculara care la dreapta se varsa in vena
cava, iar vena testiculara stanga se varsa in vena renalahomolaterala.
2. Grupul posterior- aduna sange din corpul si coada epididiumului.
Nervii- insotesc artera testiculara, ce formeaza plexul testicular. Fibrele sensitive asigura
sensibilitatea albugineei, iar fibrele motorii sunt vasoconstrictoare.
 Caile spermatice extratesticulare:

Caile spermatice extratesticulare sunt: ductele eferente, ductul epididimar, ductul

deferent, ductul ejaculator si uretra.
Ductul deferent- este un conduct lung de 50 cm si gros de 2 mm, care pleaca de la coada
epididimului( de unde continua ductul epididimar) si se termina la baza prostatei, unde se uneste
cu ductul excretor al veziculei seminal, pentru a forma ductul ejaculator.
- Ductul deferent este cilindric,usor sinuos, apoi rectiliniu, pentru ca in portiunea
preterminala sa prezinte o umflatura neregulata numita ampula ductului deferent.

Ductul deferent prezinta 3 segmente: epididimar, funicular( care la randul lui se

imparte intr-o portiune scrotal si alta inghinala), abdomino-pelvian.
Raporturile ductului deferent variaza in functie de segmentele respective.
1) Segmentul epididimar
- pe marginea posterioara a testiculului
- pe fata mediala a epididimului
2) Segmentul funicular incepe deasupra capului epididimului.
a) Portiunea scrotala a acestui segment se intinde pana la inelul inghinal superficial si
este situata in scrot, intre elementele funiculului spermatic.
b) Portiunea inghinala strabate canalul inghinal impreuna cu celelalte componente ale
funiculului spermatic si realizeaza raporturi identice cu cele ale funiculului.

3) Segmentul abdomino-pelvian este extra-peritoneal.El are 2 portiuni: abdominala si

pelviana.
a) Portiunea abdominala strabate inelul inghinal profund si descrie o curba cu
concavitatea mediala.
Va incrucisa (va trece peste) - a. epigastrica infer.
- vase iliace externe

b) Portiunea pelviana continua in jos si inapoi traiectul portiunii abdominal. Ductul

deferent trece pe partea laterala a vezicii urinare , incruciseaza ureterul si artera
ombilicala si ajunge pe fata inferioara a vezicii. De aici ocoleste apoi baza veziculei
seminale si coboara spre prostata.

In aceasta ultima parte ductul prezinta si urmatoarele raporturi:

-inainte (corect este: anterior!!!): fundul vezicii urinare
- inapoi (corect este posterior): ampula rectal
-medial- delimiteaza cu ductul din partea opusa triunghiul interampular
-lateral: vezicula seminal homolaterala
Duct ejaculator: cum se formeaza, traiect ,unde se deschide

Canalul ejaculator (ductus ejaculatorius)

este un canal pereche,

se formează prin unirea ampulei ductului deferent cu ductul excretor al veziculei

seminale

se gasesc aproape in intregime, in grosimea prostatei

ductul ejaculator continua traiectul ductului deferent

ia nastere deasupra bazei prostatei, străbate prostata şi se deschide în uretra prostatică

prin orificiul ductului ejaculator, situat pe coliculul seminal

indreptate oblic de sus in jos si din post in ant, intre lobii pregenital si retrogenital ai

prostatei
Realizat de :
Bejan Elena: Prostata:
- localizare, conformatie exterioara ;
- cum se exploreaza de catre medic, si ce specialist face explorarea ? Ce forma se descrie
la explorare ?
Cernescu Mihaela: Prostata:
- loja prostatica: pereti
- raporturi
Corodeanu Alin: Prostata
- vasc, inerv
Darie Laura: Testicul
- conformatie exterioara
- structura si cai spermatice intratesticulare
Fedor Andrei: Testicul
- vascularizatie, inervatie
Goldenberg Cosmin: Caile spermatice extratesticulare
- care sunt ?
- deferentul: segmente si raporturi
Marin Anamaria: Caile spermatice extratesticulare
- duct ejaculator: cum se formeaza, traiect, unde se deschide